Zilele trecute am asistat la un exerciţiu de forţă din partea patronatelor din transporturi care arată cât de mult se înţelege în România ideea de piaţă liberă şi de cât de multă încredere se bucură statul atunci când este chemat la luptă împotriva „eşecurilor” pieţei.
Negocierile dintre guvernanţi şi transportatori au avut ca subiect un aspect foarte interesant: problema micilor transportatori de ocazie (de persoane dar şi de marfă) care, cu maşini personale (de câteva locuri sau de capacitate de transport mică), efectuează transport privat din care obţin profit nefiscalizat de stat. Ei concurează pe marii transportatori, cei înregistraţi fiscal cu acte în regulă şi care se văd ameninţaţi de astfel de comportamente din piaţă. În opinia statului şi a acestor transportatori fiscalizaţi de stat asemenea iniţiative private sunt periculoase şi ar trebui să dispară cât mai repede. Periculoase însă pentru cine ar fi aceste comportamente, zic eu, naturale şi raţionale? Consumatorul cu venituri mai mici care nu poate să îşi permită un bilet de tren sau de autobuz de la transportatorii fiscalizaţi (care o bună parte transferă fonduri către stat îngropate apoi în gropi care, ca în legenda lui Manole, sunt astupate noaptea şi ele reapar ziua) găseşte în micii transportatori o soluţie providenţială şi convenabilă.
Micii transportatori (incluzând aici şi taximetriştii de ocazie), iniţial înregistraţi fiscal probabil o parte dintre ei, au lichidat firma sub care activau din cauza impozitului forfetar, a fiscalităţii excesive dar şi din cauza unei diminuări drastice a credibilităţii într-un stat care este demult corigent la capitolul infrastructură. Micii transportatori sunt transformaţi într-un „eşec al pieţei” de concurenţii lor mai mari cu ajutorul statului care va elabora în curând o lege (conform promisiunilor solemne asumate de guvern în urma negocierilor) prin care îi va urmări în cele mai ascunse cotloane şi îi va pune să plătească amenzi usturătoare. Acest „eşec al pieţei” nu ar fi un eşec pe o piaţă liberă, ci dimpotrivă, ar duce la o scădere clară a tarifelor de transport.
Ce efect are o astfel de lege care doreşte să „corecteze” problema? O diminuare a serviciilor neînregistrate fiscal care ne-ar mai salva bugetul unora dintre noi. O iluzorie îmbunătăţire a concurenţei pe piaţă şi o creştere (consolidare sau menţinere) a tarifelor de transport şi aşa umflate de acciza pe care o plătim statului în combustibil şi care, credeţi-mă, e imensă prin comparaţie cu preţul materiei prime.
Cât de mult poate merge statul în a controla apoi aplicare măsurilor sale? Iluzoriu de mult. De ce? Pentru simplu motiv că statul nu poate reglementa sau sancţiona faptul că transport un prieten sau un cunoscut la aeroport cu maşina personală. O să fim opriţi în trafic unii dintre noi (cei cu maşinile mai pline care ne îndreptăm spre aeroport) şi vom fi luaţi la întrebări. Cum va dovedi statul că cei din maşină sunt cunoscuţii mei sau nu? Cu siguranţă nu va putea face acest lucru decât dacă va pune oameni dechizaţi să îi vâneze şi să îi prindă în flagrant pe astfel de transportatori „ilegali” în opinia statului şi a transportatorilor fiscalizaţi. Acest lucru înseamnă resurse semnificative care sunt clar mai mari decât câştigul din fiscalizarea „micilor transportatori”.
Cum rezolvă statul ticăloşia şi imoralitatea micilor transportatori care de frica forfetarului au ales calea subteranelor? Nu prea are cum. Toată această fanfaronadă şi aşa zisă negociere între stat şi transportatori e un fiasco total din partea ambelor părţi: transportatorii care par îngrijoraţi de situaţia concurenţială de pe piaţă caută în stat un apărător al cotei lor de piaţă şi statul caută să îi ţină legaţi de el pe aceşti transportatori fiscalizaţi pentru că trăieşte din impozitele lor. M-aş fi bucurat să îi fi văzut pe transportatori luptând pentru reducerea fiscalităţii în domeniul lor sau pentru reducerea accizelor sau TVA la carburanţi şi nu pentru a lovi în cei care îi concurează.
Această situaţie de evaziune fiscală nu este doar în domeniul transporturilor în momentul de faţă. E în orice domeniu aproape. S-a generalizat în România vânzarea fără factură ca reacţie la fiscalitatea excesivă. Soluţia domnilor nu este înăsprirea legislaţiei, sau întărirea controlului fiscal ci diminuarea fiscalităţii până la un nivel la care devine acceptabilă de către cei care plătesc această fiscalitate (o vor accepta atunci când devine mai costisitor să încalci legea fiscală). Statul trebuie rapid să înţeleagă faptul că are o credibilitate tot mai ştirbită (deturnează în interes propriu fonduri importante) care ne determină tot mai mult să avem un comportament evazionist şi că fiscalitatea este tot mai sufocantă. Altfel statul român riscă falimentul total în foarte scurt timp.
No Comments on “Cum „rezolva” statul roman „esecele” pietei libere”
You can track this conversation through its atom feed.
Hai, domn’le prim-ministru, ce ai cu bietii transportatori?
Nu iti neg fundamentarea economica a dorintei tale de reducere a fiscalitatii – cu totii o dorim! Dar asa?
Justete sociala?
Concurenta egala?
Piata neagra cu permisivitatea statului?
In plus, tin sa te anunt ca, chiar daca poate parea unor paranoic (conspiratia, sic!), nu exista economie fara politica…Si ca in orice stat puternic politizat, uita-te la transportatori si la leader-ii lor sindicali. Ceea ce au revendicat ei – scuza, de ochii soacrei. Dar greva sa fie. A, ca putem interpreta? Da, fie, dar nu uita ca si experienta economica (recenta!) iti spune ca prea multa liberalizare nu este neaparat benefica.
Si, domn’le prim-ministru, cine a zis ca Romania are o piata libera? Daca izolezi economia de politica, intr-un avant teoretic, ai dreptate. Dar, nu uita – scopul scuza mijloacele…
Nu mai pune si tu la suflet ce auzi ca se striga pe strada!
Posted on 18 martie 2010 la 10:34 pm.
Mă termini Alexandra…
Pai stai puţin. Eu tocmai asta spun. Că statul nu poate elimina de tot piaţa neagră. Măcar însă să admită acest lucru nu să declare politicianist că o poate face.
Guvernul le-a promis marea şi sarea unora care au pus-o de o grevă ad-hoc fără motiv că se va ocupa şi va rezolva el printr-o lege ce nu poate practic să rezolve. Oricât ai vrea să elimini evaziunea fiscală ea nu poate fi eliminată decât cu eforturi mult mai mari decât ceea ce s-ar câştiga din urma aducerii la suprafaţă a economiei subterane.
E o optică greşită să menţii actualul nivel sufocant de impozitare.
Iar cu oameni prost plătiţi în administraţia de stat, făcuţi în toate felurile de guvernanţii actuali cu siguranţă nu va fi readus nimic la suprafaţă. Într-un astfel de sistem acţiunile statului pot deveni periculos de orientate în atingerea unor scopuri personale (acuzăm de evaziune numai unde trebuie şi pe cine trebuie).
Posted on 19 martie 2010 la 12:20 am.
Pachet de salvare economica!!!
Sa presupunem ca… Guvernul acorda fiecaruia din noi cam 100.000 de roni.
– daca cheltuim acesti bani prin hypermarketuri, ei vor ajunge in China;
– daca cumparam benzina, vor ajunge la Arabi;
– daca cumparam calculatoare, vor ajunge in India si Hong Kong;
– daca cumparam fructe si legume, vor ajunge in Turcia, Spania, Italia, Egipt sau Iran;
– daca cumparam autoturisme mici si economice, vor ajunge in Japonia sau Germania;
– daca cumparam unul din multele gadgeturi electronice, vor ajunge in Taiwan, si nu vor ajuta cu nimic economia româna.
Singura posibilitate de a pastra acesti bani acasa in Romania, este de a-i cheltui pe curve, gustosul vin românesc sau pe tuica, deoarece acestea sunt garantat produse autohtone.
Eu asa incerc sa fac!
Dar e cam greu de convins sotia ca fac aceste lucruri numai din patriotism!
Posted on 21 martie 2010 la 3:10 pm.
Se zice „esecuri” nu „esece”, fiindca sunt peste 200000000!
Posted on 22 martie 2010 la 7:32 pm.
@ Ilie
Ati uitat din lista carnaţii de Pleşcoi şi concediul de la Costineşti din vară în gazdă sau dacă vreţi să plătiţi mai puţin la cort la Vama Veche. Şi Revelionul în anul acesta sigur în stradă la manele (mai ieftin) sau la Romexpo tot la manele (mai scump).
Posted on 22 martie 2010 la 11:03 pm.
Buna ziua….imi cer scuze ca am uitat sa precizez ca primul meu comment era de fapt un banc. Am vrut sa subliniez prima parte a lui care are foarte mare dreptate, foarte putine produse aflate pe piata romaneasca sunt autohtone, importam foarte multe produse care ar fi foarte usor sa le producem noi. Insa spiritul antreprenorial al tinerilor lasa mult de dorit, in acest sens contribuind si statul cu o fiscalitate sufocatoare, si multe altele.
Nu cred ca genul de oameni care isi petrec revelionul in strada ascultand manele va citesc blogul.
Cu mult respect….
Posted on 23 martie 2010 la 1:23 am.
@ Ilie
Nu prea înţeleg şi nu prea recunosc care sunt acele produse „made in Romania” care ar mai putea fi produse pe piaţa internă, în condiţiile în care:
– facilităţile de producţie – care facilităţi?
– resurse de producţie în masă – care resurse?
– bani?
Cum am putea s[ producem mai mult decât panică la scară largă într-o ţară în care totul s-a transformat în mică proprietate sau este deţinut de mari coloşi străini? Sună foarte economic ce spuneţi dvs., dar nu prea real…
Şi nu pentru că m-aş include în categoria de „tineri întreprinzători” dar poate ne spuneţi dvs. cum ar putea tinerii să dovedească mai mult spirit „antreprenorial” în condiţiile date. Şi să nu mă întrebaţi cum am făcut primul milion de dolari…..
Posted on 23 martie 2010 la 9:34 am.
@ Alexandra…
Era un simplu banc. Reuşit zic eu.
Dar într-adevăr problema e de-a dreptul dramatică şi fără soluţie. Oricum statul cel puţin e ieşit din schemă total iar cei care fac afaceri cu ei se cheamă tot stat.
Posted on 23 martie 2010 la 11:04 am.
ei nah. imi place sa iau persoane la „ocazie”. nu pentru bani, ci pur si simplu pentru ca ma plictisesc pe drum si mai vreau sa schimb o vorba. Chiar nu vad cum s-ar putea aplica o asemenea aberatie.
Posted on 25 martie 2010 la 9:39 am.
@nick
Va trebui să fiţi impozitat şi înregistrat fiscal pentru acest gen de moft. Altfel veţi fi un ticălos pentru stat şi pentru marii transportatori licenţiaţi de el.
Gândiţi evazionist…
Posted on 26 martie 2010 la 12:54 am.