Una dintre temele favorite ale keynesiștilor este cea legată de consum. Neapărat trebuie să continuăm consumul susținut ca să scoatem economia din criză. Neapărat trebuie să ne împrumutăm de la bancă pentru a consuma și a readuce economia pe o pantă ascendentă. Economisirea de resurse și instinctul natural de a te abține de la consum, atunci când incertitudinea legată de viitor e mare, este văzută ca ceva absolut lipsit de sens și logică economică. Prin înfierarea economisirii și prin ignorarea rolului său economic fundamental, economiștii de factură neo-keynesistă au deschis ușa larg politicilor monetare expansioniste bazate pe un credit facil și fără dobândă obținut de la banca centrală. Întregul sistem bancar s-a pervertit fiind mai puțin interesat de mobilizarea economisirilor și mai mult de creditarea în volume semnificative a economiei.
De ce este rea economisirea și abținerea de la consum în opinia neo-keynesiștilor? Pentru că ea duce la o sterilizare a unor resurse din economie, o dezechilibrare a raportului dintre cerere și ofertă (cererea scade radical). Această scădere a cererii de bunuri de consum prăbușește industria acestor bunuri, falimentează acele afaceri ce nu mai sunt profitabile și de aici apare criză și șomaj. Evident că această teorie este din start falsă și incompletă. Ea arată cât de puțin înțeleg neo-keynesiștii din economie, din diferența dintre bani (ieftin tipăriți și fără valoare intrinsecă) și capital (rezultat în urma unei abțineri de la consum inițial). Argumentele care contrazic clar această obsesie a guvernanților pentru relansarea consumului cu orice cost sunt următoarele:
În primul rând, orice investiție într-un bun de capital trebuie să presupună o economisire prealabilă de resurse (fie că ele sunt economisite de investitor, fie că ele sunt economisite de altcineva și apoi transferate investitorului printr-un mecanism de finanțare). Dacă statul crează bani din nimic și îi aruncă pe piață provoacă un haos imens pentru va oferi aceste resurse celor care doresc să cumpere bunuri de capital și să inițieze o afacere fără ca cineva să se fi abținut inițial de la consum. Din start informația cu privire la prețurile din piață (bunuri de consum și bunuri de capital) și la prețul capitalului este deteriorată semnificativ.
În al doilea rând, pierderile care apar în urma economisirii în sectoarele apropiate de consum nu se înregistrează neapărat în sectoarele mai îndepărtate de consumul final (cele care produc subansamblele). Dacă unele afaceri apropiate de consum se închid cele mai depărtate de consumul final pot să se extindă suficient de mult pentru a prelua resursele eliberate de industriile din amonte. Procesele de producție vor deveni mai intensive în capital odată cu creșterea economisirii. Pentru a crea și folosi acele bunuri de capital vor trebui angajați cei care nu își mai găsesc de muncă în sectoarele mai apropiate consumului (de exemplu cele care se ocupă de distribuție, desfacere de produse, magazinele, reprezentanțele). Cu cât procesele de producție vor conține mai multe etape îndepărtate de consum (produsul va avea un grad de prelucrare tot mai ridicat), cu cât procesele de producție devin tot mai complexe, cu atât productivitate, eficiența și bunăstarea crește semnificativ (economisirea voluntară de exemplu ar stimula prelucrarea cherestelei care acum se vinde brut pe piețele externe în mobilă sau ceva și mai complex de atât).
În al treilea rând, odată ce a crescut economisirea oferta de capital pe piață crește semnificativ și dobânzile vor scădea natural și pe durată mult mai lungă decât se întâmplă prin tipărirea de bani ieftini. Prețul bunurilor de capital (echipamente de exemplu) va tinde să crească pentru că interesul pentru aceste bunuri crește. Antreprenorii vor descoperi că bunuri de capital care înainte de această creștere erau neprofitabile și nu meritau să le folosească acum devin interesante pentru ei. Tehnologii până acum lipsite de sens economic merită să fie reconsiderate. Prin reducerea dobânzilor apar efecte pozitive și pe valoarea de piață a activelor financiare (acțiuni, obligațiuni) emise de către companii. Această creștere nu este una nesănătoasă indusă de tiparniță ci e una conformă cu realitatea din piață. Volatilitatea prețurilor pe piața de capital va fi una mult mai aproape ceea ce se întâmplă în economia reală.
În al patrulea rând, pentru că prin economisire o parte din resurse nu mai sunt folosite pentru a cumpăra bunuri de consum, puterea de cumpărare a tuturor va fi semnificativ îmbunătățită (prețurile o să scadă). Economisirea face ca prosperitatea noastră (măsurată în ceea ce putem cumpăra cu banii pe care îi avem în buzunar) să fie mai mare.
În ultimul rând, unii autori (Hayek, de Soto) cred în așa-numitul ”Efect Ricardo”. Conform acestora, puterea de cumpărare a salariilor reale va fi mai mare. Pentru acei antreprenori pentru care negocierea unui salariu mai mic (dar care are real aceeași putere de cumpărare ca înainte de creșterea economisirii) este dificilă va exista opțiunea implicită pentru înlocuirea muncii manuale cu mașinării (bunuri de capital). Pentru cei care produc bunuri de consum și pot automatiza procese de producție pierderea generată de scăderea vânzărilor poate fi compensată de reducerea costurilor de producție. Un efect invers se poate produce și în ramurile mai îndepărtate de consum care pot prefera mai mulți muncitori în dauna bunurilor de capital. Cu toate acestea, ”Efectul Ricardo” este greu de definit teoretic și greu de folosit ca argument în acest sens (depinde de la caz la caz, sector la sector, țară la țară cât de mare este acest efect Ricardo.
Un lucru este clar: în ciuda tuturor eforturilor de a reduce la zero rolul economic al economisirii și de a asocia virtuți economice consumului cu orice preț (pe datorie mai ales), economisirea voluntară produce efecte benefice și durabile clare asupra puterii de cumpărare, asupra costului capitalului, gradului de prelucrare a produselor, complexitatea economică a proceselor de producție. Pe de cealaltă parte, producția de bani din nimic are efecte similare până la un punct și foarte nocive în esență: dobânda scade fără ca cineva să economisească în prealabil resursele, pe piață se licitează cu resurse mărite artificial factori de producție care nu au suferit nici o ajustare, prețurile încep să crească și dobânda nu poate susținută artificial apropiată de zero pentru foarte mult timp (băncile vor include rapid în prima de inflație așteptările lor). Corecția pe care o face piața este însă dureroasă și usturătoare. De regulă corecția lovește tocmai în cei care sunt mai puțini vinovați de problemă și care se încăpățânează să mai economisească încă.
24 Comments on “Paradoxul economisirii”
You can track this conversation through its atom feed.
Cu dobanda apropiata de 0% pe an nici ca te mai intereseaza sa economisesti. Mai bine te duci si cumperi bunuri de folosinta indelungata. Iar cu piata de capital de pe la noi care e praf si pulbere nu ai ce sa faci. Tot consumul e mai bun!
Posted on 4 octombrie 2011 la 4:31 pm.
economisirea la banci e pe duca , investitiile riscante , piata imobiliara din romania e tinuta artificial la preturi ridicate de prima casa , bursa e la pamant si in cadere , atunci ce faci cu banii ? consumi ? nu ! de ce ? pentru ca NU SUNT JOB-uri asa ca recomand amatorilor cu ceva economii sa-si tina banii la saltea !
Posted on 4 octombrie 2011 la 5:21 pm.
Ma asteptam sa scrii ceva despre noua culme a populismului gretos recte propunerea tov andronescu privind admiterea la facultate a celor picati la bac si care, mai mult, sa fie si platiti din banii nostri
Posted on 4 octombrie 2011 la 10:52 pm.
@ Captain Morgan
Dar şi îngrijorarea celor de la bănci (inclusiv bănci centrale) că nu ne apucăm de consumat şi incriminarea noastră că generăm criză prin această reticenţă este tot o temă dureroasă.
Evident că acel subiect este de domeniul fantasticului. Eu propun să îi admitem direct la doctorat sau doctor „honorius cauza”.
Posted on 5 octombrie 2011 la 4:46 am.
Ce se poate face este sa imprumuti bani la dobanzi cat mai mici (= sa investesti in marja) si sa vinzi obligatiuni americane: 30y T-bill sau 10y T-bill. Le pui bine pentru 3 sau 4 ani si astepti profiturile.
Posted on 5 octombrie 2011 la 7:23 am.
Mi se pare un articol revolut – daca e generat de contextul actual, mi se pare inutil. Nu cred ca ce se intampla astazi are legatura cu keynes sau hayek. Maimutele care lucreaza in bancile de investitii (si care au riscat bani inexistenti pana au bagat in vrie toata lumea) nu au legatura cu doctrinele mentionate.
Adaug ca despre lacomie a vorbit totusi Keynes – intr-un mod pe care totusi nu l-a inteles nimeni.
Posted on 5 octombrie 2011 la 7:28 am.
@marius
Bancherii vreau sa faca mai multi bani, cat mai repede. Atunci fac lobby la politicieni si ii sustin pe anumiti politicieni.
Bancherii mascheaza dorinta lor de profit cu niste teorii care le convin. Iar in universitati se invata mai mult Keynes poate din acelasi motiv. Doar bancherii au nevoie de oameni care inteleg teoriile astea ca sa ii ajute sa castige banii.
Politicienii sustinuti voteaza legi si iau masuri in favoarea lui Keynes.
Bancherii nu puteau sa faca ce au facut fara complicitatea statului. Si eu daca as fi fost bancher, as fi facut ca si ei.
Insa, da, e mai bine sa cresti economia prin valoare adaugata, nu prin tiparire de bani.
Posted on 5 octombrie 2011 la 7:42 am.
@ marius
Maimutele din bancile de investitii sunt tocmai produsul unei politici de creditare usoara (easy money). Atunci cand costul banilor e foarte scazut (dobanda), orice gibon va putea sa investeasca.
E ca si cum ai da vina pe oamenii care stau la coada la orez la jumatate de pret pentru aglomeratia provocata.
Posted on 5 octombrie 2011 la 7:45 am.
@ Lucian
Excelent exemplul tău!
Așa este… băncile sunt făcute vinovate pentru că au acționat NATURAL în profitul lor. Adică au maximizat ceea ce se putea maximiza din ce le oferea statul: bani cu dobândă ZERO (este una din ideile de bază la Keynes care ne-a dus spre ce ne-a dus). Cu dobânda ZERO propusă de stat și cu o serviabilitate fără limite la care sunt dispuse băncile centrale (adică STATUL) să ajute (a se citi bail-out) sistemul bancar nu ai cum să nu prosperi. Lăcomia e naturală și greu de definit. Când o bancă e lacomă și când nu e lacomă? E un concept numai bine scos din buzunar de cei care folosesc argumentul politic și nu pe cel economic.
Posted on 5 octombrie 2011 la 8:02 am.
Iată câteva articole zic eu bune care contrazic ceea ce se spune aici:
http://soviani.com/2011/01/11/non-exuberanta-irationala/
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-7743390-cateva-paradoxuri-din-economie-modul-care-romania-vizata-ele.htm
Si o pozitie foarte interesanta care contrazice articolul de fata:
http://www.coins.ro/politic/paradoxul-economisirii.html
Posted on 5 octombrie 2011 la 8:18 pm.
@Andi
Nu economisesti ca sa aduni un munte de bani. Economisesti ca:
1. Sa nu ai nici o datorie, rate si alte imprumuturi. Astfel esti mai liber dpdv financiar.
2. Sa ai o rezerva pentru situatii de urgenta.
3. Sa iti cumperi bunuri de consum fara sa trebuiasca sa iti risti viitorul imprumuntandu-te.
4. Sa investesti capitalul economisit si sa iti cresti astfel averea.
Ideea de baza: sa nu cumperi nimic din ceea ce nu iti permiti acum. Poti sa faci exceptie insa doar cand nu ai incotro.
Posted on 6 octombrie 2011 la 1:09 pm.
Vroiam să atrag atenția asupra argumentului patru: prețurile bunurilor de consum o să scadă și puterea de cumpărare a noastră se va îmbunătăți. Până unde va merge această scădere? Va fi permanentă această deflație?
În nici un caz. Se va atinge rapid un echilibru în momentul în care noi ceilalți care nu am economisit vom vedea cu ochii noștri că e mai ușor să consumi. Iar unii care până atunci economiseau se vor reîntoarce la consum. Economia este un sistem dinamic și dacă este lăsată liberă își va găsi singură echilibrele necesare. Iar acele echilibre sunt naturale, sunt mult mai stabile și mai aproape de adevăr. Orice viciere a lor prin ”măsuri” de stimulare a consumului sau creditului de consum induce un haos plătit de noi în etapele viitoare.
Posted on 7 octombrie 2011 la 6:47 am.
O remarca: nu confundati economisirea cu cresterea detinerilor de bani!!
Economisirea inseamna schimbarea reala a preferintei de consum (abtinerea de la consumul prezent, pentru unul anticipat calitativ superior in viitor), care permite aparitia creditului-marfa (real, diferit de cel „de circulatie” sau fiduciar) si este solutia scaderii naturale a dobanzii si a acumularii de capital. Cu alte cuvinte, pana si un copil de ciclul primar stie (sau, ma rog, ar trebui sa stie) ca pentru a putea avea, in viitor, „masina cu telecomanda din vitrina” trebuie sa manace acum mai putine bomboane si sa rareasca „iesirile la mcdonalds”.
Altfel pentru situatia de fata (ca pentru orice alta criza boom-bust) vinovat nu poate fi decat monoplistul activitatii financiar bancare, adica statul.
„Mai întâi, ea (Scoala monetara Britanica) n-a sesizat faptul că acordarea creditului de circulaţie poate fi realizată nu doar prin emisiunea de bancnote în exces faţă de deţinerile de rezerve în bani gheaţă ale băncilor (nota personala, adica falsificare de bani), ci şi prin crearea de depozite bancare rambursabile la vedere (aşa numiţii checkbook money – bani în formă de cecuri, sau deposit currency – monedă-depozit) în exces faţă de aceste rezerve. În consecinţă, adepţii ei nu realizau faptul că depozitele rambursabile la vedere pot fi şi ele întrebuinţate ca mijloc de expansiune a creditului.” Mises -Human Action pag. 572
Astfel:
„Rezerve fractionare la depozite (conturi curente, „la vedere”) + falsificarea monedei -> crearea de mijloace fiduciare (cf.Mises) -> expansiunea (artificiala) a creditului -> scaderea artificiala a dobanzii fara modificarea reala a preferintei de timp vis-a-vis de consum a indivizilor -> greaseala comasata si in acelasi sens a agentilor economici, adica malinvestitia (investitia proasta, eronata) generalizata -> „boom”.
Posted on 7 octombrie 2011 la 3:28 pm.
dar cu cei care au credite ce te faci in deflatie… si ce daca un salariu mai mic isi mentine puterea de cumparare daca rata la banca… se dubleaza ca pondere din salariu…
Posted on 8 octombrie 2011 la 6:10 am.
De ce m-ar interesa cei care au credite?
Se poate trai si fara credit, acesta nu este obligatoriu pentru a putea trai.
Creditul presupune un risc, cine ia credit sa-si asume riscurile aferente (dublare rata, risc valutar, etc.)
Ar trebui ca piata sa-i sanctioneze pe toti cei care au calculat gresit, de la institutiile too big too fail pana la fraierul care si-a luat credit.
Posted on 8 octombrie 2011 la 7:01 am.
„dar cu cei care au credite ce te faci in deflatie”
In afara de faptul ca mobutu are dreptate, accesarea/oferirea unui credit e un risc pe care ar trebui sa si-l asume strict partile implicate, raspunsul e simplu: refinantare.
Posted on 8 octombrie 2011 la 8:00 am.
@mobutu
Piata ii sanctioneaza. Insa politicienii intervin. Ei doresc sa decida cine sunt pierzatorii si castigatorii.
Posted on 8 octombrie 2011 la 10:13 am.
@ Adrian T
Și de regulă cei pârliți de stat sunt cei puțini (dar care dau de muncă celor mulți) în favoarea celor mulți care se complac în această stare de fapt. Și iaca cum capitalismul e de vina.
Posted on 8 octombrie 2011 la 10:30 am.
Adrian T.
Corect, ai dreptate.
Piața i-ar sancționa, însă nu e lăsată.
Posted on 8 octombrie 2011 la 10:31 am.
@Paun Cristian
„Și de regulă cei pârliți de stat sunt cei puțini (dar care dau de muncă celor mulți) în favoarea celor mulți care se complac în această stare de fapt. Și iaca cum capitalismul e de vina.”
Atunci cand nu se intampla exact invers!! 😀
Posted on 8 octombrie 2011 la 10:38 am.
E un sentiment deosebit să te afli la butoane, să te ”umpli” de putere și să trăiești cu acea ”onoare” să decizi pe spinarea altora. Numai cine nu a încercat această ”plăcere” nu știe cum este și o critică vehement.
Dacă vom continua să ”punem botul” la tot felul de declarații ale celor de la butoane care ne explică ei cum stă cu virtutea și privilegiul de a te afla mai presus de supuși și cât de normale, utile, inevitabile, obligatorii, importante, urgente, necesare sunt măsurile luate de ei împotriva noastră vom ajunge să sucombăm. Acești politicieni (a se citi mincinoși) trebuie puși la punct cu orice ocazie.
Posted on 9 octombrie 2011 la 10:02 am.
Faptul ca „radicalismul” contestatar (rezidual) se manifesta mai mult la romanii plecati (scapati) decit la cei care stau de 20 de anii in pat cu violatorii lor – are explicatii semnificative. Pirghia „auto-educarii” este greu de contracarat, putind fi rasturnata doar o data cu schimbarea fiziologiei socio-politice. In schimb, am putea declara razboi celuilalt instrument de domesticire si alienare – mediei aservite parazitilor ancorati de putere. Tele-populatia se raporteaza la o falsa realitate, crezind-o oglindita mediatic. Privesc omul si societatea prin ecranul „formativ”. Putini sesizeaza ca „oglinda” confiscata deformeaza, triaza, ascunde, creeaza valori si misiuni artificiale, dirijeaza nazuinte – si ca trebuie sparta.
Indrazniti/Forumul este conceput in ideea de a oferi o platforma de dialog-dezbatere libera, o alternativa de comunicare si schimburi informationale nefiltrate/necenzurate ! …deschis publicarii in mod LIBER, fara cont utilizator (puteti deschide/publica subiecte sau raspunde), CLIC AICI : http://www.voceapoporului.com
Posted on 9 octombrie 2011 la 12:47 pm.
@Paun Cristian
„Acești politicieni (a se citi mincinoși) trebuie puși la punct cu orice ocazie.”
Schimbarea a inceput de sute de ani insa evolueaza incet. Uite un ebook care explica transformarea prin care trece omenirea in acesti ani: http://scr.bi/9AOB2N (The Descent Of Power by Robert Greene)
Posted on 9 octombrie 2011 la 1:42 pm.
waalayaab wax kasta o xun anaga ayaa tusaale u ah ninkaas dhaqta lee ayuu ka maqlay somali ayaa caradaadyqa lkn run ahaanti carabta ayaa boqol jibaar nooga badan lkn somalida wax mabaran waa jaahiliin luuqada wadanka xitaa kan shaqaya mayaqaan sababtaas ayaa naluu sara wax kasta ma arkaysid somali ka hadleesa tvyada dooda lkn markasta waxa arkaysa nin ama 3 carab ah oo isdufaacaya shid fowqul shid qabiil duli ahU codee: 0 2
Posted on 16 noiembrie 2016 la 10:46 am.