Intervenţia statului şi eşecul sistemelor democratice puternic politizate îşi arată „roadele” din plin. Sistemele economice puternic agresate iniţial de un intervenţionism preponderent monetar (dobândă cât mai aproape de zero) sunt acum agresate de pachete de măsuri „economice” şi mai intervenţioniste din care nu lipsesc impozite tot mai mai mari şi mai progresive, deficite publice imposibil de controlat, datorii publice imense parţial sau integral anulate. În mod paradoxal, libertatea pieţelor este văzută ca ceva nociv şi ca sursă iniţială a tuturor relelor pe care le resimţim în buzunarul fiecăruia dintre noi. Consumatorul care se abţine de la consum este văzut ca fiind iraţional şi imoral că face acest lucru (deşi această abţinere este exclusiv dreptul său şi, în plus, eliberează resurse sub formă de economisiri care ieftinesc costul capitalului). Intervenţioniştii şi cei care roiesc în jurul lor, obţinând profituri imense din relaţia lor preferenţială cu statul, sunt consideraţi virtuoşi şi mereu primii pe lista celor care merită să fie salvaţi din falimentul cu care vin la pachet recesiunile economice, salvarea lor făcându-se întotdeauna din buzunarul celor care rezonează cu ideea că „dictatura pieţei” chiar există şi că e ceva mult mai nociv decât „dictatura statului”.

 Există într-adevăr o „dictatură a pieţei” de care să ne fie cu adevărat teamă? Este libertatea economică o problemă în sine care necesită să fie corectată şi temperată de un contract social pus în aplicare de instituţii „independente” şi „imparţiale”? Argumentele celor care reclamă această potenţială dictatură ţin de următoarele:

[1] „piaţa liberă transformă omul într-o marfă ca oricare alta”: Omul nu e niciodată în integralitatea lui tratat ca marfă. Anumite calităţi, abilităţi ale sale îl fac capabil să ofere pieţei nişte servicii din care supravieţuieşte prin implicarea sa voluntară în schimburi (îmi ofer aceste talente la schimb cu ceva de care am nevoie). E absurd să nu considerăm că aceste servicii, care pot îmbrăca forma muncii fizice (pot săpa un şanţ), a unui efort intelectual (analizez ceva şi ofer consultanţă) sau alte forme (pot cânta bine o melodie), nu trebuie tratate ca marfă. În caz contrar, înseamnă că valorificarea acestor talente, abilităţi personale e imposibilă şi ar trebui să fie oferite de indivizi benevol pieţei fără a fi pretins ceva în schimbul lor (similar unei donaţii sau unui cadou). Acest lucru ar duce la o bulversare totală a modului de a subzista şi de a prospera în societate. Dimpotrivă, netratarea omului ca o marfă (sub anumite aspecte) este ceva împotriva firii şi a bunului simţ.;

[2] „piaţa aduce cu sine inegalităţi substanţiale între indivizi”: Problema fundamentală a celor care luptă pentru a atinge dezideratul de „egalitate” e legată de ceea ce se doreşte a fi egalizat (egalitate în ce?). Fiecare individ are propriul sistem de valori şi propria utilitate asociată opţiunilor din jurul său. Această utilitate este individuală şi nu poate fi transferată (egalizată) de la un individ la altul, nici măcar prin agresiune instituţională. Categoriile sociale în care socialiştii împart societatea şi pe care apoi încearcă prin politici publice să le „egalizeze” sunt arbitrar stabilite. Statul eşuează sistematic în a crea această egalitate. Dimpotrivă, la umbra „egalitarismului” promovat de stat ia naştere şi se dezvoltă o inegalitate infamă creată prin suport politic (transfer sistematic de bunăstare prin aşa numitele proiecte ale statului pe care doar statul le poate dezvolta pentru că nimeni altcineva din piaţă nu doreşte să le dezvolte pentru că nu ar fi profitabile). Egalitatea perfectă şi totală între indivizi este absurdă şi prin prisma faptului că tocmai lipsa egalităţii / diferenţa dintre indivizi stă la baza cooperării sociale şi implicării în schimburi inter-personale. Cu o egalitate perfect distribuită între indivizii societăţii aceştia nu ar mai acţiona tocmai pentru că deja au toate şi acelaşi resurse la dispoziţie.

[3] „piaţa discriminează şi marginalizează indivizi pe cei lipsiţi de anumite caracteristici (slabi, needucaţi, săraci)”: Dacă am anula dreptul de discriminare pe proprietatea noastră am crea un adevărat haos prin care oricine poate veni acasă la noi şi ne poate impune ce să facem. Socialiştii confundă adesea discriminarea cu procesul natural de alegere şi de selecţie între opţiuni şi resurse diverse. Faptul că eu aleg liber să semnez un contract într-un anumit fel propus de cineva refuzând toate celelalte colaborări nu înseamnă că neapărat că discriminez ci că aleg. Starea naturală este să discriminăm între alegeri şi e imposibilă o lume în care un individ supus alegerii nu discriminează pe nimeni. Lipsa avantajului comparativ de care „s-ar bucura” cei care sunt la marginea societăţii este de fapt o teză falsă: chiar şi cel care ar avea pe piaţă toate avantajele comparative asociate lui (să zicem un medic ce ştie cel mai bine să facă injecţii şi să ia pulsul dar şi să facă operaţii pe cord deschis) nu va fi interesat să îşi pună în valoare toate aceste avantaje (adică nu va vrea să facă şi injecţii, să ia şi pulsul pacienţilor şi să îi şi opereze pe cord deschis) ci va fi interesat să coopereze şi să integreze în acţiunea sa şi pe un altul care nu e la fel de înzestrat ca şi el (asistentul care ştie să facă injecţii dar nu aşa bine ca doctorul şi care nu ştie deloc să opereze pe cord deschis). În acest fel teza că piaţa pune în valoare doar pe cei care au avantaje comparative nete şi îi marginalizează pe cei mai „slabi” e falsă. Nu putem fi multilaterali dezvoltaţi oricât de mult am vrea. Chiar şi dacă admitem un lucru foarte puţin probabil – că ar exista o fiinţă super-dotată – ea nu va ezita să intre în schimburi pe o parte din ele.

[4] „piaţa concentrează puterea şi ne transformă în indivizi egoişti şi lipsiţi de scrupule care ne vom folosi de ea ca să dominăm pe cei din jur”: Distorsionarea cooperării sociale este puţin probabilă să se întâmple într-o ordine a proprietăţii private în care singurul mod de a prospera este să te implici în schimburi cu resursele pe care le ai sau pe care le poţi produce. Cu cât eşti mai competitiv cu atât vei reuşi să aduni mai multe resurse de care apoi poţi dispune după bunul plac. Esenţa acţiunii umane este „obsesia” pentru a atinge un scop folosind mijloacele pe care le ai la dispoziţie. Să nu confundăm această „obsesie” cu egoismul, mai ales atunci când vorbim de mijloace aflate în proprietatea exclusivă a celui care acţionează. Puterea pe care ţi-o oferă piaţa este limitată şi subminată permanent de cei cu care intri în schimburi. Degeaba îmi doresc să fiu puternic pe o piaţă dacă această putere nu pot să o impun cu forţa sau prin agresiune şi dacă cealaltă parte care îmi oferă mie bunăstare refuză să cumpere de la mine ceea ce îi ofer. Libertatea de alegere pe care o au clienţii pe care îi vizez prin acţiunile mele mă fac să fiu atent la nevoile lor şi nu să încerc să le trasez condiţii de cumpărare cu forţa. Teza monopolului privat care se formează treptat pe o piaţă prin acumulare de putere şi prin egoism exacerbat este falsă: un monopol care refuză să coopereze social şi care încearcă să îşi domine piaţa va sfârşi într-un faliment lamentabil (asta dacă nu îşi crează între timp cadrul instituţional sau legal să îl apere). Chiar şi admiţând că am avea monopoluri naturale (deşi întotdeauna există bunuri substituibile în consum şi până la urmă unicitatea fiecăruia dintre noi ne transformă în monopoluri naturale), cu ce ar fi mai virtuos un monopol de stat (o instituţie de reglementare sau chiar o companie de stat) faţă de unul privat? Dimpotrivă, monopolurile sunt o creaţie a statului şi sunt apărate de acesta tocmai pentru că au fost şi rămân importante vaci de muls (direct prin taxe şi impozite şi indirect prin favorurile pe care le oferă funcţionarilor publici).

[5] „piaţa crează o lume a nomazilor, o lume fără graniţe şi fără drept de vot„: Graniţele cu care suntem înconjuraţi de „state” sunt adevărate garduri din jurul unor lagăre tocmai pentru a putea fugi cu greutate în altă parte în cazul în care un aparat de stat devine prea agresor cu noi. Graniţele sunt o garanţie pentru stat că vom rămâne grupaţi în jurul „interesului naţional” şi că nu vom da bir cu fugiţii la prima creştere de impozite. Nu mă aştept ca statul să iubească libertatea de mişcare a populaţiei pentru că ar avea o incertitudine nedorită cu privire la câte impozite încasează dar şi pentru că servicii publice ca pensiile sau sănătatea (create după un principiu derivat din „asigurări”) ar fi puse serios sub semnul întrebării dacă dintr-o ţară ar migra brusc 2/3 din populaţie. Chiar dacă pierdem dreptul de vot cu privire la guverne sau parlamente ne râmâne dreptul fundamental de vot derivat din dreptul de proprietate asupra a tot ceea ce vom deţine în comun (dar voluntar) cu alţii (de exemplu o societate pe acţiuni sau o fundaţie care să aibă ca obiect o unitate de pază într-un cartier privat).

[6] „piaţa face ca o minoritate să poată să decidă pentru o majoritate„: Ideea acestui argument pleacă de la premiza falsă că „bogaţii” se vor opune într-o economie de piaţă să dea ceva „săracilor”; că tinerii vor refuza permanent să plătească ceva bătrânilor care nu mai pot să muncească; că „sănătoşii” vor da prea puţin pentru „bolnavi”. Existenţa statului ca un corector al „ticăloşiei” pieţei este vândută ca slogan ieftin. Incluziunea socială cu forţa nu aduce însă întotdeauna un efect scontat (de ce ar fi mai milos cu forţa cineva care oricum nu e milos benevol?). Protecţia socială a minorităţilor făcută la umbra statului după ce funcţionarii săi au extras rente politice tinde asimptotic către zero (după ce face statul licitaţie de cartofi pentru un azil de bătrâni nu mai rămân prea mulţi bani de altceva).

Toţi cei care cred în existenţa unei „dictaturi a pieţei” uită sau subestimează existenţa falimentului care depinde nu doar de voinţa celui care asupreşte. Relevanţa acestui aspect este fundamentală pentru discuţia aceasta. În dictatura politică nu există falimentul iar acest lucru face ca orice schimbare, avansarea şi supravieţuirea să se producă prin luptă acerbă. Cedarea scaunului puterii poate fi făcută doar dacă dictatorul doreşte. Mai mult, se uită că piaţa este supusă în totalitatea sa „dictaturii consumatorului” (ne place să credem că atunci când acţionăm în calitate de consumator avem această putere absolută asupra producătorului care „nu ne poate băga mâna cu forţa în buzunar”). Numai cineva care nu a încercat să vândă ceva pieţei private nu simte acest lucru. Dacă un actor al pieţei ignoră dictatura consumatorului său va eşua din prima clipă. Închei printr-o întrebare simplă şi logică: poate cineva să îmi nominalizeze cu argumente vreun „dictator al pieţei”?


0 comentarii la “Mitul „dictaturii” pieţei”
  1. e-lian a spus:

    Excelent articolul, ca intotdeauna.

    Ideea a pornit cumva de la obsesia UE de corectare a ceea ce numeste „market failure” si necesita ajutor de stat?
    Detalii:
    http://ec.europa.eu/dgs/competition/economist/ibc.pdf

    Cred ca ar merita discutate si argumentele UE cu ca in anumite situatii „dictatura pietei” trebuie combatuta.
    Mai ales ca argumentele mentionate in articol sunt ipotetice, pe cand argumentele oficiale UE sunt deja dogma.

    De exemplu, din materialul oficial mentionat mai sus:

    Possible market failures:
    1. Externalities
    – Positive externalities: e.g. R&D spill-overs, training
    – Negative externalities: e.g. environmental pollution
    2. Asymmetric/imperfect information
    – e.g. imperfect information in financial markets may give rise to incomplete/missing markets (in particular in the context of SME’s)
    3. Public goods provision
    – e.g. public broadcasting / SGEI
    4. Market rigidities
    – e.g. labour market rigidities, imperfect factor mobility
    5. Market power
    – e.g. due to entry barriers

  2. Paun Cristian a spus:

    @ e-lian

    Articolul a plecat de la câteva materiale pe această temă din care aș menționa:

    http://www.mtholyoke.edu/acad/intrel/attali.html

    http://pressenza.com/npermalink/the-dictatorship-of-the-market

    Mulţumesc mult pentru aprecierea la ceea ce scriu… Mă onorează şi mă obligă şi mai mult.

  3. ionut a spus:

    Bravo Cristi, execlent articol!

    Din moment ce piata poate fi definita ca ansamblul „ansamblul schimburilor interpersonale voluntare de drepturi de proprietate legitima asupa bunurilor”, este evident ca asta n-are nici o legatura cu dictatura.

  4. Miles a spus:

    Va pierdeti timpul cu astfel de articole intrucat plecati implicit de la o teza falsa: oamenii isi formeaza sistemul ideologic pe baze obiective si, astfel, pot fi convinsi de falsitatea ideilor lor.

    In realitate, oamenii se formeaza ideologic in functie de interesele personale. Argumentele, atunci cand sunt formulate, reprezinta simple expediente care incearca sa mascheze acest interes personal.

    In tot acest „show”, liberalii nu au de ce sa mai incerce sa convinga etatistii de falsitatea argumentelor lor. Acestia din urma vor fi mereu in superioritate numerica, indiferenti la tipul de argumente prezentate mai sus. Ceea ce le ramane liberalilor este sa militeze pentru libertatea de miscare (a indivizilor, capitalului etc.), pentru posibilitatea de a iti gasi fericirea in alta parte.

    In aest sens, „visul american” reprezenta tocmai aceasta capacitate de a emigra intr-un loc unde principiile liberale erau respectate, unde aveai posibilitatea de a realiza ceva in viata fara sa fii mereu supravegheat si taxat. „Visul american” nu reprezenta, asa cum au unii impresia, faptul ca vei trai in lux, ci doar posibilitatea de a ajunge sa traiesti in lux fara sa ti se puna piedici de niste indivizi care, sub idei precum „echitate”, „solidaritate” samd., se sufocau de invidie.

  5. ionut a spus:

    „Argumentele, atunci cand sunt formulate, reprezinta simple expediente care incearca sa mascheze acest interes personal.”

    Fractura asta de logica, popularizata de Marx, nu e mai putin decat ceea ce e si, mai mult, nu insamna ca n-avem de ce „sa mai incercam sa convingem etatistii”.
    „Faptele in sine, nu spun nimic. Faptele au nevoie de o teorie”.

    A, ca in fata giganticei operatiuni de spalare pe creier (care inseamna „educatia”, confundata voit cu invatamantul de stat sau controlat/reglementat/aprobat de stat) menita a transforma oamenii in roboti, servitori docili si obedienti ai statului, incercarea pare „donquijoteasca”, e altceva. Aici sunt de acord.

    Insa sensul parabolei e dezvaluit la sfarsit romanului: cine e/sunt, de fapt, nebunii! 😀

  6. i-conomics a spus:

    Cristi,

    Consider ca greseti, Piata cat si statul mult invocat pe acest blog, nu exista, sunt un mit; ce exista sunt doar oameni aflati in diferite pozitii ce interactioneaza in variate feluri. Asta exista, restul este un mit. Dictatura atunci cand ai tranzactii echitabile intre indivizi nu poate sa existe, dar atunci cand aceste tranzactii nu sunt echitabile datorita unor actiuni abuzive si incorcete a unor indivizi, dictatura a asa zisei piete poate exista cu varf si indesat si se numeste FEUDALISM.

    Sa nu cadem in extreme, sper ca pe acest blog sa nu ajung sa vad articole si comentarii a la http://capitalismpepaine.wordpress.com/2012/02/10/grecia-da-faliment-maine-urmeaza-romania/

  7. Paun Cristian a spus:

    @ i-conomics

    Dacă piața e un mit atunci propuneți altceva decât piața ca să schimbăm între noi bunuri și servicii…

    Cum să alocăm resursele între noi?

  8. Paun Cristian a spus:

    @ i-conomics

    Cum ”interacționează” indivizii?

    Pot interacționa în două feluri:
    1. Organizat în forma unei piețe
    2. Organizat în forma unui stat care le culege el roadele muncii și apoi le împarte

    Există o altă formă de interacțiune și eu nu știu?

  9. Viorel a spus:

    S spui „dictatura pietei” e ca si cum ai spune „dictatura soarelui”, sau „dictatura oxigenului”

  10. Alin a spus:

    Pentru
    @ i-conomics

    Nu, nu ai sa vezi pe acest blog materiale de genul „capitalism pe piine” ci ai sa vezi cit de curind transpus in realitate din ceea ce citesti acolo,
    pariez pe ce vrei tu.
    Iar cu privire la analizele expuse de Profesorul Dr.Cristian Paun – sint extrem de obiective si opereaza pe realitate, deasemenea.Nu asa cum se intimpla in marea majoritate a mijloacelor media de azi in care socialistii si liberal-socialistii vorbesc despre ….nici nu stiu cum sa numesc …lucruri complect rupte de realitate.
    Intelege-ti, pentru numele lui Dumnezeu – n-o spun cu rautate – societatea/sistemul socialist nu functioneaza, e o utopie!
    http://blog.zonaeconomica.ro/2012/01/22/de-ce-este-%e2%80%9eimposibila%e2%80%9d-o-economie-socialista/

    http://mises.ro/287/

  11. ionut a spus:

    „statul mult invocat pe acest blog, nu exista,”

    Alta ineptie promovata cu lejeritate dezarmanta. Sigur, „nu exista”, dar ia nu-ti plati tu impozitele! 😀

  12. ionut a spus:

    „dar atunci cand aceste tranzactii nu sunt echitabile”

    Orice tranzactie voluntara e consideranta, logic, ex-ante echitabila, altfel n-ar mai avea loc! Ea se bazeaza pe o dubla inegalitate de atribuire a valorii, fiecare parte valorizand mai mult proprietatea celuilalt.
    Doar cele obligatorii cu pistolul la tampla, sau, din contra interzicerea unor schimburi voluntare legitime, nu sunt echitabile. Ori asta e statul!

  13. Alin a spus:

    @ i-conomics

    Ei dracie ! Poftim! Atena e in flacari! Si asta la doar citeva ore dupa ce ti-ai exprimat dorinta de a nu cadea in „extreme”/respectiv speranta ca analizele de pe acel blog (sti tu care) si, oarecum, si de pe acesta, al Domnului Doctor Cristian Paun, nu prea stau in picioare, vede-ai tot felul de fisuri in ele, dar iata ca realitatea ti-o ia inainte mai repede de cit crezi. Si arata ca – totusi – aceste analize/articole sint scrise de oameni care…cam au simtul realitatii.

  14. Alin a spus:

    Auzi : „dictatura a asa zisei piete poate exista cu varf si indesat si se numeste FEUDALISM”
    PAi stimate domn, dumneata nu cunosti definitia a ceea ce inseamna feudalism sau caracteristicile unui mediu de tip feudalist.
    Iti spun eu ce inseamna Feudalism :
    Atunci cind o mina de feudali (politruci),in numele unor „legi” pe care nimeni nu i-a mandatat sa le faca,
    pun arnautii (ANAF si alte organe) sa jefuiasca populatia (tarani,proprietari,mici patroni,mestesugari etc) pentru ca apoi ei(politrucii) sa se infrupte direct din (buget) banii jefuiti, iar in tara mediul si servicile – dale dracului – sa ramina in continuare dezolant/te (drumuri de pamint, dispensare cu dotari din 1700, WCuri in gradini/lipsa canalizare, analfabetism, corupie, scoli,case insalubre, strazi fara trotuare, agricultura de subzistenta, daca ploua sau daca ninge…Dumnezeu cu mila etc) Asta e FEUDALISM! Nu ceea ce ar putea fi daca ar exista domnia Pietei Libere. Unde domneste ordinea Libertatii si a Pietei Libere acolo e Prosperitate ! nu feudalism.

  15. Ion - Imparatul e gol a spus:

    Superb! Felicitari pentru sinteza!

  16. Alin a spus:

    Multumesc Ionut,
    nu prea ma pricep la vorbe incerc sa descriu si eu lururile pur si simplu, asa cum le vad in realitate.

  17. i - conomics a spus:

    Cristi:

    „Dacă piața e un mit atunci propuneți altceva decât piața ca să schimbăm între noi bunuri și servicii…
    Cum să alocăm resursele între noi? ”

    Piata nu este un mit daca o privesti strict teoretic ca un mecanism perfect. In realitate „piata” ca entitate identica nu exista, exista doar indivizi ce vand si cumpara care decid sa efectueze o tranzactie desoeri pe baza de informatii gresite sau afectati de variate constrangeri.

    Nu mai trebuie sa vezi lucrurile sub forma de „stat ” sau „piata”… ci trebuie sa vezi o multime de multipli factori de decizie deseori incompetenti, constransi si sau influentabili.

  18. i - conomics a spus:

    @Alin, In mare nu am o opinie fundamental diferita de cea a lui Cristi. Am ceva divergente in ce tine de extrema libertariana ce o consider neimplementabila deoarece la fel ca si teoria comunismului pur ignora faptul ca omul nu este un robot a la carte ci deseori incompetent, influentabil si hot ori de cate ori are ocazia. In plus consider ca o teorie extraordinara are valoare zero daca ea nu vine atasata cu un gros si detaliat manual de implementare ce tine cont de toate variabilelel si constantele principale.

  19. i - conomics a spus:

    Alein: Legat de feudalism, am impresia ca ti-ai dat singur explicatia. Daca ai un model economic cu o piata complet libera si nerglementata , atunci cand in piata ai jucatori ce manipuleaza pe ceilalti, ce joaca incorect, atunci repede acestia vor capata pozitii dominante, si vor forma un „barier of entry”.. insurmontabila pentru restul pietii… acesti jucatori cu pozitie dominanta dupa aceea usor vor aluneca pe panta masurilor salvatoare turmei si vom ajunge exact de unde am plecat.

  20. ionut a spus:

    „ignora faptul ca omul nu este un robot a la carte ci deseori incompetent, influentabil si hot ori de cate ori are ocazia.”

    Din contra, nu ignora nimic, ci, din contra, asta presupune: ca omul nu este un robot perfect! Dar, nici nu face greseala de logica sa presupuna ca, odata ce a acces intr-o functie publica, el devine astfel (adica un robot perfect si omniscient)!!
    In general, esenta paradoxului etatist asta e: omul („de rand”) e domn’e un incompetent agresor care nu-si poate purta singur de grija si, pentru asta s-a inventat statul (care e populat cu martieni verzi, nu tot cu fiinte umane!).
    Ori daca o fiinta umana nu e un inger omniscient (nici 100% de buna credinte si „corect”, nici capabil de eficienta-adaptarea perfecta a mijloacelor la scopurile propuse) si nu e in stare sa-si vada singur de grija, cu atat mai putin valabila e pretentia ca e in stare de altii!

    „si vor forma un “barier of entry””

    Nu se poate forma si mentine o astfel de bariera decat institutional, prin intermediul si cu ajutorul statului! asta e eroarea fatala a colectivismului-etatist caruia tu ii tot faci apologia.

    „In mare nu am o opinie fundamental diferita de cea a lui Cristi.”

    Ba da, tu nu esti decat un socialist manipulator! Si in mare, (desi nici Cristi n-a scapat definitiv de tentatie, de vina e formatia de economist) esti foarte deosebit de el (ca viziune)!

  21. Alin a spus:

    i – conomics
    Mi-am dat seama ca nu esti „pentru” libertarianism, ma bucur totusi ca nu esti bugetar (cel putin asa ai lasat de inteles,insa nu am de unde sti asta si in final,nici nu ma intereseaza, sincer) numai ca vezi tu I-conomiscs, noi libertarienii intelegem ca (vreau sa parafrazez pe cineva) avem datoria sa ne batem ca tu sa poti avea o alta opinie, prin urmare daca tu ai o alta opinie eu inteleg asta, e opinia ta, eu am spus doar cum vad lucrurile de la nivelul de informatie pe care il am.
    pe cind voi etatistii/socialistii aveti mereu tendinta sa cenzurati sa „interveniti”, sa manipulati, sa subjugati, sau sa „aranjati” voi regulile jocului in societate dar in acelasi timp sa va pastrati „dreptul” de a le ocoli, de a fi de-asupra lor.

    Ceea ce voi

  22. Di Gigio a spus:

    I-conomics: am citit si eu articole de-ale tale, chiar am si postat pe blogul tau, si sincer, iti spun si eu ca ai inclinatii socialiste, indiferent ca vrei sa accepti asta sau nu.

    „Legat de feudalism, am impresia ca ti-ai dat singur explicatia. Daca ai un model economic cu o piata complet libera si nerglementata , atunci cand in piata ai jucatori ce manipuleaza pe ceilalti, ce joaca incorect, atunci repede acestia vor capata pozitii dominante, si vor forma un “barier of entry”.. insurmontabila pentru restul pietii… acesti jucatori cu pozitie dominanta dupa aceea usor vor aluneca pe panta masurilor salvatoare turmei si vom ajunge exact de unde am plecat.” I-conomics

    Iti fac un demers logic ca sa intelegi: monopolul e un „rau necesar” care prin preturile mari si marjele de profit mari starnesc interesul si altor intreprinzatori sa intre in respectiva afacere.

    Cand intra si un al doilea concurent, ai 2 variante, te intelegi cu el, ceea ce pt mine e perfect normal, imi respecta DREPTUL meu de A ALEGE cu cine ma ASOCIEZ, chiar daca voi socialistii injositi termenul de asociere libera dandu-i o conotatie negativa de „monopol” SAU te lupti cu el.

    Sa spunem ca te intelegi cu el, si stabiliti sa vindeti amandoi la un pret mare, nu faceti decat sa atrageti si alti rechini asupra prazii, caci nimeni nu e prost sa se uite la tine cum prosperi si el sa nu faca la fel.

    Asa ca va intra si al treilea concurent, poate si al patrulea. Ce faci acum? Imparti piata cu ei, cu toti „neavenitii”. Daca da, vei castiga mai putin, sau veti mari preturile si mai tare ca sa fie toata lumea multumita.

    Daca mentii preturile, vor intra atatia concurenti pana la punctul de echilibru al pietei si anume – FALIMENTUL unora mai risipitori, mai neatenti cu cheltuielile, in ipoteza ca veniturile sunt aceleasi. Si nici acestea nu vor fi aceleasi, caci unii vor vinde mai mult si altii mai putin, iar cei care vand mai mult acumuleaza un capital mai mare si isi dau seama ca is mai buni. Atunci se vor intreba: dar de ce sa impart eu piata cu toti mucosii?

    In situatia cealalta – daca maresti pretul, ca sa traiasca toti concurentii la fel de bine ca inainte de a intra si altii pe piata – atragi si mai multi rechini, iar unii dintre ei, cu un capital solid, cu un spirit combativ si o inteligenta sporita vor zice: stiti ce, jucati-va voi de-a monopolul ca eu va rup in doua, sparg piata cu preturile mele, fiindca am cu ce!

    Si in final, iti dau exemplul meu, am un singur concurent in oras mai serios si a venit sa-mi propuna un pret la care sa vindem. Eu stiind ca pot vinde mai mult decat el datorita super-vadului pe care il am si altor avantaje competitive mai ales ca am fost primul pe piata, l-am refuzat politicos. Mai intai a incercat sa ma elimine, vanzand la pret de producator, dar dupa 6 luni si-a dat seama ca nu poate merge pe pierdere la infinit, timp in care eu vindeam la un pret cu 30% mai mare decat al lui. Acum el e mai scump decat mine fiindca nu are cifra de afaceri pe care o am eu.

    Cam asa se regleaza piata, nu crede tot ce se scrie prin cartile pe care le citesti.

    Si inca o chestiune: monopolul privat inseamna ca cineva a INVENTAT un nou produs, deci e un lucru pozitiv. De exemplu pampersii. E normal ca Pampers sa aiba monopol la un moment dat, dar imediat vad baietii cu ochi ageri si minte sprintena si pun de o afacere noua, caci cu totii vrem sa traim mai bine.

  23. Alin a spus:

    Romania se poate considera ca fiind inapoi in recesiune, in T4/2011 a scazut si sint sanse 99,99% sa avem scadere in in T1/2012, unul din elementele/factorii importanti care contribuie la dezastrul in care tocmai intram acum este lipsa autostrazilor (starea infrastructurii in general.Cine e responsabil de asta (printre altele)? Vom vedea.

  24. Păun Cristian a spus:

    @ Alin

    Asta mai mult decât clar. Nici nu aveam cum să nu intrăm cu creşteri tractate de emisiunea de monedă (M3 a crescut cu 5% într-un an în care PIB-ul a crescut cu 2,5%) şi de stat (cu datorie publică şi deficite în creştere). Din avion se vede că nu e durabil experimentul aplicat României cu sau fără concursul celor de la FMI. O reţetă falimentară complet întoarsă cu spatele la piaţă care ne-a adus:
    – Reducerea drastică a investiţiilor străine
    – Taxe mai mari
    – Inflaţie mai mare
    – Deficite bugetare mai mari
    – Datorie publică mai mare
    – Contracţia consumului privat
    – Contracţia mediului de afaceri
    – Şomaj

    În final vom închide obloanele de tot. Salvaţi fiind cei care merită cel mai puţin şi care sunt monument de ineficienţă.

  25. i - conomics a spus:

    Di Gigio,

    Ai o viziune foarte distorsionata a ceea ce insemna socialist, probabil privind-o din punctul de vedere a unui clasic evazionist pentru care singurul lucru care conteaza este doar el si banii lui. Societatea noastra a ajuns la gradul actual de dezvoltare pentru ca este o echipa si nu o congregatie de lupi singuratici. Vrei anarhie, si lipsa totala a statului? Solutia e simpla, emigreaza in Somala, sunt sigur ca vei reusi fara viza.

    Comunitatea este cea care iti garanteaza tie dreptul la proprietate, care incerrca sa iti garanteze o economie de piata cat de cat libera si fair. Fara comunitate ai avea o congregatie de lupi singurantici, legea junglei, survival of the fitest unde proprietatea si tranzactiile depind aproape in exclusivitate de violenta fizica.

    In cazul explicat de tine, tu si al tau monopl sau duopol ai beneficiat de avantajele date de comunitate si ale sale reguli. In lipsa acestora competitorul tau foarte bine putea sa iti faca felul in nenumarate moduri pentrtu a isi asigura el suprematia pe piata. Unde vreau sa ajung este ca libertarianismul extrem dorit de tine si de altii nu functioneaza, l afel ca si comunismul pur deoarece asuma chestii pur teoretice de om perfect, de om corect de om logic, etc… fantasme cat se poat de departe de realitate.

  26. ionut a spus:

    „deoarece asuma chestii pur teoretice de om perfect, de om corect de om logic,”

    O mai tii langa asa mult timp cu idiotenia asta? Nu asuma bah nimic, din contra socialismu’ asuma!

    „pentru ca este o echipa”

    Echipa presupune voluntariat, nu talharie in forma continuata denumita pompos impozitare. Tocmai ca libertarienii cred in echipa, socialistii nu, d’aia si sustin cu obstinatie taxarea, reglementarea si controlul!

  27. Isailă Brătfălean a spus:

    Libertarienii spun că regulile pieței vin de la natură, sunt spontane. Deci statul nu este numai inutil, dar crează perturbații în sistem.

    Asta e o mare gogomănie, o vulgarizare a ceea ce au spus unii gânditori în polemica lor cu sistemele comuniste etatiste (acuma văd că este și comunism de piață). Piața dă mai multe libertate oamenilor, dar și regulile ei sunt un produs istoric și cultural. Și cultura are nevoie de stat pentru a clarifica și a impune aceste norme ca voință a majorității unor minorități marginale (precum sunt și libertarienii).

    În vremea lui Marx legile erau făcute de capitaliști, dar asigurau neutralitatea statului în raport cu peirderile și profiturile individuale. Apoi regulile au fost făcute de clasa mijlocie (de unde și atractivitatea lor, a egalității de șanse, folosită de manipulatorii libertarieni). Acum regulile de cazino financiar aparțin unei șleahte corupte, care individualizează profiturile și etatizează pierderile.

    A cere ca regulile să aibă ținută culturală, să se bazeze pe condiția umană este una, iar a scurtcircuita creativitatea umană din crearea normelor și adâncirea respectării lor este alta.

  28. ionut a spus:

    „Și cultura are nevoie de stat pentru a clarifica și a impune aceste norme ca voință a majorității unor minorități marginale (precum sunt și libertarienii).”

    Sigur mai creieras spalat, gura pacatosului adevar graieste: a impune aceste norme ca vointa a majoritatii! Unor minoritati marginale!
    Exact cum s-a intamplat cu aia din germania national-socialista trimisi prin lagare. Sau cu pogromurile din rusia sovietica. Si exemplele sunt multtiple.

    Piata definita ca ansamblul schimburilor interpesonale voluntare de drepturi de proprietate legitima, sigur ca e un proces spontan, natural (ce tine de natura umana). Gugumanie e creierul tau gol, care sustine ca vointa majoritatii e naturala, da’ trebuie impusa cu forta! 😀

  29. Di Gigio a spus:

    @i-conomics: ma confunzi, nu am zis nicicand de anarhie si de abolirea statului, ci de reducerea sa la rolul de protector al individului si a proprietatii acestuia, adica armata si politie, atat.

    Tu sustii ca sanatatea si invatamantul sa fie facut in continuare de stat, sustii totodata protectia sociala plus alte reglementari pe unde e nevoie, caci altfel scapa piata de sub control, de aceea ti-am zis ca ai o gandire socialista.

    De fapt sustii supapele prin care se face JAFUL pe cale politica.

    @ionut: nici nu trebuie sa mergi atat de departe, pogrom am avut si la Iasi si la Bucuresti: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pogromul_de_la_Ia%C8%99i

    Citez: „Autoritățile române (poliție, jandarmi, membri ai serviciului român de siguranță), cu concursul unei părți a locuitorilor orașului, au comis crime și jafuri asupra evreilor din Iași. Mii dintre aceștia au fost uciși în casele lor și pe stradă, alte mii au fost arestați și duși la sediile poliției[7].” ….

    Ca deh, daca evreii au, nu e mai usor sa le dam in cap si sa-i deposedam??? – asta e gandirea socialistului.

    Credeam ca esti un om serios atat timp cat apari la recomandarile d-lui Cristian;

  30. Gogu G a spus:

    @Di Gigio

    Daca citezi de pe wikipedia, e clar. Oricum, se vede ce culoare porti…

    In rest,

    Articol de doi bani, care se bazeaza pe platitudini si vorbe goale. Atentiune ce aberatie: „Omul nu e niciodată în integralitatea lui tratat ca marfă”. Ce simplu e demontat: pai daca abilitatile, capacitatea lui de munca sunt tratate ca o marfa, iar supravietuirea omului depinde de ce si cat poate munci, cum NU e tratat ca o marfa? Cand regularizezi absolut toate aspectele relatiei de munca,aducand omul la statutul de „resursa” sau utilaj, cum nu mai e tratat ca o marfa?

    Oare cele 15 zile de preaviz, despagubirile in caz de reziliere contractuala, nu reprezinta contravaloarea pe care trebuie s-o plateasca omul in schimbul libertatii de a alege unde sa munceasca? Dar, asa e, omul nu e integral marfa. Ce gluma. Trista.

  31. Gogu G a spus:

    “piaţa face ca o minoritate să poată să decidă pentru o majoritate“ – inca n-ati demonstrat ca nu-i asa.

  32. Păun Cristian a spus:

    @ Gogu G.

    Dacă susţineţi că NU PUTEŢI FI TRATAT CA MARFĂ nu aţi dori să îmi „donaţi” munca dumneavoastră fără ca eu să vă dau ceva în schimb pentru că nefiind „marfă” nu avem „schimb” bilateral. Doar unilateral. Cum aţi vinde serviciul de a munci pentru mine altfel decât orice altă marfă sau serviciu?

    Nu scrie nicăieri că toţi trebuie să mâncăm la fel şi că cei care mănâncă mai bine să le fie ruşine şi să accepte fără împotrivire să vină cineva să se aşeze cu ei la masa plătită de ei. Cred că treaba asta cu socialismul merge în cazul dumneavoastră până când am să dau eu o lege prin care toţi putem veni să împărţim cina plătită din banii dumneavoastră între noi. Dacă aş strânge o majoritate de voturi s-ar putea ca supravieţuirea dumneavoastră să nu mai depindă DELOC de cât veţi munci. Ca marfă sau ca nemarfă. Nu mai amestecaţi lucrurile: supravieţuirea cu munca nu se pot amesteca. Supravieţuiţi tocmai pentru că munca e tratată ca marfă şi că dacă ar fi tratată alfel aţi muri de foame. Socialiştii au omorât pe mulţi punându-i să muncească „benevol” la canal. Să facă un cadou naţiunii. Cu preţul supravieţuirii lor şi a familiilor lor. E tocmai invers: cu cât statul ne îngrădeşte dreptul la muncă şi la a fi preţuiţi liber pe piaţă ca marfă pentru serviciile de muncă prestate (fizică, intelectuală) şi participă (prin impozite, inflaţie) la taxarea acestei mărfi ajungem să fim săraci şi să nu mai putem supravieţui.

    Nu ştiu care e de doi bani: articolul sau comentariul dumneavoastră. Să lăsăm pe cititori să decidă…

  33. Păun Cristian a spus:

    @ Gogu G.

    Suntem săraci nu pentru că piaţa e interesată de serviciile noastre de muncă pe care le evaluează ca pe ORICE MARFĂ (altfel nu se poate să luăm ceva pe ce muncim) ci pentru că STATUL decide pe câţi să luăm în cârcă atunci când muncim. Atunci când statul vă ia 50% din salariu ca impozite, 24% ca TVA şi alte cele ajungeţi să vedeţi că marfa numită muncă, deşi valorează poate ceva pe piaţă, o faceţi cadou statului. Ori dumneavoastră aici apăraţi ce: cadoul sau munca? Evident că dacă sunteţi plătit din cadou (altul munceşte pentru dumneavoastră) astfel de articole sunt amare rău. Şi triste deasemenea.

    Atâta timp cât sunteţi liber să semnaţi sau nu un contract de muncă cu un antreprenor (care el riscă nu dumneavoastră ca salariat într-o afacere) NU AVEŢI CE SĂ PRETINDEŢI. Mai mult, nimeni nu vă îngrădeşte libertatea de a deveni antreprenor. Poate TOT STATUL prin corupţie, birocraţie, fiscalitate etc. Piaţa rezolvă problemele şi diminuează imperfecţiunile care natural există în contracte (inclusiv în cele de muncă) supuse incertitudinii. Ce aţi vrea, ca antreprenorul să plătească integral pentru incertitudine şi să vă dea salariu garantat, să nu vă poată da afară dacă nu vinde nimic… Cu alte cuvinte să vă ofere o viaţă CERTĂ construită într-o piaţă INCERTĂ? Aşa ceva nu se poate.

  34. ionut a spus:

    „ci de reducerea sa la rolul de protector al individului si a proprietatii acestuia”

    Exceptand faptul ca asta e o iluzie, niciodata un „stat” nu se va reduce la atat (pentru ca ar copalsa instantaneu din lipsa de resurse, seful politiei si armmatei se afla in acelasi bezna calculationala in ceea ce priveste nu numai alcatuirea, dar si folosirea ulterioara a bugetului incredintat), adica acest „minim” trebuie definit (si nu exista nici un criteriu riguros-obiectiv de a o face), fraza este si un paradox logic (asta e statul, de fapt), nu poti sustine, concomitent, ca statul e ar fi protectorul proprietatii, cand esenta acestei organizatii este agresiunea acesteia (taxa, impozitul, reglementarea, proscriptiei persoanei – in caz de raboi, de exmplu, daca nu vrei sa lupti esti „tradator”).

  35. ionut a spus:

    @Di Gigio

    Am spus textual: si exemplele sunt multiple! Ce voiai sa le insir pe toate? E, practic, imposibil: asta e istoria umana! Adica un lung sir de abuzuri, crime si experiente nefericite pe oameni facute in numele „binelui comun”, public al societatii…

  36. Di Gigio a spus:

    @Gogu G – „Daca citezi de pe wikipedia, e clar. Oricum, se vede ce culoare porti…”

    Nici nu trebuie sa-ti citez de pe wikipedia, te invit la Gara Podu-Iloaiei, unde ma jucam printre osemintele evreiesti la varsta de 5 ani, sa vezi istoria asa cum e ea, nu cum ti-ai dori sa fie; stiu ca e greu sa recunoastem, dar asta e adevarul – trenul mortii a existat, iar romanii, CIVILII- au ucis pt a se instari. Si nu e vorba numai de romani, ci de omul ca specie, mai ales de omul necultivat si cu cutitul la os in ceea ce priveste nevoile de baza.

    Iar culoarea o am aceeasi – antiopresiune- de la varsta de 4 ani, cand Consiliul Local mi-a omorat cainele, aveau atunci o lege prin care nu permiteau mai mult de 1 caine la casa omului.

    @ionut: Statul minimal poate fi impus prin 2 modalitati: lovitura de stat (prefer sa traiesc in socialism decat sa sustin asa ceva, fiindca poate crea un monstru si mai mare) SAU prin convingerea majoritatii ca asta e calea cea buna, prin vot democratic.

    Este evident ca asta nu se va intampla in veci, DAR daca si eu si tu si toti cei liberali ne educam copiii in spiritul libertatii si ne comportam in viata noastra in acelasi spirit, cu siguranta putem ridica acest procent undeva la 20-30% intr-un orizont de cateva zeci de ani.

    Iar calea cea mai buna este prin educatie, prin scoaterea copiilor de sub dobitocenia socialista ce se face acum. De asta si sustin un invatamant privat, in afara sferelor de influenta politica.

    Si asa cum am mai zis-o si altadata, intre o asa zisa putere de 40%, si o opozitie de 40%, asa cum este cazul in Romania, cel ce detine votul de aur – acela are puterea. Din pacate, zic eu, acum is UDMR-istii.

    Dar daca noi libertarienii, am ajunge la un procent de 20% si in plus am mai fi si reprezentati corect in Parlament, am putea filtra si spune STOP oricarei legi noi care propune o alta taxa sau orice fel de ingradire a individului.

    Pt asta trebuie sa ne cautam oamenii care sa ne reprezinte, cu deosebita atentie, astfel incat sa nu trimitem cameleoni socialisti, asa cum mai intalnesti pe ici pe colo. Cand zic „liberal” fac exceptie de Partidul National Liberal – alta gloata pusa pe ciordeala.

    @Cr. Paun: jos palaria ca intotdeauna;

Comentariul tau