Fără a fi deloc surprins, am aflat şi de ultimul scandal de pe piaţa americană legat de Banca Goldman Sachs prin care a prejudiciat RBS şi încă o bancă germană de suma de 1 miliard de dolari în cârdăşie cu fondul lui Paulson. Această bancă a fost unul dintre beneficiarii operaţiunii de „bail-out” a sistemului financiar bancar concertată de Rezerva Federală şi de Trezoreria Statului.

Ascensiunea fără precedent a acestei bănci a început din momentul în care cel mai important competitor real al său – Banca Lehman Brothers (a patra mare bancă de investiţii din SUA cu o tradiţie de 158 de ani care deţinea, la 31 mai 2008, active de 639 de miliarde de dolari şi datorii de 613 miliarde de dolari) – a fost lăsat să intre în faliment pentru ca, imediat a doua zi, un alt mare actor de pe piaţa finanicară americană – AIG (client al băncii Goldman Sachs) să primească de la Henry Merritt „Hank” Paulson, Jr. (fost Secretar şi Director Executiv al Goldman Sachs) din poziţia de Şef al Trezoreriei Americane un AJUTOR de 85 miliarde de dolari pe principiul că „AIG este prea importantă pentru a fi lăsată să falimenteze„. Cu promptitudine AIG şi-a achitat rapid datoria faţă de Goldman Sachs în valoare de 13 miliarde dolari. Banca a mai primit direct un ajutor din partea statului american în valoare de 6,1 miliarde de dolari din pachetul iniţial de ajutor în valoare de 430 miliarde dolari promovat de administraţia Obama. Estimările specialiştilor arată că această bancă a încasat sume frumuşele (cca. 70 de miliarde de dolari) direct şi indirect din banii contribuabilor american pentru a se salva alături de naţiunea americană de o criză mai mare decât Marea Criză interbelică (evident în aprecierile lui Paulson, Bernanke sau Geithner care s-au grăbit să panicheze populaţia pentru a obţine aprobarea mai uşor).

Ce au făcut cu banii această importantă bancă? Mai multe lucruri. În primul rând a continuat neperturbată programul său de prime şi de sporuri salariale (în timp ce tot mai mulţi contribuabili îşi pierdeau casele sau locurile de muncă): la finalul anului 2008 cei 443 de parteneri ai băncii au încasat o primă medie de 3 milioane de dolari; Lloyd Blankfein, directorul si presedintele bancii, a primit in 2009 un bonus exprimat in actiuni de „doar” 9 mil. dolari, in conditiile in care in 2007 obtinuse 70 mil. dolari, iar in 2008 – 43 mil. dolari.

În al doilea rând, banca primind un ajutor masiv de la statul american de 70 de miliarde de dolari a început să cumpere tot ce se putea cumpăra din economia americană zguduită de criză la preţuri foarte mici. A cumpărat o serie de proprietăţi importante investind aceşti bani (repet, primiţi de la statul american) cu un profit extraordinar pentru o economie aflată în colaps şi fără să creeze nimic. A afisat in anul fiscal 2009 un profit net de 13,4 miliarde dolari (9,8 miliarde euro), dupa ce in 2007, anul bonusului record al lui Blankfein, obtinuse 11,6 miliarde dolari.

În al treilea rând, banca a dezvoltat „investiţii” profitabile şi peste hotare implicând vânzarea de CDOs către Royal Bank of Scotland din Marea Britanie şi IKB Deutsche Industriebank AG din Germania pentru care apoi fondul Paulson & Co a început să tranzacţioneze împotriva lor pe piaţă provocând pierderi în valoare de 1 miliard de dolari celor două bănci. Tot în categoria afacerilor profitabile se înscrie şi implicarea în criza actuală din Grecia, această ţară beneficiind din plin de „consultanţa” Goldman Sachs în a-şi ascunde adevărata valoare a deficitului bugetar în spatele a tot felul de scheme de tipul „parteneriat-public privat”.

Concluzia pentru mine este cât se poate de clară. Aceşti ticăloşi nu ar fi putut să apară pe piaţă şi în sistem fără un aport direct al statului american. Fără ca ei să nu corupă un întreg sistem începând cu Rezerva Federală, Trezoreria Statului şi SEC. Dacă acuzăm de ticăloşie pe cineva ar trebui să începem cu cei din interiorul statului care permit astfel de afaceri şi astfel de tranzacţii pe banii tuturor din taxe şi impozite. Tot acest ajutor dat cu uşurinţă de stat unor ticăloşi împreună cu care prosperă toţi cei care aprobă aceste ajutoare nu face decât să conducă la o mare nedreptate pentru cei din buzunarele cărora se fură aceşti bani. Este mecanismul tipic de îmbogăţire cu ajutorul statului practicat oriunde în lume şi nu doar în sistemul monetar. Atunci când acuzăm astfel de comportamente trebuie să avem în vedere toate „afacerile” care se dezvoltă şi prosperă pe bani publici, de la flori şi rondouri cu iarbă, borduri până la fonduri de investiţii sau fonduri de pensii. Existenţa statului şi gradul său tot mai puternic de implicare în economie permite apariţia unor astfel de situaţii în care cei mulţi îi îmbogăţesc pe unii privilegiaţi de soartă de a se afla unde trebuie şi când trebuie (sau altfel spus în calea banilor).

Aceşti ticăloşi sunt aparent privaţi şi acest eşec este aparent un eşec al pieţei libere pentru că pe o piaţă liberă astfel de specimene ar dispărea instantaneu şi mult mai devreme, până nu ar apuca să aducă asemenea prejudicii societăţii. Cunoscând foarte bine imperfecţiunile unui aparent capitalism, aceşti promotori ai lobby-ului politic şi falşi apărători ai interesului naţional ajung să distribuie discreţionar bunăstare în economie şi să se poarte ca adevăraţi dictatori (culoarea lor politică nici nu mai contează). Înainte de a vorbi de ticăloşia bancherilor (printre care poate că se găsesc şi unii de bună credinţă dar care sunt tot mai marginalizaţi din păcate) trebuie să vorbim de ticăloşia statului. De fapt trebuie să vorbim de ticăloşia celor care urmărind un interes strict personal folosesc construcţia artificială a statului pentru a spolia cât mai mult societatea în care trăiesc. Statul are nevoie de aceşti „ticăloşi” ca de aer pentru că aceşti ticăloşi transformă în profituri palpabile agresiunea sa împotriva noastră prin impozite şi taxe şi prin inflaţie. De fapt aceşti ticăloşi reprezintă statul şi nu sectorul privat sau piaţa liberă, tot mai dezgustată, buimăcită de tupeul lor şi tot mai incapabilă să întreprindă vreo măsură împotriva puterii tot mai mari pe care o deţin. Aceşti ticăloşi nu sunt cu nimic mai prejos de liderii societăţii comuniste care primeau în acelaşi mod bunăstarea. Aceşti ticăloşi nu au deloc a face cu capitalismul autentic, punând sub semnul întrebării existenţa sa viitoare.

Aceşti ticăloşi ajung să fie, prin puterea legilor create şi apărate cu îndârjire de stat, doar autorii morali ai pagubelor pe care le produc asupra noastră (un politician îmbogăţit cu ajutorul statului va ridica din umeri şi va răspunde obraznic că „fraier e cel care dă nu cel care cere” şi că vina e a noastră că nu ne băgăm în astfel de combinaţii uitând că licitaţiile sunt ceva inaccesibil pentru omul de rând). Statul, este autorul de drept al ticăloşiei lor, iar ei sunt până la urmă tot stat (având legitimitatea acţiunilor lor impusă prin puterea statului). Cel care mă fură pentru că semnează un contract cu statul (în orice formă ar fi) care este nedrept pentru mine (contribuabil) este la fel de ticălos şi de hoţ ca şi statul care le permite acest lucru. Toţi cei care dau vina pe piaţa liberă şi pe capitalismul autentic nu fac decât să arunce praf în ochii noştri şi nu fac decât să complice inutil discuţia.


0 comentarii la “Ticalosia statului mai presus de ticalosia bancherilor?”
  1. andrei a spus:

    Ce ar mai fi de zis…acesti ticalosi conduc lumea de cel putin cateva sute de ani si nu vad o cale de scapare prea curand. Trist dar adevarat insa acesta este situatia, nu inseamna ca trebuie sa asistam pasivi, articole de genul asta pot sa trezeasca din amorteala anumite reactii.

  2. Paun Cristian a spus:

    @ andrei

    Si cum am putea să nu mai fim pasivi? În momentul în care devenim activi pun furtunul pe noi, pun armata pe noi, pun bastoanele de cauciuc pe noi şi ne acuză de anarhism, de nesupunere şi de lipsă de educaţie.

    Adică noi suntem ticăloşii că nu tăcem şi nu acceptăm cu supunere sistemul de îmbogăţire pus atent la punct împreună cu statul.

    Au puterea de partea lor iar votul nu mai schimbă demult sistemul din mai multe motive:
    – votul se ia cu o majoritate tot mai simplă
    – suntem tot mai puţini care votăm (cei care nu sunt de acord sunt majoritari)
    – a aduce prin vot pe altcineva nu înseamnă schimbare pentru că acel altcineva se va purta în foarte scurt timp la fel
    – votul este demult alterat prin cumpărarea sa de către cei care îl cer

  3. Seba a spus:

    Domnule Cristian, de ce nu actionati coordonat cu Iulian Urban? Fiecare v-ati bucura de sprijinul celuilalt!

  4. Perparim Demi a spus:

    Imi place cum gandesti Cristian. Esti pe faza. Simt revolta in tine, dar nu vad solutia. Totusi, cei care inteleg detalii privind mecanismul de furt „statal”, care vad clar ce se intampla, este bine sa scriu ca sa inteleaga si ceilalti, care nu au pregatirea asta. Necazul este ca si multi specialisti din sistem, prefera sa participa in aceasta „redistribuire” a banilor publici, si tac, sau mai rau, dezinformeaza aruncand criza la sectorul privat si cel global (aici le place cel mai mult – dispare vinovatul).
    Ceea ce nu vad eu, este limita saturatiei. Des ma intreb cand se vor opri si la ce nivel, sau niciodata?
    Uneori unii, care nu au acces la sistem, se supara, devin politicieni infocati si „ingrijorati” pentru popor, „demasca” ticalosia, culegand nemultumirea de pe strada. Cei mai „suparati”, merg mai departe declanseaza razboie mondiale. Cine castiga ia „torta” cu ciresea cu tot.

  5. Mihai Voicu a spus:

    Foarte interesante informatiile. E clar ca sistemul este mai bolnav ca de obicei, atat economic cat si politic.

    Cei care pot beneficia insa de pe urma banilor furati sunt tot oamenii, tot aceia care sunt si actorii actelor de coruptie. Nu cred ca rezolvam multe daca privim sistemul ca un monolit care exista in afara oamenilor (sau chiar deasupra lor, apasator).

    Sistemul este format din oameni, si este atat de corupt cat sunt oamenii din sistem. Este cat atat de corupt pe cata coruptie toleram fiecare in jurul nostru. Coruptia revernereaza intre nivelel micro si macro ca intr-un fractal, ce vad la conducerea politica vad si la felul cum se face administrarea blocului meu.

    Este adevarat ca un anumit sistem este mai predispus la coruptie decat altul. Un sistem totalitar este mai predispus la coruptie decat unul democratic bazat pe transparenta. Dar aceastea sunt predispozitii, depinde de oamenii din sistem cum se manifesta aceste potentialitati.

    Si eu sunt dezamagit de clasa politica si in acelasi timp sunt constient de multe lucruri pe care as putea sa le fac in plus pentru schimbarea sistemului, de jos in sus. Pana la urma un fel de organizare tot va trebui sa avem chiar daca am dizolva statul, si atunci vom depinde tot de felul in care convingem sau obligam pe cei de langa noi sa se comporte civilizat, corect, legal.

  6. Alexandra a spus:

    @ Cristian
    Te-am asteptat astazi sa apari, in revolta ta, cu un nou articol. Inca te astept. Daca cu ceea ce spui aici as putea sa ma repet si sa zic: ai dreptate, ti-am spus si eu aceleasi lucruri mai demult, in schimb cu ceea ce ni se intampla (dinamic)zilele acestea ramane de comentat. Ticalosia statului sau a bancherilor? O intrebare buna ce merita extinsa. Dincolo de limitele aparitiei diverselor stiri in tabloide, internationale sau nationale. Zici ca nu vrei sa fi pasiv? Asteptam continuarea…!!!

  7. MIMI a spus:

    o solutie valabila acestor sisteme bolnave ar fi aici!!! http://thevenusproject.com/technology/city-systems
    http://www.thezeitgeistmovement.com/

  8. MIMI a spus:

    eratta: REZERVA FEDERALA este o banca privata.

    PAUN CRISTIAN a raspuns:
    IMI PARE RAU SA O SPUN DAR FED NU E NICIDECUM O BANCA PRIVATA !!! Asta incearca acum sa acrediteze socialistii. O banca pe care statul o autorizeaza ca numai ea sa fie cea care emite bani in economie, adica are un monopol de stat asupra banilor si a politicii monetare este BANCA DE STAT. Si nici macar nu e detinuta de investitori privati ci tot de banci comerciale, unele straine, care, la randul lor, depind de BANCILE CENTRALE DIN TARA LOR care sunt INSTITUTII PUBLICE. Nu mai plecati urechea la toate filmele si propaganda socialista care se face in momentul de fata. FED-ul este clar de stat prin puterea pe care o are data de stat.
    Ia incercati, pentru exercitiu, sa emiteti dolari si sa vedeti ce incalcati: un contract privat sau o lege a statului.

Comentariul tau