Contribuţia lui Keynes la teoria economică a însemnat o revigorare puternică a curentului intervenţionist şi a aprins, mai mult ca oricând, fascinaţia pentru instituţiile statului, politicile publice şi instrumentele de implementare a acestora. Mai mult ca oricând, economia a devenit „politică” şi o ştiinţă tot mai îndepărtată de ceea ce trebuie să însemne ea cu adevărat: o ştiinţă care să dezvăluie modul în care omul acţionează şi efectele acţiunii sale. Cultura antreprenorială a trecut în plan secundar, apărând în prim plan noua şleahtă de instituţionalişti cu gulere scrobite, care propovăduiesc pe la toate colţurile virtuţiile statului şi „ordinea” pe care o pot aduce ei în jungla care este piaţa liberă. Aceşti instituţionalişti sunt confundaţi adesea de neştiutori cu „capitaliştii” erei moderne chiar dacă, foarte mulţi dintre ei, nu au vândut nimic niciodată pieţei libere (dar s-au îmbogăţit semnificativ din posturile administrative plătite gras din bani publici pentru care au oferit foarte puţin). Aceşti „pseudo-capitalişti”, îmbogăţiţi peste noapte cu ajutorul statului, pun foarte mare accent pe relaţiile pe care şi le cultivă şi au dat naştere la un sistem foarte închis pentru cei care vor să îl acceseze. 

În această categorie de „instituţionalişti” intră şi cei care lucrează pentru băncile centrale şi, în subsidiar, cei care distribuie banii tipăriţi ieftin şi uşor de stat din băncile comerciale (care trăiesc cu falsa impresie că lucrează în sectorul privat şi că acţiunea lor de distribuire de „bani ieftini” pe post de „capital” are ceva în comun cu piaţa liberă). Tot aici (chiar mai bine remuneraţi) sunt cei de la instituţiile financiare internaţionale (Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional etc.) care nu mai prididesc să încerce tot felul de leacuri la întâmplare pentru problemele pe care le crează tiparniţele de bani ieftini (apărând un sistem care a globalizat eficient expansiunea monetară a principalelor centre financaire). Cei din băncile centrale (dar şi cei din instituţiile financiare internaţionale) îl adulează pe Keynes (şi pe teoriile rafinate ulterior de unii ca Krugman sau Stiglitz) pentru că oferă un „substrat teoretic” (foarte precar însă) intervenţiilor monetare şi dau o raţiune de „a fi” acestor instituţii complexe şi caduce. Cei mai extremişti dintre cei care lucrează în sistemul bancar sunt încântaţi de teoriile emise de monetarişti (în frunte cu Friedman) care s-au legat de viciile politicii expansioniste însă au propovăduit în continuare existenţa unei bănci centrale şi au crezut în virtuţiile politicii monetare. Friedman, de exemplu, nu este prea departe de Keynes atunci când ne vorbeşte cu convingere de o politică monetară optimă care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: (1) trebuie să fie ţintit un singur agregat monetar; (2) ţintele monetare alese trebuie să vizeze obiective pe termen lung; (3) ratele curente de creştere a agregatelor monetare trebuie să fie modificate gradual, sistematic, anunţate dinainte (4) autorităţile monetare trebuie să evite acordul fin şi (5) autorităţile monetare trebuie să evite să manipuleze rata dobânzii şi a cursului de schimb. Dacă ne uităm la aceste caracteristici propuse de Friedman pentru o politică monetară optimă vom vedea că ele niciodată nu pot fi atinse simultan.

Dacă credem că băncile centrale au fost create pentru a aduce mai multă ordine în sistem prin politicile pe care le promovează ne înşelăm amarnic. De la creaţia lor (Banca din Suedia a fost prima bancă centrală care de la bun început opera cu rezerve fracţionare şi cu expansiune monetară în favoarea statului), băncile centrale au uitat să se mai gândească la „binele naţional”. L-au îmbrăţişat cu ardoare pe socialistul de Keynes (care a distrus şi ultima brumă de piaţă liberă şi de capitalism care mai exista în mentalul colectiv) şi au trecut la ceea ce ştiu să facă cel mai bine: să tipărească bani, să ajute statul şi să ajute „sistemul” să iasă din impasul pe care îl păstoresc.

Teoria monetară a lui Keynes se bazează pe ideea că tipărirea de bani ieftini poate diminua dobânda, dobânda mai mică poate impulsiona investiţiile şi de aici ocuparea forţei de muncă va fi mai mare. În lumea banilor ieftini ai lui Keynes toată lumea este mulţumită. Keynes face o primă mare eroare atunci când confundă „banul” (resursă ce poate fi multiplicată la infinit) cu „capitalul” (resursă limitată care depinde de dorinţa unora de a-şi amâna pe viitor consumul prezent). Banul fără valoare tipărit generează stimulente perverse pentru economisirea în sistemul băncilor comerciale: cu o dobândă de refinanţare mică băncile comerciale nu mai sunt interesate să atragă depozite pentru a-şi echilibra bilanţul (grevat de creditele acordate care sunt active ale băncii). Băncile comerciale vor căuta să îşi refinanţeze mult mai ieftin deficitele şi de aici la consumerism (şi lipsa unui interes pentru economisire e un mic pas). Cel mai mare păcat al banului ieftin este însă inflaţia. Expansiunea monetară este singura sursă a inflaţiei. Dacă banca centrală nu ar tipări bani suplimentar preţurile nu ar avea cum să crească generalizat (dacă la o masă monetară constantă creşte preţul la mere, el nu poate creşte decât dacă va scădea preţul la pere). Atunci când băncile centrale tipăresc bani, pe termen scurt poate apărea o scădere artificială a dobânzii, însă inflaţia creată de o astfel de politică va duce la creşterea dobânzilor (în dobândă se regăseşte întotdeauna o primă de inflaţie). Atunci când vom conştientiza efectul expansiunii monetare vom da banii cu împrumut cu o dobândă mai mare pentru că vrem să ne protejăm puterea de cumpărare viitoare. Atunci când Keynes (şi alţii) crede că, tipărind bani, se produce prosperitate se înşeală amarnic (şi alţii odată cu el). Un alt aspect al erorii keynesiene (în care cad din păcate mulţi) este acela al efectului de sărăcire şi de distribuţionism pe care în generează expansiunea monetară. Prin tipărirea de bani banca centrală acţionează ca un adevărat colector de taxe. Ne diminuează abuziv (şi fără nici un contract social la mijloc) din puterea noastră de cumpărare. Pentru ca acei bani să ajungă mai întâi la cineva. De regulă, aceşti bani ajung în primul rând la cei din sectorul bancar (ce îi distribuie mai departe), la cei din băncile centrale şi instituţiile conexe. Ajung la stat şi la cei care lucrează cu statul şi care sunt plătiţi în bancnote mirosind a cerneală proaspătă. Ultimi care ajung la aceşti bani (după lungi cicluri de rotaţie) sunt cei de la baza piramidei: cei care nu lucrează cu statul, adică cei de pe piaţa liberă (antreprenorii reali, adevăraţii capitalişti dar şi salariaţii lor). Aceştia vor simţi din plin efectui inflaţionist al politicii de tipărire a banilor ieftini când vor trebui să cumpere produse care includ deja în preţurile lor noii bani tipăriţi. Ar mai fi şi o altă problemă trecută cu vederea de Keynes: oricât de multă monedă ai tipări pe post de capital, într-o economie de piaţă absorbţia acestuia trebuie să se facă cu precădere de iniţiativa privată (ori aici depinzi de educaţia şi cultura antreprenorială existentă). Altfel rişti să creezi artificial o resursă fără a fi nevoie de ea (de fapt această resursă niciodată nu s-a dorit a fi tipărită pentru sectorul privat ci pentru aşa zisele „proiecte ale statului” care sunt falimentare în cele mai multe dintre cazuri). Ideea că statul poate crea capital este ceva eronat în sine.

E explicabil acum de ce toţi bancherii şi specialiştii financiari sunt keynesişti la origine. Keynes a creat o „pseudo – teorie”  a acţiunii bancherilor centrali (şi instituţiile financiare internaţionale alături de ele) împotriva tuturor. A dat „savoare ştiinţifică” unei mari erori şi a deschis calea către o nouă etapă de „dezvoltare” pe care o putem numi fără a greşi „socialism monetar”. Capitalismul şi valorile sale, înfierate de către socialişti, sunt departe de aceste lucruri (e şi normal pentru că politica monetară ca şi politica fiscală sunt surse de îmbogăţire de neimaginat). Ştiinţa economică este bulversată total de aceste dogme intervenţioniste care dau peste cap legea fundamentală a cererii şi a ofertei care ar trebui să funcţioneze şi pe piaţa capitalurilor: atunci când există perspectiva unei crize lumea se teme să facă investiţii (riscul schimbă preferinţa temporală) şi deci cererea pentru titluri financiare scade ceea ce ar trebui să ducă la o creştere naturală a dobânzii (băncile centrale acţionează contrar situaţiei normale şi nu fac decât să expandeze şi să propage la nesfârşit haosul). Despre ce stat minimal sau capitalism să mai vorbim aici?

Concluzia o puteţi trage şi singuri…


0 comentarii la “Dezastrul politicii monetare moderne sau „noul socialism monetar””
  1. iconomics a spus:

    Cristi,

    Kynesianismul este de fapr nu doar un Socialism monetar ci pe deplin COMUNISM.

    La baza ori carei activitati economice se afla banul. Daca valoarea banului in loc sa fie hotarta de piata libera este stabilit centralizat de catre birocrati nu avem aceasi situatie ca la Comunism unde valoarea bunurilor si serviciilor era stabilita centralizat?

    Aceasi poveste la costul banilor, in loc ca piata sa decida dobanda corecta avem interventia bancilor centrale in stabilirea dobanzii de referinta.

    Cum este oare posibil sa avem economie de piata libera, echilibru cerere oferta, alocare eficienta a resurselor cand etalonul de schimb si referinta, banul, este unul fundamentalmente fals?

    Celor interesati vedeti mai mult pe:
    http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-suprataxarii-ii.html

  2. Andi a spus:

    Eu zic ca daca aderam la Euro ne va fi ceva mai bine…. Din pacate cei din BNR amana momentul.

  3. Alex Nicolin a spus:

    @Andi

    Aderarea la euro nu tine loc de dezvoltare economica sanatoasa, ba poate baga si mai rau economia in balarii in cazul in care aceasta este slab dezvoltata. Doar tarile care au avut o economie competitiva inainte de aderarea la eurozone sau/si au fost ralativ mici s-au putut bucura pe deplin de avanatajele integrarii monetare. Romania nu e nici mica, precum Slovacia, nici bogata, ca Slovenia, iar dupa adoptarea Euro singura diferenta sesizabila ar fi rotunjirea [in sus a] preturilor. Oricum economia Romaniei e deja puternic euroizata, si asta nu a adus pana acum niciun beneficiu, ba chiar dimpotriva: am importat ditamai balonul creditarii, rostogolit de la FED via Eurozone. Privind inapoi doar 10 ani si un ocean distanta, economia Argentinei se dolarizase si ea puternic … inainte sa se duca pe apa sambetei 🙂

  4. Traian a spus:

    Inflatia este generata de expansiunea masei monetare. Absolut corect! Mugurel ne credea prosti cind ne povestea cum lupta BNR impotriva inflatiei,de parca niste infractori cautau sa puna mina pe tiparnita nationala si el dadea cu ei de pamint.Trebuia pur si simplu sa o inchida si sa arunce cheia in Dimbovita, cel putin o perioada.

  5. Paun Cristian a spus:

    @ Traian

    Nici eu nu imi explic cum un om de talia guvernatorului BNR nu „isi da seama” ca el e singurul care produce inflatie. Cu buna stiinta sau nu, cei de la BNR cred ca o crestere de preturi la cartofi inseamna inflatie. Daca masa monetara e constanta nu e inflatie. In plus masoara si tintesc inflatia intr-un mod absolut aberant. Tintesc ceva ce nu vor putea calcula niciodata. E ca si cum eu as merge intr-o tara straina ghidat te „mersul aproximativ al trenurilor”.

  6. Deceneu a spus:

    Cred ca-l judeci prea aspru pe Keynes si ii atribui idei pe care nu le-a sustinut.
    Prin inflatie se fluidizeaza circulatia banilor.
    In momente de criza cetatenii isi reduc consumul si se produce un fenomen de auto-amplificare a crizei, asa cum in perioda de boom se „supraincalzeste” economia.
    Provocand inflatie oamenii sunt descurajati sa faca economii pentru ca ele se devalorizeaza si consumul se reia stimuland productia.
    Rolul unei Bancii centrale este sa reglementeze piata creditului si sa mentina o masa monetara optima.
    Daca circulatia banilor isi micsoreaza viteza trebuie sa pompeze bani in economie, iar cand banii isi maresc viteza de rotatie ar trebui sa diminueze masa monetara, asfel incat sa mentina preturile relativ stabile.

    Cum ar fi o tara fara banca centrala?
    Cine ar stabili volumul masei monetara si regulile de creditare pe o piata care nu-i concurentiala ?
    Clasa politica?
    Economia de piata functioneaza acolo unde nici un actor nu poate manipula piata.
    Pe o piata de monopol trebuie sa existe o institutie care sa fie sub control politic si politicul sub controlul alegatorilor, altfel societatea o ia pe „aratura”.
    Romania a „derapat” pentru ca nu avem o societate civila matura si nu avem o competitie politica autentica.

  7. Alex Nicolin a spus:

    @Deceneu

    Expozitiunea ta scartaie serios la capitolul logica 🙂

    Prin inflatie se fluidizeaza circulatia banilor

    Parca-l vad pe Mugurel pe post de camionagiu, intr-o noapte geroasa de … recesiune, cum umbla cu lampa de benzina se sub economia romaneasca, ca s-o faca din nou sa „duduie”. Singura problema e ca rezervorul e gaurit.

    In momente de criza cetatenii isi reduc consumul si se produce un fenomen de auto-amplificare a crizei.

    Oare crizele astea nu vin, asa, ca prin coincidenta dupa o perioada de „crestere economica” bazata pe supra-investitie/productie/consum alimentat de creditul ieftinit artificial de bancile centrale? Nu e normal ca dupa o betie crancena sa o dai o vreme pe apa plata cu lamaie?

    Provocand inflatie oamenii sunt descurajati sa faca economii pentru ca ele se devalorizeaza si consumul se reia stimuland productia.

    Imi amintsc cu nostalgie de „miracolul economic” al anilor ’90, cand inflatia atingea si valori de trei cifre iar banii pusi la CEC pentru o Dacie au mai ajuns de-o ciunga, asta in caz ca nu au fost „investiti” la Caritas. In acea vreme explodase insa consumul de guma „Turbo”, bombonele „Bonibon” si alte produse otomane. Hmmm … parca tot baiatul asta invartea tiparnita si pe vremea aia.

    Daca circulatia banilor isi micsoreaza viteza trebuie sa pompeze bani in economie, iar cand banii isi maresc viteza de rotatie ar trebui sa diminueze masa monetara, asfel incat sa mentina preturile relativ stabile.

    Cred ca banii astia s-au invartit asa de repede, incat Mugurel, distras de zumzet n-a mai tintit bine inflatia si a dat pe pantofi, tripland masa monetara in doar cativa ani de zile. Ca sa nu se ude pantofii prea tare, a tras in sus de dobanda de referinta la RON asa de rau, ca a euroizat toata economia, dar n-a scuturat-o de 3 ori, ca se considera consiliu monetar. 🙂

    Cum ar fi o tara fara banca centrala? Cine ar stabili volumul masei monetara si regulile de creditare pe o piata care nu-i concurentiala ?

    Dar cine impiedica aparitia concurentei? Nu cumva e vorba de carteluri si monopoluri consfintite prin lege? Aaa … uitasem, alea e rele doar daca e private.

    Economia de piata functioneaza acolo unde nici un actor nu poate manipula piata.

    Asta cred ca e singura propozitie valida – in cazul de fata devine evident ca manipularea se poate face doar prin mijloace coercitive, care sunt apanajul exclusiv al institutiilor statului sau celor protejati de acestea.

    Pe o piata de monopol trebuie sa existe o institutie care sa fie sub control politic si politicul sub controlul alegatorilor, altfel societatea o ia pe “aratura”.

    Controlul politicului de catre alegatori e cea mai periculoasa iluzie, pentru ca legitimeaza utilizarea agresiunii atata timp cat in spatele ei se afla vointa majoritatii. Dar majoritatea insasi este manipulabila, iar atunci cand nu exista, dar e absolut necesara, se poate face din numaratoare (vezi paragraful urmator).

    Romania a “derapat” pentru ca nu avem o societate civila matura si nu avem o competitie politica autentica.

    Care a fost momentul istoric in care Romania a inceput sa derapeze? Singura mea certitudine e ca de aproximativ 64 de ani si 12 zile a nimerit asfaltul doar accidental, majoritatea itinerariului desfasurandu-se exclusiv pe aratura. Sa fie de vina bolsevicii care au incalzit scaunul soferului atata amar de vreme, incapand cu un chel si (sper) sfarsind cu altul?

  8. Paun Cristian a spus:

    @ Deceneu

    „Cum ar fi o tara fara banca centrala?”

    Foarte simplu. Am face operatiuni de vanzare cumparare ca si pana acum folosind pe post de mijloc de schimb aurul depus in bancile comerciale cu care semnam un contract de depozit la vedere si pentru care primim un titlul (inscris) sau un card bancar si de care depozit bancilor le va fi interzis sa se atinga sau sa il instraineze. Eu voi putea verifica in orice moment ca se respecta contractul pentru ca daca o plata nu va fi onorata banca va trebui sa imi plateasca daune in instanta (deci nu avem nevoie de banca centrala sa judece un proces cu banca si sa o pedepseasca, fiind suficienta instanta). Pentru acel depozit la vedere va trebui sa platesc taxa de custodie (depozit). Banca centrala devine inutila in acest caz sau poate fi mentinuta doar pentru a reglementa sistemul (desi si aici ar fi o problema pentru ca poate seta sistemul in favoarea bancherilor fraudulosi).

    Keynes chiar a spus toate tampeniile pe care le-am mentionat. Si inca multe altele.

    „Daca circulatia banilor isi micsoreaza viteza trebuie sa pompeze bani in economie, iar cand banii isi maresc viteza de rotatie ar trebui sa diminueze masa monetara, asfel incat sa mentina preturile relativ stabile.”

    Daca tot cunoasteti atat de bine mecanismul de masurare a vitezei de rotatie a banilor in economie de ce nu il spuneti si celor din bancile centrale. Aceasta viteza de rotatie a banilor este un concept teoretic imposibil de masurat. El reflecta de cate ori se intoarce o bancnota in banca pe perioada unui an. Unii bani stau la saltea si 10 ani. Ar trebui ca viteza de rotatie a banilor sa ia toate bancnotele care circula in sistem si sa faca apoi o medie a intoarcerilor lor in banca pe parcursul unui an. Ori asa ceva nu e posibil. Atunci banca centrala aproximeaza viteza de rotatie a banilor luand la intamplare niste serii si urmarindu-le parcursul. Banca centrala aproximeaza (destul de eronat pentru ca altfel nu se explica de ce expansiunea monetara e contra curentului) aceasta viteza de rotatie a banilor. De fapt, daca vedeti mai atent pana si BNR a renuntat la a mai tinti vreun agregat monetar (M1, M2 etc.) tocmai pentru ca are probleme cu viteza de rotatie a banilor (nu ca cu inflatia nu ar avea).

    Si ma opresc aici desi fiecare fraza din comentariul dumneavoastra este complet gresita si ar merita comentata punctual asa cum a facut Alex.

  9. Deceneu a spus:

    @Alex Nicolin – Cand critic o afirmatie nu o faci cu exemple de genul „nu vezi ca masura … nu a functionat la Isarescu si BN „, ca si cand Isarescu sau BN ar fi respectat teoria. O masura poate fi luata si sa provoace efectte contrare daca nu sunt indeplinite si alte conditii.
    – Circulatia banilor poate duce la acumulari cu consecinte la crize de lichiditate in alte domenii, si la incetinirea ritmului de evolutie al economiei. BN are rolul sa mentina un echilibru intre marfurile de pe piata si masa monetara.
    – In economie se manifesta fenomene de ciclicitate si banca nationala poate sa atenueze amplitudinea sau sa le amplifice.
    „- in cazul de fata devine evident ca manipularea se poate face doar prin mijloace coercitive, care sunt apanajul exclusiv al institutiilor statului sau celor protejati de acestea.”
    Nu zau ? Chiar nu cunosti nici un monopol privat neprotejat de stat?
    Monopolul poate fi si local. Spre exemplu „ONT Litoral” era un monopol al turismului pe litoral, pentru ca dicta preturile la servicile turistice din zona.

    „Controlul politicului de catre alegatori e cea mai periculoasa iluzie,..”
    Ai alta solutie mai buna?

  10. Deceneu a spus:

    Cristian Paun „un titlul (inscris) sau un card bancar”, care va avea o valoare.
    Ce valoare va avea?
    Cine stabileste cate titluri sa acorda pe un kg de aur?
    Nu-i echivalent „titlul” cu bancnota?
    Si actiunile firmelor se reevalueaza periodic, pentru ca nimic nu-i fix, deci si titlurile isi vor schimba valoarea.
    In ce priveste viteza de rotatie daca nu se poate masura direct se poate masura indirect. Nici PIB-ul nu evalueaza direct productia, masoara consumul ca sa afle produsul.

  11. Paun Cristian a spus:

    Acel inscris (sau card) va confirma ca exista un depozit in aur in banca in proprietatea celui care detine cardul si care va putea cumpara cu aurul din contul curent orice bun de pe piata la un pret pe care il da piata. Imediat vom sti cat valoreaza aurul din contul nostru si ce putem cumpara cu el (pe piata vor exista ca si pana acum produse pentru cei cu mai mult aur cat si produse pentru cei cu mai putin aur). Ce nu se va mai intampla va fi ca banca centrala nu va mai putea atenta la valoarea depozitului nostru in aur pentru ca nu va putea produce artificial aur. Atentie: nu confundati standardul aur (sau etalonul aur) cu ceea ce propun eu. Etalon aur am mai avut (Bretton – Woods, perioada interbelica) si nu a functionat pentru ca autoritatea centrala care s-a angajat sa mentina constanta cantitatea de moneda prin raport cu cantitatea de aur (americanii s-au angajat ca pretul aurului va ramane fix la 35 dolari / uncie cand au dat drumul sa Sistemul Bretton Woods) a tiparit abuziv moneda fara a mai putea fi controlat raport Au / moneda.

    Eu propun o privatizare totala a aurului. Adica fiecare dintre noi sa primim in functie de moneda pe care o avem in prezent in conturi (lei, euro, dolari etc.) o cantitate de aur. Pe care o depunem la bancile comerciale. Deoarece e difici sa platim in aur vom plati cu un card emis pe cantitatea de aur din banca. Se vor crea case de compensatie globale si locale (private) care vor deconta soldurile aferente tranzactiilor. Aurul va putea fi acumulat prin angajarea noastra in schimburi locale si internationale. Va trebui sa vindem ceva pietei si piata sa isi doreasca ceea ce vrem sa ii vindem. Putem fi platiti ca si pana acum: in aur sau in barter cu alte produse sau servicii.

    Nu e vorba aici de nici un titlu de valoare. Ci doar de o recipisa (warant) sau de un card emis pe aurul din banca. Pretul bunurilor se vor stabili pe piata in functie exclusiv de aur. Salariile vor fi platite in aur ce va fi livrat in contul curent al fiecarui salariat. El va putea folosi un card pentru platile pe care le va face.

    IN ACEST FEL VOM FI SIGURI CA NIMENI NU MAI EXPANDEAZA NIMIC.

    Alte probleme vor ramane ca si pana acum. Revenirea la aur ca moneda de schimb rezolva o singura problema majora a sistemului: posibilitatea ca niste neaveniti sa multiplice in dauna averii noastre banii. Iar cei care nu au afaceri cu statul (inclusiv salariatii din privat) sa intre primii in posesia banilor tipariti sufera cel mai mult. Cei mai avantajati sunt apropiatii puterii politice. De aceea ei sunt si cei mai ferventi oponenti ai acestui sistem pe care il acuza nedrept de tot felul de „neajunsuri”.

    COSTURILE PE CARE LE VOM AVEA CU ACEST SISTEM (trimiterea dintr-o parte in alta a aurului aferent soldurilor compensate) vor fi MULT MAI MICI DECAT NE COSTA SISTEMUL ACTUAL BAZAT PE MONEDA FIDUCIARA SI INTERVENTIA STATULUI IN PIATA CAPITALURILOR. Crizele artificiale induse de bancile centrale iresponsabile vor disparea. Vom mai avea cicluri economice dar de amploare mult mai mica si mai putin frecvente ca si pana acum. Pietele monetare si valutare vor disparea. Singura care va ramane in picioare va fi piata capitalurilor cu o dobanda stabilita strict pe baza acumularilor noastre de capital, a cererii si a ofertei de titluri financiare. Astfel cei care vor studia economia vor intelege de ce e natural ca in criza sa creasca dobanda nu sa scada artificial. Legea cererii si a ofertei (fundamentala in economie) trebuie sa inceapa sa functioneze si pe piata capitalurilor. Altfel ajungem sa nu mai putem face nici un calcul si nici un proiect antreprenorial. Si de aici dezordinea mondiala nu e departe.

    PS: Intr-un astfel de sistem statului ii va fi mult mai greu sa ne colecteze impozitele pentru ca ele vor fi platite stric in aur si nu vor mai putea fi dublate de impozite ascunse cum este inflatia. Statul va avea o presiune bugetara foarte mare si va trebui sa fie mult mai atent cum cheltuieste banii din impozite.

  12. Paun Cristian a spus:

    @ Deceneu

    Nu va recomand sa va aruncati intr-un lac daca nu stiti sa inotati, masurand INDIRECT adancimea apei. Ce inseamna ca „masoara indirect” viteza de rotatie a banilor?. Nu masoara nimic de fapt. Foarte multe dintre politicile monetare sunt facute dupa ureche si pe aproximari la care mi-e frica sa ma gandesc. Nici ni va puteti imagina ce nu stiu cei din bancile centrale sau ce cred ca stiu despre miscarile monetare din sistem.

    Sistemul monetar este unul dintre cele mai dinamice sisteme. Predictia sau masurarea intr-un astfel de sistem seamana cu chiromantia.

    Inflatia este o aproximare si mai gregara ca viteza de rotatie a banilor. Inflatia este cresterea generalizata a preturilor (adica TOATE PRETURILE din economie). Nu putem crea un indicator exhaustiv care sa ia in calcul toate preturile (acest lucru e imposibil). De aceea inflatia e o aproximare pe un cos de bunuri. Foarte hilar acel cos de bunuri pentru ca vorbeste despre un consumator care atunci cand vrea sa cumpere o masina de spalat cumpara usa de la o masina manuala si roativa de la una automata (cumpara procente din ambele bunuri). Acest lucru nu se intampla niciodata. De aceea inflatia calculata de institutele de statistica ESTE INFLATIA NIMANUI. Nu are nici o relevanta statistica o astfel de inflatie. Iar cei care cred ca vreo politica economica se poate baza pe un astfel de calcul sunt niste NAIVI (ca sa nu spun mai mult).

    Daca tot credeti atat de mult in aceste aproximari de ce nu consumati COSUL MEDIU DE CONSUM ca sa aveti inflatia Institutului National de Statistica? Altfel inflatia dumneavoastra e complet diferita de cea pe care se chinuie sa ne-o comunice lunar INS. Va dau un mic exercitiu: faceti un cos de consum lunar al dumneavoastra personal si calculati pe el inflatia dumneavoastra sa vedeti cat de mult e egala cu cea data de INS. Iar apoi ganditi-va ca cineva (BNR) ia decizii impotriva dumneavoastra folosind ceva ce nu are legatura nu existenta sau consumul dumneavoastra.

    Economia nu e asa simpla precum cred unii ca este.

  13. Eleonora a spus:

    @ Deceneu

    Daca cineva se abtine de la consum inseamna ca se creaza economisiri pe care oamenii le depun in banci. Oferta de capital suplimentar din economisiri ar duce la o scadere a dobanzii deci la investitii mai ieftine, produse mai ieftine si o reluare naturala a consumului in mod automat.

    Nu e un asa mare dezastru ca oamenii se abtin de la consum. Nu o vor putea face la nesfarsit (oamenii trebuie sa manance, sa se educe, sa se imbrace). E o falsa problema si o alta tampenie a lui Keynes recitata si de Krugman, Veblen, Stiglitz, Roubini si altii ca ei. Nu ne putem abtine de la consum dupa cum nu ne putem abtine sa respiram. Putem sa ne schimbam obiceiurile de consum (prost influentate si alimentate de creditul ieftin). Iar asta nu e o problema. Doar socialistii vad o problema in asta pentru ca nu se mai incaseaza la buget taxe si impozite. De fapt ideea se invarte mereu in jurul aceluiasi subiect. STATUL !

  14. Deceneu a spus:

    @Eleonora – oferta in crestere din depozitele bancare este un stimul pentru investitori, dar poate nu-i suficienta si atunci se pot avea in vedere si alte masuri.
    Sigur ca oamenii nu se pot abtine la nesfarsit de la consum, dar asa cum exsita perioade de consum peste nivelul veniturilor, respectiv prin indatorare, exista perioade de restrangere a consumului sub nivelul normal. Aceste comportamente ciclice trebuie aplatizate.

  15. Deceneu a spus:

    „ESTE INFLATIA NIMANUI. Nu are nici o relevanta statistica o astfel de inflatie.”
    Este INFLATIA MEDIE PONDERATA si sigur ca relevanta este relativa.
    Este cunoscuta butada despre valoarea medie, care afirma ca daca un gentleman sta cu un picior intr-o galeata cu gheata si cu celalat intr-o galeata cu carbuni incinsi se spune ca este la o „temperatura medie normala”, dar asta nu inseamna ca se simte bine.
    Valorile statistice pot fi relevante sau nu. Daca dispersia nu e mare valorile medii sunt relevante si invers.

    In legatura cu aurul, daca el se va concentra in mana a unu sau doi proprietari, cum v-a functiona piata?
    Se stie ca si acum exista economii polarizate, respectiv in America Latina, Asia etc..
    De ce au aceste economii ritmuri de evolutie lente? Pentru ca le lipseste concurenta si motivatia cetatenilor.

  16. Alex Nicolin a spus:

    @Deceneu

    oferta in crestere din depozitele bancare este un stimul pentru investitori, dar poate nu-i suficienta si atunci se pot avea in vedere si alte masuri.

    „Alte masuri” sunt defapt binecunoscute – scaderea arificiala a dobanzii de catre banca centrala, urmata de cresterea masei monetare atunci cand prima masura nu mai functioneaza. Asta e „politica monetara” aplicata cu „succesuri” peste tot in lume. Incepand de la „cupajul Isarescu” – dobanzi ridicate (la Euro erau oricum mici), dar cu crestere galopanta a masei monetare, pana la „sufleul” Bernanke – mentinerea dobanzii aproape de minimul [matematic] si dublarea masei monetare in mai putin de 2 ani. Bineinteles, poti critica politicile monetare individuale, identificand abaterile lor de la „teorie” dar la fel de bine se poate face critica socialismului romanesc, korean sau cubanez – peste tot au existat unii care au „intinat nobilele idealuri”. Atunci cand teoria e deficitara, nici punerea in practica la punct si virgula nu aduce beneficii, ba s-ar putea ca o abordare „dogmatica” sa inrautateasca si mai rau lucrurile.

    Sigur ca oamenii nu se pot abtine la nesfarsit de la consum, dar asa cum exsita perioade de consum peste nivelul veniturilor, respectiv prin indatorare, exista perioade de restrangere a consumului sub nivelul normal.

    Sa inteleg ca nivelul „normal” al consumului este egal cu nivelul venitului, iar economisirea trebuie sa fie exclusiv pentru consum? Obsesisa „scaderii consumului” este defapt una a scaderii incasarilor fiscale provenite din taxarea acestui consum. Pentru un aparat de stat care functioneaza cu deficite cronice si implicit cu datorii in crestere, scaderea incasarilor este intr-adevar o problema. Solutia nu este in niciun caz „stimularea consumului” prin cresterea deficitului si implicit a datoriei publice, ci scaderea cheltuielilor statului pana la un nivel unde bugetul sa ajunga pe surplus, permitand platirea datoriei publice si aducerea acesteia la un nivel rezonabil, precum si deschiderea posibilitatii scaderii de taxe in viitor. Acest nivel rezonabil al datoriei este reprezentat de o situatie unde datoriile statului sunt datorii curente, cu valoare echivalenta cu cateva procente din incasari, fara a exista datorii istorice, care depasesc de cateva ori capacitatea de colectare anuala.

    Se stie ca si acum exista economii polarizate, respectiv in America Latina, Asia etc..
    De ce au aceste economii ritmuri de evolutie lente? Pentru ca le lipseste concurenta si motivatia cetatenilor.

    Bineinteles, economiile din America de Sud si Asia nu au in niciun caz ritmuri de dezvoltare lente, dar ce frumos e cand masluim faptele ca sa „dea ca in carte”!
    Cat de sanatoasa si sustenabila e dezvoltarea acestor tari tine de cu totul alta discutie, dar, pe hartie, multe dintre economiile din zonele mentionate: Brazilia, China, Mexic sau Vietnam au rate de crestere ridicate. Statele cu „dezvoltare economica lenta” (stagflatie prost mascata) sunt cele din Europa de Vest, unde „cresterile” se masoara in fractiuni de procent datorita aplicarii riguroase a modelului „statului social”. Polarizarea nu e rea in sine, conteaza in primul rand cum a aparut, si care sunt capetele spectrului 🙂

  17. Paun Cristian a spus:

    @ Deceneu

    Este imposibil ca aurul sa se concentreze in mana cuiva mai mult decat se concentreaza acum averile create pe moneda fiduciara. Aurul nu se va concentra pentru ca toti trebuie sa ne angajam in schimburi. Si nici nu putem duce aurul pe lumea cealalta.

    Aurul se va concentra acolo unde exista performanta reala. Acum „aurul” se poate concentra si la cei care nu il merita, luat abuziv din conturile noastre cu expansiune monetara.

    Nu ma mira ca unui socialist ca dumneavoastra ii e frica de cei care vor acumula aur din schimburi si nu ii e scarba de imbogatitii prin expansiune monetara si distributionism asa cum e in prezent. Socialistii totdeauna vor striga pe la colturi „imperialistii” si „ticalosii de privati”. Ca sa poata sa se imbogateasca ei.

  18. Deceneu a spus:

    @Alex – intre o pruna care creste cu 50% si un pepene care creste cu 10% care a cresut mai mult? 🙂

    – Daca ne referim la Romania si eu cred ca solutia este reducerea cheltuielilor statului, dar reducerea cu prioritate de la achizitii si de la investitii in obiective nerentabile: sali si terenuri de sport, asfaltari de drumuri forestiere cu circulatie redusa etc..

  19. Alex Nicolin a spus:

    […]imbogatitii prin expansiune monetara si distributionism.

    Un exemplu relevant este „suveica” utilizata pentru tranzactionarea bond-urilor federale americane: Treasury Dept.->GoldmanSachs->FED. Justificarea:

    If the Fed bought from the Treasury, the funds could only be used to close fiscal deficits, not having the same benefits to the financial sector and economy at large (eg lower interest rates, bank solvency).

    Also if the Treasury exclusively sold bonds to the Fed, it would diminish market confidence in the dollar and likely create inflationary expectations.

    Totul se face discret ca sa nu prinda de veste „speculantii” si sa raspandeasca „panica nejustificata” pe piete. Auzi ce nerozie, cum sa faca inflatie cateva trilioane de dolari proaspati tipariti 🙂

  20. daniel cazangiu a spus:

    @ Cristi

    „Expansiunea monetară este singura sursă a inflaţiei. Dacă banca centrală nu ar tipări bani suplimentar preţurile nu ar avea cum să crească generalizat”

    Expansiunea monetara este controlata de banca centrala prin multiplicatorul creditului, deci nu are loc numai prin interventii directe ale bancii centrale; gandeste-te numai la perioada de boom al creditatarii care tocmai a apus si o sa descoperi o cantitate imensa de bani noi.

  21. Eleonora a spus:

    @ daniel cazangiu

    Bancile comerciale nu au ce multiplica sau expanda prin activitatea de creditare daca nu stiu ca isi pot inchide bilantul prin credit ieftin de refinantare de la banca centrala. Nici nu mai sunt interesate de depozite in cazul acesta care sunt mai scumpe decat ce le ofera banca centrala (nu degeaba bancile tipa la BNR sa mai scada dobanda de interventie). Daca banca centrala ar penaliza refinatarea printr-o dobanda de 100% ia sa vezi cum o sa se calmeze bancile cu oferta de credite „fara dobanda” sau „doar cu buletinul”.

  22. Alex Nicolin a spus:

    Oferirea de uzuala de credite la dobanzi reduse artificial si expandarea bazei monetare nu sunt singurele „pacate” ale bancilor centrale. Aceste banci au fost initial infiintate cu rolul de creditori de ultima instanta, de „salvatori” ai bancilor intrate in incapacitate de plata. Fara garantiile oferite de bancile centrale, sau de institutii asociate, bancile comerciale nu si-ar permite sa lucreze cu nivele de leverage halucinante, de 30:1 sau chiar 100:1 cum se practica in perioada de boom, iar multiplicatorul monetar ar fi ramas la valori mai scazute.

    In lipsa unei banci centrale, bancile ar trebui sa lucreze cu rezerve integrale pentru a anula probabilitatea falimantului. Defapt, respectarea stricta a dreptului de proprietate al clientilor ar impune bancilor un astfel de model de afaceri. In aceste conditii doar depozitele la termen, care sunt in mod explicit imprumuturi ale clientilor catre banca, ar putea fi folosite la acordarea de credite de catre aceasta, dar nu si conturile curente, care prin definitie trebuie sa fie integral acoperite in permanenta. In consecinta, daca bancile ar respecta intr-adevar dreptul de proprietate al clientilor, necesitatea existentei unei banci centrale ar disparea. Prin extensie, banca centrala nu poate reprezenta decat unealta ultima de inlesnire a fraudei, prin acoperirea consecintelor actiunilor faptasilor, in cazul in care acestea sunt descoperite.

  23. Alexandra a spus:

    @ Cristi
    Trei chestii punctuale:
    1. daca aurul va fi moneda, nu stiu cat de eficient si de corect fata de o piata libera ar fi, in conditiile in care, pe mine de exemplu, mama nu ma facut cu noroc la „cocosei”…if you got my point!
    2. „Nici eu nu imi explic cum un om de talia guvernatorului BNR nu “isi da seama” ca el e singurul care produce inflatie. Cu buna stiinta sau nu, cei de la BNR cred ca o crestere de preturi la cartofi inseamna inflatie. Daca masa monetara e constanta nu e inflatie.” – DECI: politica de PR a BN este foarte eficienta – vorbim despre viorele ca lumea sa nu isi dea seama. Este super usor sa dai vina pe cartofi ca sa nu pomenesti despre operatiunile BN de crestere a masei monetare, in sprijinul guvernului si a bancilor comerciale. Si nu ii credeti naivi pe BN-isti – stiu foarte bine ceea ce fac, ca vorba aceea, au niste inginerii si un mod de a le ascunde chiar complex ! (pentru detaliere, uita-te la recomandarile si comentariile mele din articolele anterioare privind operatiunile BN).
    3. iar chestia cu tintirea – calculul se poate face, mai exact sau nu, dar nu asta este intentia. Vorbim din nou despre o strategie politica, deoarece aceasta inflatie „tintita” sta la baza unor calcule privind PIB, deci deflator, deci buget, deci imprumuturi, deci….Continuam? Nu este un mers „aproximativ” ci unul foarte exact, doar ca este un tren privat – exclusivist – doar pentru unii. Si din pacate, doar „dus”!

  24. ionut a spus:

    Post mai plin de erori decat al lui Deceneu, rar vezi!
    Keynes(ianismul/nistii), alaturi de monetarism, este economistul autor al celor mai mari si (din pacate) nocive erori din istoria economiei.
    Ti-a dat eleonora un raspuns excelent (bravo eleonora).
    Cresterea economica „sanatoasa” este data nu de cresterea consumului asa cum crede mainstreamul, ci de volumul economisirii (abtinerea acum de la consum, pentru consumul calitativ superior, subiectiv, din viitor), adica tandemul economisire-investitie. Cresterea economica prin consum perpetuu e similara incercarii de a te scoate singur din groapa prin tragele de propriul par (a la Münchausen).

    „Prin inflatie se fluidizeaza circulatia banilor.”

    Eronat, inflatia e o iluzie (pretentia ca poti manca prajitura si, in acelasi timp, ea sa ramana intreaga), iar principaluln efect nociv al ei este redistribuirea discretionar-clientelara de resurse.
    „Viteza de circulatie a banilor” e o alta nazbatie provenita din intelegerea eronata a ceeea ce este, de fapt, moneda.Ca si teama de tezaurizare.

    „Rolul unei Bancii centrale este sa reglementeze piata creditului si sa mentina o masa monetara optima.”

    Rolul bancii centrale este sa expandeze masa monetara prin tiparire (falsificare) de bani si sa salveze fundul bancilor comercial, atunci cand „legalizarea” fraudei care este creatiea monetara ex-nihilo (cu ajutorul rezervelor fractionare) da gres.

  25. Mihail Brinzea a spus:

    1. Domnule Profesor,
    Multumim. Excelenta punere in tema pentru toti cei care nu erau inca deplin lamuriti care sunt efectele teoriilor lui Keynes.

    2. @ Deceneu
    Domnule „Deceneu”, ma straduiesc sa-mi dau seama cu cine ai studiat economie si nu prea intrevad. Cu exceptia unei propozitii …aceea care spune ca o economie sanatoasa e una fara interventii … tot ce spui este eronat. Problema e ca persisti si persuadezi pana la ridicol. Din punctul meu de vedere mai bine ramaneai popa la daci … apropo de nick-ul Deceneu … si continuai politicile anti-alcool prin taierea viilor … dar atentie! … fara sa te dedulcesti tu insuti la licoareee !!!

  26. Deceneu a spus:

    @Alex Nicolin „Polarizarea nu e rea in sine, conteaza in primul rand cum a aparut, si care sunt capetele spectrului” 🙂
    @Paun Cristian „Aurul se va concentra acolo unde exista performanta reala.”
    Vad ca pentru voi concentrarea capitalului nu este o problema daca proprietarul este privat.
    Pentru voi problema este statul.
    Pentru mine orice concentrare fie e ade stat sau privata elimina concurenta si duce la stagnare sau chiar crize.

    Criza este tocmai consecinta concentrarii financiare (private), care a ajuns sa dicteze guvernantilor si FED-ului masurile monetare si fiscale.
    Asa cum s-au concentrat fondurile financiare se va concentra si aurul si va produce aceleasi fenomene ciclice.
    Criza poate fi in avantajul bancilor sau in dezavantajul lor, depinde de raportul de forte ce actioneaza asupra guvernelor, intre banci si populatie. Mana invizibila a bancilor actioneaza asupra guvernelor.
    Inflatia poate eroda capitalul bancilor mai mult decat consumul populatiei, pentru ca in consumul populatiei exista o componenta cu elasticitate redusa.

    @ionut „inflatia e o iluzie (pretentia ca poti manca prajitura si, in acelasi timp, ea sa ramana intreaga), iar principalul efect nociv al ei este redistribuirea discretionar-clientelara de resurse.
    Inflatia poate corecta polarizarea si nu o face clientelar asa cum o face decizia guvernamentala.
    Clientelare sunt tocmai decizile guvernului prin care se reduc cheltuielile asa acum crede el ca-i corect, adica in favoarea bancilor, a investitorilor in imobiliare si a firmelor care au contracte finanatate de la buget, pe cand inflatia taie in special de la consumul care nu-i neaparat necesar. Cand consumatorul isi reduce costurile o face incepand cu ceea ce nu are nevoie, cu a doua masina cu care voia sa se afiseze, sau cu vacantele din tarile exotice.
    Prin inflatie economia se ajusteaza natural, pe cand prin decizia guvernamentala a cheltuielilor se ajusteaza clientelar si ea are ca efect concentrarea capitalului.
    Prin inflatie si cheltuielile guvernamentale isi pierd puterea de cumparare nu doar ale populatiei.

    Oricum Keynessistii au avut o contributie la teoria economica mai mare decat nihilistii. 🙂

  27. Paun Cristian a spus:

    @ Deceneu

    Nu stiu de unde ati scos fraza aceasta: „Oricum Keynessistii au avut o contributie la teoria economica mai mare decat nihilistii.”

    Sa inteleg ca pe mine care il critic pe Keynes ma considerati „nihilist”.

    Atentie ca eu am propus o solutie (si toti ceilalti „nihilisti” propun o solutie negata de „nihilistii” de keynesisti).

    Si dumneavoastra, din pozitia de aparator al lui Keynes, pentru mine sunteti tot un „nihilist” pentru ca negati solutia propusa de revenire la aur.

    Ce vreau sa spun e ca nu e un argument pentru discutia in cauza.

    „Prin inflatie economia se ajusteaza natural!!!!!!!!!!”

    Fraza asta nu e corecta economic. Reglarea naturala a economiei se face strict pe baza cererii si a ofertei. Ori, pe piata capitalurilor, atunci cand statul produce inflatie, costul capitalului trebuie sa ia in calcul si aceasta inflati (o asteptare a pietei cu privire la cata inflatie produce guvernul). Ei tocmai aceasta prima de inflatie din componenta ratelor de dobanda este cel mai greu de previzionat in contextul actual (inflatia pana la urma nu se prea poate calcula nici de catre antreprenor, aici am comentat deja). Si atunci unde mai este „reglarea naturala a economiei prin inflatie”?

    „Cand consumatorul isi reduce costurile o face incepand cu ceea ce nu are nevoie, cu a doua masina cu care voia sa se afiseze, sau cu vacantele din tarile exotice.”

    Si ce vina are consumatorul ca isi ajusteaza consumul sau. Ori dumneavoastra ati prefera sa ii dati un „ajutor social” (eventual la toti ceea ce e imposibil) ca el sa continue sa mearga in tari exotice desi este somer si antreprenorii nu mai vor sa il angajeze. Sa fim seriosi. Reglarea naturala a pietei trebuie lasata sa functioneze si sa penalizeze decizile eronate de consum sau investitie.

  28. Alex Nicolin a spus:

    @Deceneu

    Raman „pe pozitii” – polarizarea nu e rea in sine, ceea ce conteaza este cum s-a ajuns la ea, si cum e mentinuta. Daca 20% dintre indivizi ajung sa detina 80% din bogatie nu e nimic rau in asta, atata timp cat nu au folosit agresiunea, furtul sau frauda pentru a o obtine, ci au dobandit-o exclusiv prin schimburi economice volutare. Agresiunea poate fi instigata de acestia, statul fiind doar unealta lor. De exemplu, marile banci care au ajuns practic in faliment acum 2 ani datorita fraudelor pe care le-au infaptuit s-au folosit din plin de agresiunea statului pentru a evita falimentul binemeritat, atunci cand au solicitat salvarea cu bani publici, adica pe spinarea contribuabilului american. Redistribuirea resurselor spoliate folosind agresiunea sau amenintarea acesteia este la fel de ilegitima, indiferent ca se face in favoarea „saracilor” a „bogatilor” sau a altor categorii alese arbitrar! Ceea ce nu realizeaza oamenii simpli este ca multe partide „de dreapta” nu practica liberalismul, ci „socialismul pentru bogati”. Titulaturile de neo-liberal sau neo-conservator sunt folosite interschimbabil si defectuos pentru aceste miscari politice. Mai mult, redistributionismul „de stanga” si „de dreapta” au inceput sa se confunde datorita „reglajului fin” la care a fost supus spectrul politic in ultimele decenii. Acum, redistributia se axeaza pe grupuri din ce in ce mai restranse, sub forma de earmark-uri directionate catre grupurile unde rezultatul votului este strans. Indiferent cat de complex este planul din spatele redistributiei, aceasta ramane fundamental ilegitima!

    Pe termen lung redistributia duce la cresterea, si nu la scaderea discrepantelor dintre diferitele grupuri in care politicienii au decis sa imparta societatea. Prin mentinerea diferentelor create artificial intre aceste grupuri, politicienii cauta necontenit sa-si intareasca puterea, in defavoarea individului obisnuit, pe care il impovareaza cu taxe, il ingradesc cu reglementari care mai decare mai stupide si il impiedica sa isi caute dreptatea atunci cand este excrocat de clientela politca. In plus, redistributia se face prin birocratie, iar un grad mai ridicat de redistributie nu face decat sa hraneasca o birocratie mai stufoasa, mai nesimtita si mai obstructiva. Birocratia este prin definitia ei ineficienta, pentru ca este incapabila de calcul economic. De aceea eficienta unei economii si implicit gradul de prosperitate pe care il poate aduce indivizilor scade, pe masura ce aceasta devine mai etatizata/birocratizata. Odata cu scaderea gradului general de bunastare, decalajele devin din ce in ce mai evidente, iar conflictul social – mai intens. Astfel, politicienii, intr-un cerc vicios isi cresc si mai mult atributiile, cu pretextul ca vor „remedia” situatia. „Lupta de clasa” este la fel de daunatoare indiferent daca se poarta de la stanga la dreapta sau de la dreapta la stanga!

    Inflatia este in prezent cea mai uzitata forma de interventie cu scopul redistributiei. Inflatia permite emitentului de moneda si asociatilor sai cei mai apropiati, care beneficiaza primii de moneda nou tiparita, sa „traga” avutia celor la care moneda ajunge mai tarziu. Astfel de inflatia FED sau a oricarei banci centrale vor beneficia in primul rand bancile si cei care au detineri importante pe piata de capital, in timp ce producatorii si apoi majoritatea consumatorilor de bunuri si servicii vor fi pagubiti. In acest caz, politica monetara inflationista nu este decat „socialism pentru bogati”. Dovezile empirice sunt in acest caz cat se poate de concludente. Politica vadit inflationista dusa de FED de la abandonarea etalonului-aur la finalul anilor ’60 (oficial 1971) a coincis cu o crestere a concentrarii bogatiei in USA, in ciuda politicilor asistentiale ale Guvernului Federal. Adevarul a fost ascuns cetatenilor obisnuiti substituind salariile decente prin … imprumuturi ieftine. Daca se face abstractie de avansul tehnologic, bunastarea familiilor din „clasa de mijloc” a scazut continuu din anii ’50 pana astazi. Atunci, un singur venit era mai mult decat suficient pentru a plati ratele casei, masina si alte cheltuieli, in timp ce in prezent, doua venituri au devenit insuficiente!

    Pe termen lung, cresterea interventionismului statal nu poate duce decat la distrugerea bunastarii generale a societatii. Daca bogatia preexistenta este ridicata, rezultatele alarmante vor aparea doar dupa cateva decenii. Daca oamenii, orbiti de minciunile politicienilor vor accepta aceasta situatie, vor ajunge in final sa se imbrace in tunici kaki fara nasturi si sa venereze „conducatorul suprem” intr-o tara inchisa!

  29. ionut a spus:

    @Deceneu

    N-ai inteles nici ce este inflatia si nici care este efectele nocive ale acesteia. Inflatia e, pur si simplu, falsificare. Si care ia de la ion si-i da lui gheorghe.

    „Criza este tocmai consecinta concentrarii financiare (private).”

    Fals si mincinos totodata, adica manipulator. D’aia socialistii sunt ticalosi.
    Criza este consecinta directa a expansiunii creditului prin manipularea (falsificarea) ratei dobanzii, de catre bancile centrale, la ordinele directe ale guvernelor.
    O eventuala concentrare financiara real privata ar avea efecte benefice, dar nu e posibila datorita interventiei agresorului nr.1, statul.

    Notiunile tale despre moneda, dobanda, preturi, monopol, concurenta sunt extrem de inconsistente si eronate.

  30. Deceneu a spus:

    „Prin inflatie economia se ajusteaza natural!!!!!!!!!!”

    Fraza asta nu e corecta economic. Reglarea naturala a economiei se face strict pe baza cererii si a ofertei.
    E relativ corecta, in sensul ca prin inflatie se reduce puterea de cumparare si consumatorul/piata isi stabileste structura cheltuielilor pe baza cereri si a ofertei, care cheltuieli sunt utile si care inutile.
    „Prima de inflatie din componenta ratelor de dobanda este cel mai greu de previzionat in contextul actual”. Exact. Bingo!
    De ce trebuie previzionat? Pentru ca fenomenul sa poata fi controlat/gestionat? Atunci unde-i liberalismul daca ne dorim interventionism planificarii pe baza prognozei?
    Daca am ajuns la criza insemna ca piata s-a dezechilibrat, fie natural fie prin interventia guvenantilor si a bancilor centrale, fie prin ambele cai.
    Prin inflatie se echilibreaza veniturile cu cheltuielile, dar structura sectoarelor care vor suferi mai mult o decide piata.
    Ce preferati sa decida BN si Presedentia sa mareasca cheltuielile institutieie prezidentiale si a servicilor secrete care le asigura continuitatea la putere, si sa reduca cheltuielile din invatamant, sau sa se ajusteze piata fara interventia lor?
    Ast-i problema in Romania si prin alte cordonate geografice.
    SUA de ce apeleaza la inflatie? De ce si-a devalorizat moneda din propie intitativa cu cativa ani in urma si continua sa tipareasca moneda?
    Chiar credeti ca sunt rupti de realitate?

    @Ionut – „Criza este consecinta directa a expansiunii creditului prin manipularea (falsificarea) ratei dobanzii, de catre bancile centrale, la ordinele directe ale guvernelor.”
    Corect Ionut !!
    Dar guvernele ale cui interese le promoveaza?
    Ale majoritatii cetatenilor, sau ale clientelei, ale baronilor si baronetilor?
    FED-ul la presiune cui a renuntat la etalonul aur?
    La presiunea populatiei sau a bancilor?

    Chiar nu vedeti legatura dintre guverne si capitalul financiar, principalul vinovat de dezechilibre si criza?
    De ce a luat Romania imprumutul?
    Sa asigure fluxul de bani pentru banci, transferand o parte a datorie de la cei indatorati iresponsabil (persoane sau firme), la cei fara datorii.
    Vom plati in anii urmatori datoria publica, preluata de guvernanti ca sa nu intre persoanele si bancile in incapacitate de plata. Piata ar fi actionat brutal, dar statul a intervenit sa redistribuie efortul, si voi spuneti ca eu sunt socialst si voi liberali sau probabil libertarieni.

  31. Deceneu a spus:

    @Alex Nicolin „Raman “pe pozitii” – polarizarea nu e rea in sine, ceea ce conteaza este cum s-a ajuns la ea, si cum e mentinuta. Daca 20% dintre indivizi ajung sa detina 80% din bogatie nu e nimic rau in asta, atata timp cat nu au folosit agresiunea, furtul sau frauda pentru a o obtine, ci au dobandit-o exclusiv prin schimburi economice volutare. Agresiunea poate fi instigata de acestia, statul fiind doar unealta lor.

    Vezi opina mea despre „Pericolul polarizarii”, care este cel mai grav si cel mai mare.

  32. ionut a spus:

    „Chiar nu vedeti legatura dintre guverne si capitalul financiar, principalul vinovat de dezechilibre si criza?
    De ce a luat Romania imprumutul?”

    Principalul vinovat e (insula de socialism) guvernul. Ca el e reglementatorul si monopolistul activitatii financiar-bancare.
    „Romania” a luat imprumutul ca sa salveze oranduirea actuala (statul) si bancile comerciale.

    Si daca polarizarea se produce firesc, natural, legitim (adica fara initierea violentei coercitive) nu e nici un pericol. Desi in cazul unei piete libere polarizarea e un fenomen putin probabil si vibil pe termen lung.

  33. Alex Nicolin a spus:

    @Deceneu

    Statele occidentale, in frunte cu USA tiparesc moneda pentru a-si acoperi deficitele uriase, generate de ineficienta institutiilor statale, dar si pentru mascarea fraudelor infaptuite de clientela politica, in special din domeniul financiar-bancar. Practic ceea ce fac statele de facto falite nu este altceva decat sa se sustraga „in mod elegant” platii obligatiilor, atat interne, fata de proprii contribuabili (obligatii sociale, restituiri de taxe etc.) cat si fata de creditorii externi, care sunt de multe ori state mult mai sarace, prin plata acestora cu moneda fara acoperire. Situatia datoriilor externe este doar pe jumatate vina datornicilor, cealalta jumatate fiind desigur, a creditorilor. Statele creditoare au si ele economii puternic etatizate, dirijiste, iar doctrina lor este impunerea economisirii fortate asupra propriilor cetateni, in primul rand prin restrangerea artificiala a pietei interne de bunuri si servicii ca urmare a impunerii de masuri protectioniste. Aplicarea consecventa a unei politici de consiliu monetar duc la importul inevitabil al inflatiei din statul debitor, iar lipsa sectorului de servicii dezvoltat inseamna ca „potopul” de bani este consumat cu precadere pentru achizitia de bunuri de capital, cum ar fi actiunile, imobilele sau noi capacitati de productie pentru export. Practic, consiliile monetare nu sunt decat vehicule ale inflatiei, care duc la propagarea „bulelor” umflate de banci centrale puternice, peste tot in lume.

    In final, statul creditor este pus pe pozitia defavorizata, pentru ca, datorita inflatiei practicate de debitor, transferul de bogatie care s-ar fi produs in mod natural este impiedicat, iar indivizii si companiile producatoare trebuie sa se multumeasca in final cu un nivel mai redus de bunastare. In mod concret, chinezii se bucura degeaba ca muncesc pentru americani, si economia lor creste pe hartie ca fat frumos, daca ceea ce primesc in schimb este doar … hartie igienica. Doua politici economice care promoveaza dezechilibre economice complementare (deficit vs. excedent comercial, sector de servicii hipertrofiat vs. subdezvoltat) nu se vor echilibra reciproc, ci vor sfarsi prin a duce la distrugerea economiilor respective.

    Iata deci ca politicile monetare sincronizate si planificarea economica nu aduc nimic bun, si in plus, aplicarea lor consecventa nu duce decat la perpetuarea si adancirea inechitatilor, atat la nivel national cat si international. Politica inflationista a FED loveste atat in saracii Americii, care sunt obligati sa plateasca mai mult pentru bunuri si servicii, cat si in saracii Chinei, care sunt fortati chiar de propriul guvern sa-si vanda munca la preturi reale inferioare celor firesti, pe care s-ar fi format pe o piata libera. In acelasi timp, bogatii Chinei si Americii, bine concetati politic (PCC s-a umplut de „capitalisti”!) beneficiaza din plin de aceste politici. Spre deosebire de Guvernul USA, cel al Chinei beneficiaza in plus de lipsa opozitiei reale la politicile sale, nefiind obligat sa ofere niciun paleativ, cum ar fi creditul ieftin, propriilor cetateni care sunt obligati sa ingita in fiecare zi pastila amara a inflatiei. Singura diferenta este de nuanta, nu de esenta. Daca in China avem „comunism de drepta” (fascism-hard) in America avem „socialism de dreapta” (fascism-soft).

  34. Deceneu a spus:

    @Ionut vad ca ai o fixatie cu statul
    Statul e un instrument de coercitie in orice tara.

    Instrumentul poate fi utilizat in interesul majoritatii membrilor sau in interesul unor privilegiati.
    Democratia prin alegeri are rolul sa dea majoritati cetatenilor posibilitatea sa aleaga pe cei care vor utiliza „instrumentul”.
    Daca alegerile sunt trucate si manipulate statul devine captiv permanent in mana celor care finanteaza partidele, si atunci puterea nu mai tine cont de interesele majoritatii.
    Cand s-a luat imprumutul s-au avut in vedere interesele celor care au finantat campania electorala si guvernantii au negociat cu bancile in Austria cat sa le dea lor ca sa nu execute datornicii.
    Ai vazut o dezbatere publica, daca sa luam imprumut sau cat de mare sa fie? Nu.

    Statul este ca energia nuclera.
    Nu este nici bun nici nociv, depinde de destinatia actiunilor. Daca actiunile sunt in interesul societatii este util, iar daca sunt in interesul unor priviligiati este „toxic”.

    Se mai face o confuzie daca statul trebuie sa fie puternic sau nu. E o falsa problema.
    Se confunda rolul statului ca agent economic cu cel de reglementare.

    Statul trebuie sa fie puternic, dar sa se limiteze la reglementare sa nu fie agent economic.
    E clar?

  35. Alex Nicolin a spus:

    @Deceneu

    Instrumentul poate fi utilizat in interesul majoritatii membrilor sau in interesul unor privilegiati. Democratia prin alegeri are rolul sa dea majoritati cetatenilor posibilitatea sa aleaga pe cei care vor utiliza “instrumentul”.

    Singura diferenta dintre democratie si oligarhie este ca majoritatea [crede ca] este privilegiata. „Instrumentul” trebuie sa fie insotit de „reguli de utilizare” cat mai restrictive, pentru ca altfel democratia se va rezuma din ce in ce mai mult la tirania majoritatii asupra minoritatii. Dupa cum spuneam, abuzul se poate petrece chiar si intr-o democratie, fie prin ignorarea unor drepturi fundamentale (naturale) ale unui grup de indivizi, sau/si ca urmare a manipularii majoritatii prin propaganda. In consecinta vointa majoritatii este irelevanta pentru binele societatii, ceea ce este relevant este respectul drepturilor individului.

    Democratia romaneasca este un exemplu flagrant de impunere a vointei unei majoritati ignorante, manipulate sistematic de o clasa politica „cu continuitate” impotriva drepturilor unei minoritati stabilite arbitrar de catre aceeasi clasa politruca. Rent-seek-ingul este sport national in Romania, la toate nivelurile societatii, incepand de la saracii care prefera sa traiasca din ajutor social in loc sa munceasca, pana la imbogatitii tranzitiei, proprietari ai unor firme beneficiare de contracte „grase” cu institutiile statului, sau de indivizi care nu-si platesc taxele, dar sunt primii care tipa ca serviciile publice sunt de tot rahatul! Fraierii care muncesc si pe deasupra mai platesc si taxe sunt intotdeauna in minoritate, ba chiar, in urmatorii ani vor deveni o specie pe cale de disparitie, in principal datorita migratiei.

    „Drepturile pozitive” obtinute prin redistributia avutiei generate insocietate nu sunt drepturi, ci instante de abuz! Singurele drepturi veritabile sunt cele naturale, derivate din dreptul de proprietate. „Statul puternic” va avea intotdeauna tentatia sa-si sporeasca puterea. In democratie acest lucru se realizeaza inevitabil prin convingerea unei majoritati de necesitatea interventiei statului pentru corectarea „nedreptatilor” pietei. Statul nici macar arbitru nu merita sa fie, pentru ca „arbitrajul” se va face intotdeauna prin impunerea unor noi reguli, iar regulile sunt facute de cei care controleaza statul, pentru profitul propriu. Cate dintre reglementarile privind obligativitatea achizitionarii unor servicii nu s-au concretizat prin impunerea unui monopol detinut de un „baiat destept” sau prin inflamarea coruptiei la nivelul birocratilor insarcinati cu controlalele in Romania ultimilor 20 de ani? Sustinerea vointei „statului” asupra individului spre servirea „binelui comun” este baza ideologiilor colectiviste care au lasat in urma sute de milioane de morti in secolul trecut. Avem nevoie de o reluarea ca sa ne lamurim de „beneficiile” aplicarii consecvente ale unor astfel de ideologii?

  36. Deceneu a spus:

    @Alex Nicolin

    „“Instrumentul” trebuie sa fie insotit de “reguli de utilizare” cat mai restrictive”

    De acord, dar cine stabileste regulile jocului daca „statul nici macar arbitru nu merita sa fie”?
    Nu cei care au primimit sau si-au insusit puterea?

    „arbitrajul” se va face intotdeauna prin impunerea unor noi reguli, iar regulile sunt facute de cei care controleaza statul, pentru profitul propriu”.

    „Instrumentul” nu are interese proprii.
    Statul doar redistribuie si (auto)consuma pentru functionarea institutilor.
    O societate fara stat este ca o „stana fara caini”, sau ca „o jungla”.

  37. Paun Cristian a spus:

    @ Deceneu

    “Instrumentul” nu are interese proprii.
    Statul doar redistribuie si (auto)consuma pentru functionarea institutilor.
    O societate fara stat este ca o “stana fara caini”, sau ca “o jungla”.

    O sa ramai surprins sa constati ca societatea cu stat e ca o stana la care pui paznic un lup. Si atunci intre o stana fara caini si una pazita de lupi alegi pe aia fara caini ca poate nu vine lupul chiar astazi.

  38. Paun Cristian a spus:

    @ Deceneu

    Societatea fara stat e ca o jungla. Si cu stat e tot ca o jungla.

    Daca tot crezi atat in protectia statului ai curajul sa te plimbi prin Rahova la 2 noaptea cu prietena sau cu sotia. Ca doar stii tu ca statul face din jungla din Rahova o jungla mai „civilizata”.

    Prezenta statului adauga ticalosilor din jungla (care exista natural) si pe ticalosii statului (care fara stat nu ar exista). Mai mult, prezenta statului creaza stimulentele sa fim tot mai multi ticalosi (cand vad cu cata usurinta se imbogatesc cei din contractele cu statul, trebuie sa fii tampit sa te limitezi doar la piata libera, mai bine cauti si tu sa pui o bordura, o luminita de Craciun, o teava…).

  39. Paun Cristian a spus:

    @ Deceneu

    Revenind la subiect: prezenta bancilor centrale face ca bancile comerciale sa fie mai ticaloase decat sunt in mod natural pe o piata libera. Ele fara banca centrala si fara rezerva fractionara s-ar limita strict la cata acumulare de capital exista in sistem. Ar da cu credit doar banii din depozitele la termen.

    Asa… cu o banca centrala ei devin mai ticalosi: dau bani cu credit si bani pe care nu ii au si pe care apoi ii obtin nu din atragerea de noi depozite ci din refinantarea cu dobanda ce tinde spre 0 de la banca centrala.

  40. Alex Nicolin a spus:

    @Deceneu

    Exista o intreaga teorie a drepturilor naturale ale individului, cele care tin strict de conditia umana, fara a fi nevoie sa fie „dictate” de vreo doctrina religioasa, politica sau morala. In forma pura, aceste drepturi naturale exclud complet utilizarea coercitiei, deci automat exclud existenta statului. Eu personal nu sunt un „puritan”, dar admit totusi nevoia de minimizare a interventiei institutiilor statului in viata cetatenilor. Am ramas deocamdata la nevoia existentei statului ca principal furnizor de securitate si justitie penala. Bineinteles, justitia se ghideaza dupa legi care se bazeaza pe respectarea cat mai stricta a drepturilor naturale ale indivizilor, deci exclude pedepsirea „infractiunilor fara victima”, cum ar fi de exemplu consumul de droguri.

    Ca orice creatie a omului statul nu poate fi neutru, ci, constient sau nu, serveste intr-o anumita masura interesele celor care il conduc. Dupa cum spuneam, democratia nu garanteaza in sine nimic – mult mai importante sunt „regulile de utilizare” si mai ales respectarea lor cat mai stricta, la care trebuie sa vegheze chiar cetatenii. Cel mai bun set de reguli de pana acum a fost redactat acum mai bine 200 de ani, si imbunatatit pe parcurs, dar cativa „binevoitori” i-au pus si vreo doua „talpi” pe la inceputul secolului trecut. Acum doar cativa „nebuni” ii mai dau importanta ca restu’ „cred in schimbare”. Fraierii care au scris instructiunile alea cred ca se rascolesc in mormant la asa vremuri 🙂

  41. Alex Nicolin a spus:

    Spicunind din „regulile de utilizare” mentionate anterior:

    We hold these Truths to be self-evident, that all Men are created equal*, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness**.

    *Drepturile naturale ca si consecinta a naturii umane
    **Termenul este aparent vag, insa intr-un document mai vechi, declaratia drepturilor din Virginia, este detaliat ca:

    […]their posterity; namely, the enjoyment of life and liberty, with the means of acquiring and possessing property, and pursuing and obtaining happiness and safety.

    No State shall enter into any Treaty, Alliance, or Confederation; grant Letters of Marque and Reprisal; coin Money; emit Bills of Credit; make any Thing but gold and silver Coin a Tender in Payment of Debts***; pass any Bill of Attainder, ex post facto Law, or Law impairing the Obligation of Contracts, or grant any Title of Nobility.

    ***Se observa cat de „dogmatici” erau oamenii in final de secol XVIII cu privire la „politica monetara” sau la inviolabilitatea contractelor. Unul dintre autori a avut el insusi probleme imprumutand unui alt cetaten aur, dar fiind platit in hartii validate prin decret politic. Astfel, el nu si-a putut elibera sclavii de pe mosie. In ziua de azi, toti suntem pe „mosia” statului si, emigrand, nu putem decat sa alegem o „mosie” unde terciul e mai gustos sau claca mai putina 🙂

  42. Deceneu a spus:

    O sa ramai surprins sa constati ca societatea cu stat e ca o stana la care pui paznic un lup. Si atunci intre o stana fara caini si una pazita de lupi alegi pe aia fara caini ca poate nu vine lupul chiar astazi

    De ce excluzi a treia varianta, cea cu statul in slujba societatii?

    Revenind la subiect: prezenta bancilor centrale face ca bancile comerciale sa fie mai ticaloase decat sunt in mod natural pe o piata libera. Ele fara banca centrala si fara rezerva fractionara s-ar limita strict la cata acumulare de capital exista in sistem. Ar da cu credit doar banii din depozitele la termen.

    Problema Bancii Centrale e similara cu problema cu functionarea statului.
    Asa cum am scris mai sus despre stat si „energia nucleara”, BC poate adopta masuri ca sa tempereze lacomia bancilor, sau poate fi protectorul lor.
    Nu cred ca Banca Centrala este o idee proasta in sine.
    Putem spune ca nu functioneaza in interesul societatii.

    „Cum e turcul si pistolul”, sau cum este clasa poltica asa este si politica bancii centrale.
    Crahurile bancare din anii ’90 au avut loc sub supravegherea BN. In Romania nu functioneaza nimic, nici justia, nici bancile nici statul, pentru ca nu avem o socitate civila care sa se implice.
    Atata timp cat vom sta si vom contempla si eventual vom comenta politicenii(nu statu), isi vor promova interesele folosinduse de puterea si resursele statului.
    Repet statul si Banca Centrala sunt institutii/instrumente.
    A ne arunca asupra institutilor este ca atunci cand cainele incearca sa muste batul si nu pe cel care-l loveste.

    PS cred ca am un mesaj la moderare pentru ca avea doua link-uri.

  43. Deceneu a spus:

    @Alex
    Exista o intreaga teorie a drepturilor naturale ale individului, cele care tin strict de conditia umana, fara a fi nevoie sa fie “dictate” de vreo doctrina religioasa, politica sau morala.

    Cine transpune acele drepturi in prevederile legii, cine urmareste respectarea lor, cine sanctioneaza incalcarea lor?

  44. Deceneu a spus:

    Eu zic ca ese face o confuzie intre institutii si politici.

    Nu desfintam institutile pentru ca ele functioneaza dupa politici dezastruoase.
    Trebuie (re)vazute politicile si interesele din spatle lor.

  45. Alex Nicolin a spus:

    @Deceneu

    Dar cine e societatea, pentru ca statul sa fie in slujba ei? Atunci cand cineva este pus la carma, va trage pentru acumite grupuri. Asta sta in firea umana, nu poate fi schimbat.

  46. Deceneu a spus:

    Legile sunt facute sa cenzureze actiunile „firii umane”.
    Societatea sunt toti care suportam efectele guvernarii. Unii participa cu idei, altii cu bani, altii cu un vot si majoritatea nu participa, dar toti suporta.

    Ion Ratiu a sustinut necesitatea finantarii de la buget a partidelor politice (nu doar a campaniei electorale) pentru ca spunea el, „daca nu vor fi finantate de la buget vor intra sub influenta marelui capital”.
    Exact asta s-a intamplat.
    Suportam faptul ca ne-am „zgarcit la tarate” si am devenit o „republica bananiera”.

  47. Mihail Brinzea a spus:

    @ Deceneu

    Domnule, chiar persisti in erori succesive pana la ridicol. Mai zic inca odata: mai bine ramaneai popa la daci, ii educai sa nu se mai dedulceasca la alcool … etc., etc., etc.

  48. Traian a spus:

    @ Alex Nicolin

    De chinezi imi pare oarecum rau ca o vor lua in mina de la FED, pentru ca stim cu totii in ce conditii muncesc si traiesc supraexploatati de catre statul lor,dar pe linga ei o vor lua in mina si statele exportatoare de petrol,dintre care unele asigura existenta propriilor cetateni aproape exclusiv din dividendele obtinute din preturile umflate ale petrolului.Ma gindesc ca si asta poate fi un scop,sau macar un efect benefic indirect, al politicii inflationiste a guvernelor SUA .Adica un raspuns la preturile nesimtit de mari ale barilului de petrol.Sau poate preturile petrolului cuprind deja asteptarile inflationiste de care se vorbeste si in acest forum? Cine a luat-o inaintea cui? Pretul barilului este in crestere din cauza (si din cauza) tiparirii accelerate de dolari,sau tiparirea este consecinta maririi continue a pretului cerut de exportatorii de petrol?

  49. Alex Nicolin a spus:

    @Traian

    Adica e rau ca americanii le trag teapa la chinezi, da’ e misto ca vor sa le-o traga si la arabi?

    Bineinteles ca pretul barilului de petrol cuprinde atat asteptarile inflationiste, cat si cele de crestere ale consumului. Pana in 2008 consumul de petrol crestea mai ales pe seama cerereii crescute din partea industriei si mai ales a transporturilor din tarile „emergente”, din China cu precadere – la americani nu prea mai are unde sa creasca, din motive evidente. Dar chinezii sunt obligati sa cumpere petrolul cu dolari, pe care ii primesc in schimbul poduselor exportate in America. Iata ca raporturile sunt ceva mai complexe decat apare la prima vedere 🙂

  50. Paun Cristian a spus:

    @ Deceneu

    A treia cale nu exista. Nu poti obliga un functionar public care incaseaza bani din taxe (cu care nu are nici o legatura) sa se gandeasca la amaratii pe care ii asista (cu care iar nu are nici o legatura). E o utopie grija asta a functionarului public pentru societate. Oricate camere video sau sisteme de ascultare a telefoanelor vei pune va sti cum sa le evite si sa stoarca bani si pentru buzunarul lui. Cat mai multi.

    Functionarul public e un tert independent de cei pe care ii agreseaza sau de cei pentru care produce agresiunea. Depinde exclusiv de el si de nevoile sale proprii. Si de aici apare natural coruptia in sistemul public. Mai mult, cei care lucreaza pentru stat sunt o cardasie greu de dovedit si de distrus. Mafe in adevaratul sens al cuvantului.

  51. Deceneu a spus:

    A treia cale exista.
    Functionarul public nu-i mai predispus la coruptie sau mai incult decat unul din occident, dar nu-i motivat( stimulat si responsabilizat) sa-si faca munca, si este chiar impins spre acceptarea coruptieie, altfel risca sa-si piarda postul.
    Am scris despre cum ar trebui reformate institutile statulu sa devina functionale si vad ca ambasadorul Germaniei in Romania face afirmatii similare din care citez:

    În Germania un şef de firmă va fi condamnat pentru luare sau dare de mită de un tribunal, în al doilea rând firma pentru care a lucrat îi va cere daune, iar în majoritatea cazurilor va fi ruinat financiar, căci va fi şi amendat penal. În funcţie de branşă, spre exemplu în zona construcţiilor, ar intra pe o listă neagră publică şi nu ar mai avea voie să participe la licitaţii. Se face tot posibilul ca nici firma în cauză şi nici persoana să nu aibă profit de pe urma acestor bani necuveniţi. Spre deosebire, în România scandalul devine public, durează 1-3 zile, după care se întâmplă prea puţin, chiar dacă există uneltele necesare pedepsirii.

    Coruptia si nonfuncionarea, este o problema de management si nu exista interesul ca institutile sa functioneze, pentru ca ar fi afectati tocmai cei care profita de putere.
    Cei de la putere sunt interesati sa nu functioneze politia, justitia servicile secrete etc.. ,ca sa poata abuza de functii.

  52. Deceneu a spus:

    A intrat mesajul precedent la moderare.

  53. ionut a spus:

    @Deceneu

    „Statul e un instrument de coercitie in orice tara.
    Instrumentul poate fi utilizat in interesul majoritatii membrilor sau in interesul unor privilegiati.”

    Asta-i problema cu statul. Adica principiul bolsevic (nu degeaba am numit statul o insula de socialism) Interesul majoritatii e un criteriu la fel de discretionar ca si cel al minoritatii unor privilegiati, de exemplu. Adica se bazeaza pe numar. In interesul unor majoritati, hitler a omarat vreo 20 de milioane, stalin vreo 40 etc.

    Mai departe, statul e un fals logic: este chemat sa lupte impotriva agresiunii el insusi fiind agresorul sef (avand liber la agresiune). Adica, cel care este chemat sa impuna si sa foloseasca constrangerea se situeaza el insusi in afara ei. Gogosile cu cetatenii care penalizeaza politicienii prin vot nu-s bune nici pentru copiii de gradinita.

    „Statul trebuie sa fie puternic, dar sa se limiteze la reglementare sa nu fie agent economic.
    E clar?”

    Nu e deloc clar.
    1)Daca-i vorba de bunurile economice singurul reglementator legitim al activitatii economice este piata, nicidecum statul. Asa ca orice interventie, reglementare, ordonanta etc e nociva.
    2) Sanatatea, educatia, transportul, telecomunicatiile, moneda sunt bunuri economice. Asa ca statul ar trebui sa se abtina si de la controlul acestora. Inclusiv siguranta/apararea sunt tot bunuri economice.

    Contradictia interna, sistemica a notiunii de stat este aceea ca, fiind un monopol al violentei coercitive, va tinde inerent si constant (pe termen lung) sa-si maximizeze activitatea nu sa si-o minimizeze. De aceea „limitarea statului” la care faci tu referire e o iluzie.

    Ca sa nu mai vorbesc ca limitarea asta pe care o sustii tu e impotriva principiilor democratice al caror adept esti! Daca majoritatea populatiei nu doreste limitarea asta, cum procedezi (democratic)? 😀

  54. ionut a spus:

    „Nu desfintam institutile pentru ca ele functioneaza dupa politici dezastruoase.”

    Ba da. Cata vreme aceste institutii vor fi populate cu oameni ele sunt de vina (institutiile). Sa dai vina pe natura umana e o gugumanie.
    Cand vom putea sa le populam cu ingeri omniscienti vor deveni benefice.

  55. ionut a spus:

    In penultimul comentariu am pus o virgula intre subiect si predicat. Si am mai pus virgula aiurea de multe ori. Sa-mi fie rusine!

  56. ionut a spus:

    Foarte frumos spune ambasadorul germaniei. Adica dupa ce ne-a talharit/jefuit de bani, statul ne asigura ca banii aia vor fi cheltuiti „corect”! Briliant! 😀

    Ca sa nu mai spun ca, oricat ar dori, institutiile statului se afla in plin haos calculational, nu pot calcula economic, deci alocarea resurselor jefuite de la cetateni se va face tot clientelar/discretionar.

  57. i - conomics a spus:

Comentariul tau