Temă exclusiv socialistă la origine, codul muncii este o lege care se dorește a pune ”ordine” într-o piață a muncii dominată de sindicate, ”antreprenori” de stat și prea puțini care înțeleg cum funcționează cu adevărat o piață liberă cum se formează prețul muncii sau condițiile de muncă (dar se află la butoanele economiei planificând totul prin politici publice lipsite de sens economic). Luând întotdeauna partea celor mulți (care nu sunt antreprenorii ci angajații), statul și politicienii sunt grijulii cu ce drepturi alocă celor care își oferă serviciile de muncă pe piață. Mimând această grijă, statul este strict interesat de voturi și intervine ca atare în raporturile de muncă, distorsionând piața și producând un haos atât la nivel de angajați cât și la nivel de angajatori. Nici unii și nici ceilalți nu mai pot determina adevărata valoare a muncii pe piață. Socialiștii motivează intervenția în piața muncii pedalând pe teme cum ar fi: ticăloșia angajatorilor (antreprenorilor), imperfecțiunile pieței (legate de informații, legate de rigiditatea muncii și a salariilor) sau discriminarea pe care sunt tentați angajatorii să o aplice celor care vor să muncească (discriminare între sexe, discriminare între vârste).

Cel mai des menționat argument adus în sprijinul codului muncii și legitimității intervenției statului în piața muncii este cea a ”sclaviei moderne” pe care ar institui-o lipsa unui astfel de cod, sau un cod care dă prea multe ”drepturi” antreprenorilor (angajatorilor”. În fapt, codul muncii, în orice formă ar exista el (mai permisiv sau mai restrictiv), este întotdeauna o limitare instituțională a acțiunii antreprenoriale și a drepturilor naturale care intervin într-o discuție sau negociere între antreprenori și angajați. Proprietatea asupra muncii și asupra competențelor de valoare pe care le deținem este la fel de importantă ca și proprietatea asupra capitalului (de cele mai multe ori capitalul fiind insuficient într-un mecanism de producție). Eliminarea codului muncii ar induce o libertate în piață suficientă pentru a conduce la contracte de muncă corecte (negociate la sânge de ambele părți strict în baza competențelor și intereselor).

De ce lipsa unui cod al muncii nu echivalează cu sclavia (modernă sau nu)? Foarte simplu: pentru că angajatul (deținătorul muncii) ESTE LIBER să plece de la un angajator la altul, este liber să aleagă între un angajator sau altul și să îl prefere pe cel mai puțin ticălos. Din sclavie nu puteai scăpa dacă doreai. Sclavia era apărată prin puterea legii și cu forța armelor. În cazul de față, vorbim despre libertate totală la nivel de individ care presupune inclusiv LIBERTATEA DE A DEVENI TU ANTREPRENOR ȘI DE A ANGAJA PE ALȚII (adică de a deveni ”stăpân de sclavi” dacă ai competențele necesare). Este deci o temă și o temere falsă că libertatea de a muncii și de a-ți alege locul de muncă corespunde stării de sclavie. Raporturile de muncă într-o piață liberă presupun NEGOCIERE DIRECTĂ de pe POZIȚII DE EGALITATE. Un cod al muncii distorsionează libertatea de negociere și alterează condițiile în care natural s-ar semna un contract corect între cele două părți. Atunci când ești angajat ticălos și vrei un loc de muncă fără a avea competențe pentru a-l ocupa e normal să vrei un cod care să îți apere poziția. E normal să vrei ca angajatorul să fie la dispoziția ta cât mai legal posibil. Numai că o astfel de atitudine din partea angajaților este împotriva modului în care funcționează antreprenoriatul.

Mai mult, codul muncii îngrădește și limitează accesul pe piață al celor care doresc să muncească. Pentru că un astfel de cod impune reguli de tipul salariului minim, adică costuri pentru antreprenor, sunt antreprenori care nu vor putea (în baza unor calcule precise de profitabilitate) să își deschidă o afacere. Deși rolul codului muncii este de a genera ocupare totală pe piața muncii observăm că el generează exact contrariul. Un cod al muncii nu ne apără de nici o sclavie ci crează un hazard moral suficient de mare pentru angajații aflați la adăpostul legii: [1]angajații nu vor mai fi interesați de o educație continuă și de calitate (care să le ofere cu adevărat competențe de valoare pe piață) și de aici o înrăutățire a sistemului de educație; [2] angajații nu vor mai căuta fie atenți în relațiile lor de muncă, să aibă respect față de proprietatea antreprenorului și față de cerințele acestuia (productivitate mai mică); [3] angajații își modifică radical comportamentul față de economisire, considerând viitorul mai cert decât este, pe perioadă cât mai nedeterminată posibil.

Sclavia modernă motivată de ticăloșia antreprenorilor de care socialiștii acuză piața liberă a muncii este o temă utopică ce se lipește de sufletul multor votanți numai buni de prostit și instigat într-o permanentă luptă de clasă. Prin acest ”interes”, socialiștii nu fac decât să distrugă spiritul antreprenorial și să creeze stimulente perverse de a te alătura sindicaliștilor sau reglementatorilor și de a vota legi idioate care aparent îi sărăcesc doar pe unii (antreprenorii), în final sărăcindu-ne pe toți.


0 comentarii la “Codul muncii si sclavia moderna”
  1. melania a spus:

    @ Cristi

    In primul rand, educatia este o optiune personala. Aleg sa ma duc la un curs seral sau aleg sa ma uit la „Romania are talent”.
    In al doilea rand, codul muncii doar iti asigura o mai mare securitate la „inchisoarea” pe care ti-ai ales-o. In cazul joburilor „caldute”, cum sunt multe pe piata romaneasca, de obicei in consultanta… nu vreau sa „ating” pe nimeni… Nu vrei sa pierzi un serviciu care se plateste cu 1000 de euro pe luna, unde nu faci mare lucru, dar unde ai acces la o multime de chestii. Nu iti place, nu esti multumit, dar poti sa iti iei iPhone si sa te dai mare pe holurile Ministeriului nu stiu care, sa le iasa ranza din ei functionarilor publici. Rupi usa la 6 si te duci sa te vezi cu pretenii tai la fel de fitzoshi, la un local de fitze. Platesti cu cardul (de credit) si ajungi la sfarsitul lunii sa n-ai bani nici de tigari. De-aia vii la jobul de care te plangi in continuu… De ce? Pentru ca n-ai tupeu sa iti incepi o afacere. Nu iti asumi responsabilitati si nu ai chef sa platesti oameni. Si tot tu comentezi ca antreprenorul, ala care a avut curaj sa investeasca, nu iti da salariul la ora de, in ziua de…
    Tot respectul pentru shafi, in cazul acesta… Atata timp cat tu poti sa te plangi ca nu ti se da salariul la timp, codul muncii e ok. Atata timp cat tu iti pastrezi respectivul job, pentru ca n-ai gasit altceva, e ok.
    Stiu ca nu pricepi – pe masura ce scriu, si eu imi dau seama ca nu pricep… 🙂
    Cred ca e foarte usor sa confunzi „siguranta” locului de munca cu ceea ce este, de fapt: cursa de soareci, din care nu mai scapi pentru motivele expuse anterior – se gasesc mereu motive si stimulente pentru a achizitiona chestii de care nu ai nevoie, dar care trebuie platite, si deci un salariu sigur (de la un loc de munca sigur) devine singura valoare.

    Felicitari! Melania

  2. Andrei a spus:

    Si ce facem cu cei care se nu mai au puterea sa se duca la rescolire? Sau cu cei care nu au suficient capital sa devina antreprenori?

  3. melania a spus:

    @ Andrei

    1. Rascolire… rascoala… rebeliune… Asta se poate manifesta in multe moduri. Nu trebuie neaparat sa dai in cap sau sa faci greva… Optiuni exista, intotdeauna. Spui nu, atunci cand poti. Atunci cand nici chiar shaful, oricat de shaf e el, stie ca nu iti poate cere mai mult, daca tu nu vrei sa dai. Surpriza, surpriza! Gigel are coloana vertebrala, totusi… 🙂

    2. Nu cred ca iti trebuie foarte multi bani sa devii antreprenor. Exista posibilitatea de a capitaliza un talent sau o calificare de care piata are nevoie. Nu trebuie decat sa iti faci un PFA.

    Melania

  4. Alex Nicolin a spus:

    Un citat cu dedicatie speciala pentru sindicalistii care zbiara ca din gura de sarpe ca muncitorii vor fi exploatati fara mila de capitalistii imbuibati:

    “The worst menace to prosperity and civilization and to the material well-being of the wage earners is the inability of union bosses, of “union economists” and of the less intelligent strata of the workers themselves to appreciate the role entrepreneurs play in production. This lack of insight has found a classical expression in the writings of Lenin. As Lenin saw it all that production requires besides the manual work of the laborer and the designing of the engineers is ‘control of production and distribution,’ a task that can easily be accomplished ‘by the armed workers.’ For this accounting and control ‘have been simplified by capitalism to the utmost, till they have become the extraordinarily simple operations of watching, recording and issuing receipts, within the reach of everybody who can read and write and knows the first four rules of arithmetic.’ No further comment is needed.”

    Ludwig von Mises, Profit and Loss

  5. Mihaila Raul a spus:

    Eu sunt perfect de acord cu cele spuse mai sus, dar…. Domnul Paun pune problema la nivel strict teoretic, ca un profesor.
    Eu cunosc firme mari conduse de tot felul de escroci, care au angajat oameni si nu le-au platit darile la stat. Cand au fost trimisi in somaj, oamenii au aflat ca nu pot beneficia de acest drept si nici nu au cotizat la pensii, etc. Sindicalistii din Romania sunt cum sunt. Cei care nu au agreat munca s-au facut lideri de sindicat. Plus ca cei mai mari smecheri acolo se cuibaresc. A se vedea cati sindicalisti au devenit politicieni. Dar si patronul comite abuzuri si trebuie sa existe un mecanism de aparare al angajatului. Lasand teoria la o parte sa vedem si situatia reala. Omul are in gena tendinta de acumulare maxima, chiar in detrimentul celorlalti. Este un comportament firesc de care comunistii au facut abstractie, dar nu poate fi neglijat.
    Si daca luam in calcul logica d-lui Paun si o ducem la extrem, atunci statul ar trebui desfiintat si am face niste uniuni tribale ca in epoca de piatra. Cel mai tare i-ar da in cap celui mai slab. Nu mai platim impozite si nu mai avem politie, justitie, educatie, sanatate, etc.
    Ca statul e hot, asta e alta poveste. Dar, istoriceste vorbind, reprezinta o treapta in evolutia omenirii. Altfel ramaneam in epoca de piatra.

  6. BladHaund a spus:

    „Eu cunosc firme mari conduse de tot felul de escroci, care au angajat oameni si nu le-au platit darile la stat”
    Daca le-au dat oamenilor banii promisi si doar s-au limitat la a nu plati contributiile, atunci nu sunt escroci ci evazionisti. Este cu totul altceva, nu stiu daca sesizezi diferenta.

  7. Paun Cristian a spus:

    @ Mihaila Raul

    „Si daca luam in calcul logica d-lui Paun si o ducem la extrem, atunci statul ar trebui desfiintat si am face niste uniuni tribale ca in epoca de piatra. Cel mai tare i-ar da in cap celui mai slab. Nu mai platim impozite…”

    Pai asta se intampla acum si cu statul care doar mimeaza ca ne protejeaza.

    Va propun un experiment pe care il propun tuturor: să vă plimbaţi printr-un cartier rău famat (să zicem) Ferentari pe la 2 noaptea singur. Cu siguranţă un ticălos, care există şi cu statul, vine şi vă dă în cap. Mai mult, vine şi vă dă în cap pentru că îl cunoaşte pe poliţistul de la secţie şi îl poate mitui să scape nepedepsit pentru o astfel de faptă.

    Da… Eu de exemplu nu mai vreau să plătesc 2 impozite obligat. ŞI ASTA DE ACUM DACĂ SE POATE PENTRU CĂ LE PLĂTESC INUTIL:

    1. Contribuţia la asiguările de sănătate: vreau să îmi negociez eu în privat cu un spital privat poliţa lunară de asigurări de sănătate.

    2. Contribuţia la fondul de pensii (31% din venitul meu): vreau ca statul să mi-o lase integral mie în mână, eu să investesc banii lunar (prin credit ipotecare cei 31% devin rată la bancă) într-un apartament pe care la pensie să îl închiriez şi să am o pensie GARANTATĂ. Acum aşa zisul FOND DE PENSII public e de fapt pensie plătită pentru cei de acum. Dacă cei care vor fi activi în viitor (când ies eu la pensie raportul persoană activă la nr. de pensionari va fi mult mai mare de 1 la 4) ma trezesc că cei activi votează o lege de desfinţare a pensiilor publice (adică ei să nu mai îmi plătească mie pensia)? Mă trezesc fără pensie sau ca cei de acum cu pensia mult dijmuită de stat.

    AŞA CĂ NU MAI VREAU!

  8. Sorin Manu a spus:

    In principiu este corect ca „eliminarea codului muncii ar induce o libertate în piață suficientă pentru a conduce la contracte de muncă corecte (negociate la sânge de ambele părți strict în baza competențelor și intereselor).”

    Dar,intr-un climat politico- economic cum este cel romanesc, este inca nevoie de un Cod al Muncii care sa limiteze excesele.

  9. io a spus:

    Nici eu nu mai vreau sa platesc obligat nimic la stat. Cum facem?

Comentariul tau