Criza financiară a readus în discuţie situaţia unor zone (componente) din piaţa de capital mai puţin reglementate şi controlate (piaţa ipotecară, piaţa activelor securitizate, piaţa instrumentelor derivate). Un efect clar pe care îl are criza financiară îl constituie regândirea şi reformarea sistemelor financiare prin introducerea de noi sisteme de măsurare şi evaluare a riscurilor financiare dar şi prin exercitarea unui control mai mare de către instituţiile de reglementare la nivelul fondurilor de investiţii, fondurilor de pensii, fondurilor de asigurări de viaţă şi a creditelor ipotecare.

În acest sens remarcăm următoarele modificări normative adoptate în ultimul an şi puse deja în aplicare:

  • Banking (Special Provisions) Act (2008): adoptat de Parlamentul britanic în 21 februarie 2008 care a permis naţionalizarea băncilor Northern Rock şi Bradford & Bingley. Ulterior aceeaşi lege a permis naţionalizarea filialei britanice a băncii Heritable Bank a băncii islandeze Landsbanki, şi naţionalizarea filialei băncii Kaupthing Edge urmată transferarea depozitelor bancare ale acestora către ING Direct.
  • Housing and Economic Recovery Act (2008): a fost adoptată pe 25 Iulie 2008 în SUA pentru a permite garantarea de către Federal Housing Administration a portofoliilor de credite ipotecare din diferite instituţii financiare pentru suma de 300 mld. USD. Tot această lege a creat şi autoritatea pentru credite ipotecare – Federal Housing Finance Agency care a preluat sub supraveghere pe Fanny Mae şi pe Freddie Mac (ce deţin mai mult de jumătate din creditele ipotecare de pe piaţa americană);
    Economic Stimulus Act (2008): adoptat de Congresul SUA pe 13 februarie 2008 în vederea ameliorării efectelor crizei financiare prin reducerea impozitelor pentru cei cu venituri medii şi mici, susţinerea investiţiilor în mediul de afaceri şi susţinerea sectorului creditelor ipotecare (a fost aprobat un buget iniţial de 152 mld. USD pentru salvarea Fanny Mae şi Freddie Mac).
  • Emergency Economic Stabilization Act (2008): este o măsură care autorizează pe Secretarul General al Trezoreriei SUA să aprobe furnizarea de fonduri pentru sistemul financiar. Prin acest document au beneficiat de fonduri guvernamentale o serie de bănci din SUA sau filiale de pe piaţa americană a unor bănci străine (inclusiv American Express a beneficiat de fonduri pe baza acestei norme urmând însă să fie preluată de Standard Chartered Bank pentru suma de 1.1 mld. USD).
  • Troubled Assets Relief Program (2008): este cunoscut şi sub numele de programul de salvare a sistemului financiar de 700 mld. USD. Este un program creat pe baza Emergency Economic Stabilization Act. În baza acestui program o serie de bănci de prim rang din SUA au acceptat investiţii sub formă de acţiuni făcute de Trezoreria SUA: Goldman Sachs Group Inc., Morgan Stanley, J.P. Morgan Chase & Co., Bank of America Corp. (inclusiv Merrill Lynch), Citigroup Inc., Wells Fargo & Co., Bank of New York Mellon şi State Street Corp. Custodele pentru acţiunile emise de aceste bănci este Bank of New York Mellon. Proiectul are la bază un proiect similar demarat în perioada Marii Crize din anii 30 când din fondul Reconstruction Finance Corporation au fost susţinute într-un mod similar 6000 de bănci pentru suma totală de 1.3 mld. USD (echivalentul de 200 mld. USD din prezent).

Conform surselor mai mult sau mai puţin oficiale (CNN, FT) suma de 700 mld. USD aprobată prin acest program a avut până în prezent ca destinaţie următoarele direcţii:

         Suma de 168 mld. USD a acoperit diferite transferuri de fonduri la cerere către 116 bănci din SUA;

         Suma de 82 mld. USD a fost utilizată pentru a capitaliza diferite bănci;

         Au fost cumpărate acţiuni preferenţiale în valoare de 40 mld. USD la American International Group astfel că această companie a putut acoperi creditul primit iniţial de la Rezerva Federală;

         20 mld. USD au fost folosite pentru a acoperi pierderile declarate în cadrul unui program administrat de Federal Reserve Bank of New York şi care are în vedere acordarea de fonduri pentru cei care au probleme de pe urma activelor securitizate, creditelor ipotecare,

         50 mld. USD au fost plasaţi în Citigroup;

         13.4 mld. USD au fost folosiţi pentru GM şi Chrysler.

La toate acestea se adaugă intenţiile declarate de reformare a Sistemului Financiar Internaţional (FMI, Grupul Băncii Mondiale). După căderea Sistemului de la Bretton Woods (1971) au fost încercate tot felul de soluţii de reformă ca răspuns la diferite crize regionale însă marile puteri (neafectate puternic nici de crizele din America Latină, nici de cele din Asia) nu au avut o voinţă clar definită în acest sens. În momentul de faţă tot mai multe voci responsabile ridică în discuţie această problemă destul de sensibilă din punct de vedere al consensului general.


0 comentarii la “Reglementarea sistemelor financiare aflate în criză”
Comentariul tau