Într-un articol publicat cu puţin timp în urmă (vezi aici) am analizat starea convergenţei nominale a României la Zona Euro. Spre deosebire de convergenţa reală, convergenţa nominală este definită de tratate şi are în vedere următoarele variabile clare (care vor suporta modificări în perioada următoare având în vedere experienţa nefericită cu Grecia): deficitul bugetar (max. 3% din PIB), datoria publică (max. 60% din PIB), inflaţia (max. 1.5% mai mare faţă de media primelor 3 ţări cu cea mai bună inflaţie), dobânda pe termen lung (max. 2% mai mare faţă de media primelor ţări cu cea mai bună inflaţie) şi stabilitatea cursului de schimb (dovedită pentru o perioadă de cel puţin 2 ani înainte de adoptarea monedei unice printr-un curs stabil faţă de Euro menţinut într-o bandă de variaţie de +/-15% fără intervenţie din partea băncii centrale.

Convergenţa reală nu este definită de tratate şi are în vedere gradul de dezvoltare şi de apropiere a unei ţări de performanţele economice ale zonei Euro. În literatura de specialitate au fost propuşi diferiţi indicatori care vizează productivitatea muncii, bunăstarea economică, competitivitatea externă, inovarea. Pentru a analiza convergenţa reală a României şi a încă 3 ţări aflate încă în afara Zonei Euro (Bulgaria, Ungaria şi Polonia) am luat în considerare următorii indicatori: [1] PIB / locuitor (măsurat în Euro); [2] Productivitatea muncii (măsurată în Euro pe ore lucrate); [3] Patente High Tech la 1000 de locuitori;  [4] Export / locuitor; [5] Valoarea adăugată brută / locuitor şi [6] Formarea brută de capital / locuitor. Au fost folosite date anuale pentru cele patru ţări analizate şi pentru Zona Euro pe o perioadă între 2000 şi 2010. Pe baza datelor colectate am calculat distanţele euclidiene ale ţărilor faţă de Zona Euro (la fel cum am procedat şi în cazul convergenţei nominale).

Din graficul de mai sus se vede clar că cea mai mare depărtare de Zona Euro o au de foartă multă vreme Bulgaria şi România. Toate cele patru ţări analizate nu au făcut însă progrese remarcabile privind convergenţa lor reală cu Zona Euro măsurată în termeni de bunăstare, productivitate, inovare etc. (aceste ţări aproape că evoluează paralel cu Zona Euro).

Analizând doar situaţia României observăm o foarte uşoară apropiere de Zona Euro (aproape imperceptibilă) de la o distanţă de 2,388 în 2000 la 2,313 în 2010. Acest lucru demonstrează cât de puţin s-a reformat sistemul economic românesc, cât de puţin s-a îmbunătăţit productivitatea muncii, PIB/locuitor, capacitatea de export sau de inovare în cazul nostru. Fără o economie privată puternică aderarea la Uniunea Europeană şi, de ce nu, la Zona Euro ne va crea doar probleme. Plusul de convergenţă reală nu poate să vină de la instituţiile publice, de la sectorul bugetar sau de companiile de stat. Convergenţa reală se poate obţine doar prin mai multe afaceri deschise, mai mulţi antreprenori şi un mediu de afaceri fundamental orientat spre sectorul privat.

Analizând situaţia pe baza trendului liniar din grafic (admiţând că acest trend este relevant statistic) avem următorul model:

Distanţa faţă de Zona Euro (Y) = – 0,0084 x Timpul + 2,4097

Setând ca Distanţa faţă de Zona Euro să devină zero (convergenţă perfectă cu Zona Euro) obţinem că României i-ar trebui circa 287 de ani ca să ajungă din urmă performanţa acesteia. Pe convergenţa nominală am obţinut că României i-ar mai trebui circa 6 ani (2017) pentru a ajunge la criteriile de convergenţă propuse prin tratat. 

Concluziile sunt foarte clare în acest caz:

  • România are nevoie ca de aer de mai puţin stat şi mai multă iniţiativă privată pentru a putea să se integreze corespunzător în Uniunea Europeană şi pentru a putea beneficia la maxim de avantajele economice ale acestei grupări;
  • Aderarea în Zona Euro a unor ţări ca România, Bulgaria, Ungaria sau Polonia (insuficient reformate pe partea de economie reală) poate ridica şi mai multe probleme unei grupări care se clatină în momentul de faţă tocmai pentru că a făcut concesii inadminisible cu unele ţări care nu se ridicau la performanţele şi rigorile ţărilor cu care s-au asociat;
  • Inexistenţa unei convergenţe reale clare face ca decizia de integrare în Zona Euro pentru ţări ca România să fie mai degrabă una politică decât una economică, slăbind şi mai mult această construcţie monetară (după experienţa cu Grecia este foarte probabil ca aceste criterii de convergenţă să fie rediscutate).

Atâta timp cât România se află în afara Zonei Euro integrarea ei economică în Piaţa Unică nu este perfectă şi produce costuri pentru noi. Convergenţa nominală este fundamentală şi aceea trebuie îndeplinită cu precădere însă acest lucru nu se poate face fără o convergenţă reală clară (stabilitatea macroeconomică derivă din forţa economiei private). Chiar dacă nici în momentul de faţă între diferitele regiuni de dezvoltare din România nu există o convergenţă reală dar există o monedă unică (ceea ce arată că nu ar fi o problemă neapărat dacă ne integrăm fără să fim şi performanţi economic), rigorile monetare impuse în Zona Euro (mult mai puţină inflaţie şi discreţionalitate în utilizarea pârghiilor monetare) fac imposibilă rezistarea în această grupare fără a avea probleme (deficite mai mari, datorii publice mari).


12 comentarii la “Convergenţa reală spre Zona Euro”
  1. Adrian a spus:

    Nu cred ca un scop in sine ar trebui sa fie o convergenta, reala sau nominala, spre zona euro.

    Unicul scop trebuie sa fie cresterea bunastarii populatiei. Modul prin care ajungi acolo poate sa fie total diferit de asteptarile noastre.

    Poate formula optima e de a colabora intensiv atat cu EU cat si cu tarile BRIC si cu alte grupuri de tari.

    O alta modalitate o reprezinta deschiderea tarii fata de investitori, de orinde ar fi ei. Si pentru a realiza acest lucru avem nevoie de taxe mult mai mici si de un sistem legislativ egal pentru toti.

    Estonia si Georgia pot sa fie considerate ca posibile modele. Insa si ele au optimizat doar o parte dintre aspecte.

  2. Andi a spus:

    Lipsa de convergenta reala este data si de faptul ca asistenta financiara pentru deschiderea sau dezvoltarea unei afaceri nu ajunge acolo unde trebuie. Sunt o multime de fonduri de dezvoltare (coeziune) care se dau cui trebuie, usa fiind inchisa celor care le merita cu adevarat.

    In plus, programul guvernului actual de sustinere a tinerilor antreprenori este o facatura si praf in ochi. Mai mult, prost sa fii sa iti deschizi / dezvolti o afacere in Romania fara sa ai pe cineva.

  3. BladHaund a spus:

    1. Ai definit ca o componenta a indicatorului agregat „exporturile”. Incluzi in acestea si schimburile intra-comunitare? Oare e corect? Poti sa spui, de exemplu, cat este lohn din aceasta?

    2. Patente „high tech” (la gramada) e nerelevant. De exemplu, poti sa precizezi cate din patentele IBM origineaza in centrele R&D din India? Dar din Romania?

    In concluzii vorbesti de initiativa privata. Incearca deci mai bine sa definesti un indicator legat de IMM-uri, daca doresti o marime ceva mai reprezentativa pentru antreprenoriatul authton.

  4. Ion a spus:

    Dar daca EURO dispare in 1-5 ani noi catre ce mai convergem? Intreb si eu, nu dau cu paru’!
    Multumesc

  5. Paun Cristian a spus:

    @ BladHaund

    E clar că o astfel de măsurătoare este failibilă şi depinde de indicatorii aleşi în model. Din raţiuni de date m-am oprit la aceştia. În alte studii mai complexe am făcut astfel de calcule pe indicatori mai mulţi şi mai concentraţi pe un anumit tip de convergenţă reală (inovare).

    Acum… evident că importanţa măsurătorii făcute e mai degrabă una să îi spunem de demonstraţie legată de cât de departe suntem de lumea civilizată (distanţa e atât de mare că se vede cu ochiul liber şi mă miră adeseori uşurinţa cu care am fost primiţi în UE).

    Dau doar două exemple (2010): [1] PIB mediu pe locuitor în Zona Euro era de 22900 Euro în timp ce în România era de 7100 Euro (în 10 ani am crescut cu doar 2000 de Euro nominal); [2] Productivitatea muncii în Zona Euro era de cca. 32 Euro / oră în timp ce în România de doar 3,6 Euro / oră (în 10 ani am crescut cu doar 1 Euro pe oră).

    Dacă aş îmbunătăţi indicatorii probabil că distanţa în ani ar fi mult mai mare!!!

  6. Paun Cristian a spus:

    @ Ion

    Drama mare este că SOCIALIŞTII şi LIBERTARIENII se bucură de eşecul monedei unice dar din cauze complet diferite:

    1. Socialiştii se bucură pentru că astfel pot reveni la vechile lor metehne inflaţioniste şi ascunse poporului de rând fără educaţie economică (tipărim bani să acoperim găurile de la buget);

    2. Libertarienii se bucură pentru că se verifică astfel teoriile monetare cu privire la moneda fiat creată artificial din nimic.

    Din punctul meu de vedere, Euro înseamnă pentru România mai multă libertate economică şi mai multă constrângere pentru politicienii scăpătaţi care nu au altceva în cap decât cum să ne ardă cu impozite şi inflaţie din plin şi să ne transforme în săracii Europei numai buni de stat la coadă pentru ajutoarele de la primărie. Paradoxal, Euro ca şi integrarea în Europa rămâne un tren important pentru mai multă libertate în România. Grecii nu au înţeles ce înseamnă cu adevărat Euro, s-au lăsat pe mâna aceloraşi socialişti scăpătaţi care nu au ezitat să arunce în aer o construcţie care, cel puţin declarativ, avea alte principii.

  7. Ion a spus:

    EURO inseamna in primul rand un grup de birocrati din Bruxelles (cateva example interesante – Becali, Vadim, EBA, Severin, ca sa ii numesc doar pe cei din RO, ca si cei trimisi de Germania, UK sau alte tari nu sunt departe) care vin si imi spun mie cetatean ca trebuie sa ajut Grecia, ca trebuie sa ajut nu stiu ce banci, ca nu am voie sa fumez in spatii publice, ca nu am voie x si y! Care vin sa imi calce in picioare libertatile si sa imi spuna cum sa traiesc. Libertatea din Romania e direct proportionala cu cat de bine functioneaza sistemul in Romania – iar asa cum e e foarte bine – pentru ca e de vanzare/cumparare si inca nu am auzit pe nimeni sa se planga de asta! Se fac mult mai usor bani in Romania decat in UE, si e mult mai transparenta Romania decat UE (politai si judecatori infratiti cu interlopii). Asa ca, dupa cum spunea un clasic in viata, pe 1 Aprilie s-a terminat criza in Romania si de acum incolo va fi bine!

  8. Ion a spus:

    Se zbat toti acum sa ajute Grecia – Grecia in urmatoarele 40 de zile are de returnat 12milEUR. ECB – alti tembeli – vor sa le dea banii ca sa isi plateasca aceste scadente (catre cine, catre banci din Germania si Franta in principal)! Asta nu e imprumut, asta se cheama spalare de bani! De ce? Ca sa mentinem iluzia EURO! Ca sa mentinem minciuna UE! Circulatia marfurilor, persoanelor si capitalului era si este si este posibila si intre state care semnau si se angajau sa respecte niste tratate fara sa mai faca toata constructia asta numita UE! Dar e mai frumos cu Parlament, Comisie, birocratie, etc, decat cu bun simt! Putem fura mai usor! Nu e vorba nici de libertarianism (pentru ca tot fundamentul EURO e impotriva firii, a actiunii umane, daca vrei asa) si nici de socialism (tarile BRIC sunt mai ne-socialiste decat oricare tara din UE) ci doar de realitate! Care va fi fundamentul economic pe care sa se dezvolte Grecia pentru a-si plati datoriile incepind din 1 August? Care vor fi schimbarile majore? Nici una! E un Chicken Game din Game Theory iar grecii stiu asta fara studii academice si asta e jocul pe care-l joaca! Sa vedem cine cedeaza primul si cade in prapastie!

  9. Paun Cristian a spus:

    @ Ion

    E clar că sistemul EURO este falimentar ca orice sistem monetar bazat pe fiat money.

    Însa rămân la opinia că banii fiduciari din România sunt mai neprofitabili decât banii fiduciari produși de BCE (nu prin natura banilor în sine ci prin restricțiile implicate, e drept însă fără vreun mecanism de pedepsire a celor care încalcă aceste restricții – Cazul Grecia ce va fi rapid urmat de Cazul Italia, Germania sau Franța). E un rău mai mic…

  10. Ion a spus:

    Nu cred ca vor lasa sa existe un caz Grecia, dar e interesant ce s-a inatamplat in cazul Islanda, ca sa nu mai vorbim de crizele financire asiatice sau mai stiu eu care unde nu a sarit nimeni sa ii imprumute la infinit. Realitatea e dura dar din pacate asta e plata sistemului socialist european. E de preferat un cataclism financiar si apoi sa ne ridicam in picioare decat sa ne tremure picioarele intr-una de frica si sa nu stim ce va urma. Sau poate gresesc eu.

  11. hl a spus:

    Foarte bun articolul, însă am sesizat o greşeală. Aţi vorbit de convergenţa nominală şi de felul cum este ea definită în tratate, cu precădere în tratatul de la Maastricht. Dobânda nominală pe termen lung, trebuie mai mică cu 2 PUNCTE PROCENTUALE faţă de media din 3 ţări cu preţurile cele mai stabile. Deci puncte procentuale nu %. În rest, articolul este foarte util, facându-ne să conştientizăm importanţa convergenţei reale în aderarea la yona euro şi în demersul nostru integraţionist viitor.

  12. Liu a spus:

    xaxa.. me ayta kai mayta pantos.. pehntae to festival tou virona.. anagazomaste na pigenoume stin petroupoli na doume kana live!! kai oi evanesence poly amfibalo an akirothikan apo ton virona gia tin xoritikotita tou theatrou.. mia xara xoragane sta braxia oi 2.000- 3.000 pou parebrethikan sto gipedo ksifaskias..

Comentariul tau