Ieşirea din criza bugetară în care se zbate guvernul actual se poate face în mai multe moduri, fiecare cu dezavantajele sale:

prin creşterea impozitelor şi taxelor: dacă guvernul ar decide să modifice fiscalitatea în acest moment prin introducerea unui impozit progresiv sau prin creşterea TVA crezând iluzoriu că va pune mâna pe fonduri mai multe din sectorul privat se înşeală amarnic;

prin inflaţie: acoperirea deficitelor bugetare prin emisiune monetară, inflaţia acţionând ca un impozit mai puţin vizibil şi mai puţin resimţit de fiecare dintre noi (nu însă mai puţin imoral decât un impozit al statului);

prin împrumut de pe piaţa internă: va creşte datoria publică internă, amânând pe mai târziu rezolvarea problemelor din economie;

prin împrumut de pe piaţa externă: creşte datoria publică externă şi forţează banca centrală să emită monedă locală (provocând ulterior inflaţie) pentru a evita o supra-apreciere a cursului de schimb.

Inflaţia rămâne o alternativă la rezolvarea problemelor de deficit intern în momentul de faţă. Toată lumea este atentă în momentul de faţă pe stabilitatea preţurilor interne. Va putea fi atins obiectivul de inflaţie propus pentru acest an: în jur de 3,5% plus / minus un punct procentual conform declaraţiilor BNR?

Factorii care ar putea conduce la depăşirea ţintei de inflaţie pentru acest an ar fi următorii:

Creşterea fiscalităţii prin creşterea TVA în primul rând dar şi a unor accize la produse cum ar fi combustibili sau alcool (la tutun s-a produs deja această creştere în luna ianuarie şi ea a generat o creştere cu 11% a preţului la aceste produse);

Deficitele bugetare finanţate prin împrumuturi externe: în condiţiile în care valuta va fi vândută către banca centrală de către ministerul de finanţe ea va fi cumpărată prin emisiune monetară (şi de aici impactul direct asupra creşterii preţurilor);

Expansiunea monetară: dacă banca centrală cedează presiunilor şi emite lichiditate în sistem (în 2009 s-a ţinut tare pe poziţii şi a reuşit o sterilizare a unei importante cantităţi de lei – M1 a scăzut cu 12,9%) aceasta se va regăsi foarte rapid în creşterea preţurilor.

Creşterea preţurilor reglementate de stat (medicamente, combustibili, energie electrică, energie termică, gaze naturale, servicii publice de transport etc.): statul presat de deficite poate propune importante creşteri la aceste produse şi servicii, mai ales că ele nu ocupă decât 18% din IPC, deci o creştere a acestor preţuri nu ar avea un impact direct într-o primă fază.

De ce nu va creşte totuşi inflaţia în acest an? În primul rând pentru că îmi dau seama că banca centrală a devenit mai responsabilă în politica monetară (am menţionat deja scăderea semnificativă a M1 în 2009). Băncile au înţeles că trebuie să atragă mai puţine fonduri de refinanţare de la banca centrală şi mai multe fonduri din depozite bancare (în 2009 depozitele în lei şi valută au crescut cu circa 10% şi pe fondul unei preferinţe de lichiditate în creştere datorită panicii generate de criză). Cel mai clar însă este restrângerea semnificativă a consumului şi diminuarea salariilor. Mai mult, cea mai mare parte a salariilor din România sunt în momentul de faţă la un nivel foarte scăzut, care cel mai probabil va fi menţinut şi în acest an. Şomajul şi lipsa de iniţiativă a sectorului privat face ca românii să continue să aibă un comportament ponderat de consum, mai ales în privinţa bunurilor de folosinţă îndelungată. Aş mai adăuga şi diminuarea semnificativă a consumului pe credit.

În concluzie, cred cu tărie că în acest an vom avea o inflaţie sub 5%, şi că estimările băncii centrale se vor adeveri.


0 comentarii la “Va fi sau nu va fi inflatia in tinta anul acesta?”
  1. Alexandra a spus:

    Foarte draguţ. Dar de data aceasta,dacă îmi permiţi, nu o să fiu de acord cu tine. Deşi tot ceea ce ai spus este extrem de corect, este şi extrem de teoretic. Şi când spun că nu sunt de acord cu tine, mă refer la concluzia ta finala, respectiv că „nu va creşte inflaţia în acest an” mai ales „datorită responsabilităţii în politica monetară”. De ce? Pentru că fundamentul tău pentru o astfel de concluzie poate fi contrazis:
    – băncile au avut tendinţa de a atrage fonduri din depozite din motive de echilibrare a portofoliului. Mai mult, deoarece stopând creditarea într-o anumită măsură a rămas doar partea de depozite pentru a fi promovată în relaţia cu clienţii.
    – creditarea neacoperită valabilă în anii anteriori (prin credite de consum foarte puţin restrictive) a continuat totuşi şi continuă să crească, pentru că sunt o sursă suficient de atractivă pentru bănci, bănci care, în România, au nevoie să atragă capitaluri (altfel indisponibile datorită reticienţei românilor faţă de depozite!).
    – scăderea salariilor şi creşterea şomajului – foarte corect, dar se va constata o creştere şi a consumului pe credit şi de credit, în special în acea parte a pieţei în care există deja credite ipotecare.
    masa monetară mai mică – cauzată tocmai de acea finanţare externă – se va continua, odată cu tranşele de la FMI să fie returntă valută (contra lei) băncilor, iar BNR va trebui din nou să „topească” nişte sume de bani.
    – deficitul de cont curent se va adânci în acest an peste prognozele BNR, din cauze foarte simple – dependenţa în creştere faţă de impoturi va fi constatată începând cu venirea căldurii – în lipsa unei producţii de bunuri alimentare (cel puţin!) dependenţa de importuri va creşte semnificativ. totodată, revenirea atât de dorită a industriei va crea şi ea o creştere a importurilor şi deci, o nouă presiune pe contul curent.
    – majorarea preţurilor – impozite şi alte chestii – va avea efect direct în evoluţia inflaţiei. Majorarea preţurilor este de neocolit în acest an, cu un buget de stat bazat exclusiv pe încasări din taxe şi accize şi cu un FMI ce condiţionează plata tranşelor de respectarea unor restricţii bugetare asumate. A, şi ce îmi spui tu? Că o creştere a preţurilor reglementate de stat nu au impact direct în primă fază asupra preţurilor în general? Îţi amintesc că, în construcţia (incorectă la noi!) a preţului, consumatorul final suportă toate aceste creşteri atunci când cumpără un serviciu sau un produs, indiferent de ce tip. Adică cumpără inflaţie!
    Şi contrazicerea poate continua…
    Deci nu cred că anul acesta va face o excepţie – nu cred că BNR va ţinti ceva, într-un foarte drăguţ interval de încredere statistic!

  2. Paun Cristian a spus:

    @ Alexandra

    – Faptul că băncile au devenit mai atente şi mai active pe partea de echilibrare a bilanţului lor e un lucru pozitiv şi anti-inflaţionist.

    – Creditele de consum au scăzut nu drastic dar a scăzut (cu 3,7% conform rapoartelor BNR). Creditul de consum (care ocupă 72% din totalul creditului privat) a scăzut însă cu doar 1,6%. Aici probabil că ai dreptate. Se va relua curând creditarea consumului pentru că e mai uşor de făcut şi pentru că până la urmă băncile trebuie să supravieţuiască cumva (din păcate băncile din România pe aşa ceva au pus foarte mult accent);

    – nu cred că vom reveni la deficitul de cont curent din 2007 (record pentru România). Dacă va creşte deficitul aici am ceva îndoieli pentru că a scăzut mult consumul, inclusiv cel din import. Mai mult, românii s-au oprit în a cumpăra bunuri de folosinţă îndelungată care veneau prioritar din import.

    De acord că impactul creşterii preţurilor reglementate si cele legate de impozite este transferat direct către populaţie care nu are prea multe opţiuni. Probabil că vor avea loc creşteri calculate ale acestor preţuri în 2010 şi probabil că creşterea impozitelor va fi ultima soluţie, pe care sper să nu folosească guvernul actual.

Comentariul tau