Un prim indicator prin care putem măsura efectele crizei actuale asupra economiei americane este cel legat de concedierile în masă anunţate de către companiile private (concedierile în masă sunt cele cu mai mult de 50 de angajaţi disponibilizaţi).

Ritmul de creştere al acestui indicator a fost unul pozitiv mai ales în perioadele de criză profundă în economia americană. Cu cât amploarea crizei a fost mai mare cu atât indicatorul a păstrat o perioadă mai îndelungată o valoare pozitivă. De remarcat (figura 1) că în perioada imediat următoare evenimentelor din septembrie 2001 indicatorul a înregistrat constant vreme de aproape 11 luni valori pozitive (uneori chiar un număr dublu de disponibilizări de la o lună la alta). Momentul 2005 a fost dominat de criza generată de uraganul Katrina de la finalul lunii august.

Fig. 1: Ritmul de creştere al disponibilizărilor în companiile americane 2000 – 2008

O analiză a perioadei 2006 – 2008 arată că în majoritatea lunilor am asistat la valori în uşoară creştere pronunţată mai ales spre finalul anului 2008. Acest grafic arată clar că unul dintre efectele crizei financiare este cel legat de disponibilizări masive în economia americană. Aceste disponibilizări afectează mai ales sectoarele intensive în capital, sectoarele cu ciclu lung de producţie şi cele care oferă produse de folosinţă îndelungată (industria auto de exemplu). Doar în sectorul construcţiilor disponibilizările din perioada 2006 – 2008 au atins o valoare de peste 700.000 de angajaţi. Rezultatul acestei evoluţii se concretizează clar în evoluţia şomajului în SUA, abia spre finalul anului 2008 asistând însă la primele semne majore de criză (figura 2).

Fig. 2: Persoane care şi-au pierdut locul de muncă 2000 – 2008 (mii)

În 2008 (11 luni) şi-au pierdut locurile de muncă în SUA circa 50 de milioane de angajaţi în timp ce în 2007 cifra s-a situat în jurul a 42 milioane de angajaţi. Dinamica acestui indicator este destul de îngrijorătoare pentru ceea ce va urma. Rata şomajului a reîntors SUA la nivelul anilor 1992 – 1993 când se înregistrau valori de peste 6.5% (în noiembrie rata şomajului a atins valoarea de 6.7%).

 

Fig. 3: Evoluţia ratei şomajului în SUA 1988 – 2008

Analiza evoluţiei ratei şomajului în SUA în ultimii 20 de ani arată alternanţa dintre perioadele de criză şi perioadele de recesiune (figura 3). Deşi nivelul dezechilibrului înregistrat în perioada 2001 – 2003 a fost depăşit, criza actuală încă se poziţionează sub nivelul dezechilibrului din perioada 1990 – 1993 dar are toate şansele să îl egaleze sau chiar să îl depăşească.

Cei mai puternic afectaţi de această criză sunt în primul rând şi cei care au alimentat-o din plin cu optimismul lor şi dorinţa lor de a oferi cât mai multe soluţii de finanţare clienţilor lor: băncile comerciale, băncile de investiţii, fondurile de investiţii şi investitorii strategici. În momentul în care şi-au retras suportul lor financiar devenind mai atenţi la condiţiile de acordare a creditelor economia a început să dea primele semne de oboseală şi de ajustare. Politica păguboasă de încurajare a consumului prin apetitul sporit pentru creditele de consum şi pentru creditele ipotecare a dus într-o primă fază la intensificarea activităţii în unele sectoare strategice: construcţiile de maşini, sectorul imobiliar care a influenţat sectorul construcţiilor şi a materialelor de construcţii. Într-o primă fază expansiunea creditului promovată de Rezerva Federală în colaborare cu întreg sistemul financiar – bancar a dus la creşteri importante de consum însoţite de programe ample de dezvoltare şi de investiţii la nivelul antreprenorilor importanţi.

La primul semn de schimbare a situaţiei (creşterea dobânzilor sub presiunea diferiţilor factori) cei care iniţial au fost învăţaţi să consume pe credit sau să se angajeze în proiecte imobiliare greu de susţinut în realitate de nivelul veniturilor lor şi-au modificat radical comportamentul şi au început să nu mai fie atât de interesaţi să consume fără discernământ. Criza de lichiditate a accentuat şi mai mult problema la nivelul celor care fără resurse financiare atrase de pe piaţă se văd în incapacitatea derulării operaţiunilor comerciale curente (fără să mai punem la socoteală şi programele de investiţii obligatorii pentru menţinerea în bătălia cu concurenţa şi în sfera de interes a consumatorilor). Banii ieftini au supraîncălzit economia americană mai ales la nivelul sectoarelor dependente de sursele externe de finanţare care s-au văzut nevoite să îşi reducă drastic activitatea, pe de o parte pentru că nu mai exista suficientă piaţă de desfacere, pe de altă parte, pentru că nu mai există suficiente resurse pentru finanţarea creditului comercial sau a proceselor de producţie cu durată mare de fabricaţie. În condiţiile în care produsele se vând mai greu pe piaţă existând o restrângere a consumului mai există şi problema că ele sunt încasate forţat la vedere (finanţarea creditului comercial devenind aproape imposibilă).

Pierderea de angajaţi în această perioadă de criză este diferită pe sectoare. Se observă practic o reorientare a pieţei muncii din SUA dinspre domeniul financiar, al construcţiilor şi manufacturier către sectorul serviciilor (mai puţin dependent de resursele financiare atrase din sistemul financiar).

 

Fig. 4: Pierderea locurilor de muncă pe sectoare pentru  2006 – 2008

 

În cadrul sectorului manufacturier cel mai afectat este sectorul produselor de folosinţă îndelungată (peste 640.000 de angajaţi şi-au pierdut locul de muncă în perioada analizată). Din sectorul serviciilor cel mai afectat este cel al transporturilor (peste 100.000 de angajaţi).

Din fericire pentru piaţa muncii din SUA ea este concentrată cu precădere pe sectorul serviciilor altele decât cele financiare (sectorul terţiar este dominant). Până în acest moment sectorul serviciilor a reuşit destul de bine să absoarbă forţa de muncă disponibilizată din celelalte sectoare (creşterea şomajului s-a făcut destul de lin de la 4,5% în noiembrie 2006 la 6,7% în noiembrie 2008).

 

Fig. 5: Structura forţei de muncă din SUA pe diferite sectoare (noiembrie 2008)

În concluzie nu putem decât să remarcăm următoarele:

·   Criza financiară a afectat piaţa muncii americană accentuând nivelul şomajului şi concedierile în masă;

·   Impactul este diferenţiat pe sectoare, cei mai afectaţi fiind angajaţii din sectoarele puternic dependente de finanţarea din surse externe (atrase de pe piaţă prin credite, acţiuni, obligaţiuni);

·   Criza financiară a determinat o reorientare sectorială a forţei de muncă disponibilizate din sectoarele grav afectate de criză (piaţa americană are o capacitate destul de mare de adaptabilitate la noile condiţii).


0 comentarii la “Impactul crizei financiare asupra pieţei muncii din SUA”
Comentariul tau