Motto:Promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze un anumit competitor electoral ori un anumit candidat, precum şi primirea acestora de către alegător, în acelaşi scop, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani” (Legea 35 / 2008, Art. 55) 

Toată lumea a intrat deja în logica anului electoral. Asistăm la mişcări de culise, la negocieri în spatele cortinelor, la vânzări de tip „forward” de funcţii în diferite comiţii şi comitete, la împărţiri de potenţiale locuri în guvern şi pe lângă guvern. Tacâmul complet într-o ţară dependentă fundamental de factorul politic, în care prosperitatea nu se poate obţine dacă „nu cunoşti pe cineva” sau mai bine spus dacă n-ai pe cineva. Una din modificările aduse de votul de anul acesta pentru funcţiile locale este votarea dintr-un singur tur de scrutin a primarilor. Aparent am putea crede că este vorba despre o mişcare bună menită să ne salveze de cheltuieli suplimentare şi de stresul de a fi chemaţi de mai multe ori până la colţ de stradă (că de deranjat de la mici şi bere nu cred că se va pune problema pentru că alegerile vor fi toamna târziu spre iarnă deci malul râurilor curgătoare vor fi destul de brumate).

În realitate această mişcare „inteligentă” este un puternic derapaj de la principiile democratice şi de la reprezentativitatea aleşilor locali la nivelor celor pe care apoi spun că nu mai pot de grija lor. Dintr-o astfel de ecuaţie de vot nu va rezulta decât un ales şi mai puţin responsabil faţă de nevoile reale ale comunităţii sale, şi mai mult întors cu dosul la aceştia. De ce? Foarte simplu: să presupunem că într-o localitate de 100 de locuitori se vor înscrie foarte mulţi pe lista electorală. Prin absurd ar putea să se înscrie 99 dintre ei care vor vota fiecare cu ei înşişi. Unul singur însă nu se va înscrie şi va vota cu unul dintre cei 99. În acest caz, dintr-un singur tur de scrutin cineva ajunge primar cu 2 voturi şi va decide pentru întreaga comunitate de 100 de votanţi. Adică reprezentativitatea sa la nivelul comunităţii locale va tinde asimptotic către zero. E clar că în campania electorală nu se va discuta despre poduri, drumuri, canalizări sau racordări la reţeaua de gaz (tot ce ar face viaţa mai bună) ci despre cât a scos din buzunar un candidat sau altul pentru a izbândi într-o cursă electorală ce îl va propulsa apoi într-o antrepriză profitabilă prin care îi va jecmăni pe cei care i-a votat înzecit pentru brichetele care l-au „obligat” să vâre mâna în buzunarul propriu iniţial. Votul din România seamănă tot mai mult cu cucerirea şi asuprirea incaşilor care au primit oglinzi şi mărgele pentru aurul din templele lor

Votul din România a devenit o şaradă tristă şi lipsită de orice speranţă de mai bine. Aceeaşi politicieni prăfuiţi (nu că alţii mai noi proaspăt scoşi din cutie ar face mare scofală), plimbaţi pe la toate partidele, terfelesc bruma de program electoral într-un melanj bulversant pentru cel care vrea să voteze idei şi nu feţe sau imagini cu rânjet ameţitor. După ce că democraţia actuală în care trăim este tot mai problematică şi promovează aleşi care sunt tot mai puţin reprezentativi cu comunitatea locală, „emerşi” fiind din măruntaiele unor partide tot mai depărtate de orice ideologie sau set de principii şi morală, decidem să ne îndreptăm şi mai mult către ciuntirea unanimităţii sau măcar a unei majorităţi calificate de oameni care merg la vot. Este clar că aceste alegeri (cel puţin la nivel local) vor avea acelaşi efect scontat, dacă le corelăm şi cu calitatea îndoielnică a celor care îşi vând votul de sărăcie pe o brichetă, parfum de maşină sau găleată strident colorată.  Greaţa şi lehamitea de a merge la votul conceput în acest chip este una evidentă. Aleşii locali, în loc să fie cei care păzesc interesele cetăţenilor pe care îi păstoresc, ajung să fie ei păziţi de gărzi de corp cu girofaruri şi maşini de escortă atunci când fac „băile de mulţime” care le încarcă bateriile de orgoliu şi îi gâdilă dulce în amorul propriu. Totul e doar o cacealma de democraţie şi de libertate pe care o trăim zi de zi ca pe o piesă proastă de teatru ieftin vândut pe cupoane de reduceri la ofertă.

PS: A fost recent înaintată în Parlament o propunere de modificare a legilor electorale în vigoare care să micşoreze pedeapsa pentru infracţiunea de oferire de mită electorală (de la 6 luni – 5 ani la 6 luni – 3 ani), s-a respins în comisie amenda pentru cei care nu merg la vot (era prevăzută o amendă între 1000 şi 1500 lei) şi s-a admis că se pot împărţi materiale cu valoare simbolică la electorat. Hilar este că în propunere este menţionată o listă de „atenţii” care vor fi interzise (alimente, alcool, tutun) şi bunuri cu valoare semnificativă (ce înseamnă aceasta numai legiuitorul ştie însă), existând practic o listă infinită de alte bunuri care pot fi oferite în următoarea campanie drept cadou. (vezi aici propunerile).

Video pe aceeaşi temă (bibliografie selectivă):

[1] Telefoane mobile de la PSD (1)  – apasă aici

[2] Vot cumpărat cu bani şi mâncare – apasă aici

[3] Telefoane mobile de la PSD (2) – apasă aici

[4]  Pungi cu daruri de la PDL printre blocuri – apasă aici

[5] Pungi cu daruri de la PDL pe la oameni sărmani – apasă aici


0 comentarii la “Votul de primari într-un tur de scrutin”
  1. ionut a spus:

    E clar că în campania electorală nu se va discuta despre poduri, drumuri, canalizări sau racordări la reţeaua de gaz (tot ce ar face viaţa mai bună)”

    Cristi, cererea de poduri, canalizari sau racordari la reteaua de gaze nu se afla prin referendum, in campania electorala (nu ti-o spun tie personal, unul dintre putinii economisti care mi-a dovedit ca intelege tainele stiintei economice). Referendumul asta e mincinos si are, cel mult, rezultate intranzitive. Adica fie 3 candidati si 3 proiecte prezentate in campanie: construirea unui pod, a unei scoli sau a canalizarii. Aici vine surpriza: rezultatele vor fi, de regula, intranzitive: oamenii vor prefera podul scolii, scoala canalizarii si canalizarea podului. D’asta guvernarea/conducerea la nivel local prin referendum (sau plebiscit) este mincinos-ineficienta.
    Cererea reala nu poate fi aflata decat in cadrul pietei, prin plebiscit continuu si permanent, ora de ora, minut de minnut (cumparare si abtinerea de la cumparare). De aceea democratia pietei e net superioara democratiei politice.

    Imi pare rau, problema e insasi „logica” democratica, comform careia cel care poate fi mituit electoral cu o bricheta poate decide! Asta nu inseamna ca daca nivelul mitei electorale s-ar ridica la cate un logan pentru fiecare lucrurile ar sta diferit…

  2. Păun Cristian a spus:

    @ ionut

    Multumesc pentru aprecieri.

    E clar că sistemul e problematic. Am spus-o şi eu şi o spun încontinuu. Oameni care fac averi colosale fie din privilegiile pe care statul le acordă lor (gaze ieftine), fie din renta politica pe care o extrag împărţind „bunăstare” către popor sunt de succes în România (şi nu numai). E clar că într-un astfel de sistem „omul nou” nu e niciodată soluţia. Ideea pe pe care am vrut să o scot în evidenţă a fost aceea că, admiţând logica celor care încă mai cred în mersul la vot ca soluţie pentru prosperitatea noastră, votul dintr-un singur tur de scrutin e mult mai prost decât cel din mai multe tururi şi AMBELE la fel de proaste prin comparaţie cu unanimitatea. Iar cumpărarea de voturi e proastă inclusiv atunci când vorbim de unanimitate de voturi într-o comunitate. Politica nu e soluţia la bunăstarea noastră. Asta nu înţelegem şi nu reuşim să schimbăm în mentalul colectiv.

    Cred că putem la nivelul unei comunităţi locale avea prin UNANIMITATE bunuri comune (un drum, un pod, o şcoală). Însă stabilită voluntar de toţi membri, cu vot prin unanimitate şi pe bază de contract clar între membri şi apoi între membri şi cel care va construi şi administra şcoala, podul sau drumul în numele comunităţii. Pot exista bunuri comune folosite de un număr de privaţi care însă au LIBERTATEA să se retragă oricând doresc din acest contract. De aici însă la a extrapola genul acesta de contracte private pe bunuri comune la contracte sociale imposibil de negociat sau de părăsit e cale lungă. Caracterul VOLUNTAR şi UNANIMITATEA sunt fundamentale pentru orice contract de bunuri comune la nivelul unui grup de oameni care, trebuie spus, POT EXISTA (dovadă că la bloc avem lift).. Ori politica le viciază taman pe ambele si face ca democraţia pieţei – care presupune voluntariat, faliment adică asumarea erorii şi unanimitate – să fie superioară democraţiei politice care nu presupune nici una dintre ele.

    O altă idee din articol este cea legată de EŞECUL PERMANENT AL STATULUI în a ne proteja de ticăloşi, el fiind, prin reprezentanţii săi, principalul ticălos. Cumpărarea de voturi şi mita electorală rămasă sistematic nepedepsită e ca vânzarea de droguri în puşcărie (care se întâmplă inclusiv în state considerate mai democratice). Acest permanent eşec al statului şi permanenta fraternizare cu ticăloşii şi nu cu cei buni e de-a dreptul greţoasă. Greaţa e şi mai mare când suprapunem videoclipurile din bibliografia articolului peste „inocenţa” cu care pozează aceşti politicieni în băile de mulţime electorale şi când ne vorbesc despre virtuţiile „omului nou” şi ale sistemului „care va arăta complet altfel” dacă îl învrednicim cu putere. Încă mai sunt în România oameni care se lasă prostiţi în masă de iluziile vândute pe post de mic dejun sau cină de aceşti ticăloşi care mişună în jurul puterii.

  3. ionut a spus:

    1) Nu vad de ce cumpararea de voturi ar fi mai nociva decat cersitul lor.
    2) Vanzarea de droguri (ca si consumul) sunt actiuni perfect legitime, care n-ar trebui pedepsite prin legislatie. Atentie, pentru a nu se intelege gresit, fraza de mai sus nu inseamna ca eu sunt de acord cu consumul sau vanzarea de droguri, ci e doar delaratia mea de libertarian. Conform careia e ilegitim sa folosesti violenta, inclusiv cea „legala”, impotriva unui non-agresiv!
    3) „EŞECUL PERMANENT AL STATULUI în a ne proteja de ticăloşi”. Imi pare rau, aceasta este o viziune angelic-benevolenta asupra statului pe care, eu unul, n-o impartasesc. Nu e vorba despre nici un esec, ci doar ca statul (ca orice monopol dealtfel) uraste concurenta! 😀 Cu alte cuvinte, de facto, toate actiunile statului sunt indreptate catre mentinearea monopolului ticalosiei, jafului, agresiunii institutionalizate.

  4. Alexandra a spus:

    @ Cristi
    Ceea ce nu surprinzi in toata aceasta expunere in care dai vina pe stat, care are un „esec permanent” este urmatorul aspect:
    chiar daca este un singur tur de scrutin la alegerea primarului, reprezentativitatea acestuia, indiferent de culoarea politica finala, va fi umilitor de mica pentru comunitatea respectiva. Alegerea de catre minoritate a unui conducator/reprezentant pentru majoritate nu este neaparat (de fapt, deloc!)un esec al statului, notiune abstracta in acest context de altfel, ci un ESEC al POPULATIEI, adica al nostru al tuturora. Complacerea in aceasta situatie in care ne place sa avem ceva de facut in duminica alegerilor (bem, mancam, calatorim, dormim….)doar sa nu mergem la vot, dar dupa aceea comentam si gasim vinovati. Minoritatea (aproape extrema) cu care s-au ales diversi „alesi” in Romania pe mine ma umileste. Valoarea primara a democratiei si dreptul meu de a ma exprima este dat de aceasta prezenta care dureaza mai putin de 10 minute. Dar care din pacate nu se exercita.
    ASA CA, nu vorbim de un ESEC al statului ci de un ESEC al nostru, ca oameni, sau mai bine zis, NE PLACE SA FIM IMBECILI!

  5. Păun Cristian a spus:

    @ Alexandra

    Si tu crezi că tot acest eşec al nostru că nu vrem sau nu putem sacrifica 10 minute să votăm nu are nici o legătură cu ceea ce pot face sau mai degrabă nu pot face politicienii de pe liste? Nu are nici o legătură cu minciuna din jurul politicii? Dacă nu cumva oamenii s-au lămurit cu privire la politică şi refuză să mai creadă în ea şi să mai voteze ceva? Pe aceşti oameni cine îi reprezintă totuşi? Că un reprezentat ales din oficiu nu e libertate şi nici democraţie….

  6. ionut a spus:

    @Alexandra

    Fii amabila si expune, te rog, un motiv pentru care „alegerea de catre majoritate a unui conducator” inseamna, altceva decat „alegerea lui de catre o minoritate”. Exceptandu-l pe cel „bolsevic”, majoritatea sunt mai multi! 😀
    Nu democratia e sursa legitimitatii, ci proprietatea! Unul dintre viciile fatale ale democratiei e acesta: n-are nici un criteriu calitativ de selectie, ci doar unul cantitativ: numarul.

Comentariul tau