Statul modern şi intervenţia sa în viaţa noastră este justificată în permanenţă de socialişti de prezenţa unui contract social care stă la baza acesteia şi legitimează agresiunea instituţionalizată prin care statul ne forţează să fim „mai incluzivi” şi „mai participativi” acolo unde vrea el şi când vrea el. Istoria apariţiei statelor este foarte complexă şi foarte greu de clarificat şi argumentat utilitatea lor pentru existenţa noastră (care trebuie să meargă mai departe de ideea că statul este şi rămâne un instrument eficient de îmbogăţire pentru cei care dobândesc puterea politică). Şi mai greu de explicat este modul în care statul a adăugat gradual noi şi noi atribute rolului pe care şi l-a „asumat” faţă de cetăţenii săi, atribute care astăzi frizează logica economică: protecţia concurenţei făcută de un monopol, protecţia consumatorului, protecţia mediului înconjurător, crearea de locuri de muncă şi asigurarea unei ocupări totale, administrarea pensiilor noastre etc. 

În primul rând este foarte greu de argumentat că poate exista un astfel de contract social VOLUNTAR între indivizii unei societăţi. Este imposibil să credem că, fără violenţă, opresiune sau ameninţarea cu moartea rapidă, astfel de contracte prin care cineva cedează voluntar din libertatea sa ar fi apărut natural în existenţa noastră. Este contra firii umane să credem că de bună voie ne-am dorit să fim sclavi şi obedienţi unei structuri care devine suverană pe o parte din existenţa noastră şi îşi rezervă dreptul şi plăcerea de a interveni oricând pentru a ne determina să ne schimbăm comportamentul într-unul incluziv şi participativ. Orice contract (social sau nu) care nu emerge din libera exprimare a voinţei celor care îl semnează este şi trebuie să rămână un contract NUL de drept.

Unii ar argumenta că acest voluntariat a existat şi există şi că el a venit din faptul că la momentul construirii statului / semnării contractului social acesta a venit la pachet cu o serie de drepturi fundamentale: dreptul la vot şi la a fi ales în structurile de conducere ale statului / de control al acţiunii acestuia sau chiar menţinerea dreptului de a emigra dacă nu ne mai convenea cât de opresiv a devenit statul. Un prim contra-argument ar fi că orice cadou primit de la stat (dreptul de vot, libertatea de a emigra) nu e obligatoriu să fie însoţit şi de obligaţii mult disproporţionate (de a fi obedient unei structuri suverane, de a te supune şi de a ceda din suveranitatea ta unor indivizi străini de existenţa şi de viaţa ta).  Admiţând apoi că totuşi există aceste „drepturi” acordate sub formă de cadou, observăm că în statele „moderne” şi „democratice” e tot mai dificil să accezi la putere pentru un om de rând (a se vedea disputa dintre votul uni-nominal şi cel pe liste şi cum poate ajunge o persoană normală în Parlament) iar dreptul de a emigra este puternic obstrucţionat cu cât o ţară devine mai socialistă (adică cu cât contractul social anulează mai multe drepturi şi adânceşte sclavia la nivel de indivizi). Obedienţa faţă de puterea politică este asumată de către unii ca fiind ceva natural şi normal, deşi în momentul în care ea e aplicată pe propria persoană lucrurile încep să scârţâie (toţi se văd regi, preşedinţi, miniştri adică la cârma societăţii şi nu pe eşafodul care le curmă viaţa pentru că aşa a decis puterea politică).

O altă categorie de susţinători ai contractului social (cei din jurul lui Locke) cred în ideea că doar o astfel de iniţiativă poate aduce împreună membrii unei societăţi şi că prin votarea contractului social şi apoi amendarea sa periodică şi permanentă se poate obţine un contract social care să fie permanent îmbunătăţit şi adaptat la schimbările din societate. Problema este că votarea unui astfel de contract social cu majoritate şi nu cu unanimitate ridică serioase semne de întrebare cu privire la efectele unui astfel de contract social asupra minorităţii. Argumentele pentru care s-a renunţat la unanimitate în votarea contractului social ţin de ideea că toţi oamenii din societate trebuie să se mişte în direcţia evoluţie a societăţii impusă de majoritatea membrilor ei (chiar dacă direcţia aceasta înseamnă un război nuclear sau un război cu teroriştii), că e foarte costisitor să obţinem unanimitatea şi că guvernele suverane formate prin majoritate nu vor putea să nu includă şi minoritatea în deciziile lor. Evident că, încetul cu încetul, societăţile moderne au devenit foarte politizate, conduse de adevărate oligarhii care sunt legitimate nu cu majoritate ci cu minoritate de voturi (mulţi refuză să mai meargă la vot dezamăgiţi de liderii politici care asumă astfel că cei care nu merg la vot îi votează tacit pe ei şi contractul lor social), care cumpără aceste voturi prin tot felul de mecanisme tot mai complexe şi mai greu de dovedit cu legea în mână. Puterea politică este obţinută întotdeauna de către cei mai numeroşi (tot mai rar însă), mai vocali şi mai activi membri ai societăţii care după ce o dobândesc o deturnează în folosul celor puţin care i-au votat. Ea va bloca şi va face tot mai dificilă orice iniţiativă populară de a schimba ceva la contractul social într-un termen rezonabil de scurt.

O altă perspectivă dată contractului social este aceea că el reprezintă un mod prin care indivizii din societate cedează o parte din suveranitatea lor TUTUROR membrilor societăţii (Rousseau). Noi, de fapt, ne supunem tuturor (adică şi nouă) şi acest lucru este posibil prin crearea unor instituţii care să ne reprezinte interesele tuturor. În acest fel nu putem deveni sclavi unui stăpân care poate fi sclavul nostru în acelaşi timp. Legea şi instituţiile statului trebuie să fie imparţiale şi să se refere la toţi din societate fără a avantaja pe unii sau pe alţii. Interesul comun este cel care va sta la baza oricăror decizii pe care le vor lua astfel de instituţii. Nici o astfel de abordare nu stă în picioare pentru că cel care va conduce societatea şi către care cedăm din suveranitatea noastră va avea putere absolută asupra noastră pentru ceea ce am cedat către el (să zicem că cedăm dreptul de a fi educaţi de către el). Ori având această putere absolută, cei care intră în componenţa acelor instituţii se vor purta ca stăpâni de sclavi şi nu ca sclavi iar eu ca sclav şi stăpân de sclav în acelaşi timp nu am nici o putere asupra lui. În final se ajunge tot la acea oligarhie care va stăpâni societatea din postura unui suveran cu drepturi absolute şi care în numele „interesului comun” va decide pentru el şi prietenii lui, noi având limite serioase în a-l controla.

Contractul social intră direct în conflict direct cu drepturile naturale pe care raţiunea umană le descoperă din prima clipă a existenţei sale ca fiind absolut necesare cooperării cu ceilalţi membri ai societăţii. O parte a adepţilor contractului social (grupaţi în jurul lui Rand) au aruncat la gunoi aceste drepturi naturale (cum este cel al proprietăţii private) şi au conchis că la semnarea contractului social indivizii societăţii trebuie să decidă şi să ajungă la un consens cu privire la ce drepturi sunt considerate naturale şi ce nu. Ori tocmai aceasta este problema cu drepturile naturale: ele nu au nevoie de nici un consens. În plus, este interesant cum ar trebui obţinut acest consens şi dacă lista drepturilor naturale se poate schimba ulterior şi cum. Adepţii din jurul lui Ayn Rand şi a viziunii sale asupra contractului social (care a încercat o combinaţie între Hobbes şi Locke fiind mai apropiată de Hobbes) aduc frecvent în prim plan situaţia în care nu am adopta un contract social prin ignorarea / alterarea unor drepturi naturale: am avea o multitudine de coduri comerciale / civile sau penale, am avea instanţe cu duiumul şi am avea un haos în societate (mulţi îl interpretează ca fiind similar situaţiei din Somalia). Monopolul statului asupra codului de legi şi asupra aplicării / implementării acestor legi stabilit prin contractul social de tip „randian” are şi el problemele similare din celelalte contracte sociale: întotdeauna aceste legi vor fi făcute să fie încălcate de către cel care le aplică, prin legi se va deturna bunăstare către cei care au acest monopol şi va fi foarte greu ca, având legea în mână, să ne apărăm împotriva agresiunii statului într-o instanţă a sa.

Contractului social îi sunt asociate virtuţi pe care nu le are. El este un contract contra naturii umane care nu poate fi invocat pentru a justifica ceea ce ne impune statul în fiecare zi. Este un contract care legitimează sclavia noastră faţă de nişte structuri / instituţii corupte şi coruptibile indiferent de loc şi spaţiu. Chiar dacă avem impresia unei libertăţi aparente (pot să scriu pe blog ce vreau, pot să vorbesc ce vreau cu prietenii mei, pot să mănânc cât vreau sau să merg la toaletă de câte ori vreau eu pe zi), în realitate suntem împresuraţi de lanţuri invizibile care devin tot mai grele şi mai împovărătoare şi care ne obligă să facem tot mai multe lucruri întru prosperitatea unei oligarhii care se bucură din plin de beneficiile contractului social.


0 comentarii la “Contractul social şi sclavia modernă”
  1. Vasile a spus:

    Cristian, drepturile naturale reprezinta o nascocire la fel de fictiva ca si contractul social.

  2. Ontelus Dan Gabriel a spus:

    Coruptibilitatea naturii umane afecteaza grav, in cele mai multe dintre cazuri, ,,contractul social” si ,,drepturile naturale”. Altfel, in absenta ratiunii, increderii si solidaritatii, fie si limitate, ,,homo homini lupus est”.

  3. i-conomics a spus:

    cred ca noi doi impreuna avem mai multe degete de cat indivizi in aceasta tara capabili cu adevarat sa intelega ceea ce spui ….

  4. Paun Cristian a spus:

    @ Vasile

    Cred că fiecare dintre noi AVEM DREPTUL NATURAL DE A DISPUNE DE PROPRIUL CORP și că acest DREPT nu e deloc o NĂSCOCIRE SAU O FICȚIUNE. Și mai sunt și alte DREPTURI NATURALE.

  5. John Galt a spus:

    „El este un contract contra naturii umane” – e impotriva EXISTENTEI! Impotriva REALITATII!!

    🙂

    Cei care cred in povesti din Wonderland sunt pur si simplu nebuni. 🙂

  6. Vasile a spus:

    @Paun CRISTIAN

    Si CARE sunt celelalte „drepturi NATURALE”?

  7. Paun Cristian a spus:

    @ Vasile

    Dreptul natural este un drept cu care ne naștem și pe care nimeni nu are dreptul să ni-l ia.

    Drepturi naturale:
    – dreptul la viață
    – dreptul de a putea dispune de corpul nostru
    – dreptul de a te apăra împotriva unei agresiuni asupra corpului tău și asupra vieții tale
    – dreptul de a fi liber
    – dreptul de a avea o proprietate și de a o obține liber prin apropriere (acolo unde nu există proprietar) sau prin implicarea în schimburi voluntarea de bunuri produse de tine sau produse de alții pe care le achiziționezi în scopul de a le revinde altor indivizi. În termenul de ”proprietate” se include orice bun dobândit prin mijloacele de mai sus. Poți obține active în proprietate și prin muncă dar și prin implicarea în schimburi voluntare. Până la urmă munca e tot un schimb voluntar.

    Unii mai includ în listă:
    – dreptul de a fi fericit
    – dreptul de a te exprima liber
    – dreptul de a crede în ce vrei tu
    – dreptul de a gândi liber ce vrei tu
    – dreptul de a te exprima cum vrei tu
    – dreptul la intimitate / viață privată

    E suficient să ne uităm la ceea ce înseamnă ființa umană și să înțelegem ce ne diferențiază de animale pentru a extrage apoi acele drepturi naturale cu care am fost înzestrați din prima clipă a existenței noastre. Aceste drepturi sunt (ar trebui să fie) de neatins de către nimeni.

    E foarte puțin probabil (imposibil aș zice) ca un contract social să presupună ca eu voluntar să renunț la o mică parte din aceste drepturi naturale. Aplicați acest exemplu pe cazul căminului dumneavoastră actual: ați fi de acord voluntar să permiteți ca la orice oră cineva să intre în casă să vă folosească toaleta? Eu nu cred… și atunci a fost nevoie de un contract social / legea care să dea unele drepturi legale celor care au interes să vă folosească toaleta la orice oră.

    Și atunci a fost nevoie de indivizi care să nu dea doi bani pe drepturile naturale (mai ales pe dreptul de proprietate considerându-l că nu e unul natural și că întotdeauna va duce la polarizarea proprietății și de aici la conflict). Și cel bogat și cel sărac se vor implica în schimburi. Ambii vor fi interesați de cooperarea socială (am anticipat puțin ceea ce știam că veți face în continuare – veți ataca dreptul de proprietate ca fiind un drept natural).

  8. Marius S. a spus:

    @John Galt,

    ce ne zici de drepturile naturale. Daca nu ma insel, esti un observator al problemei.

    Ar mai fi si alte drepturi naturale pe langa cele enumerate de dl Paun?

  9. Alex Nicolin a spus:

    Gand la gand cu bucurie:
    http://ecol.ro/content/dictatul-social

  10. John Galt a spus:

    Eu as zice ca sunt mai putine, pentru ca dreptul la libera exprimare NU este un drept natural. Numai Ciomsky crede in asa ceva si vezi unde s-a ajuns – miscari de tip LGBT in plina strada si in parc, FARA a tine cont de dreptul meu de a NU vedea asa ceva, daca nu vreau.

    Pentru mine, drepturile naturale, INALIENABILE (adica te nasti cu ele in orice tara de pe glob), sunt urmatoarele:

    – LIFE
    – LIBERTY
    – Pursuit of Happiness.

    SI ATAT! Altele nu sunt.

    Life = viata, respectiv proprietatea asupra propriului meu corp. Si implicit asupra rodului muncii mele, proprietatii asupra bunurilor care imi asigura EXISTENTA.

    Liberty = dreptul de a fi lasat in pace, NIMENI neavand nici un drept asupra mea fara ca eu sa fi intrat voluntar intr-un contract sau intelegere cu el.

    Pursuit of Happiness = dreptul de a CAUTA fericirea, pentru ca nu iti garanteaza nimeni ca o vei si gasi.

    Dreptul la munca, de exemplu. e o LIBERTATE de a pleca unde vrei, pe ce salariu vrei, e o confirmare a FAPTULUI ca nu esti SCLAV. De partea cealalta, a angajatorului, dreptul la munca este privilegiu, pentru ca iti este acordat. Nu „castigat”, nu e „fundamental” sau cine stie ce alta expresie folosita de socialisti.

    Drepturile inalienabile NU sunt privilegii. Nu ti le poate acorda NIMENI, nu ti le poate lua nimeni, si nici tu nu poti sa renunti la ele, chiar daca ai vrea.

    Orice sistem legislativ care ignora sau incalca aceste lucruri este IMORAL si implicit INJUST, din radacina, orice manifestare sau incercare de aplicare a lui generand numai coruptie. Nu exista compromis aici. Relativismul moral, coruptia si suferinta de acum exact de aici vin. Pana nu se va intelege acest lucru nu o sa facem decat sa ne luptam cu Gravitatia. Sau cu propria Existenta.

  11. John Galt a spus:

    Marius, nu sunt doar un observator. Uneori (rareori :P), am impresia ca sunt si participant.

    Ce zici, crezi ca ceea ce vezi in jur (sau pe ecran, chiar acum) e REALITATE? 🙂

    Esti sigur? 😛

  12. Vasile a spus:

    @Cristian Paun, iti dai seama ca nu poti demonstra ca vreunul dintre aceste drepturi exista in mod natural?

  13. John Galt a spus:

    Ba da. Gravitatia exista? Logica exista? Existenta exista? Traim in Wonderland?

  14. Vasile a spus:

    @John Galt, zeii exista?

  15. Marius S. a spus:

    @John Galt,

    m-ai pierdut cu intrebarea ta 😆

    Depinde ce definim a fi REALITATE. Este o realitate faptul ca noi doi tocmai comunicam prin intermediul acestui ecran. La fel, trebuie sa tratez ca real (cu realism) ceea ce ma inconjoara, altfel risc, in multe ocazii, sa o patesc big time. Ce valoare de adevar au aceste Realitati… ramane de vazut, de la caz la caz

    Apropo de drepturile naturale. Any bibliography? 🙂 engleza si/sau romana

    Mersi 😉

  16. Marius S. a spus:

    PS: de exemplu, Vasile se vrea a fi real, dar e mult prea puțin convingator 😆

    ”o nascocire la fel de fictiva” (primul comentariu) 😆

  17. Isailă Brătfălean a spus:

    Nu există drepturi naturale, asta e o imbelicitate ca și materialismul istoric al Marx. Tot ce ține de om este teoretic la dispoziția individului și a celorlalți în anumite convenții sociale. Și nicio astfel de convenție nu este ideală, nici indiscutabilă. Omul se poate apropia de ideal, dar nu îl poate atinge. Cei cu „drepturile natuale”, cu „materialimul istoric” sunt niște mistici.

    Au fost societăți în care jertfa umană era de bon ton (soli către zei, soții urmându-și soțul, tineri sacrificați pentru supraviețuirea celorlalți). Asta apropo de dreptul de dispune de propriul corp.

  18. Marius S. a spus:

    Ce contra-argument ridicol. A fost candva o societate in care asa si pe dincolo. Iar materialismul istoric e opera misticilor? 😆 Bietii mistici, ce s-au mai ”demonetizat”

  19. Vasile a spus:

    Marius S. vrea sa creeze impresia unui om inteligent. De ce esueaza?

  20. Vasile a spus:

    @ Isailă Brătfălean, sunt de acord cu ce ai scris.

  21. Marius S. a spus:

    ouch, Vasile 😆

    ce zici, demonstrezi existenta Existentei?

  22. John Galt a spus:

    N-are cum, Vasile e un nihilist..

    🙂

  23. Vasile a spus:

    Marius S, pot sa-ti demonstrez ca esti prost, dar prefer sa discutam despre drepturile naturale si contractul social.

  24. Paun Cristian a spus:

    @ Isăilă
    @ Vasile

    Oamenii diferă de animale prin faptul că au conştiinţă de sine. Oamenii spre deosebire de animale se implică în schimburi. Diviziunea muncii a făcut ca noi oamenii, spre deosebire de animale, să ne specializăm în funcţie de abilităţi, ceea ce ştim, instrumentele pe care le putem dezvolta. Omul spre deosebire de animale umblă îmbrăcat, stă într-o casă, are familie de care are grijă şi are multe alte lucruri pe lângă corpul său. Aceste lucruri devin prelungirea corpului său şi pot fi obţinute prin:
    1. Muncă (îmi cos singur hainele, îmi construiesc singur casa)
    2. Schimburi voluntare (vând ce am produs în exces prin munca şi inteligenţa mea)
    3. Schimburi voluntare în care vând ce au produs alţii (de la care nu am FURAT cu AM CUMPĂRAT VOLUNTAR fără să le încalc proprietatea) către alţii
    4. Apropriere de lucruri pe care nu le revendică nimeni

    Pe lângă acest mijloace de construire a proprietăţii mele mai există şi o alta: FURTUL de la alţii. Furtul este propovăduit de cei care nu pot realiza construirea proprietăţii prin mijloacele de mai sus (cele 4). Furtul se poate face prin agresiune directă sau prin AGRESIUNE INSTITUŢIONALIZATĂ. Inventez STATUL şi CONTRACTUL SOCIAL de sclavie prin care INVENTEZ că oamenii ar fi de acord să cedeze VOLUNTAR din libertatea lor şi din drepturile naturale.

    Omul spre deosebire de animale are această PRELUNGIRE a CORPULUI SĂU care este PROPRIETATEA INDIVIDUALĂ. El trebuie SĂ FIE LIBER SĂ DISPUNĂ DE EA AŞA CUM TREBUIE SĂ FIE LIBER SĂ DISPUNĂ DE PROPRIUL CORP. Acela care nu poate dispune LIBER DE PROPRIUL CORP (implicit de proprietatea sa) E SCLAV ALTUIA.

    Bănuiesc în ce calitate negaţi această SCLAVIE care încalcă DREPTURILE NATURALE. Calitatea de STĂPÂN DE SCLAV ŞI DE AGRESOR pe care o apăraţi fără argumente e evidentă.

    Dacă aveţi o alternativă la modul în care am descris mai sus OMUL aş fi curios să o aflu. Eu cred că am descris EXACT REALITATEA UMANĂ fără să o denaturez.

  25. Marius S. a spus:

    😆 ”o NASCOCIRE la fel de FICTIVA”

    Asta se numeste, in opinia ta, discutie pe marginea contractului social

    Din cate observ, tu poti demonstra absolut TOT, cat le poate capul unora, cum sta treaba cu drepturile naturale sau contractul social 😆

    Nu stiu daca-ti pot demonstra ca esti prost, nu prea meriti timpul meu, dar cel putin m-ai scutit de demonstratia penibilului in care te scalzi (prin expresia de mai sus)

    Vezi-ti de drum, Lotzi

  26. Vasile a spus:

    @Marius S, zis Limbricel, este grav sa fi prost si, cu toate acestea, sa incerci sa epatezi. Ar fi bine sa nu-ti pierzi timpul in discutii care „nu merita timpul tau”.

    @Cristian Paun, nu neg existenta drepturilor, ci doar teoria drepturilor naturale.

  27. John Galt a spus:

    Negi logica. Ratiunea umana. Ceea ce ne deosebeste de un animal.

    Uite un link pe tema asta, pentru ca pe celalalt de mai sus nu ai avut curiozitatea (curajul) sa-l vezi.

  28. Vasile a spus:

    @John Galt, logica si „ratiunea umana” (de parca ar mai fi si altfel de ratiune) reprezinta drepturi naturale?

  29. John Galt a spus:

    Pe tine nu te-a inzestrat natura cu asa ceva? 🙂

  30. John Galt a spus:

    Btw, in caz ca nu faci diferenta sa stii ca ratiunea e ceva mai mult decat simplul instinct. Desi seamana. 🙂

  31. Vasile a spus:

    @John Galt, tu esti destept! Am incercat doar sa-ti arat ca „ratiunea umana” este o tautologie.

  32. ionut a spus:

    Drept = incuviintarea unei actiuni independente in interiorul proprietatii legitime (dobandite prin homsteadig, contract sau mostenire/donatie).
    Drepturile „naturale” sunt valabile petru toti oamenii, tot timpul. De aceea „drepturile pozitive” (de genul: dreptul la sanatate, la educatie, la un loc de munca decent, la o locuinta decenta etc.) nu sunt drepturi, ci privilegii, obligatii sau permisiuni.
    Mai mult nu putem vorbi despre drepturi fara sa vorbim despre dreptul de proprietate.

    @Vasile

    Cand tu afirmi: „eu sunt Vasile” (adica sunt prorietarul propriului corp), noi, ceilalti, trebuie sa te credem? Si daca da, in virtutea a ce (asta e hosteadingul)?

    P.S. Ratiunea, praxeologic vorbind, nu inseamna „acomodarea perfecta a mijloacelor la scopurile propuse” (atribut intangibil omului).
    Cand e un individ rational: cand prefera munca agrementului sau invers?

  33. ionut a spus:

    In comentariul anterior am macelarit de fo’ 2 ori cuvantul homesteading. Mea culpa!

  34. Mai conteaza? a spus:

    >Oamenii diferă de animale prin faptul că au conştiinţă de sine. Oamenii spre deosebire de animale se implică în schimburi. Diviziunea muncii a făcut ca noi oamenii, spre deosebire de animale, să ne specializăm în funcţie de abilităţi, ceea ce ştim, instrumentele pe care le putem dezvolta. Omul spre deosebire de animale umblă îmbrăcat, stă într-o casă, are familie de care are grijă şi are multe alte lucruri pe lângă corpul său.

    Deci albinele in fagure nu sunt specializate, nu sunt intr-o familie pe care o ingrijesc si nici nu au casa. Nici pasarile nu au pe langa corpul lor multe alte lucruri din care sa-si faca cuib. Nici castorii nu construiesc baraje ca sa le fie bine.

    >Aceste lucruri devin prelungirea corpului său şi pot fi obţinute prin:
    1. Muncă (îmi cos singur hainele, îmi construiesc singur casa)
    2. Schimburi voluntare (vând ce am produs în exces prin munca şi inteligenţa mea)
    3. Schimburi voluntare în care vând ce au produs alţii (de la care nu am FURAT cu AM CUMPĂRAT VOLUNTAR fără să le încalc proprietatea) către alţii

    1. Este evident il lumea animalelor
    2 si 3. Simbioza

    Concluzie: nu exista „drepturi naturale” pentru om, ci doar o conventie. Uzeaza de „drepturile naturale” la intalnirea cu un pradator infometat si o sa vezi ca se aplica doar GRAVITATIA(cum ii place lui JG), aka Cel mai puternic supravietuieste.

    > 4. Apropriere de lucruri pe care nu le revendică nimeni
    Omul spre deosebire de animale are această PRELUNGIRE a CORPULUI SĂU care este PROPRIETATEA INDIVIDUALĂ. El trebuie SĂ FIE LIBER SĂ DISPUNĂ DE EA AŞA CUM TREBUIE SĂ FIE LIBER SĂ DISPUNĂ DE PROPRIUL CORP. Acela care nu poate dispune LIBER DE PROPRIUL CORP (implicit de proprietatea sa) E SCLAV ALTUIA.

    Ce este natural in aproprierea cu titlu de proprietate, a unui bun nerevendicat? Ce face un bun deja apropriat sa fie nerevendicabil, pentru un al doilea, si unde e naturalul in toata situatia asta?
    Natural exista doar impunerea cu forta, fara sa existe insa proprietatea.

    >Dacă aveţi o alternativă la modul în care am descris mai sus OMUL aş fi curios să o aflu. Eu cred că am descris EXACT REALITATEA UMANĂ fără să o denaturez.

    Exact, ati descris REALITATEA UMANA. Adica conventiile arbritare, mai mult sau mai putin actuale, stabilite intre oameni. Amerindieni, triburile amazoniene au o parere despre asa zisele „drepturi naturale”.

    Plecand de la faptul ca suntem inconjurati de resurse limitate, o alternativa o constituie deplina colaborare si nu restrictionarea accesului la resursa apropriata din postura primului venit.

  35. Mai conteaza? a spus:

    @ionut

    Pana unde mergem cu homesteadingul? Suprafata pamantului? Atmosfera? Nucleul pamantului? Spatiu cosmic impartit dupa modelul statelor? Soare? Galxie?
    Si DACA o sa dam de ceva „verzisori”, o sa le explicam si lor cum e cu drepturile noastre naturale si inalienabile?

  36. ionut a spus:

    Pai cu homesteadingul mergi pana … unde poti, logic (si de obicei „mersul” e inapoi pe axa timpului, destul de limitat)!

    Altfel, te opreste cineva „sa-ti apropii” soarele?
    Du-te, marcheaza locul si da-i drumul la vanzarea de lumina si caldura! 😀
    Cat despre „verzisori”, pentru SF-uri de calitate a se consulta biblioteca!

    Derapajele multiple de la codul etic (valabil, acceptabil si „descoperibil” de natura umana, adica de toti oamenii) bazat pe drepturile „naturale” ale indivizilor se numeste, de fapt, istoria omenirii!
    P.S.”Arbitrara” e sclavia, de exmeplu!

  37. Mobgirl a spus:

    @ Mai conteaza?

    Eu adopt cu entuziasm sistemul tau alternativ (deplina colaborare si nu restrictionarea accesului la resursa apropriata din postura primului venit), si sustin ridicarea restrictiei asupra resurselor tale, care nu ar trebui sa fie doar ale tale.

    Prin urmare, te rog sa faci o lista a bunurilor/ veniturilor de care dispui ca sa sa-mi aleg de acolo lucrurile de care am nevoie.

    Sau ca sa fie mai simplu, mi-ar prinde tare bine sa-mi trimiti lunar jumatate din salariul tau.

    Multumesc mult, si daca mai ai prieteni care iti impartasesc convingerile, te rog sa ma anunti si pe mine. Ca si eu am prieteni in cautare de persoane care doresc sa-si imparta veniturile cu ceilalti, in numele colaborarii.

  38. John Galt a spus:

    <>

    Tin sa va anunt ca eu am reusit sa-l apropii putin. Totul e sa incerci..

    Dar fara nonsensuri si alte „tautologii”. 🙂

  39. John Galt a spus:

    Soarele, ca de el vorbeam.

  40. suveranul a spus:

    Contractul social EXISTA, si aici nu ma refer la exista unui document ci la un procedeu de contract verbal chiar, si nu numai, in care omul ca fiinta umana consimte sa devina subiect de drept- titular de drepturi si obligatii- PERSOANA FIZICA- acea prelungire a omului-proprietatea sa individuala- aceea fictiune a legii care-i poarta numele. Priviti toate acetele emise de guvern, pasaport, CI, permis numele este trecut in majuscule- Capitus Diminutio Maxima-pierderea libertatii- sclavie.

    Cat despre drepturi naturale, sunt drepturile inalienabile la care nu poti renunta nici tu. Vin incluse in tine din momentul nasterii. Statul nu ofera drepturi ci privilegii, din moment ce le poate revoca, dar cui!? Evident ca nu omului si persoanei fizice, capacitatea juridica a fiecarui individ.
    Dumnezeu judeca Oamenii, judecatorul persoane: fie fizice sau juridice, dar persoane-fictiuni-entitati-corporatii.

  41. suveranul a spus:

    Ignoranta in lege nu e o scuza.

    COntractul social ca oricare alt contract, pentru a fi valid este absolut necesar consimtamantul partilor contractante. In acest caz- individul contracteaza fie constient sau incontient, in consecinta fiind raspunzator fata de normele societatii- regulile acestui club-statuturile acestei corporatii -numita derizoriu si intentionatLEGE(sic).

  42. John Galt a spus:

    E obligatoriu? Pot cumva sa scap de el sau nu se poate?

    Pentru ca daca e obligatoriu atunci cred ca realizezi ca eu nu pot fi vinovat/raspunzator de nici o monstruozitate ce ar decurge din el, pentru simplul ca nu am avut de ales. Adica faptele si deciziile mele nu pot fi catalogate ca morale sau imorale, pentru simplul fapt ca alegerea nu imi apartine deloc.

Comentariul tau