Articolul a fost publicat în Revista Forbes din 18.04.2011

Încrâncenarea şi tensiunea cu care se aşteaptă datele de la Institutul Naţional de Statistică pe primul trimestru ale anului atinge cele mai înalte cote. Aceste date au devenit mai importante ca orice în aceste momente în care toată lumea s-a săturat să mai fie în criză şi îşi doreşte cu ardoare să curgă din nou laptele şi mierea din cornul abundenţei. Pentru Guvern încordarea este şi mai mare pentru că deja s-a aşteptat politic mult prea mult pentru a vedea bunăstarea unei guvernări aparent de dreapta dar care nu a încetat să ne uimească cu încăpăţânarea cu care a aplicat un veritabil program de stânga de „ieşire” din criză: taxe mai mari (TVA, impozit minim pentru IMM-uri, extinderea contribuţiei de sănătate asupra drepturilor de autor, taxe pe muncă printre cele mai mari din lume), datorie publică mai mare (în loc să se împrumute sectorul privat s-a considerat că e mult mai bine pentru stabilitatea ţării să se împrumute Guvernul şi Banca Centrală), proiecte ale statului din ce în ce mai fanteziste şi mai lipsite de motivaţie economică menite să direcţioneze fondurile eficient şi sigur înspre buzunare private sau achiziţii publice pe care pare că nimeni nu le mai poate controla.

Ieşirea din criză pe care o aşteaptă şi o anunţă deja Guvernul este doar o ieşire tehnică dintr-o prăbuşire în care ne-au afundat toată această încăpăţânare de a pune mai presus de orice echilibrul bugetar şi de a găsi fonduri cu orice preţ pentru a-i scoate din criză în primul rând pe cei care au cotizat disciplinat la partid susţinând cauza măreaţă de a câştiga alegeri. Guvernul se agaţă practic cu disperare de o definiţie a OCDE care spune că ieşi din criză dacă două trimestre consecutive ai fost pe plus şi intri în criză dacă două trimestre consecutive ai fost pe minus (noi am fost vreo 8 trimestre consecutiv). Această definiţie este una absolut arbitrară şi nu are nici un fundament economic. La fel de bine putem defini ieşirea din criză (şi ar fi mai corect aşa) momentul în care ai reuşit să ajungi cel puţin la nivelul de bunăstare de dinainte de intrarea în criză (aceasta însemnând pentru România o creştere de două cifre susţinută câteva trimestre bune de acum încolo). E absolut ridicol să spui că ai ieşit din criză cu o creştere economică de 0.1% în ultimul trimestru din anul trecut. E şi mai ridicol să îţi asumi vreun merit în acest caz când nu ai făcut decât să duci o luptă de clasă şi să jecmăneşti veniturile private.  E clar că Guvernul are nevoie ca de aer de o dovadă şi de o justificare a „performanţei” măsurilor pe care s-a chinuit aproape doi ani să le rafineze şi să le etaleze cu emfază pe post de „program de ieşire din criză” (că doar vin noi alegeri şi trebuie arătat ceva poporului flămând şi sărăcit de atâta aşteptare şi fiscalizare). Din păcate, atunci când asaltezi economia privată cu impozite şi taxe, când expandezi datoria publică în dauna datoriei private sau când menţii aceeaşi birocraţie şi corupţie sufocantă nu poţi să îţi asumi vreun rol în eventuala creştere care va urma (deocamdată ceea ce se pare că urmează este doar un semn de echilibru). Ieşirea din criză depinde semnificativ şi de scoaterea la lumină a economiei subterane (de preferabil nu cu forţa sau ameninţarea ci cu relaxare fiscală). Nici măcar exporturile nu pot fi considerate un motor al ieşirii din criză în condiţiile în care cea mai mare parte dintre ele sunt exporturi cu grad redus de prelucrare sau exporturi ce conţin cantităţi semnificative de importuri de completare.

Ieşirea din criză nu se va face atâta timp cât duci o politică de tipul „vârâm pumnul în gură” privaţilor şi le luăm aproape totul printr-un sistem fiscal injust şi sufocant, dublat de o ofertă de servicii publice de calitate precară (servicii sanitare, infrastructură, educaţie). Orice serviciu pe care te ambiţionezi să îl obţii din piaţa liberă este plătit din salariul net fără deduceri semnificative (după ce statul ţi-a poprit cu prioritate partea sa de leu). Nu poţi să ţii cu dinţii de fondurile statului şi de veniturile la buget, pe care le rotunjeşti dând afară pe cei fără apărare, dar pe care apoi le aloci apoi cu frenezie către tot felul de favoriţi, întâmplător doar ei capabili să facă faţă rigorilor din licitaţiile pe care le organizează statul. Această mlaştină socialistă din care nu mai ieşim costă şi provoacă o suferinţă la nivelul tuturor celor care îndrăznesc să fie cu un cap deasupra celorlalţi şi pe care statul îi aduce în rând cu ceilalţi, obligându-i la o solidaritate” de neînţeles şi neacceptat. Lipsa de curaj a guvernelor de orice culoare care au condus România până acum, concentrate prea mult pe vot, statistici şi sondaje, s-a materializat în permanenta amânare a acelor măsuri care ne pot transforma într-o economie de piaţă autentică. Fără privatizarea masivă a serviciilor statului şi fără reconsiderarea atitudinii faţă de iniţiativa privată, ponderea pieţei libere rămâne nesemnificativă şi orice criză externă ne va lovi din temelii.


0 comentarii la “Mirajul iesirii din criza”
  1. daisycutter a spus:

    10*

  2. i-conomics a spus:

    Cristi, ai devenit prea ziarist. Prea multe cuvinte pompoase. Ceva numere, ceva mai palpabil care sa sustina afirmatia ca iesirea din criza este doar un miraj?

  3. Paun Cristian a spus:

    @ i-conomics

    Urasc cifrele si economistii care comenteaza pe cifre. Cifrele sunt niste dovezi empirice de care teoria si stiinta economica nu au neaparat nevoie.

    Eu vreau sa raman cu discutia in sfera argumentelor logice si in sfera teoriei economice corecte. In Romania se discuta prea mult pe cifre, care scad sau cresc conjunctural si circumstantial si prea putin pe PRINCIPII ECONOMICE.

    Am dat o cifra la inceputul anului: pentru 2011 vom avea o scadere intre 0.5% si 1% din PIB. Cu principala cauza inflatia din acest an.

  4. i-conomics a spus:

    Cristi, Lumea mai uita ce ai spus in articole anterioare, asa ca nu strica sa le reancorezi anumite informatii, chiar cu riscul repetativitatii.

  5. Bogdan a spus:

    Cristi, te rog sa explici ce ai afirmat aici:

    “La randul sau, Cristian Paun, directorul executiv al Societatii Romane de Economie, constata ca statul, in loc sa faca pasi inainte in privinta cresterii salariilor, face orice pentru a se spala pe maini de aceasta problema.

    “Prin noul Cod al Muncii, Guvernul si-a luat mana, practic, de pe aceasta problema. Firmele vor putea sa stabileasca orice salarii vor, fara ca statul sa aiba vreun cuvant de spus”, a explicat Cristian Paun, directorul executiv al Societatii Romane de Economie.

    Potrivit economistului, aceasta situatie este extrem de periculoasa. “Firmele nu vor avea, practic, niciun motiv sa creasca salariile, atata timp cat nimeni nu va lua masuri pentru a stimula aceasta evolutie. Vorbim de salariul minim pe economie, de facilitatile de ordin fiscal, precum nivelul CAS-urilor, de alte masuri cu care statul poate interveni pentru a creste, pana la urma, nivelul de trai al romanilor”, a mai spus Paun.”

    Sursa: http://www.dailybusiness.ro/stiri-companii/ce-ne-va-aduce-adoptarea-euro-daca-nu-crestem-salariile-ne-adancim-in-saracie-60857

  6. Ion a spus:

    Ma asteptam la un articolo mai tehnic dar se pare ca presiunea „solidaritatii” cu ziaristii sau cu corul celor care spun doar vorbe e din ce in ce mai mare. Pe undeva e de inteles – ce poti sa publici in Forbes Romania? Doar e o revista vai de ea. Astept postarea urmatoare – sper sa fie ca cele anterioare si sa o uitam pe cea de azi.

  7. Paun Cristian a spus:

    @ Bogdan

    Preluarile acestea pe care le fac unii şi alţii invocând numele meu nu sunt întotdeauna foarte exacte. Eu nu îmi amintesc vreodată ca printr-o intervenţie a mea să fi apărat salariul minim pe economie. Am spus întotdeauna că nu avem nevoie de ajutor de şomaj şi nici de CASS atât de mare şi plătit din toate veniturile pe care le avem (dacă plătesc de două ori contribuţia la sănătate vreau atunci să stau în spital în două paturi).

    Unii nu au ce să scrie sau înţeleg prea puţin dintr-o discuţie telefonică şi preiau ce cred că au înţeles sau ce vor ca să scoată vreo idee.

    Celor de la dailybusiness le-am comentat o singură dată ceva legat de preţul motorinei. Nu îmi amintesc să fi comentat altceva, cu atât mai mult aberaţiile puse de ei în gura mea. Asta e stilul românesc de a face presă şi o iau chiar ca o jignire faptul că mi-au atribuit atâtea idei socialiste într-o singură intervenţie. Nişte neprofesionişti sau amatori pe care nu îi recomand la nimeni.

  8. Bogdan a spus:

    OK, ma speriasem…si nu doar eu!

    Crezi ca ii poti determina sa publice un „drept la replica” sau o „erata” in care sa explici cu adevarat opinia ta in privinta Codului Muncii si in general a legislatiei muncii?

  9. Paun Cristian a spus:

    Nu stiu daca merita ceva asemenea oameni. Pur si simplu nu mai comentez NICIODATA daca ma va mai intreba cineva ceva de la dailybusiness.ro

    Deci daca mai apare vreun „comentariu” al lui Cristian PAUN pe acest site va garantez ca nu sunt eu autorul celor spuse acolo.

    E o meteahna veche si e o metoda eficienta de a pata cu noroi pe cineva atunci cand vrei.

    Sunt un anti-socialist convins si asa voi ramane. Adevarul e ca inclusiv eu m-am speriat de ce era declarat acolo. M-am mirat si pe mine cum de am putut spune tampeniile alea care, culmea, contrazic multe postari de pe acest blog.

    O sa imi iau singur dreptul la replica pe blogul meu care este proprietatea mea si ma reprezinta 100%. Si o sa ii ignor pe vecie pe cei care nu imi dau pace.

Comentariul tau