Într-un an de criză profundă, cel mai mult importată de pe pieţele internaţionale, prin dependenţa acută de capitalul străin care şi-a arătat pe deplin efectele până acum, guvernanţii din România vântură prin faţa tuturor soluţia providenţială pentru această ţară: PROIECTELE DE INFRASTRUCTURĂ DIN BANI PUBLICI amintind de modul în care barajul Hoover (cel mai mare din lume la acel moment) a „scos” SUA din criza în care se afla.

Ignorând toate celelate măsuri de criză care se impuneau, trecând în subsidiar orice alte măsuri anti-criză care viza în principal companiile mici şi capitalul autohton (economisirea, investiţiile), ba mai mult luându-le biruri şi mai mari, guvernul actual împreună cu „grupurile de interese” apără înverşunat 20% din PIB-ul anual al României (circa 10 mld. Euro) pe care să îi aloce rapid, fără prea mare bătaie de cap prin autorităţile sale centrale şi locale, „să dea de muncă miilor de români şi să reducă şomajul”.

Preţul cu care această strategie (o să vedem cât de falimentară este ea) e pusă în practică este enorm: banii de la cercetare sunt puternic diminuaţi (România obţine premii senzaţionale la saloanele de inventică din toată lumea dar totuşi e pe ultimele locuri privind numărul de brevete şi invenţii înregistrate la EPO), salariile pentru serviciile publice rămân derizorii (de ce să ai oameni bine plătiţi şi profesionişti în serviciile publice care să fie zeloşi cu controlul ulterior al utilizării banului public) s.a.m.d. Ce să mai vobim de taxele şi impozitele din care se „dezvoltă” aceste proiecte de infrastructură pe care nu le vede nimeni şi din care cea mai mare parte se duc pe comisioane şi preţuri de neimaginat.

Dar haideţi să vedem cum se derulează proiectele publice în România care ne vor salva din criză: mai deunăzi mă plimbam pe podul de peste Dâmboviţa venind dinspre Cotroceni spre Calea Plevnei. Pe mijlocul şoselei s-a organizat cum a dat primăvara un scuar foarte frumos, înierbat cu gazon englezesc adus brază cu brazdă, ce mai… un proiect de toată frumuseţea la care a lucrat o armată de oameni (vreo 50 la număr am estimat eu la acel moment). Când ce să văd deunăzi: scuarul pe care îl admiram dimineaţa în fiecare zi când mergeam la muncă era brăzdat de şanţuri lungi în care se monta un cablu electric de o echipă de „meseriaşi” (vreo 5 la număr). Ei au stricat complet gazonul care deja începea să pălească la culoare, nu mai avea prospeţimea tipic englezească şi nu mai arăta deloc a ceea ce fusese înainte. Evident că după ei vor veni alţii care vor cozmetiza şi vor face din nou arătos gazonul.

Din ce bani se fac aceste proiecte: din banii mei şi ai celor mai mulţi dintre noi care „forţaţi” de stat trebuie să ne plătim la timp taxele şi impozitele altfel ne riscăm casele sau proprietăţile amărâte pe care le avem (cel care alocă resursele prost în tot felul de proiecte fără sens la preţuri astronomice nu pierde niciodată nimic dacă greşeşte). Exemple de astfel de proiecte prost gândite de la început există cu grămada: străzi asfaltate şi apoi brăzdate nesimţit de şanţuri de-a lungul şi de-a latul, borduri puse şi scoase după un an de zile, şosele asfaltate şi reparate după câteva luni. Toate sunt „proiecte de infrastructură” care, în primă fază, dau de muncă şi pâine unor amărâţi (prea puţin), îmbogăţesc pe cei din autorităţile centrale şi locale şi pe cei care le patronează (care câştigă cel mai mult din toată această combinaţie).

Cu alte cuvinte: astfel de proiecte care vor aduce la muncă nişte zilieri, muncitori trimişi cu forţa din Spania sau Italia acasă în România, care vor distorsiona şi mai mult economia românească şi mediul său concurenţial şi care vor ridica corupţia la rol de forţă naţională (nimic nu se decide fără stat, singura soluţie de reducere a corupţiei în această ţară fiind diminuarea rolului statului în economie din sectoarele cheie – energie, transporturi, infrastructură). Administrarea proastă şi gândirea proastă a acestor proiecte care ulterior nu vor produce nimic pentru această ţară, ba mai mult vor fi dărâmate cu nonşalanţă pentru a face loc altor proiecte „care nu au putut fi gândite de la bun început”, ne vor afunda şi mai mult în mocirlă. Vor polariza şi mai mult veniturile în această societate, cei mulţi vor deveni mai săraci şi „mai solidari cu criza” în timp ce o mână de şmecheri vor controla mână în mână cu statul alocarea acestor resurse.

STATUL ESTE ŞI VA RÂMÂNE CEL MAI PROST ADMINISTRATOR DOMNILOR GUVERNANŢI ORICÂT DE MULT V-AŢI CHINUI SĂ ASCUNDEŢI ACEST LUCRU ! NU SPUN CĂ NU E NEVOIE DE PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ DOAR CĂ STATUL ŞI CLASA POLITICĂ TREBUIE SĂ ÎŞI IA MÂNA DE PE ELE ŞI SĂ LE LASE SĂ SE DEZVOLTE ÎN PRIVAT PE PRINCIPII CONCURENŢIALE SĂNĂTOASE.

M-AM SĂTURAT SĂ MI SE CEARĂ MEREU ÎN ACEASTĂ ŢARĂ SĂ FIU SOLIDAR CU CRIZA SAU TRANZIŢIA CARE PAR CĂ NU SE MAI TERMINĂ NICIODATĂ, CÂND DE FAPT SUNT „SOLIDAR” CU VILELE ŞI AVERILE CELOR CARE LUCREAZĂ MÂNĂ ÎN MÂNĂ CU STATUL LA „PROPĂŞIREA” SA PRIN TOT FELUL DE „PROIECTE DE INFRASTRUCTURĂ” CARE SUNT „ISIPIDE, INODORE ŞI INCOLORE” CA APA SÂMBETEI.


0 comentarii la “Proiectele de infrastructură şi ieşirea Romaniei din criză”
  1. Ovidiu a spus:

    Stimate domnule

    Am citit articolul tau care este rupt din realitatea.

    Impartasesc in totalitate ideile expuse de tine, care de fapt sunt o parte din necazurile noastre de fiecare zi. Ma bucur ca exista oameni care iau atitudine. Chiar si prin aceste citeva rinduri, este o mica actiune spre a schimba ceva. Este un inceput. Sper ca noi si noi actiuni sa schimbe ce tu ai arata mai sus.

    Exista o speranta pentru anii ce vin!

    Consider ca la toate aceste murdarii sociale aratate de tine, si altele pe care nu le-ai spus, exista cel putin o cauza –> NE TRANSPARENTA FONDURILOR PARTIDELOR POLITICE.

    Orice campanie electorala necesita fonduri. Acestea sunt adunate pe … diverse cai. Ce primesc cei care finanteaza? –> PROMISIUNI. Dupa alegeri, cistigatorii trebuie sa se achite fata de finantatori. Si cum o fac? –> se fac numiri in posturi cheie. Aceste numiri nu au nimica deaface cu PERFORMANTA PROFESIONALA sau CARACTERUL PERSONAL. Si de aici bulgarele se rostogoleste. Noii veniti NU sunt interesati ca institutia pe care o conduc sa obtina PERFORMANTA, sunt interesati sa-si recupereze investitia din campanie – pe orice cale.

    Asta e motivul pentru care la firmele de STAT sunt tot mai multe functii de decizie.
    Acesta e motivul pentru care „spectacolul” cu rentabilizarea acestor firme se repeta cu o periodicitate de 4 – 5 – 6 ani, iar la aceasta rentabilizare, singura solutie sunt concedierile. Si ce folos, urmeaza alta „stagiune” firmele merg tot prost, treaba e tot prost facuta…

    Pina nu o sa se termine cu implicarea politicului in managementul societatilor comerciale, acest spectacol va continua. Vor fi alti actori, alte decoruri, dar scenariul acelas. Pacat ca acum s-a si legiferat aceasta mascarada a numirilor…

    Va doresc sa vedeti in scurt timp in Romania, ALTCAVA ! Acel altceva care va place.

    Cu respect,
    Ovidiu

  2. admin a spus:

    Normal că există o explicaţie „politică” în aceast caz. E clar că din aceste proiecte, o parte dintre ele finanţează şi campanii electorale. Cea mai mare parte însă din aceste fonduri intră în buzunare private ale celor care derulează afaceri cu statul (o campanie nu costă 1 miliard de euro cât reprezintă comisionul uzual de 10% în cazul „proiectelor” publice).

    Nu putem interzice partidelor politice să apeleze la sponsorizare. Putem însă limita rolul politicului în economie. Rolul statului în economie este problema şi esenţa acestui articol are în spate conceptul de STAT MINIMAL.

    Articolul a pornit ca o reacţie la mult vehiculata soluţie de ieşire din criză prin bani publici alocaţi către proiecte de infrastructură, o idee demult apusă în ţările civilizate dar pe care noi o descoperim acum ca pe ceva extraordinar. Nu statul este cel care trebuie să ne salveze din criză. Nu o poate face pentru că nu are mecanismele de alocare eficientă a resurselor de care dispune. În acest context e bine să minimizăm cât mai mult rolul său şi să lăsăm sectorul privat să răspundă cum ştie el mai bine la criza aceasta.

Comentariul tau