Trăim într-o Românie sfârtecată de tot felul de grupuri de interese care se acuză unele pe altele de furturi şi de afaceri oneroase în care este implicat banul public. Tot felul de specialişti apar în public şi apără cu îndârjire proiectele dezvoltate din banul public, rolul acestora în creşterea economică sau imposibilitatea traiului cu un stat mult mai puţin implicat în dezvoltarea unor bunuri publice pe care, chipurile, piaţa liberă nu ar fi în stare să le dezvolte (sunt invocate cu precădere investiţiile în infrastructură).

România a ajuns pe marginea colapsului pentru că tot mai mulţi au devenit complet dezinteresaţi de piaţa liberă (unde este greu să rezişti dacă nu ai în spate competenţe reale şi valoare autentică) dar puternic interesaţi de banul public pe care l-au sesizat rapid că este alocat fără vreun criteriu economic de către factorii politici şi fără ca cineva să controleze utilitatea şi modul în care el este cheltuit (sau cel puţin acest control este mult mai puţin exercitat decât l-ar exercita piaţa liberă).

Economia românească a devenit pe zi ce trece tot mai dependentă de stat şi, contrar aşteptărilor noastre, nu s-a îndreptat înspre piaţa liberă ci, dimpotrivă. Pe zi ce trece, afacerile cu statul se depărtează natural de interesul naţional (statul este compus din indivizi, este o construcţie amorfă construită ca un vehicul colector de taxe şi distribuitor discreţionar de resurse) pentru că statul intermediază resurse care nu au legătură directă nici cu cei de la care se colectează aceste resurse şi nici cu cei în beneficiul cărora se cheltuiesc aceste resurse.

De ce există o teamă şi chiar o ură în creştere faţă de piaţa liberă în România? În primul rând pentru că după câteva decenii de socialism luminos, minţile oamenilor (incluzând aici şi pe specialiştii în economie deveniţi în timp vedete locale) au fost spălate sistematic. Cu o ţară plină oameni care încă nu au reuşit să înţeleagă cu adevărat răul socialismului şi care au vândut prea puţin (dacă nu chiar nimic) pieţei libere, ideile socialiste dezvoltate de tot felul de manipulatori care încearcă să deturneze atenţia de la adevărata cauză a crizei (statul) către o falsă cauză a crizei (piaţa liberă) s-au lipit practic de o bună parte din români şi au fost întărite de tot felul de „specialişti în economie” care recită aproape automat despre ticăloşia pieţei libere, despre lăcomia ei sau despre cât de virtuos este statul care ne va salva de eşecurile iminente ale aceste pieţe libere. Foarte mulţi din aceşti specialişti, plătiţi gras din banul public şi participând, la rândul lor şi în felul lor, la acest dezmăţ deşănţat, propovăduiesc în continuare rolul extraordinar pe care trebuie să îl joace factorul politic (adică statul) în toate deciziile privind piaţa liberă.

Teama de piaţa liberă pleacă şi de la uşurinţa cu care statul oferă pe tavă unora resurse importante, pentru care nu trebuie făcute eforturi mult prea mari (cu promovarea, cu relaţiile publice, comunicarea cu consumatorul). Statul asigură piaţa şi resursele unor „afaceri” foarte profitabile şi foarte bănoase. Cele mai profitabile activităţi economice din economia românească au ajuns să fie cele cu statul. De exemplu: ridicarea maşinilor parcate „neregulamentar” în Bucureşti. Dacă ai neşansa să îţi laşi maşina pe trotuar (nu pe carosabil, fără să încurce pe prea multă lume) la mai puţin de 1 m de clădire (în condiţiile în care există foarte puţine parcări în centrul Bucureştiului) te poţi trezi cu maşina ridicată pentru care apoi plăteşti sume colosale unei firme aşa-zis private (840 lei pentru Sectorul 1 plus amenda de 250 de lei). Mulţi ar spune că ticălosul este firma privată. Greşit: ticălosul este statul că permite funcţionarea unor astfel de mecanisme. Acel privat este tot o prelungire a statului şi o formă de îmbogăţire mascată a unora din autorităţile locale. Acest exemplu simplu arată cum se desfăşoară majoritatea „afacerilor” din România de astăzi şi care sărăcesc prin diferite forme populaţia care se încăpăţânează să câştige cinstit un ban (la fel sunt şi bordurile, şi florile care „supra-împodobesc” drumuri pline de gropi, afacerile cu energie, cu domeniile statului). Aceste afaceri sunt impozite suplimentare pe care trebuie să le plătim anual nu pentru a beneficia de nişte bunuri publice corespunzătoare ci pentru a îmbogăţi pe unii şi pe alţii care lucrează la stat sau sunt prieteni cu aceştia. E mult mai uşor şi mai profitabil să îţi deschizi o astfel de afacere decât să încerci să te lupţi pe piaţa liberă pentru consumatori cu concurenţi care îţi suflă în permanent în ceafă. În afacerile cu statul nu ai concurenţi, nu ai probleme cu banii şi nici cu vânzările.

Mirajul afacerilor cu statul este explicabil prin câştigurile fabuloase care se pot obţine şi care apoi pot fi direcţionate apoi spre a cumpăra tot mai multe active (terenuri, clădiri) de la o populaţie care sărăceşte progresiv cu concursul instituţiilor statului. Această politică falimentară pentru o ţară dar foarte profitabilă pentru un grup restrâns de oameni care se erijează în stat şi care sunt apăraţi de instituţiile statului şi de lege nu poate rezista foarte mult. Ea va dezechilibra permanent bugetul ţării, va face ca niciodată să nu fie bani suficienţi la buget pentru a acoperi toate aceste fantezii cu titlul de „proiecte publice”. Iar când ajungi să te împrumuţi pentru ele (şi nu pentru „pensii şi salarii” cum declară guvernanţii) e dramatic. Falimentul se apropie în acest caz cu paşi şi mai rapizi.

Este explicabil de ce tot mai mulţi sunt nemulţumiţi de această ţară şi de ce tot mai mulţi aleg să o părăsească. De ce tot mai mulţi se simt sufocaţi de acţiunile statului atotputernic şi de ce tot sistemul de valori este inversat (a fi creativ şi inovativ nu mai înseamnă nimic). Pentru că piaţa liberă îşi dă ultima suflare într-o ţară incapabilă să iasă din socialismul în care este menţinută deliberat de către o clasă politică lipsită de cea mai elementară cultură economică.


0 comentarii la “Cui ii este teama de piata libera”
  1. Emigrantul a spus:

    Bine că am plecat la timp din ţară. Am ştiut eu ce am ştiut. Această ţară este condamnată pentru mult timp la o beznă totală şi minţită permanent că e pe drumul de ieşire.

    Fugiţi cât mai aveţi timp!

    Aici e altceva.

  2. Marius a spus:

    Tot afaceri de genul celor cu parcări sunt şi cele în care statul cheltuieşte bani cu tot felul de programe de promovare a turismului, imaginii de ţară. Nimeni nu poate spune clar câţi turişti a adus fiecare euro cheltuit. Sunt bani aruncaţi pe fereastră din impozitele noastre care ar putea fi mai mici. Aceşti bani ar trebui să rămână la noi.

  3. Seba a spus:

    Un lucru este pentru mine de neinteles.
    Cum a fost posibil ca o tara intreaga sa invete sa minta?
    Cum e posibil ca toti cei pe care-i vad la televizor sa minta, fiecare conform cu interesul sau?
    Pur si simplu, presedintele tarii minte, primul-ministru minte, toti ministrii mint, toti parlamentarii invitati la televiziuni mint in conformaitate cu interesul partidului lor, toti sefii de directii din teritoriu mint pentru a ascunde ce se intampla, toti jurnalistii mint in conformitate cu politica practicata de trustul de presa la care lucreaz…
    Este posibil ca atractia banului sa fie atat de puternica incat sa ajungi sa minti la fel de naturalk precum respiri? Chiar e posibil ca o tara intreaga de oameni pregatiti totusi in diverse domenii sa ajunga sa minta la modul acesta? Este totusi lacomia sau frica la mijloc?
    Ma uitam astazi la televizor cat de natural mintea un reprezentant al Bisericii Ortodoxe ca oamenii, crestinii romani vor fi dornici sa dea 200 de milioane de euor din banii lor pentru ca la Bucuresti sa se construiasca cea mai mare catedrala, ca va fi o onoare pentru orice batrana sa plateasca 50 de lei pe an pentru catedrala asta, ca ei se bazeaza pe veniturile adunate de la toti crestinii, pe taxa de cult pentru a plati imprumutul de la banca de unde-l vor lua…Ma intrebam: oare de ce nu spune ca este absolut sigur ca, in cazul in care vor ramane in urma cu ratele, se bazeaza tot pe banii statului care imediat va plati ca Patriarhia sa nu fie executata silit de bunuri, oare de ce nu spun ca este de fapt dorinta megalomaniaca a actualului sef de a se povesti peste timp ca pe timpul lui s-a facut, de ce nu le pasa de acei 50 de lei care le-ar folosi poate mai bine batranelor sa-si ia mancare in aceste timpuri de criza.
    S-au invatat sa minta toti absolut natural, fara nici o tresarire, orice evazionist sau talhar arestat spune ca este inscenare, etc. Nu stiu daca este o reminiscenta din timpul lui Ceausescu cand minteau toti ca au indeplinit productii record sau e pur si simplu decadere sociala si spirituala.
    cert este ca nu e deloc bine si ca va veni un timp in care cei care nu mint vor ajunge la mare cautare. Altfel, …

  4. Alexandra a spus:

    Aoleu, Cristi, ti-au ridicat masina? Vezi, daca nu ai fost inspirat! Ca sa mai glumim un pic, itipot spune ca de fapt piata libera a intervenit in procesul asta exemplificat de tine. Taxa in sectorul 1 este cea mai mare, pentru ca aceste taxe variaza. De exemplu, in sectorul 3 este de 500 lei iar in sectorul 4 este de doar 400 lei! Asa ca nu poti spune ca nu este concurenta…
    Mirajul afacerilor cu statul a venit dintr-o lipsa de cultura si dintr-o comoditate extrema a mediului privat. Am cunoscut firme de dimensiuni mici, dar care se descurcau bine, care ar fi fost foarte fericite daca prindeau un contract cu statul, deoarece statul nu te trage la raspundere fata de calitatea serviciului prestat, iti da mai multi bani decat merita si, deci, este un ban castigat usor. Nu poti condamna aceasta atitudine. Ceea ce poti condamna insa este pretentia mediului privat de a fi „privat” atata timp cat el este impanat cu idei socialiste pure. Si mai poti acuza lipsa de profesionalism a celor care aloca contractele statului. Si nu vorbesc despre cunoscutul „comision”, care cred ca exista si in alte tari, mult mai civilizate. Vorbesc despre o minima responsabilitate in alocarea respectivului contract pe bani publici, astfel incat sa fie ceruta si obtinuta calitatea impusa de acei bani.
    @ Seba
    Fata de ce spuneti dumneavoastra, singurul mod de a nu impotrivi este de a refuza plata acelor bani. Este revoltator ceea ce se intampla in sanul bisericii ortodoxe. Dar de la ce sa te astepti de la un sobor de securisti si denaturati sexual (a se vedea multitudinea de cazuri date de presa si nu numai)? Eu m-am hotarat sa ma declar de religie taoista. Sa mi se faca un templu si voi da banii…

  5. Antitot a spus:

    @ Emigrantul

    Bai emigrantule… dupa ce ca ati votat cum ati votat si ne-ati procopsit inca un mandat de dictatura acuma dai sfaturi de plecat din tara.

    Taci macar din gura.

  6. studentul dv a spus:

    Discutie la radio cu o mamica revoltata ca o sa i reduca alocatia:
    Mamica: Huo! Jos guvernu’! Hotii! Etc… Nici eu nu mai stiu cata spaga am dat si cat am alergat cu angajatorul sa imi mareasca salariul inainte sa intru in concediu de maternitate.
    Moderatorul: Pai… nici dumneavoatra nu ati procedat corect… (a pus-o foarte eufemistic, asta de fapt se numeste frauda in asigurari si in alte tari infunzi puscaria)
    Mamica: Pai ce sa fac? Trebuie sa ma descurc si eu nu? Hou! Jos guvernu’! Hotii!

  7. Firme luminoase cu leduri pentru agentii imobiliare | Panou publicitar agentie imobiliara a spus:

    […] blog.alexgalmeanu.com Inscriptionarea auto, o afacere care se poate incepe cu 1.000 euro – BlogIn.. Cui ii este teama de piata libera – Cristian Paun blog implicat » Blog Archive » filosofia, la Chisinau. Si al.. TARA CARE ISI DARAMA […]

Comentariul tau