O bună parte din dezbaterile de pe la noi din ultima perioadă s-a concentrat în jurul acestei idei năzărite parcă din neant si care pentru unii pare nespus de bizară: crearea Statelor Unite ale Europei. De la bun început trebuie spus că această idee nu este nouă. Pierre Dubois în secolul al XIV-lea vorbea despre unificarea lumii crestine din Europa într-o Confederatie de State Europene condusă de un Consiliu al Europei. În secolul al XVII-lea Ducele de Sully a făcut o propunere de creare a unei Armate Europene si tot în acel secol William Penn vorbea de crearea unei Diete Imperiale în Europa condusă de un Parlament European. În secolul al XIX-lea Pierre-Joseph Proudhonne (celebru pentru sintagma ”proprietatea e un furt” care l-a încântat nespus pe Marx) are si el o propunere similară de creare a unei Federatii de state europene. În secolul al XX-lea în perioada interbelică (după un război devastator în Europa) intentiile de unificare se intensifică: dinspre Austria apare pentru prima dată propunerea de creare a Statelor Unite ale Europei (în 1923) după modelul american, se propune crearea în sânul Ligii Natiunilor a unei grupări cu numele de Uniune Europeană. Toate aceste exemple demonstrează că ideea de a crea Statele Unite ale Europei nu este una nouă si că îi frământă demult pe europeni.

Procesul de integrare economică în Europa este unic în lume atât ca intensitate cât si ca mod de realizare. El a trecut prin toate fazele graduale ale acestui proces, de la forma simplă a unei zone de liber schimb aplicată unor sectoare specifice (cărbune si otel) în 1951 la o integrare partială monetară în prezent. Finalizarea procesului este încă departe de a se încheia. Punctul final al procesului de integrare este uniunea economică si politică care poate fi asociată ideii de a crea Statele Unite ale Europei. În momentul de fata Uniunea Europeană este o uniune monetară incompletă creată pe fundamentul unei piete unice incomplete. Diversitatea tărilor care compun în momentul de fată Uniunea Europeană si gradul lor diferit de dezvoltare face ca ele să se găsească în interiorul grupării în diferite stadii de integrare: de exemplu, România face parte din piata unică dar nu total pentru că nu are încă libera circulatie a persoanelor si nu face parte din zona monetară; Marea Britanie face parte din piata unică dar nu participă la zona monetară (si exemplele pot continua). Este clar că decizia politică de a accepta noi membri în Uniunea Europenă foarte eterogeni si foarte departe economic de nivelul de dezvoltare a membrilor existenti încurcă semnificativ lucrurile. Integrarea europeană ar trebui să aibă ca punct terminus crearea uniunii economice si politice care presupune un guvern regional, buget regional, politica fiscală si bugetară comună, monedă unică la nivelul întregii grupări economice. În mod natural, fenomenul de integrare trebuie dus până la capăt, altfel va fi supus esecului si gruparea se va dezintegra sau va exista doar pe hârtie. Pe lângă barierele evidente de natură economică (diferentele clare de dezvoltare), procesul de creare al Statelor Unite ale Europei este împiedicat de diferentele culturale si lingvistice dintre membrii care compun aceasta grupare (nu va fi asa de usor ca in cazul Statelor Unite ale Americii). România este parte din acest angrenaj si si-a asumat toate costurile si riscurile participarii la acest proiect din momentul in care am devenit membri cu drepturi depline in Uniunea Europeană. Nu vom mai putea spune stop-joc, deja o bună parte din suveranitatea noastră fiind transferată la nivel regional si aflata la dispozitia tărilor mari cu drepturi mai mari de vot în Parlamentul European, Consiliul European sau Comisia Europeană.

Reluarea discutiilor pentru a trece la o nouă etapă mai avansată de integrare sunt normale în perioadă de recesiune. În perioadă de avânt economic în care resursele există în cantităti mai mari si pot fi obtinute mai usor este natural să apară o reactie de descentralizare a deciziei politice. În recesiune, penuria de resurse implică nevoia de centralizare si de control mai strict asupra modului de utilizare al resurselor. E natural ca, după ce vedem ce s-a întâmplat cu Grecia, Italia, Spania, Portugalia sau Irlanda, cei de la Uniuea Europeană să îsi dorească mai mult control si mai multă centralizare si să evolueze către o uniune politică a statelor europene. Iesirea din recesiune va trimite cel mai probabil din nou în plan secund această chestiune pe care e foarte dificil să se obtină un acord din partea tuturor tărilor membre (probabil va fi cel mai greu de ratificat Tratat având în vedere problemele pe care le-au avut cu ultimul tratat – cel de la Lisabona – cu privire la Constitutia Europeană). 

Pentru România, o tară cu un esec total al administratiei publice, intensificarea procesului de integrare poate fi un lucru bun. El va crea o presiune tot mai mare pe aparatul administrativ din România care se încăpătinează să se reformeze, în care coruptia si decizia politica submineaza permanent criteriul economic. Statele Unite ale Europei sunt insă departe de o tară care încă nu a finalizat aderarea la Spatiul Schengen ce ar închide cele patru libertăti necesare integrării noastre în piata unică europeană. Încă mai avem de recuperat mult pe partea de integrare monetară pentru care avem nevoie de stabilitate macroeconomică imposibil de realizat fără un sector privat robust, competitiv si fără o piată liberă functională cu adevărat. Nu suntem încă tara care să se afle în postura de a avea o părere sau o pozitie cu privire la oportunitatea trecerii într-un nou stadiu de integrare când mai avem de recuperat din stadiile anterioare la care altii au ajuns demult.


0 comentarii la “Statele Unite ale Europei”
  1. i conomics a spus:

    De acord cu „Pentru România, o tară cu un esec total al administratiei publice, intensificarea procesului de integrare poate fi un lucru bun.”…. totusi sunt anumite probleme ce ar trebui reglementate clar; posibilitatea de a iesi din o astfel de uniune fara vicii teritoriale sau de alta natura.

  2. Andrei a spus:

    Dacă decidem să ieşim din Uniunea Europeană acum ne-am dus pe copcă. E singura noastră şansă de a se mai schimba ceva în România REPEDE. Altfel va trebui să aşteptăm generaţii de-a rândul ca nişte HOŢI pe post de lideri ai naţiunii să facă ceva şi pentru noi. BNR trage nesimţit de timp şi le dă celor din guvern încă timp să fure şi să nu facă reforme. Tot amână introducerea monedei unice invocând la nesfârşti că nu suntem pregătiţi.

  3. Alexandra a spus:

    Voi fi succinta:
    1. UE nu va functiona niciodata ca o uniune politica, deoarece interesele, orgoliile si mentalitatile dintre state sunt foarte puternice si diferite, deseori contrare.
    2. uniunea economica este intr-un fel oricum realizata prin globalizare si mondializare, deci diferitele nuante induse de conceptul UE raman doar nuante. Nevoia oamenilor data de limitarea resurselor face si va continua sa faca o uniune economica in sensul universal.
    3. Romania in UE a fost o chestiune asupra careia nu noi decidem. Refugiul in ideea ca prin apartenenta la o uniune politica, centralizata, vom scapa de ciurucurile din tara este o iluzie. Acum ce facem, in loc sa asteptam americanii sa ne salveze, ca bunicii nostrii, asteptam europenii? Ma asteptam la o interpretare mai pertinenta a fenomenului.

  4. Paun Cristian a spus:

    @ Alexandra

    1. În momentul în care existența construcției politice va depinde exclusiv de adâncirea procesului de integrare ei o vor face fără urmă de tăgadă. Până la urmă o uniune politică înseamnă adunarea tuturor la Bruxelles și nu în capitala fiecărei țări. Chiar nu mai contează unde vor avea biroul politicienii din fiecare țară atâta timp cât se vor afla tot la butoane. Politicienii vor avea întotdeauna un consens în această chestiune.

    Inexistența sau eșecul proiectului depinde fundamental nu de interese, orgolii sau mentalități diferite (care există și în interiorul unei țări) ci de cât de rupt este statul și mediul politic de cei pe care îi agresează prin politicile lor publice. Atâta timp cât credibilitatea în stat și politicile sale este în scădere dramatică orice proiect al statului sau supra-statului are probleme. Depărtarea statului și supra-statului de cetățeni este evindentă și ratificarea unei inițiative de acest gen este dificilă.

    2. Sau nu… globalizarea nu se face oricum. Globalizarea se află în mâinile acestor grupări regionale care deocamdată fac jocurile și țin în afara lor pe foarte mulți. Nu e întâmplător faptul că niște chinezi abia așteaptă să vină la Constanța să aducă componente din China pe care să le asambleze în telefoane mobile pe care să scrie MADE IN UE. Aceste grupări economice au un puternic caracter protecționist în interiorul lor. Rămânerea în afara lor sau participarea incompletă la ele (cum e cazul României) ne privează de niște ”avantaje” care justificau decizia politică de a fi parte a UE.

    3. Eu zic că decizia a fost una venită din interiorul țării și foarte bină că s-a luat. S-au păcălit europenii că s-au asociat cu unii ca noi puși numai pe furt și pe deturnat bani publici și acum regretă când văd cum fug românii de țara lor ca potârnichile de vânător. Eu zic că o presiune externă există și odată cu intrarea în UE ea nu se mai manifestă doar politic sau militar ci și ECONOMIC. Avem niște tratate ECONOMICE cu precădere la care am aderat și pe care va trebui în cele din urmă să le respectăm și să le aplicăm (cu toată opoziția politică de rigoare). Guvernul României a pierdut din suveranitatea sa și va mai pierde în timp pe măsură ce ne vom apropia și mai mult de țările cu care ne-am asociat. Și în acele țări se fură din banul public. Și în acele țări statul este scăpat de sub control. Până la urmă nu avem avantaje foarte mari din asocierea cu ei. Dar măcar rămânem cu niște reguli MAI FAVORABILE PIEȚEI DECÂT AVEAM. Evident că nimeni nu ne oprește să fim mai liberali decât ei. Dar tot ei ne opresc să fim mai puțin liberali decât ei. Intrarea în UE ne garantează un minim de libertate economică pe care cu politicienii actuali (foști securiști și comuniști) cu greu am fi atins-o.

    Părerea mea…

  5. Liviu Petre a spus:

    Parerea mea e ca multe dintre sfaturile autorului chiar ar ajuta oamenii (evident, perfect nu e nimeni, deci…).

    Totusi, nu ma pot opri sa nu comentez ca „stat” se refera, in esenta, la o initiativa de administrare centralizata a unor resurse la nivelul unei tari. Cum zicea cineva, acest concept este o parte esentiala din insasi societatea umana cat-de-cat avansata cunoscuta de noi.
    Eliminarea „statului” este o dovada de ingustime jalnica de minte din punct de vedere managerial (discutam de lumea reala, nu facem filosofie speculativa; rusine libertarienilor, care pretind ca nu vor chiar asta, desi discursurile lor…).

    Fara stat, am functiona undeva la nivelul comunitatile primitive din Oceania (probabil, mult mai violent, cu atatea persoane private obisnuite azi sa-si faca de cap cu tehnologii avansate…).

    Iar cu un stat extrem de slab, am functiona cam ca in Evul Mediu: stiti foarte bine ca exista multe grupuri de persoane private (FOARTE private), mici dar EXTREM de puternice, care controleaza resurse uriase („regii” petrolului, ai otelului, ai chimiei, ai medicamentelor etc.). Va inchipuiti ca un miliardar imbogatit din speculatii la bursa sau prin alte metode si mai agresive o sa va faca viata usoara, voua, mici liberi intreprinzatori?
    Credeti ca puteti rezista, macar 1 saptamana, in confruntari cu persoane private care pot, cu cateva telefoane, sa „verse” 500 de milioane sau 5 miliarde de Euro sau dolari intr-o initiativa opusa ideilor voastre (dar buna pentru ei si prietenii lor necunoscuti… ca doar sunt „privati”, e dreptul lor „sacru” sa se ascunda indiferent de ce fac)?
    Chiar nu sesizati ca simpla existenta a „statului” ii tine „in sah” pe acesti colosi? Faptul ca trebuie sa dea spaga si sa faca lobby in continuu arata ce frana uriasa intampina ei.
    Cititi o carte de istorie: bogatasii nobili medievali se comportau de parca erau pur si simplu o alta specie, superioara – omorau, torturau, furau, minteau fara nici o jena pe sarantoci, dupa cum aveau chef… iar regele de-abia se mentinea in echilibru jongland intre familiile bogate.

    Aveti impresia ca bogatii de azi nu pot face asa ceva, chiar daca ar fi lasati complet liberi de capul lor, caci suntem in secolul 21 ?!
    Amintiti-va de imperiile traficantilor de droguri din Asia de astazi: sunt mai rau decat evul mediu european, desi sefii bogati folosesc laptopuri si dau interviuri inteligente in reviste „de fite” internationale.

    Si nici nu ati priceput deloc ca „criza” e rezultatul presiunilor PRIVATE?
    Nu statele au oferit mormanele alea de bani din senin: sistemul financiar la nivel mondial s-a blocat aproape instantaneu… si au inceput santajul.
    Niste PRIVATI au santajat statele.
    Hai, nu mai vorbiti inutilitati teoretice, si sa discutam de lumea reala (nu de teorii frumoase dar imposibile).

  6. Dan a spus:

    Uniunea Europeana nu aduce nimic bun Romaniei, mai bine am renunta la ea; numai platim catre bugetul european miliarde de euro anual, iar legislatie de rahat. Departe de a respecta principiile pietei libere introduce reglementari absurde ce-l opresc pe taran sa-si vanda produsele cum vrea, impunandu-i niste standarde stupide, chiar toxice (d.p.d.v. alimentar) de respectat; asemenea reglementari si impuneri europene afecteaza si multe firme care din fericire au arma evaziunii fiscale in Romania. Nu mai zic de subventii si alte magarii care ajuta pe unii in detrimentul altora. Sa amintesc cateva aberatii: subventia pt. tutun, pt. agricultura falimentara cu tractoare (deh pretul combustibililor fosili n-o fac rentabila si nici n-a fost vreodata), pt. corporatii care de mult ar fi ajuns in faliment daca nu erau puternic subventionate de UE si guverne.
    Cel mai bun lucru e ca aceasta „uniune” sa se autodizolve (prin violente, varsari de sange sau pasnic nu conteaza, printr-un razboi nuclear daca e cazul) si eurocratii sa fie intemnitati, judecati pt. furt, exproprieri si subminare a libertatilor individuale, a proprietatii private si pietei libere conform Codului Penal.
    Ce castig are Romania din participarea la UE? Politicienii nostri oricum nu se sinchisesc – cu sau fara UE – sa ia masuri impotriva pietei. UE e o mare uniune socialista care trebuie sa dispara, daca se doreste ca libertatea umana sa mai aibe viitor. Pentru sclavi si catei, da, e buna; in fond ei nefiind proprietari nu pot gandi mai mult decat in termeni unionali. Ca doar nu pe ei ii afecteaza reglementarile UE ci pe proprietari, antreprenori, s.a.m.d. Proletaru’ de rand nu pierde nimic nici comunism de-ar fi (ca nici nu are nimic).
    Cat despre euro, intrebarea ar fi care euro, ca in cativa ani/zeci de ani oricum se va prabusi? Nu e o moneda viabila, ca dealtfel nici intregul sistem bancar bazat pe rezerve fractionare. Mai bine cade zona euro, cad si monedele de hartie si se vine la un sistem monetar dictat de piata, dupa cum alege consumatorul nu dupa cum ii impun autoritatile (ca o fi barter, aur, argint sau altceva piata sa decida, nu o structura centrala).
    UE e cea mai cumplita forma de sclavism de la URSS incoace. Orice subminare si sfidare a autoritatii ei are efecte benefice in economie la fel ca orice subminare si sfidare a statului in general :).
    Nu zic sa nu existe stat – insa UE este tocmai expresia superstatului. Daca apologetii statismului sustin ca avem nevoie de UE ca nu-i putem controla pe politicienii nostri, intreb, cum crede cineva ca ii putem controla pe cei din exterior (daca pe ai nostri nu)? Odata ce se pierde suveranitatea statului, cat de rea este ea, vei ajunge la un totalitarism global asupra caruia nu mai ai control. Caci daca un stat mic si slab cum considera unii statul roman poate sa frece podelele cu oamenii de rand, ce va opri un imperiu european sa-i jecmaneasca si mai rau (impozite, taxe, reglementari)? Deh unii nu-nvata nimic din istorie, vor neaparat s-o repete.

Comentariul tau