Discutând cu diferiţi colegi, prieteni, cunoscuţi (chiar bloggeri) despre criză şi cauzele sale m-am lovit tot timpul de o idee care se regăseşte constant în părerile cu privire la ce a putut genera criza actuală (şi chiar şi pe cele de dinaintea ei): lăcomia capitaliştilor, a băncilor, a investitorilor instituţionali care nu s-au mai oprit din a oferi cu nemiluita credite ipotecare sărmanilor de solicitanţi. Ba mai mult, au avut ingeniozitatea „perversă” de a inventa instrumente şi mecanisme financiare noi (credit derivatives sau CDS, securitizarea) care le-a dat posibilitatea să îşi diversifice riscul sau să îşi consolideze activele pentru a continua activitatea de creditare (sau pentru a ieşi cu riscuri scăzute din operaţiunile financiare dubioase în care s-au implicat cu atâta uşurinţă).

Evident că această poziţie dă apă la moară socialiştilor sau, hai să le spunem mai „modern”, fanilor responsabililor cu politici publice ale statului, să se oripileze de acest comportament de neacceptat şi să încerce ca pe viitor prin reglementări să îl corecteze pentru ca această lăcomie să nu mai apară vreodată (de parcă am putea reglementa cumva inventivitatea oamenilor).

Evident că pentru un om care crede cu tărie în virtuţile pieţei libere şi în „mâna invizibilă” a lui Adam Smith (chiar dacă aceste pieţe au scăpările lor), un astfel de punct de vedere nu ţine. Cred în ideea că criza actuală, şi toate cele care vor veni, a fost generată de politica banilor ieftini a băncilor centrale din SUA şi Marea Britanie care traiesc (şi acum din păcate) cu iluzia că pot oferi solutii monetare la problemele economiei reale pompând bani în economie când pieţele nu merg şi retrăgând (sau nu) bani când economiile „duduie”. Ideea aceasta că cineva care mânuieşte robinetul de bani poate controla economia reală este absolul falsă şi nu foarte departe de socialismul cel mai pur. Mai devreme sau mai târziu economia reală, când va înţelege iluzia acestor stimuli monetari (inflaţionişti), va reacţiona contrar aşteptărilor celor din băncile centrale. Toţi cei care reglementează pieţele financiar-monetare sunt reprezentanţi ai statului – băncile centrale. E normal ca ei să nu „înţeleagă” lăcomia celor din băncile comerciale, băncile ipotecare, fondurile de investiţii şi acum, după ce şi-au dat seama ce au făcut să încerce să dea vina pe un astfel de comportament pe care acum îl consideră imoral şi nesolidar cu cei mai puţin informaţi sau mai aversivi la risc (cu cei mulţi). Asta însă doar pentru a distrage atenţia de la cauza reală a crizei.

Mie toată treaba aceasta îmi sună a „hoţul strigă hoţul”… să-mi fie cu iertare. De ce? Simplu: pentru că iniţial banii pompaţi de băncile centrale (adică de stat) erau foarte ieftini (2005, 2006 şi chiar 2007 la început). Băncile comerciale au profitat de acest fapt şi au uitat total de depozite când au văzut că lichidităţile le sunt la îndemână. Mai mult, au expandat creditarea la nivel global către pieţele emergente. Adică, au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-şi MAXIMIZA PROFITUL, MINIMIZÂND RISCURILE ASOCIATE ACTIVITĂŢII LOR (aici intră ideea de CDS şi de securitizare). Băncile au acţionat de fapt ca orice antreprenor care face afaceri cu statul (băncile vând în profit bani ai statului).

Acum mi-e clar de ce supărarea statului e mare pe sistemul bancar. Pentru că nişte antreprenori (a se citi bănci) care lucrau cu statul au avut obrăznicia să îşi maximizeze profitul din activitatea lor. Şi atunci lăcomia trebuie reglementată. Adică băncile comerciale trebuie să înţeleagă cumva că ele depind puternic de stat şi că nu pot fi lacome (adică nu se pot purta ca un antreprenor liber). Adică e clar pentru toată lumea că ne îndreptăm către un adevărat „socialism luminos” în care statul prin piaţa monetară controlează toate resursele din sistem şi ne luminează calea şi viaţa. Mă întreb însă de ce nu ar înceta statul cu politica banului ieftin, cu controlul cursului de schimb (în cazul nostru), cu ţintirea inflaţiei şi alte „obiective” măreţe. Miza e mult prea mare.

În acest context, nu pot decât să visez cu ochii deschişi la următorul lucru: dacă băncile centrale (sau mă rog cei care se află în spatele lor) nu înţeleg concecinţele acţiunii lor (după atâtea şi atâtea crize ar fi trebuit să înveţe câte ceva), ne vor împinge, vrem nu vrem, către o economie globală pseudo-capitalistă în care antreprenorii din lumea întreagă o să liciteze global pentru resurse limitate dispunând de bani (nu de capital) distribuit preferenţial pe criterii politice în cantităţi nelimitate. Complicat rău de tot pentru că, după părerea mea (şi nu e doar a mea), nu există a treia cale: ori socialism ori capitalism. Ori credem cu tărie şi până la capăt în virtuţile pieţei libere (cu imperfecţiunile sale) şi în capacitatea sa de reglare, ori credem în intervenţionism (rafinat sau nu) pe toate pieţele. Ideologic vorbind (şi chiar şi tehnic), nu prea putem să combinăm cele două poziţii, mai devreme sau mai târziu orice intervenţionism (moderat sau nu) pe piaţa monetară produce în economia reală acelaşi gen de efecte ca şi orice alt tip de intervenţionism. De ce? Simplu (şi asta o spun ca să o înţeleagă socialiştii): pentru că statul (banca centrală) nu are (şi nu va avea vreodată) mecanismele necesare pentru a aloca resursele monetare (banii) în sistem pe criterii economice. Se amăgeşte dacă crede că pompează bani exact cât are economia nevoie şi ne amăgeşte (ne induce în eroare antreprenorială) şi pe noi cu consecinţele de rigoare (a se citi aici crize din ce în ce mai globale).


0 comentarii la “Lacomia capitalistilor sau ingrijorarea socialistilor”
  1. Extra3OO a spus:

    Felicitari pentru articol!

    Cred ca e prima data cand vad intr-un singur loc aproape tot ce zic de vro 2 ani. 🙂

    Mai era putin si credeam ca sunt singurul.

    🙂

  2. Dorin a spus:

    Si mie mi-e cam teama ca actuala criza va exacerba pornirile socialiste si comuniste mai ales in tarile emergente.

    Mi-e frica de faptul ca in Romania, o tara cu mult prea putine exemple de succes generate de piata libera si de capitalism (capitalistii din Romania au aparut si s-au dezvoltat aproape exclusiv din afaceri cu statul si foarte putini dupa aceea au perfomat pe picioarele lor), socialistii de varsta mijlocie (care au fost indoctrinati in tinerete cu „valorile” socialismului) sa nu acapareze mintea romanului.

    Un articol excelent. Felicitari!

  3. mihaila raul a spus:

    Subscriu comentariilor de mai sus. Un articol excelent. Aveti perfecta dreptate.
    In politica sunt doua curente in tarile civilizate; liberalii se preocupa cum sa faca banii, iar socialistii cum sa-i cheltuiasca. La noi acum nu exista nici liberali, nici socialisti, ci doar hoti si oportunisti.
    Ati justificat foarte bine faptul ca de actuala criza nu sunt vinovati bancherii, ci politicile monetare defectuoase ale statelor (guvernelor). Dar asa e cand Daniela Popa ajunge la asigurari si Bogdan Olteanu la Banca Nationala. Oamenii cu creier din tara asta, atatia cati au mai ramas, ar trebui sa se gandeasca la un mecanism de stopare a imposturii in politica, domeniu care ne afecteaza pe toti. Partidul care si-ar construi si elabora criterii de promovare pe baza de competitie ar avea numai de castigat pe termen lung.

  4. mihaila raul a spus:

    PS
    De fapt nu ati inventat roata. Sunt ideile lui Milton Friedman. Dar e bine ca si pseudoeconomistii din politica romaneasca(si tara geme de ei) sa mai citeasca si pe teoreticienii care au studiat fenomenul si sa nu se rezume la lecturile economice din tinerete care constau doar in capitalul lui Marx.

  5. Criza economica globala - Page 317 - Computer Games Forum a spus:

    […] Grecii şi ceilalţi purceluşi Lacomia capitaliştilor sau îngrijorarea socialiştilor […]

  6. Andrei B. a spus:

    Dupa ce ca statul a generat criza asta acum mai alimenteaza ideea ca piata libera a fost cauza crizei.

    Pentru socialisti tampenia asta e o mana cereasca.

    Pacat ca reactii de acest gen in Romania sunt foarte putine. Continuati sa scrieti in directia aceasta ca faceti bine ceea ce faceti. E plina blogosfera de tampenii.

  7. Perparim Demi a spus:

    Cred ca sunt de acord cu ideile dvs. De multa vreme ma gandeam la cum a reusit sa se dezvolte China, a dezvoltat un socialism semicapitalist dictatorial inspirat de programul lu’Ten Siao Pin. Deasemenea cum s-a realizat in Suedia sistemul capitalisto-socialist, unde unii muncesc si umplu sacosa statului, si multi beneficiaza de pomeni sociale generoase.
    In economia globala, valoarea adaugata produsa in tarile subdezvoltate se transfera la tarile bogate, care ofera „ajutoare”, si isi mentin nivelul lor de trai ridicat, oferind imaginea democratiei prospere, dand lectii si credite „generoase” tarilor din Africa, Asia, America Latina si noua, celor din Est proaspat integrati.
    La inceput, era pe fata (sistemul colonial), acum este ascuns in economia globala, cu „ajutoare” etc.
    Unii sunt „vaca” si altii au laptele. Noi unde ne inscriem? Cred ca la „vaca”, cel putin in ultimii 20 de ani.
    Din ce stiu eu, singura sursa de valoari este munca – cine munceste si cine beneficiaza de pe urma ei? aici cred ca trebuie stabilite clar regulile.
    Este evident ca politicienii, statul, bancile centrale, servesc grupurilor pe care le reprezinta, intereselor lor, iar poporul (votantul, cel care munceste, cel care se revolta din cind in cind) trebuie sa stie si sa creada „ce trebuie”. Politicienii vorbesc despre popor si gandesc altceva, fac planuri/programe macro pe care le promoveaza public, si micro (personale)ascunse care se „desecretizeaza” dupa 50 de ani.
    Incurcata este toata povestea asta cu economia si politica, greu de inteles si cu multe mistere. Rezervele Federale dau cu bata in balta in SUA iar mizeria ajunge la noi , si ai nostrii fac pe niznaiu si cauta „solutii”.

  8. George a spus:

    Maximizarea profitului de la un punct anume se poate numi lacomie spun eu.

  9. Milan a spus:

    Mai rar sa vezi asa ceva pe un blog!Toata lumea il felicita pe autor, „in unanimitate”cum s-ar spune.De fapt, eu cred ca majoritatea dintre cei care ati postat comentarii aici(vorbesc de cele 7 comentarii care erau pana la ora cand scriu)lucrati pe la vreo banca.Pai cum bine spune Preparim Demi”singura sursa de valoari este munca – cine munceste si cine beneficiaza de pe urma ei?”
    Asa este Demi, dar de ce mentionezi printre „profitori” doar bancile centrale.Poti sa-mi spui tu mie ce muncesc si ce produc restul bancilor (bancherilor carora vad ca le luati apararea)!ca sa raporteze acele profituri”nerusinate”. Apoi, cand au avut probleme bancile unde au dat fuga cu mana intinsa?La statul asta pe care-l injurati voi si-l faceti socialist.

  10. Paun Cristian a spus:

    Pentru Milan…

    Pai e simplu de ce au dat buzna băncile peste stat si au cerut ajutor. Pentru ca statul le-a permis acest lucru. Pentru că statul a fost cel care le-a taiat macaroana scumpind la un moment dat creditul de refinanţare pe care se bazau aceste bănci în activitatea lor. Dar si pentru ca statul si-a dat seama de porcaria facuta si a observat ca e mai bine sa le ajute in liniste si tacit si sa acopere mizeria pe care a facut-o prin banii ieftini aruncand-o sub preş.

  11. Paun Cristian a spus:

    Pentru George…

    Si care ar fi concret acel punct. Cum l-am stabili concret? La ce ne-am raporta? Când poţi să spui dacă adaosul meu comercial e lacom sau nu? Când poţi să spui mai ales ca stat acest lucru?

    Complicat nu…

  12. Paun Cristian a spus:

    Pentru Perparim Demi…

    Eu nu prea cred in ideea ca „singura sursa de valori este munca” ci mai degraba in creativitate si inovare, în capacitatea de a fi competitiv prin ideile tale vândute altora.

    Citeam într-o carte foarte interesantă pe care o recomand tuturor – „Lebăda Neagră” de Nassim Thaleb despre mitul american: spunea Thaleb că americanii au făcut un lucru foarte inteligent… au pus accentul în dezvoltarea lor pe creativitate şi pe inovare (proiectarea unor adidaşi de ultimă generaţie) lăsând la o parte ceea ce putea să facă toată lumea (să coasă pantofi sau tricouri de exemplu). În societatea americană performezi dacă vii pe piaţă cu idei noi si creative.

    Este singurul lucru pe care am vrut să îl corectez la observaţia dumneavoastră: cât de mult muncesc (ore-muncă) nu are legătură în mod direct cu cât de mult câştig. Mai mult, în SUA şi Marea Britanie sectorul financiar s-a dezvoltat datorită statului şi datorită modului în care băncile centrale din aceste ţări au impus lira sterlină şi dolarul la nivel internaţional (nu e întâmplător că Marea Britanie nu vrea în zona Euro). E clar că acolo există o anumită clasă de „antreprenori” (bancherii) care câştigă mult fără să se chinuie prea mult (nu vând nimic nou sau creativ pieţei – vând banii statului). Însă acest lucru se întâmplă tot datorită statului.

  13. Simi a spus:

    Gargara. Cumva Federal Reserve din SUA e de stat?
    Nu, e privata!!!
    Mai uitati-va pe dolarii americani.
    Sunt banii lor, sunt bani privati.
    Ei au declansat criza si au raspandit-o pentru a centraliza puterea. Pentru PUTEREA ABSOLUTA, adica IOC LIBERTATE.
    China e experimentul lor reusit.
    Bucurati-va de produsele lor ieftine.
    Sunt facute de sclavii din lagarele de munca fortata.
    Cei din afara se multumesc cu firimituri, pentru ca stiu cei asteapta daca cartesc.
    Cine este statul la noi?
    Ce putere si stapanire mai are asupra resurselor?
    Articolul merge pana la un punct, dar nu vede pana la capat.
    Ce vedeti pe EUROI? Poduri si porti?
    Ce semnificatie au, desteptilor?
    Aaaa?

  14. Alexandra a spus:

    Am citit articolul tău şi reacţiile pe care acesta le-a produs în rândurile cititorilor. Nu pot să nu remarc două idei esenţiale: 1) nu menţionezi nimic de statul cuiva, fiind aici vorba doar despre ideologia de stat; 2) teoretizarea excesivă a relaţiei reglementare-dereglementare, cu accetul pe mâna invizibilă.
    Faţă de aceste două idei, dacă îmi permiţi (pentru că mă incită subiectul!) îmi voi permite câteva remarci.
    1. Statul este o entitate adesea definită de literatura de specialitate în mod general, fiind vorba despre reglementator, sau mai adânc, de interese geo-politice de alt tip. Dar dacă cititorii tăi înţeleg prin asta statul român, poate ar trebui la articolele următoare să explici esenţa statului din perspectiva economistului şi nu pe cea a vorbitorului de limbă română. Tot atunci ar trebui să faci şi o introducere în extraordinar de ireversibilul proces de globalizare în care statul deja este un figurant, iar leader-ul este fără culoare naţională.
    2) soialism vs. capitalism, reglementare vs. dereglementare. Concepte larg dezbătute în timp. Din nou îmi permit să îţi sugerez să intri în adâncimea acestor concepte cu un articol-două, asta aşa, de amorul artei. Şi nu uita că există şi socialismul liberal, undeva pierdut prin deceniile trecute, începând, cred, de la J.S. Mill. Iar reglementrare vs. dereglementare. Veche melodie. Întâi au fost americanii care au promovat sus şi tare dereglementarea, în baza conceptelor de mână invizibilă. Dar există şi conceptul de cealaltă mână, a noului liberalism. Şi nu trebuie uitat, pentru că tot de la americani vine. Iar apoi au răspuns europenii cu reglementarea lor. Ceea ce ai uitat însă să subliniezi este tocmai că, indiferent de reglementare, putearea acesteia şi alte idei din acestea foarte îmbătătoare pentru cei care caută scuze, sau motive! pentru ceea ce s-a inventat (CDS, securitizare, ABS, derivative de ordin 4, CRAs etc), reglementarea nu va reuşi niciodată să ţină pasul cu inventica pieţei, fie ea liberă sau controlată de interese. Şi cum orice interese se reduc la bani, asta este!
    Politicile monetare relaxate au permis creşterea rapidă a preţurilor activelor şi o circulaţie mult mai rapidă a capitalului, cauzând disproporţionalităţi între activele financiare din economia reală (consemnate pe piaţa mărfurilor) şi valoarea supradimensionată a pasivelor, prin apariţia şi dezvoltarea ultimei generaţii de derivative(generaţia a 4-a). Inovaţia financiară, ce a permis pieţei o astfel de dezvoltare, poate fi atribuită funcţionării „mâinii invizibile”. Dar această inovaţie financiară este rodul unei negocieri „la sângeŢ între stat (oricare stat vrei tu, sau mai bine zis acela care are nevoie de bani) şi cei care dau banii (adică antreprenorii, sau bancherii, dacă acest termen îi face mai fericiţi pe unii dintre cititori!). Această negociere are loc cu includerea în calcul a mega-instituţiilor de tip FMI, BERD sau BM, şi cu acceptul, tacit sau obligat al tuturor „statelor” şi implicit al nostru al tuturora. Pentru că, atunci când la sfârşitul anilor 90 SUA intervenea pentru rezolvarea crizelor financiare din Mexic sau Rusia, toată lumea se bucura şi zicea „o să fie foarte bine”. Dar efectele intervenţionismului de atunci, cumulate cu deficitul de cont curent al SUA (o altă producţie pentru care ne-am bucurat cu toţii, pentru că „ce bine a fost cu dolari la noi în ţară”) şi implicit o denominare a comerţului internaţional în dolari, au dus la o situaţie în care SUA plătea efectiv băncile pentru ca acestea să dea împrumuturi (sună cuiva cunoscut?).
    Nu vreau să continui în această desfăşurare de evenimente, nu cred că este cazul, dar poate, înainte de a trata astfel de subiecte strict economic, ar treui să ne aplecăm un pic şi asupra unor concepte de altă natură, inclusiv geopolitică. Pentru că „supărarea statului” nu este pe sistemul bancar, este insuficient să afirmi că aici este o bătălie dusă de stat împotriva privatului, ci pe acel sistem care nu se supune regulilor stabilite de el. Sau, ca să nu fiu atât de ambiguă ca tine, s-a supărat unchiul Sam pe restul lumii care nu a vrut să ia parte la pierderi. Şi nu are legătură cu nici o mână, ci poate doar cu gesticularea…

  15. melania a spus:

    Excelent spus! Felicitari!

    Incercand sa inteleg cum s-a ajuns aici (adica in criza), am dat peste o multime de teorii ale conspiratiei.

    Intr-un fel sau altul, toti actorii implicati cauta un tap ispasitor, iar solutiile identificate (cel putin in tara noastra, pentru alimentarea nebuniei cauzate de credite – imprumuturi la FMI, plata anticipata a impozitului, taxarea excesiva, in loc de altceva – si nu voi spune ce, ca nu ma plateste STATUL sa o fac) sunt puerile si nesustenabile. (parerea mea)

    Va multumesc ca mi-ati reamintit cursurile de Micro si Macro. A trecut ceva timp din anul I.

    Melania

  16. Paun Cristian a spus:

    @ Alexandra

    Mi-am luat notite si revin… pe tematica propusa.

    Multumesc mult!

    Astept si pe viitor o contributie similara.

  17. Paun Cristian a spus:

    @ Simi

    Acest articol cred ca lamureste problema cu FED-ul (eu zic ca e mai mult publica decat privata dar va las sa va convingeti).

    Cat despre BCE sau Banca Angliei cu siguranta sunt ale statului.

  18. Paun Cristian a spus:

    @ Simi

    Aici e articolul cu pricina:

    http://www.slate.com/id/2200411/

  19. Emmy a spus:

    Hm, interesant. Prima mea reactie a fost sa ignor postarea aceasta (oricat de incantata ar fi Melania de ea) sau doar sa pun un link la rubrica de caricaturi a Slate.

    Ce m-a enervat a fost prima afirmatie – n-am idee unde este blamata lacomia bancherilor pentru criza 2007-2010 (poate prin Romania), pentru ca in literatura economica pe care o citesc eu se vorbeste doar de prostia sistemului bancar (care include si regulatorii). Imaginea-cheie a crizei ramane pentru mine interviul cu romanca ce lucrase la Lehman Brothers si s-a intors falita in Romania, pentru ca isi investise toate castigurile in… Lehman Brothers. Fatuca asta explica senina ca a avut o politica foarte rafinata de investitii, ca a diseminat riscul la maxim… si apoi zbang, o loveste realitatea in fata ca un autobuz: „Se pare ca n-a fost totusi de-ajuns…”

  20. Emmy a spus:

    Partea interesanta a discutiei de pana acum a fost dilema despre valoare – e trist sa vezi ca la 20 de ani distanta de socialismul stiintific (si IN CIUDA experientei de 50 de ani cu socialismul stiintific in actiune), inca mai credem ca exista ceva intrisec in valoarea economica a bunurilor – alta decat decizia cumparatorului care hotaraste cum sa utilizeze banii pe care ii are acum si pe care crede ca ii va avea pe parcursul vietii sale viitoare (da, sunt un fan al Scolii Austriece si cred ca von Mises rulz!)

    Cat despre relatia sistemul politic – sistemul bancar: ganditi-va cine ce cumpara, cum si cu ce plateste si de ce (hint: deregularizarea a fost realizata de politicieni care au castigat alegerile prezentandu-se drept campioni ai cresterii economice).

  21. Paun Cristian a spus:

    @ Emmy

    Mi-ai dat o idee excelenta…

    O sa nuantez putin punctul de vedere intr-un nou articol punand in balanta bancherii prosti si bancherii mai putin prosti din sistem (cei care au scapat la timp din caruselul expansiunii monetare sau nu au intrat pana in gat in combinatie pentru ca nu au crezut in ea).

  22. Emmy a spus:

    @Cristian

    Multumesc, astept cu interes!
    (si iau la citit postarile mai vechi – n-am mai fost pe-aici)

  23. Alexandra a spus:

    @ Cristian / la răspunsul pentru Emmy.
    Nu cred că mai există sau se mai pune problema de bancheri proşti şi bancheri deştepţi. Poate doar pe plaiul mioritic, dar aici este cam greu şi să defineşti noţiunea de bancher. În rest, este vorba doar de bancheri, oportunităţi, circuitul banului „în natură”, partea „baricadei” de care te afli (înţelegând prin asta planul politic) şi alte „nimicuri”. Fetiţica aia de care se vorbea era un simplu brokeraş, asta ca să nu spun un pârlit de angajat la LB. Aici vorbim însă de mari coloşi financiari, cu mari active în spate (şi cu alte „pasive”!) şi de politici investiţionale. NU se pune problema de prostie, ci se pune problema de cine a fost cel mai tare.
    Hai sa nu filozofez şi să îţi dau un exemplu concret. Şi dacă tot vorbeam de Lehman, să-l exemplificăm pe acesta (într-o enumerare sui generis, se poate consulta Bloomberg din 2008 pentru lista tuturor „bancherilor” şi o să-i găsiţi acolo cam pe toţi!):
    1. Lichidarea activelor Lehman Br. a fost un proces atât de rapid încât publicul nici nu a ştiut ce se întâmpla. Dar, mai puţin cunoscut de cei care stau la taclale este faptul ca unul dintre activele deţinute de Lehman era depozitul de 450.000 lb. de uraniu yellowcake (uraniu solid, bază pentru forma îmbunătăţită), utilizat de reactoarele nucleare şi în industria armamentului (inclusiv în fabricarea bombelor); acest depozit trebuia vândut conform unui contract încheiat de Lehman în termen de 2 ani, gradual (începând cu aprilie 2009)!
    2. Deşi a refuzat LB, FED a decis salvarea AIG la doar o zi distanţă, o acţiune suficient de controversată la perioadă şi nici acum suficient explicată (iar basmele cu AIG care avea banii săracilor pensionari americani…mă lăsaţi?). AIG a fost, cel puţin în egală măsură, emitent de derivative de generaţia a 4a, supraevaluate de altfel cu o rată de 1,7-2 ori mai mare.
    3. Lehman deţinea mai mult de 17 miliarde dolari în lichidităţi şi instrumente financiare proprii cu mai puţin o săptămână înainte de faliment (chiar şi în condiţiile în care înregistrase pierderi de 3,9 miliarde dolari şi îşi redusese valoarea activelor contabile cu 7,8 miliarde dolari), ceea ce reprezenta o rezervă suficientă de capital pentru ziua anterioară falimentului (în plus, existau active extrem de lichide în valoare de 188 miliarde dolari, care puteau asigura finanţarea operaţiunilor). Blocarea de JP Morgan a conturilor Lehman a adus banca în imposibilitatea de a mai putea derula operaţiuni (de exemplu, de vânzare a activelor); JP Morgan a solicitat Lehman garanţii suplimentare în valoare de peste 5 miliarde dolari şi a operat la retragerile masive realizate de fondurile de hedging proprii, care au prăbuşit în final banca.
    4. Coincidenţă sau nu, a doua zi după falimentul Lehman, sondajele de opinie premergătoare alegerilor prezidenţiale SUA s-au schimbat, Barack Obama surclasându-l pe John McCain, susţinător al administraţiei Bush, ce nu a dorit salvarea Lehman (în această zi, JP Morgan retrage finanţarea Lehman, în valoare de 138 miliarde dolari, pe care o returnează Federal Bank of New York, de la care împrumutase iniţial această sumă). Printre susţinătorii financiari ai campaniei lui Barack Obama s-au numărat Lehman şi o parte dintre managerii săi, Merrill Lynch, Goldman Sachs, UBS, Citigroup; în schimb, JP Morgan Chase a preferat pe McCain şi Bush.
    În acest context, mai poţi vorbi oare de proşti-deştepţi? Încercaţi aşa, de amorul artei, să comparaţi datoria publică a SUA cu PIBul mondial şi mai vorbim după aceea despre proşti sau deştepţi (sau despre teoria conspiraţiei).
    @ Melania
    Ca să îţi dau un indiciu în cele ce căutai tu, despre cauze de criză în România şi alte poveşti „nemuritoare”, lasă cursurile de micro şi macro sau alte cursuri de ai zis de ele, că nu prea te ajută cu nimic, şi urmăreşte istoricul datelor de îndatorare publică dat de BNR şi de MFP, adaugă la acestea acordul cu FMI şi citirea mai atentă a bugetului public (dacă ai cum, citeşte şi versiunea celui consolidat, te asigur că este o lectură interesantă!), dar ia aceste date începând de prin anul 2007! Şi o să-ţi explici unele „conspiraţii”!

  24. Emmy a spus:

    @Alexandra

    Da’ masonii? Masonii ce faceau in timpul asta?

  25. carmen a spus:

    Alexandra scumpa,

    Fa-ti blog – e prima data cand vad atata inteligenta solida, ca si uraniul tau, in asa un display…

    Felicitari lui Cristian pentru lansarea temei asteia!

    C.

  26. melania a spus:

    Draga Alexandra,

    M-a anuntat Emmy ca am un comentariu – si cateva sute de pagini de citit.

    Las citirea celor catorva sute de pagini in grija ta – eu ma voi concentra pe bugetul meu (neconsolidat) si care sufera din cauza teoriilor conspirationiste pe care tu le pui in ghilimele.

    Iti dau un sfat ca de la femeie la femeie – ca o cititoare avida de bloguri, dar mai ales de comentarii, apreciez mai mult un comentariu scurt si la obiect, decat o dizertatie, presarata cu chestii alambicate si care nu dovedesc decat cat de proasta sunt eu…

    Si simt nevoia sa fac observatia asta pe blogul unui barbat, care are decenta sa nu iti spuna ceea ce crede – banuiesc.

    Cu drag,

    Melania

    PS: Obama a luat alegerile in SUA… Asa imi zice toata lumea.

  27. melania a spus:

    Mai am un scurt comentariu – nu stiu daca se intelege de mai sus, si vreau sa fie clar: nu imi plac postarile lungi, dupa care am senzatia ca n-am facut nici o facultate si nici o scoala, de nici un fel. 🙂
    Prefer postarile scurte si la obiect, preferabil in limbajul lui nea’ vasile, care imi confirma ca n-am facut nici o facultate si nici o scoala mai de Doamne ajuta.
    Macar atunci stiu sigur… si ma duc sa citesc.

    Melania

  28. Bogdan Glavan a spus:

    @Simi:
    Dupa logica asta, si impozitele sunt private, ca doar noi le platim! Ar fi bine daca ne-am uita macar intr-un dictionar inainte de comenta pe bloguri.

  29. carmen a spus:

    „un om care crede cu tărie în virtuţile pieţei libere şi în “mâna invizibilă” a lui Adam Smith (chiar dacă aceste pieţe au scăpările lor)”

    citesc frecvent afirmatia asta, dar nimeni nu explica care sunt acele „scapari”. Ai putea sa explici? Multumesc anticipat

  30. Paun Cristian a spus:

    @ Carmen

    Una dintre scaparile pietei ar fi „ticalosii” care vand produse contrafacute, periculoase. O alta limita a pietei este ca nu putem determina cu exactitate pe toti cei afectati de actiunilor noastre din piata. O alta scapare ar fi faptul ca piata se poate indrepta spre monopol. Ca piata duce la o exacerbare a comportamentului irational sau iresponsabil al unora (poluare, risipa). Ca nu pot fi valorificate in piata toate externalitatile generate de actiunile intreprinse (am o casa, o renovez pentru a inchiria insa nu pot sa iau bani pe faptul ca e admirata de cei care trec pe langa ea).

  31. carmen a spus:

    Despre monopol, unii autori sustin ca in majoritatea cazurilor apare ca urmare a interventiei statale. Deci in absenta statului cu greu ar putea sa apara monopoluri. Ce crezi in legatura cu asta?

  32. Paun Cristian a spus:

    @ Carmen

    Daca eu deţin o voce unică în lume înseamnă că sunt într-o poziţie de monopol? Prin ce este mai imoral un astfel de monopol de un monopol în domeniul auto? Ar trebui să intru rapid sub incidenţa legii anti-monopol în acest caz.

    Adică pentru mine e clar: ideea de monopol în sine este una greu de definit şi de multe ori în practică ea este sancţionată după bunul plac al autorităţilor. Statul defineşte monopolurile cum îi convine lui. Unele monopoluri rezistă sau se consolidează acolo unde statul doreşte (a se vedea monopolul tutunului şi alcoolului în zona drogurilor uşoare). Statul încurajează adesea astfel de monopoluri din care are de câştigat (dacă ar legaliza heroina nu ar avea prea mult timp la dispoziţie să încaseze accize ca în cazul ţigărilor în care moartea survine mai lent).

  33. Salariile scad cu 25%, pensiile scad cu 15% - Page 53 - Computer Games Forum a spus:

    […] e doar o masca a ratiunii pusa peste lacomie pura. Baga un ochi aici si poate mai vorbim. Pe de alta parte, unealta folosita de capitalistii astia rai care sug sangele […]

  34. bunul simt a spus:

    toate bune si frumoase domnule autor, dar:

    1. spui ca bancile nu sunt de vina ca statul le-a dat bani ieftini. statul NU LE-A FORTAT sa ia banii. bancile i-au luat si astfel si-au asumat riscuri. acum cand s-a stricat jucaria bancile sunt ajutate de stat! pai e just? cum se impaca asta cu notiunea de capitalism pur? de ce trebuie sa platesc eu (imprumuturile de la FMI pentru a tine cursul stabil) pentru banci. faliment tati. asa e in capitalismul ala pur. cel ineficient da faliment. sau bancile sunt mai presus de capitalism?

    2. si eu sunt mai liberal in gandire, dar ca sa fiu sincer inteleg si partea mai socialista a problemei. un stat mai socialist asa care are invatamant gratuit, sanatate, protectie sociala, etc, DA SANSE mai multor indivizi sa scoata ce au mai bun la suprafata, si astfel societatea sa evolueze mai rapid (beneficiind de aportul inovativ/creativ al mai multor indivizi). este o chestie destul de logica. antiteza e evul mediu in care doar aristocratia avea acces adevarat la educatie si sanatate. de aia societatea a si progresat atat de greu. era greu sa iesi in fata. nascut sarac, mureai sarac (existau exceptii, dar f putine). asa ca e complicat de spus cum e bine.

    3. ce e statul? pai sunt o serie de indivizi care au fost sponsorizati de diversi „antreprenori”, si care cand ajung la putere platesc (cu dobanda frumusica) inapoi aceste sponsorizari. daca ma intrebi pe mine, aici e adevarata criza. POLITICUL! e o criza a politicului care nu mai reprezinta interesele poporului ci ale unor grupuri de interese. aici trebuie reformat ceva, in sfera statului si politicului.

Comentariul tau