Am vizionat întâmplător zilele acestea desenul animat cu cei trei purceluşi pe care l-am văzut acum cu alţi ochi, cei de economist. Basmul mi se pare fundamental pentru a înţelege esenţa care stă la baza activităţii antreprenoriale şi a pieţei libere: asumarea riscului şi a incertitudinii.

Cel de-al treilea purceluş din acest desen animat este simbolul antreprenorului bun care anticipează corect riscurile cu care se confruntă în deciziile sale. El construieşte casa cea mai durabilă, alocând un timp mai mare, o grijă mai mare zidurilor sale pentru a se feri de un potenţial atac al lupului. Putem să interpretăm lupul ca fiind riscul sau incertitudinea pieţei. Piaţa liberă este foarte dură cu cei care nu reuşesc să anticipeze nevoile sale şi îi elimină crud şi rapid de pe piaţă. Legea supravieţuirii pe care o propune piaţa liberă este însă esenţială pentru progres.

Afacerile pe piaţa liberă presupun vânzarea către diferiţi consumatori de bunuri şi servicii pentru care trebuie un mare efort ca să reuşeşti să îi convingi să cumpere de la tine. Incertitudinea asociată afacerilor pleacă de la faptul că aceşti consumatori (înzestraţi cu liber arbitru) se pot răzgândi în orice moment şi pot cumpăra de la alţii, producând prejudicii semnificative celui care greşeşte în anticipările sale. Aceşti consumatori au un comportament foarte aleator şi impredictibil pentru cel care ia decizia de a le vinde ceva. Oricât de rafinate ar fi metodele matematice nu putem prezice obiectiv această capacitate de răzgândire a pieţei libere. Fenomenele sociale nu se înscriu în tiparele „gravitaţionale” cu care noi suntem obişnuiţi în ştiinţele exacte. Condiţiile din piaţa liberă nu pot fi reproduse în laborator şi sunt, de cele mai multe ori, situaţii catalogate drept unice.

La această incertitudine asociată comportamentului de consum se adaugă incertitudinea asociată concurenţilor. Nu poţi anticipa cu exactitate cum va decide un concurent să lupte împotriva ta pe piaţa liberă. Incertitudinea pe piaţa liberă este mare şi pentru că nu putem anticipa cu exactitate ce se întâmplă cu tehnologia din piaţă (în ce sens se va dezvolta ea). Foarte multe dintre descoperirile pe care le facem sunt întâmplătoare şi nici nu putem găsi de la bun început adevărata lor utilizare (a se vedea Internetul, Laserul, Dinamita etc.). Timpul limitat de luare a deciziei, imperfecţiunea informaţiei şi costul acesteia precum şi percepţia subiectivă a incertitudinii pe care o au diferiţii antreprenori adaugă un plus de incertitudine situaţiei antreprenoriale.

Antreprenorul nu e lăsat singur în lupta sa cu incertitudinea (mai mare decât la multe jocuri de noroc simple în care cel puţin cunoaştem obiectiv probabilitatea de apariţie a unor evenimente viitoare). Contractele şi clauzele lor, măsurile specifice de prevenire, companiile de asigurări, diversificarea afacerilor, băncile garante, instrumentele derivate sunt câteva dintre modalităţile prin care se poate lupta cu incertitudinea absolută. Până la un punct doar pentru că incertitudinea rămâne prezentă în ecuaţia tuturor deciziilor care depind fundamental de voinţa celor către care ne adresăm cu proiectul nostru antreprenorial.

Statul, prin cei care dezvoltă politicile sale publice, nu înţelege esenţa activităţii antreprenoriale şi intervine în ecuaţie adăugând un plus de incertitudine şi arbitrar (poate cel mai periculos). Statul decide ca antreprenorul de succes (cel de-al treilea purceluş) să îi primească în casa lui pe ceilalţi doi care nu prea au ştiut să se descurce pe piaţa liberă (cu lupul adică). Mai mult, îi apără de lup pe cei slabi şi incapabili să se ia la trântă dreaptă cu el, oferindu-le contracte grase şi lipsite de orice incertitudine legată de preţ, calitate sau dacă se va face sau nu plata ce compensează prestaţia lor.

Statul, prin intervenţia sa, îl poate bulversa serios pe cel de-al treilea purceluş care alege calea corectă de a se păzi de lup şi care va renunţa la a mai fi creativ şi inovativ şi va prefera contractele sigure cu statul. Atunci când statul şi nu piaţa (lupul) decide pentru purceluşi în ce mod să aloce resursele lor, comunitatea purceluşilor va rămâne la stadiul de căsuţe de paie, neavând de ce să se gândească la case mai trainice (doar statul îi minte că lupul nu există). Aparenta protecţie pe care ţi-o oferă statul se întoarce împotriva noastră ca antreprenori. Te ţine temporar deoparte de lup (concurenţă, nevoile reale ale clienţilor) dar acest lucru înseamnă rapid şi o îndepărtare de nevoile consumatorilor şi, deci, un eşec antreprenorial total.

Cei care lucrează pentru stat sunt cei care nu înţeleg incertitudinea, nu înţeleg esenţa procesului antreprenorial – singurul care îşi asumă cu adevărat incertitudinea în deciziile lor. Aceşi lucrători ai statului care preferă un post călduţ lipsit de incertitudine au, de cele mai multe ori, pretenţia de a participa nejustificat la profiturile celor care riscă şi ştiu să rişte pe piaţa liberă. Lucrătorii statului (promotorii politicilor publice), la care adaug şi pe acei antreprenori care nu urmăresc decât contracte cu statul, se tem de piaţa liberă şi o acuză de tot felul de eşecuri: ticăloşie, externalităţi negative (poluare), egoism. Din spatele posturilor călduţe şi a contractelor sigure cu statul, aceşti zeloşi reprezentanţi ai statului rafinează de la zi la zi metodele de distribuţie a bunăstării către cei neajutoraţi (le fac tot mai progresive). E normal să arunce în derizoriu complet virtuţiile pieţei libere şi strige pe la toate colţurile: „lupul, lupul, lupul” instigând majoritatea împotriva lor. Statul nu face decât să decidă arbitrar cum să îi ajute pe unii în dauna altora să scape de incertitudine. Este interesant că nu are nici un criteriu obiectiv să decidă pe cine ajută.

Cei mai mulţi dintre noi pe piaţa liberă suntem însă asistaţi: fie de stat, fie de antreprenorii care prin creativitatea şi ingeniozitatea lor ne dau de muncă. Clasa de antreprenori adevăraţi este, în capitalismul actual, într-o tot mai mare minoritate (din această clasă trebuie să excludem şi băncile şi majoritatea instituţiilor financiare care operează cu „banul” – un bun public şi care nu sunt cu nimic mai virtuase decât un simplu asfaltator pentru stat). Antreprenorii sunt cei duc în spate toată această clasă de asistaţi şi suportă consecinţele acţiunilor lor tot mai agresive şi tot mai distributive. Ei mai trebuie să lupte şi cu piaţa liberă foarte capricioasă. Cu o astfel de politici publice împovărătoare, cultura antreprenorială este dificil de format şi de dezvoltat. Singura cale de a performa economic este de a forţa pe cât mai mulţi dintre noi să intrăm în contact cu piaţa liberă. Să reducem cât putem de mult contractele cu statul şi umbrela aparent protectoare a acestuia. Să dăm acestor antreprenori atenţia cuvenită şi să le pretindem cât mai puţin din rezultatul muncii lor. Calea progresului este simplă însă este foarte greu să convingi societatea să intre într-o luptă dreaptă cu piaţa liberă. E mult mai uşor să o acuzi de „imperfecţiunile” sale, de „ticăloşia” şi „sălbăticia” sa.


0 comentarii la “Basmul cu cei trei purcelusi”
  1. mobutu a spus:

    Inca un articol foarte bun, bravo!

  2. Alexandra a spus:

    Foarte tare! O interpretare literaro-economica interesanta.
    dar nu imi fac griji. La un moment dat, asa cum ne invata istoria, se va aplica si morala din „Povestea povestilor” de Ion Creanga. Cine stie cunoaste…

  3. Perparim Demi a spus:

    Acest adevar, acum cunoaste majoritatea intelectualilor. Toti constata, critica, exprima nemultumirea si teama pentru maine. Prestatorii de servicii, consultantii, cercetatorii etc., sunt blocati de traficul de influenta. Pentru ei nu functioneaza economia de piata. Daca ai pile, esti cautat peste tot la parteneriate, daca nu, larevedere n-are nevoie nimen de tine, poti fi oricat de capabil, destept, format si cu experienta.
    Cel mai profitabila afacere la ora actuala, este sa ai un salariu gras ca bugetar si sa castigi cu lopata pentru „o vorba buna” spus cuiva pentru cineva.
    Uitati, bosorogii din curtea constitutionala au „rezolvat” si cu ANI, acu oricine care are ceva in maneca, pot sa continua linistit procesul de „ingrasare porceste”.
    Ce solutii mai avem ? Asta e criza adevarata la noi, la care n-are cu ce sa ne ajute FMI-u si nici UE, decat sa ne da afara ca niste gunoaie otravite.

  4. ionut a spus:

    Bravo!

  5. Maria a spus:

    Aveti perfecta dreptate cand spuneti ca greul in economie il duc antreprenorii adevarati.

    Cei care nu cotizeaza politic si nu sug ca lipitorile de la stat.

    Cum putem noi oamenii simpli să îndepărtăm totuşi lipitorile astea care împreună cu statul sunt singurii care prosperă (mai ales acum în criză)?

Comentariul tau