Mă amuz tot mai tare (amar evident) de încrîncenarea cu care cei de la Banca Naţională sar la înaintare să apere teza cum că inflaţia din România e provocată de cauze nemonetare. Poate părea redundant că revin la o temă pe care am abordat-o însă ea este foarte complexă şi ascunde în spate foarte multe mize.

De unde porneşte toată această abordare a inflaţiei care e (în opinia multor specialişti de pe la noi) nemonetară sau care e mare pentru că „au crescut nişte preţuri”? Trebuie spus că în teoria economică clasică legătura dintre monedă (aur) şi preţuri este denumită TEORIA CANTITATIVĂ A BANILOR şi la ea au făcut referire foarte numeroşi economişti clasici (J.S. Mill, R. Cantillon, A. Smith etc.). Ideea de bază enunţată de clasici este următoarea: mai mulţi bani (sau aur) înseamnă preţuri mai mari. Newcomb şi cu Fisher au matematizat (greşit spun eu şi foarte mecanicist) această relaţie sub forma simplistă: M x v = p x Q (M – masa monetară, v – viteza de rotaţie a banilor, p – preţuri şi Q – bunurile şi serviciile nou introduse pe piaţă). De aici s-a dezvoltat un întreg curent de gândire (monetariştii şi apoi cei din Şcoala de la Chicago conduşi de Friedman) care credeau în non-neutralitatea banilor în economie (banii emişi noi produc efecte în preţuri). Pentru monetarişti formula teoriei cantitative a banilor este: M x v = p x T, Q fiind înlocuit cu volumul tranzacţiilor T. Marele păcat al monetariştilor este acela că ei au rafinat metodele de calcul al preţurilor (Fisher a inventat IPC-ul care este cea mai gregară aproximare a inflaţiei) şi au vorbit de posibilitatea de neutralizare a efectului banilor tipăriţi în economie prin politicile monetare.

O ramură aparte de gândire economică este cea a lui Keynes, Pigou (şi toţi neo-keynesiştii care cred în echilibru general) care au preluat formula cantitativistă a lui Newcomb şi au transformat-o în M x v = p x Y, unde Q este înlocuit de Y care reprezintă veniturile. Diferenţa dintre keyensişti şi monetarişti este că keynesiştii nu cred în non-neutralitatea banilor şi consideră preţurile şi salariile rigide în raport cu noua cantitate de monedă aruncată în piaţă. La keynesişti, orice nouă emisiune de monedă produce, la o viteză de rotaţie constantă, o creştere economică. Pentru a explica inflaţia keynesiştii apelează la tot felul de cauze non-monetare: creşterea taxelor, creşterea consumului, scăderea ofertei. De ce? Simplu: pentru a da un fundament pseudo-teoretic tipăririi de bani şi pentru a folosi apoi aceşti bani chipurile pentru creştere economică, în realitate pentru a-i deturna politic. Politica monetară a României „capitaliste” este dominată de această abordare keynesistă şi cei de la BNR par absolut blocaţi în această teorie caducă şi neconformă cu realitatea economică nici de la noi şi nici din Zona Euro: de exemplu, noi am ajuns să tipărim bani în cantităţi enorme inclusiv în criză când producţia scădea dramatic (numai în 2008 când am căzut de la creştere de 7% în 2007 la -14% Banca Naţională a expandat M1 cu 16,92% şi M3 cu 17,7% pe datele din rapoartele lor lunare, procesul de expandare continuând în ritmuri asemănătoare şi în 2009 şi în 2010). Tot keyensiştii sunt cei care pun politica fiscală şi bugetară (inclusiv echilibrul bugetar pe care îl recită toţi specialiştii în guvernanţă) mai presus de politica monetară. Keynesiştii confundă practic inflaţia şi o reduc la o variaţie a unui IPC pe care l-au micşorat tot mai mult neicluzând bunuri fundamentale în el şi care a ajuns natural să nu se mai coreleze în dinamică cu masa monetară tocmai pentru că nu mai reflectă demult corect inflaţia.

O problemă întâlnită şi la monetarişti şi la keynesişti este cea a stabilităţii preţurilor. Preţurile trebuie neapărat să fie stabile deşi starea naturală a preţurilor pe piaţă este cea a instabilităţii lor, a sensibilităţii lor la modificările naturale de cerere (se schimbă preferinţele de consum) sau de ofertă (condiţii naturale vitrege, scăderea producţiei pe fond tehnologic etc.).

O altă categorie de economişti, cei austrieci, au rămas la teoria clasică a banilor şi a relaţiei dintre bani şi preţuri. Ei nu cred în neutralitatea banilor (keynesistă) şi nici în virtuţiile unei politici monetare optime (monetarştii) care să neutralizeze efectele nocive ale tipăririi excesive de bani în raport cu creşterea economică. Austriecii nu cred în formulele asociate teoriei cantitative a banilor şi critică vehement modul de calcul al inflaţiei sau principiul stabilităţii preţurilor. Inflaţia trebuie să rămână doar acea creştere nenaturală a preţurilor care nu se datorează pieţei şi care este indusă de expansiunea monetară (ce poate veni de la Banca Centrală dar şi din sistemul băncilor comerciale care operează cu rezervă fracţionară).

În concluzie, cu excepţia keynesiştilor şi neo-keynesiştilor nobelizaţi în cea mai mare parte, cele mai importante şcoli de gândire economică merg pe ideea de non-neutralitate a banilor şi pe un efect asupra preţurilor a tipăririi de bani. Banca Naţională prin această poziţie rigidă care apără cauzele nemonetare ale preţurilor din România (explicaţia e ceva de genul: cineva a murit pentru că a murit) nu vrea decât să arunce întreaga vină şi răspundere pentru lipsa de predictibilitate, haos şi debandadă strict în spatele Guvernului sau pieţei libere (tot ea săraca), delimitându-se incorect de dezechilibre majore induse în piaţă (dobânzi mari, inflaţie mare, curs artificial volatil) şi pe care nu le poate justifica dar de care răspunde clar.

Închei prin a spune doar atât: Dacă inflaţia din România este atât de nemonetară precum declară cei de la BNR de ce o mai ţinteşte BNR-ul? De ce nu ţinteşte inflaţia asta un consiliu al producătorilor sau consumatorilor din piaţa liberă? Sau de ce nu o ţinteşte Guvernul? Sau de ce mai avem nevoie de BNR dacă tot e nemonetar fenomenul inflaţiei? Sau de ce nu triplăm masa monetară şi ne dăm o primă la toţi în lei, că doar nu există nici o cauză monetară a inflaţiei în România?


0 comentarii la “Inflatia „nemonetara” bat-o vina”
  1. gabi staicu a spus:

    salut Cristi. si felicitari pentru spusul adevarului … verde in fata. am postat pe blogul meu o critica a argumentelor independentei monetare.

    http://ecoper.blogspot.com/2011/05/biletul-nostru-pentru-zona-euro-un.html

    bafta

  2. Vlad a spus:

    Nu are asa legatura cu subiectul dar fiindca va citesc periodic va rog ca si specialist sa ma lamuriti in sensul ca daca am depozite la Ate Bank Romania, asta e de bun augur sau trebuie sa ma ingrijorez fiindca Ate Bank Grecia isi vinde participatia din RO ? Ma gindesc ca in acest fel banca din RO (cu noul actionariat) va fi mai putin sau deloc expusa unui eventual default al statului grec (restructurarea datoriei si neplata dobinzilor la titlurile de stat grecesti). Multumesc.
    Cu stima

  3. Mihaila Raul a spus:

    Va citesc articolele si le consider argumentate si logice (pentru mine, care sunt inginer, dar interesat si de macroeconomie). Inteleg ca BNR a tiparit bani la greu din diverse motive, fapt care a adus si inflatie. Eu o simt cel mai tare la produsele cumparate, mai ales datorita impactului cresterii TVA. Ce nu inteleg este cum de Euro ramane la acelasi nivel fata de leu. Reamintesc ca in vara lui 2004 1 Euro era 4,32 RON. Stiu pentru ca am cumparat niste pamant si vanzatorul mi-a cerut Euro si a trebuit sa schimb lei.
    Acum cateva zile Isarescu a spus ca vor intra multi Euro in Romania, ceea ce va face presiune in sensul scaderii Euro fata de leu. Eu stiu ca vara mai trimit oamenii bani acasa, dar nu cred ca la asta se referea Isarescu. Atunci de unde intra acesti bani si cu ce scop? In ce sa investesti in Romania?

  4. i-conomics a spus:

    @Cristi: Iarasi un articol de nota zece!

    @vlad: Entitatile grecesti si cele romanesti sunt oarecum separate, banca elena fiind doar actionar al celei romanesti. Riscul cel mare este acela ca multi oameni sa refuze ori ce risc, chiar si cel mai mic, si sa isi scoata banii din banca, moment in care…. lucrurile nu au cum sa merga bine nici la cele mai sigure banci din lume.. iar cei care raman ultimii sa isi scoata banii… se aleg cu nimica…. iar fondul de garantare poti sa il ignori.. vezi articol pe blogul meu.

    @Mihaila Raul: Exista mai multe motive pentru care Euro ramane la acelasi nivel cu RON’ul:
    1. Banca centrala prin variate metode transparente sau mai putin transparente mareste cantitatea de bani … daca in romania cantitatea de bani se mareste in acelasi ritm… atunci te poti astepta ca rata de schimb sa ramana stabila…
    2. Banii intrati de la FMI s-au dus in mare parte in mentinerea cursului de schimb, BNR find obligati sa vanda EUR si sa cumpere RON prin interzicerea cresterii rezervelor in valuata pe periooada creditarii FMI.
    3. Dobanda de referinta foarte mare atrage capitaluri straine ce cumpara ron pentru profit… asta mentine cursul stabil dar costul este mare… si amplifica indatorarea externa a tarii…
    4. Deficit expot import a cazut drastic datorita reducerii consumului intern…
    5. etc.

  5. ionut a spus:

    Eleementar, dear Watson! 😀

    Nepretuite incercarile onor guvenatorului (si restului gastii) sa ne convinga ca, pasamite, cauza inflatiei e…inflatia!

  6. Maximilian a spus:

    Aur si Argint mijloace de plata legale in SUA! Se va raspandi fenomenul?

    http://www.sfin.ro/articol_23411/statul_utah_admite_monedele_de_aur_si_argint_ca_mijloc_legal_de_plata.html

Comentariul tau