Ajutorul de şomaj este exemplul poate cel mai clar de interpretare a sistemului de taxare drept un sistem de asigurare. admimistrat de stat E mult mai clar decât în cazul sistemului public de pensii (care se întinde pe o perioadă mult mai îndelungată fiind mai dificil de văzut pierderea pe care o înregistrezi participând cu forţa la această schemă) că acei bani oferă doar aparent protecţia necesară şi că, la nevoie, aceşti bani au doar în ultimă intanţă rolul pentru care ne sunt transferaţi din buzunarele noastre în buzunarele antreprenorilor politici via „contractul social = stat”. Şi acest tip de schemă de „ajutor” sau „contribuţie” la fondul de şomaj este vândută cu ideea în spate că e rău să fii şomer la un moment dat şi că, la fel ca la asigurări, dacă evenimentul nefericit se produce statul se va afla în spatele tău (similar unei companii de asigurări) şi îţi va veni în ajutor dându-ţi înapoi din banii pe care i-ai plătit în timp o perioadă determinată. Schema are în spate şi justificarea ideii că este şi o schemă menită să asigure echitate socială adică să asigure un minim de ajutor de şomaj şi pentru cei care sunt cu salarii mici şi care evident cotizează mult mai puţin.

Problemele cu această schemă de ajutor de şomaj constau în următoarele lucruri:

1. Nu există nici un argument care să ne explice nouă de ce statul în acest caz ar fi un administrator mai bun pentru riscurile pe care le avem ca indivizi angajaţi în schimburi pe piaţa muncii. Dimpotrivă, banii ajung din buzunare private într-un sac bugetar din care statul se poate înfrupta discreţionar după bunul plac şi care poate folosi aceste resurse pentru a petici alte găuri sau alte deficite apărute peste noapte. Controlul din partea contributorilor şi transparenţa nu caracterizează deloc acest sistem;

2. Banii nu sunt investiţi în nimic productiv. Pur şi simplu plătesc ajutorul de şomaj al celor la nevoie şi salariile / costurile de funcţionare ale celor care administrează sistemul respectiv. Banii nu se duc din salariul nostru într-un cont cu acumulare (adică ei nu sunt plasaţi în economia reală) din care am putea primi ajutor de şomaj pe o perioadă mai mare şi cu siguranţă într-o sumă mult mai mare. Banii trec direct din buzunarul nostru în buzunarul celui aflat în şomaj, adică direct către consum. Piaţa de capital este lipsit de acest capital care ar putea să producă mult mai multe beneficii dacă este plasat iniţial în afaceri care cresc şi care pot oferi dividende, locuri de muncă şi prosperitate tuturor.

3. La baza relaţiei dintre cel care plăteşte ajutorul de şomaj şi statul care „acoperă” acest risc nu stă nici un contract. Inexistenţa acestui contract implică riscuri enorme pentru contribuabil care nu are nimic garantat în cazul acestui sistem. La primul semn de faliment statul poate decide unilateral (şi absolut legal) să şteargă cu buretele toate plăţile făcute de noi până în acel moment şi să taie din ajutorul de şomaj drastic. În final, toată protecţia cu care ne îmbine şi ne păcăleşte statul se dovedeşte a fi o iluzie care se termină lamentabil într-un simulacru de protecţie, într-un risc şi mai mare pentru noi.

4. Sistemul este vândut ca un sistem menit să asigure echitate şi solidaritate în sistem. Acest lucru înseamnă că plafonează ajutorul de şomaj mare şi îl creşte nejustificat pe cel mai redus ajutor de şomaj. Cel care ar trebui să primească un ajutor de şomaj mare va deveni solidar şi participativ prin forţa legii cu cel care este îndreptăţit la un ajutor de şomaj mai mic. Egalitatea în sistem este de fapt un abuz pentru că cel care a câştigat mai mult, va plăti mai mult, dar va primi mai puţin. Echitatea şi egalitatea este privită doar dintr-un anumit sens -> cel cu ajutor de şomaj mai mic va fi egalul celui cu ajutor de şomaj mai mare (drama celui cu ajutor de şomaj mai mare fiind „imorală” şi trecută cu vederea pe principiul „democratic” că oricum astfel de cazuri sunt mai rare). Se poate ajunge la situaţia în care un angajat poate lucra 6 luni şi 6 luni poate trăi din ajutorul de şomaj (eventual continuând să lucreze tot acolo dar la negru) câştigând mai mult decât un angajat timp de 12 luni căruia i se prelevă ajutorul de şomaj necesar plăţii şomajului celui care nu lucrează în cele 6 luni.

5. Pentru că ajutorul de şomaj nu se plăteşte din contul tău şi din acumulările pe care le-ai făcut în timp, acesta poate fi o formă foarte bună de aţi creşte veniturile atunci când este corelat cu munca la negru. Există o tentaţie foarte mare pentru a folosi la maxim viciile acestui sistem public, având în vedere şi cât este de mare fiscalitatea pe muncă în România. Statul îmi plăteşte ajutorul de şomaj o perioadă, apoi mă angajez pentru ca după o perioadă legală să reintru în şomaj (eu continuând să lucrez la negru pentru compania care mi-a asigurat plata salariului minim legal pentru perioada minimă de cotizaţie).

6. Există şi problema locurilor de muncă „pe perioadă nedeterminată” în care probabilitatea de şomaj este foarte redusă. Cele mai multe contracte din România (mai ales cele de la stat) sunt pe perioadă nedeterminată. Şi aceşti angajaţi plătesc acelaşi ajutor de şomaj, deşi în cazul lor clauzele contractuale ar trebui să fie diferenţiate şi adaptate la condiţiile pieţei, dacă am vorbi într-adevăr de un contract cu adevărat.

7. O bună parte din suma plătită pentru „noi” ca să ne ajute la nevoie este semnificativ dijmuită de aparatul ineficient de stat pus să administreze acest sistem falimentar (care dacă nu l-ar apăra statul prin sistemul de legi ar da faliment în câteva luni). Costurile de funcţionare ale „sistemului” sunt enrome şi fagocitează cea mai mare parte din sumele pe care le plătim, în final trezindu-ne cu toţii cu ajutoarele de şomaj micşorate drastic de un sistem care nu se mai află demult sub controlul direct al contribuabilului.

8. Ajutorul de şomaj acţionează şi ca un alimentator al şomajului în anumite ţări unde poate atinge valori însemnate. Există ţări în care statul te plăteşte bine de tot dacă stai acasă şi te declari şomer. Criza a ajustat însă chiar şi aceste sisteme ultra-asistenţiale şi le-a determinat să fie mai „austere” cu banul public (deşi se pare că socialiştii de peste tot din Europa sunt sătui tot mai mult de această austeritate).

Sumele pe care le plătim în contul acestui „ajutor” lunar aparent nu par a fi foarte mari. Să facem însă un exerciţiu simplu: procentul de 0.5% din salariul brut pare a fi un procent infim. În realitate însă la 2000 lei brut pe lună (adică 1089 lei salariu net efectiv în mână) se plăteşte totuşi suma de aproximativ 16 de lei, împărţită şmechereşte de stat pe din două între angajat şi angajator ca să nu ne dăm seama de cât de mult ne taxează statul. Înmulţind şi actualizând această sumă la nivel de lună obţinem că pe an plătim pentru un salariu net (în mână) de 1089 lei o sumă de 199.5 lei (am folosit pentru actualizare o rată de 0.58% pe lună derivată dintr-o dobândă anuală de 7.5% pe an). Conform legii: „Ajutorul de somaj va reprezenta 75% din salariul minim pe economie plus anumite procente din media salariului tau net pe ultimele 3 luni. Iata variatile acestor procente: 3 % daca ai cotizat pe o perioada de cel putin 3 ani, 5% pentru cel putin 5 ani, 7% pentru cel putin 10 ani si 10% pentru cel putin 20 de ani. Si perioada se stabileste diferentiat: 6 luni pentru o cotizare de cel putin un an, 9 luni pentru cel putin 5 ani, 12 luni pentru o perioada de cotizare mai mare de 10 ani.”  Să presupunem că mergem pe un procent suplimentar de 7% din salariul net şi pe o perioadă de acordare de 12 luni, având o cotizare pentru cel puţin 10 ani (adică 10 ani nu am avut deloc problemă cu şomajul din perioada de cotizare). Salariul minim pe economie a fost stabilit la valoarea de 700 lei în anul 2012. Şomajul pe care ar trebui să îl primim în cele 12 luni de şomaj ar fi egal cu: 75%*700+7%*1.089 = 616 lei pe lună x 12 luni = 7.215 lei. Această sumă se atinge undeva între anul 17 şi anul 18 de cotizare la sistem dacă nu am beneficia niciodată în această perioadă de ajutorul de şomaj de 1 an (calculele sunt făcute la o rată de actualizare anuală de 7,5% egală cu dobânda actuală la depozitele în lei de la bancă). Pentru o perioadă completă de cotizare la sistem statul ne percepe acest impozit lunar de 0.5% din salariul brut care dacă ar fi depuşi într-o bancă pe întreaga perioadă ne-ar aduce la final suma de 30.567 lei (suma este actualizată cu 7,5% iar perioada completă de cotizare luată în calcul este de 34 de ani). Adică, pentru a beneficia de o sumă de 7.215 lei o singură dată în întreaga perioadă de cotizare plătim cam de 4 ori mai mult statului. Ca să fim pe 0 ar trebui ca în medie fiecare dintre noi să iasă în şomaj de cel puţin patru ori în perioada de cotizare. Suma însă creşte substanţial la un salariu mai mare: la un salariu net egal cu salariul mediu net actual din economia românească de 1.497 lei pe lună (net) se plăteşte o cotizaţie la ajutorul de şomaj de 22 lei pe lună  pe care dacă nu am plăti-o statului ci am fi liberi să o depunem pur şi simplu într-o bancă am strânge după 34 de ani de cotizaţie suma totală de 42.030 lei (în banii de acum). Ajutorul de şomaj lunar pe care ar trebui să îl primim pe 12 luni ar fi de 75%*700+7%*1497 = 630 lei x 12 luni = 7.557 lei. Practic din aceşti bani primim la o situaţie de şomaj a 6 parte din suma cuvenită în mod normal (faţă de a 4 parte din primul caz). Adică am putea ieşi în şomaj de 6 ori cu aceeaşi sumă. Să nu uităm însă şi următorul aspect foarte important: la final RĂMÂNEM cu suma în cont (30.567 lei dacă vorbim de un net de 1.089 lei sau suma de 42.030 lei dacă vorbim de un net de 1.497 lei). Aceşti bani nu îi mai avem, ei se volatilizează efectiv din buzunarele noastre fiind fagocitate de un sistem public a cărui principală funcţie este să facă sistematic acest lucru cu bunăstarea noastră (o justificare clară de ce suntem şi rămânem permanent săraci în această ţară).

Exerciţiul arată evident că nu primim decât vise şi iluzii din partea sistemului public. Toate argumentele economice menţionate mai sus sunt ilustrate clar de acest exemplu. Evident că las la o parte faptul că pentru a obţine ajutorul de şomaj de la stat trebuie să completezi o serie de documente stresante, să te umileşti, să stai la coadă pentru banii tăi, să primeşti eticheta de „şomer”, să intri în programele deprimante ale statului de reconversie a forţei de muncă (clic aici pentru a vedea toată povestea). În loc să te duci pur şi simplu la bancă, să accesezi contul tău şi să îţi iei de acolo banii depuşi de tine în perioada de cotizare (sau la o companie privată de asigurări care poate oferi chiar randamente semnificativ mai mari). O bătaie de joc în care statul condus de socialişti de dreapta sau de stânga mimează interesul real pentru cetăţean. Evident că astfel de discuţii sunt neinteresante pentru politicieni şi pentru cei care îşi extrag rentele şi bunăstarea din astfel de sisteme. Privatizarea sistemului de ajutor de şomaj, alături de privatizarea sistemului de pensii şi alte reforme structurale vor continua să fie puse în sertare şi tratate drept ridicole şi lipsite de „sens”, culmea… economic. 

Aveţi aici un calculator de salarii: http://www.calcule.ro/Calcul-Salarii/Brut-la-net-program-normal.aspx


0 comentarii la “Privatizarea ajutorului public de şomaj”
  1. aaa a spus:

    E foarte usor sa strigi ca ceva nu e bine fara sa spui si cum e mai bine, fara sa aduci o alternativa. A spune cuiva ca nu e bine cum face ceva (orice) fara sa ii si arati cum trebuie sa faca de fapt, este de obicei o caracteristica a oamenilor mediocrii, a celor care prefera sa ii arate cu degetul pe ceilalti in loc sa se adapteze si sa puna mana sa faca ceva concret.

    Deci, domnule doctor in economie, care este aternativa cu POTENTIAL REAL DE APLICABILITATE (nu copilarisme !) pe care o propuneti acestui sistem ? Ce studii concrete care sa demonstreze faptul ca alternativa dmv. ar fi mai eficienta IN PRACTICA decat actualul sistem ati efectuat ?

    Deocamdata nu ati spus nimic nou in acest articol… Este de mult stiut faptul ca sistemul actual nu este bun, dar pana nu veniti cu o alternativa viabila, il voi considera cel mai bun sistem cunoscut pana in prezent.

  2. ionut a spus:

    @aaa

    Ce-o fi asa de greu de inteles? Dupa mintea ta, care e alternativa la jaf/talharie in forma continuata? …

    Ma rog, in urma comentariului tau, pentru mine unul e calr care ar fi primul pas in rezolvarea problemei: pretul muncii tale, adica salariul „brut”, sa iti fie inmanat tot tie ca angajat, urmand ca (pentru a fi consecventi, iar lectia sa poata fi asimilata) sa fi obligat tu (cu amenintarea cu puscaria si conservarea averii) sa-ti platesti taxele/impozitele pe munca, denumite pompos „contributii”. Asta pentru ca, se pare, ca principala problema cu jaful practicat de stat e ca imensa majoritate a indivizilor nu-l percep, pur si simplu!
    Dupa ce statul te va fi jefuit, iar tu vei fi fost partas direct la asta, probabil (ma rog, e doar o speranta) ca vei inceta sa pui, cu un aer de suficienta superioara, intrebari complet inepte.

  3. ionut a spus:

    in paragraful anterior a se citi ( cu amenintarea cu puscaria si confiscarea averii)…

  4. aaa a spus:

    @ionut

    Sa inteleg ca solutia propusa de tine este sa nu mai cotizeze nimeni la stat, deci sa nu mai existe statul… Bun.. Am vorbit de solutii cu aplicabilitate reala, NU COPILARISME ! Explica-ne, daca nu ar mai exista stat, cum s-ar mai realiza obictivele de interes public (ma refer aici mai ales la investitii) ? Cum ti-ai mai misca tu c..u zi de zi la munca ptr a-ti incasa ” tot salariul brut” cu masina daca nu ar avea cine sa ITI FACA DRUM PE CARE SA TE DEPLASEZI (ptr ca tu nu vrei sa platesti pt asta), cum te vei duce tu de la Bucuresti la Arad de exemplu ??? Cum crezi ca va putea face un privat drumuri (si crezi ca vei plati mai putin in acest caz ?) daca nu va exista stat, deci nici legi, deci nu ar avea niciun drept sa construiasca el pe spatiul public si nici nu va putea obliga pe alti privati sa isi vanda proprietatile ptr interesul public ? Sau iti doresti sa fie anarhie ??? Astept in continuare solutii viabile ptr schimbarea sistemului

  5. Di Gigio a spus:

    @aaa:

    „Ce studii concrete care sa demonstreze faptul ca alternativa dmv. ar fi mai eficienta IN PRACTICA decat actualul sistem ati efectuat ?”

    Chiar trebuie sa facem studii ca sa demonstram ca atunci cand cineva ne baga mana in buzunar (si o baga adanc, ne ia jumatate din avutie) suntem mai saraci ca atunci cand nu ni s-ar baga?

    Indiferent ca baga mana pt a da „saracilor” sau pt a intretine sleata de lipitori ce traiesc pe spinarea celorlalti (politicieni, bugetari cu functii de taiat frunze la caini, clientela politica….), furtul tot furt se numeste atata timp cat se face cu deposedarea de avutie fara acceptul proprietarului de drept.

    Cine doreste sa inchida ochii nu are decat, dar unii au curajul sa spuna aceste lucruri chiar la TV, chiar si in fata guvernatorului Bancii Nationale, si ma refer aici la domnul Cristian Paun.

    Si daca ati lectura articolele dumnealui, veti vedea ca nu scrie de dragul demagogiei, ci dimpotriva, sugereaza situatia normala si cea anormala, chiar cu riscul de a deranja anumite medii.

    Hai liberare!

  6. cenusevede a spus:

    Domnule profesor, cateva completari:
    1. De fapt se numeste agentia nationala pentru Ocuparea fortei de munca, cheltuind sume imense pentru organizarea de cursuri de barmani, bucatari etc, subventii platite firmelor care angajeaza someri sau alte categorii sociale, toate astea pentru niste rezultate mult inferioare celor obtinute de ejobs, daca tot vrea aaa „alternative”.
    2. Sa nu uitam alternativa socialista europeana care-si propune sa cheltuie 132 mil euro din banii contribuabilului in perioada 2007-2013 pentru Programul Operational Sectorial de Dezvoltarea Resurselor Umane. De fapt, 132 mil de euro pentru mini-vacante in statiuni si finantarea propagandei socialiste prin programe precum acesta: http://www.observator-bns.ro/

  7. aaa a spus:

    @Di Gigio, am tot respectul pentru domnul Paun, insa mi-as dori solutii concrete pentru schimbare si o alternativa clara si realista a sistemului actual (care sa si aibe sanse sa functioneaze fara a se crea anarhie)

  8. ionut a spus:

    @aaa

    Esti exemplul stralucit de ce zace in mintea publicului larg. Mi-e si greu sa raspund, deoarece, rar mi-a fost dat sa vad asa o colectie concentrata de ineptii, falsuri logice, sofisme si lozinci.

    „solutia este sa nu mai cotizeze nimeni la stat, deci sa nu mai existe statul…”

    1)Esti analfabet functional, adica citesti ceva si intelegi altceva. Solutia mea era, din contra, sa fie obligati (sub amenintarea cu puscaria, adica cu moartea) toti angajatii sa-si plateasca singuri taxele pe munca, adica responsabilizare. Pe care, in capsoru-ti, tu o percepi ca pe o copilarie…

    2)La stat nu cotizezi, ci „cotizezi fortat”. Interesanta e insa pozitia ta, ca daca platile la stat ar fi voluntare, statul ar disparea. Esti sigur? Pai asta-i cea mai clara dovada ca statul e ilegitim.

    3)Ce-i aia „interses public”?

    4)Toate bunurile economice sunt inventii private, multe dintre ele (drumurile, „sanatatea”, invatamantul confundat eronat de public cu „educatia”, falsificarea de moneda, productia de siguranta aparare etc.) acaparate de stat. Astfel greseala elementara de logica pe care o faci e asta: tu observi corect ca aceste domenii/bunuri economice/servicii sunt indispensabile, nu observi ca ele au fost acaparate/monopolizate cu forta de catre stat, si consideri, eronat, evident, ca si statul e, la randu-i, indispensabil.

    5)”daca nu va exista stat, deci nici legi”

    Statul e, prin definitie, agresorul legii, sursa legii fiind prorietatea. Ma rog, despre asta am scris sute de posturi, nu voi relua discutia.

    6)Nu cunosti sensul conceptului de anarhie, faci confuzii cu altceva…

  9. Di Gigio a spus:

    Credeti ca proprietarii privati nu si-ar dori sa devina parte dintr-o afacere banoasa numita Autostrada Arad – Bucuresti, sau drum national, judetean, comunal?

    Credeti ca interesul individual ar da cu piciorul banilor, ca ar da cu piciorul unui vad bun – in cazul in care pe langa terenul pus la dispozitie acestei nevoi ar mai ramane si cu ceva teren de-al lungul soselei, pe care sa-l exploatezi sub diverse afaceri?

    Daca se trezeste vreun Stan Sucitul care sa impiedice traseul optim intre Arad si Bucuresti (ma refer aici atat la costuri, cat si la timp de parcurgere), asta e, il ocolim conform regulilor pietei, iar concurenta cu vecinii sai il vor face sa accepte mai devreme sau mai tarziu. Daca nu – nu are decat sa se uite la ceilalti cum prospera.

    Costul de transport chiar daca ar fi mai mare decat este in forma actuala (cu toate ca imi este greu sa cred tinand cont de jaful ce se face la CNADNR)inseamna in acelasi timp venituri castigate cinstit de cei ce detin acea autostrada.

    Pretul practicat va depinde si de celelalte variante de transport concurente – pot fi zeci de feluri de transport aerian si subteran. Nimeni nu va sta cu mainile in san. Daca pretul autostradei ar fi generator de super-profituri, se vor gasi dornici care sa le fure o feliutza din afacere.

    Eu activez in sectorul privat, si am invatat deja lectia ca un pret mare poate insemna un profit mare astazi si o concurenta mare maine, careia ii este usor sa prinda putere in piata atata timp cat eu ii las aceasta portita. Cine nu ma crede, nu are decat sa simta pe piele lui.

    Hai liberare!

  10. aaa a spus:

    Ionut, nu imi bat capul cu persoane ca tine ! Tu citesti ceea ce scri ?

    „sa fie obligati (sub amenintarea cu puscaria, adica cu moartea) toti angajatii sa-si plateasca singuri taxele pe munca”

    Nu cred ca mai are rost vreun comentariu, fraza asta demonstreaza clar ce fel de persoana esti ! O percep in continuare ca pe o gluma pentru ca nu concep ca poate exista un om atat de prost incat sa gandeasca asa ceva !

  11. ionut a spus:

    @aaa

    Aha, am inteles, adica egalitate, dar nu pentru catei! Observ ca te oripileaza gandul sa fii tu insuti obligat (prin amenintarea cu puscaria sau confiscarea averii), ca angajat sa-ti platesti taxele, dar jubilezi si esti perfect de acord sa continue sistemul actual in care angajatorul face asta pentru tine!

    In plus iarasi faci o confuzie: taxele pe munca le platesti oricum tu, in integralitatea lor, ca angajat (desi statul te-a fraierit ca o parte o plateste angajatorul: partea aia e tot din partea ta, de facto!!), angajatorul suporta doar costurile colectarii, calcularii si virarii efective a sumelor.

  12. Di Gigio a spus:

    „Solutia mea era, din contra, sa fie obligati (sub amenintarea cu puscaria, adica cu moartea) toti angajatii sa-si plateasca singuri taxele pe munca, adica responsabilizare. Pe care, in capsoru-ti, tu o percepi ca pe o copilarie…”

    Sper si eu ca e doar o ironie…:)))))

  13. ionut a spus:

    Probabil ca te-a mai oripilat ceva (ma rog, la mintea ta e explicabil): fraza „puscaria, adica amenintarea cu moartea”. Multi indivizi, intr-adevar, nu inteleg sensul acestei fraze, dar, amenintarea cu puscaria este, in ultima instanta, amenintarea cu moartea. Cine inca e sceptic (sau are dificultati in a face legatura logica) sa se gandeasca ce insemana sa te opui incarcerarii…

  14. ionut a spus:

    „Sper si eu ca e doar o ironie…:)))))”

    Nu, nu, nu e ironie deloc! din moment ce asta se intampla acum cu angajatorii, nu vad de ce (pentru a fi consecventi) nu ar putea, foarte bine sa se intample cu angajatii. Care sustin sistemul actual, tocmai pentru ca nu inteleg, de facto, cine-i agresorul. Adica cine-i jefuieste de banii cuveniti pe munca lor.
    Altfel ne impotmolim la: „Pai cum, dom’ne sa nu mai fie stat?”, asa cum schiauna „triple a”!

  15. ionut a spus:

    Cu alte cuvinte: cat e pretul muncii tale @aaa (negociat voluntar, fara interventia unei terte parti)? Pai 2000 de lei. Poftim toti banii, si acum du-te tu, si, obligatoriu, cu manuta ta, da mai mult de jumatate statului!

  16. ionut a spus:

    Efectul ar fi astfel, ca dupa ce toti oracaitorii de serviciu ar constientiza, intr-un final, cine-i talhareste (si s-ar termina si basmul asta cu „evazionistii e de vina domn’e”), s-ar putea trece si la pasul urmator (de fapt l-ar face singuri si voiosi exact baietii astia veseli): stop joc!

  17. aaa a spus:

    Mai nou e la moda sa fii impotriva statului, deci „oracaitorii” sunt de obicei cei care striga ca statul e de vina pentru insuccesele lor si incapacitatea lor de a se adapta. Intotdeauna e mai usor sa dai vina pe altul, dar de fapt astea sunt doar scuze, iar responsabiliatea pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ai sau nu ai o porti doar tu insuti , indiferent de sistem (sunt aceleasi reguli pentru toti)

    PS: nu il includ in descrierea de mai sus pe Cristian Paun, el fiind deja o persoana cu multe realizari, ma refer in special la Ionut, dar si la alti inadaptati.

  18. ionut a spus:

    Iarasi o colecte de lozinci si ineptii pe banda rulanta.

    Statul este organizatia ilegitima formata din totalitatea birocratilor aflati in functie la un momnet dat, care practica talharia in forma continuata, denumita pompos impozitare/reglemntare.
    Diin nefericire, la moda e, din contra, sa sustii din toate puterile acesta stare de fapt si sa gaseti intotdeauna alti vinovati: piata, capitalisti lacomi si hrapareti, evazionistii, speculantii etc.
    Altfel, cand vine o propunere care incearca sa rezponsabilizeze turma de bizoni etatisti, imediat o „dam de dupa cires” mai mult apeland si la greseli elementare de logica, de fapt aberatii, de genul :”regulile sunt aceleasi pentru toti indiferent de sistem„. Si asta, in mintea bizonului etatist „legitimeaza” orice.

  19. Imparatul e gol a spus:

    Felicitari ca inca ai puterea sa speri ca in romania se va schimba ceva. Analiza ta e superba, e 101% reala, dar puterea se afla in mainile politrucilor si nu al economistilor. Asa ca…

  20. ionut a spus:

    Ai publicat un comentariu in care cereai imperativ o solutie la actuala stare de lucruri, si cand ti s-a oferit una, singura viabila deocamdata (si posibila la actuala stare de fapt), ai sarit ca din gaura de sarpe:

    „Cum domn’e adica incerci sa ne responsabilizezi pe noi? Sa nu mentinem obligatia asupra altora de a ne tine de mana si de a suporta riscurile agresiunii legislative? Adica sa ne fim obligati sa ne platim singuri taxele, si sa nu mai avem pe cine arunca vina? Asa ceva e imposibil tovarasi!”

  21. Di Gigio a spus:

    @aaa: crede-ma ca sunt forte bine adaptat conditiilor prezente, refuz sa lucrez cu statul din principiu, fiindca sunt responsabil de ceea ce sunt, asa cum ziceai si tu, dar asta nu ma face destul de ignorant incat sa nu vad hotia si sa nu o condamn.

    Partea proasta este ca angajatul este cel ce iese cu adevarat in pierdere din aceasta ecuatie, de bine de rau, angajatorul isi poate scoate profitul sub alte forme mai putin jecmanitoare. Exemplu concret: inchiriezi un bun firmei si platesti statului doar 16% sub forma de impozit pt chirii din bunuri si terenuri, la care mai ai drept de deducere de 25% pt reparatii si intetinere si efectiv ajungi sa platesti 12%.

    Deci eu imi pot permite sa suport o jecmaneala de 12%, pe cand un angajat este furat de minim 50% din venit.

    Si nu tip fiindca sunt afectat, nici din invidie pt cei ce fura si se imbogatesc pe calea politicii, ci pt a se face dreptate, pt ca proprietatea privata sa nu mai fie la mana unor grupari infractionale organizate.

    Hai liberare!

  22. Mihnea a spus:

    @ionut, nu ai luat in calcul doua aspecte:

    1) @aaa probabil e angajat la stat sau beneficiar net al sistemului de stat, asa ca pentru el ar fi groaznic sa-i dispara sursa de venit. Nu face decat sa actioneze pur economic, in interesul sau egoist, desi in timp ce o face sustine contrariul.

    2) Daca esti angajator, poti si acum sa simulezi macar o parte din obligativitatea angajatului de a-si plati singur impozitele (care este o idee pe care o sustin si eu din toata inima). Poti sa concepi fluturasul de salariu astfel incat angajatul sa inteleaga niste lucruri. Il concepi sub forma unei mici compuneri, subliniind niste aspecte. De exemplu:

    „Stimate/stimata , firma noastra va pretuieste foarte mult aportul pe care-l aduceti prin faptul ca sunteti angajatul nostru valoros si suma de bani pe care o cheltuim lunar pentru dvs, este de XXXX lei (text mare, blod, rosu). Din aceasta suma, YYYY lei reprezinta salariul dvs. brut, iar ZZZZ lei reprezinta diferite taxe pe care statul ne obliga se le retinem in numele dvs. Defalcarea de mai sus e pur conventionala, prin efectul legii, pentru ca noi cheltuim pentru dvs. in total suma mentionata anterior XXXX lei si noi am fi oricand dornici sa va viram aceasta suma integral, daca legea ne-ar permite. Iata defalcarea acestor taxe, care sunt platite, va rugam sa retineti, din suma pe care noi am alocat-o numai pentru dvs.: aaa bbb ccc ddd.
    Dupa ce am fos nevoiti, prin efectul legii, sa platim aceste taxe din banii dvs., in continuare suntem nevoiti sa va retinem din banii dvs. si sa viram la stat si urmatoarele taxe, care se scad din partea de suma conventional numita salariu brut: mmm nnn ooo ppp. Cu regret trebuie astfel sa va comunicam ca din suma initiala de XXXX lei am ramas numai TTT lei, salariul dvs. net. Regretam ca am fost nevoiti ca, in numele dvs. sa va oprim jumatate din salariu si sa o viram la stat. Va rugam sa retineti ca noi suntem oricand de acord sa va viram suma de XXXX lei integral, daca statul ne-ar permite.”

    Se pot gasi variante mai lungi sau mai scurte, variante care sa satisfaca orice impunere legala si care sa comunice angajatului mesajul: „Fraiere, tu castigi de fapt XXXX. Diferenta caut-o la stat.”

  23. ionut a spus:

    @Mihnea

    1)Nu ma intereseaza situatia personala a lui @aaa. Discutarea unor solutii in functie de situatii personale si interese personale ale lui X sau Y nu au nimic riguros-stiintific. Iar actiunea sa nu este nicidecum economica (nu se refera la actiunile in limitele proprietatii sale legitime), ci la banii jefuiti de la ceilalti. Tocmai, cand i-am propus o actiune „economica” (sau, „mai economica” daca-mi e permisa exprimarea, adica sustinerea obligativitatii pentru el, nu pentru altii), a refuzat-o net si ferm!

    2)De acord cu comentariul tau, insa atentie, propunerea mea (aceea ca angajatul sa fie el insusi si in persona obligat la plata taxelor) e o solutie second-best, adica adaptata la situatia actuala inerent etatista!

  24. Mihnea a spus:

    Atunci, solutia mea este cel mult third-best, e doar putinul posibil in cadrul legal actual. Avantajul pe care il gasesc este ca e ceva ce se poate implementa imediat.

    Atentie insa la formulari, trebuie sa rezulte foarte clar cat e salariul brut, care sunt retinerile si cat e cel net, ca sa nu intre angajatorul in alte probleme cu istetii de la ITM.

  25. Paun Cristian a spus:

    @ aaa

    Daca nici titlul articolului nu va indica solutia atunci nu am ce sa mai zic. Solutia este: sa imi lase statul banii astia ca stiu si singur sa imi pun deoparte banii. Sa imi fac rezerve pentru riscurile pe care le am. Sa nu mai moara el de grija mea.

    Eu voi depune banii in banca sau ii voi investi cum voi crede mai bine si in felul asta economia va beneficia de un capital care acum, pe langa faptul ca e luat cu japca fara sa primim mare lucru de pe urma jafului, nici nu produce nimic ca se duce direct in consumul somerilor.

    E simpla solutia… E greu de digerat insa. Si chiar si de inteles. Dar e singura cu adevarat SOLUTIE.

  26. i - conomics a spus:

    Sistemul actual de asigurare somaj este o metoda de cumparat voturi. Unde, cei multi, primesc ceva nemuncit contra votului, iar cei putini… care produc si sunt taxati mai mult de cat primesc.. nu conteaza.

    Cea mai buna asigurare de somaj nu este tinera banilor la banca, bani de zile negre… ci investirea acestora in instrumente financiare contraciclice firmei l acare activezi si a domeniului tau de expertiza.

    Spre exemplu sa zicem ca lucrezi in piata imobiliara sau constructii si esti in 2005-2008. Ce ar fi cel mai bun lucru de facut? Instrumnete finaciare ce iti genereaza venituri in caz ca piata imobiliara cade, volumul constructiilor scade si asa mai departe. Cel mai simplu este de jucat instrumente gasite pe bursa aferente firmelor de constructii si dezvoltatorilor imobiliari. Variate instrumente de asigurari risc cu batiaie lunga, cand lucrurile merg foarte bine, pot fi incredibil de ieftine si asigura sume incredibil de mari atunci cand firma la care activezi sau domeniul de activitate in care muncesti intra in dificultate. Evident, se poate mege si mai departe in materie de risc valutar si CDS, protectia asigurarii la inflatie etc. Astfel de asigurari destepte de somaj sunt evident valabile situatiilor ce tin de piata si nu de competenta sau incompetenta unui individ. Astfel de asigurari sunt aplicapile foarte bine in special atunci cand mai multi inivizi investesc impreuna deoarece anumite feluri de „asigurare” financiara nu e posibila la sume mici.

  27. ionut a spus:

    @Mihnea

    Dezavantajul propunerii tale (cu care deja am spus ca sunt de acord, e absolut legitima) e ca, inca ascunde un cost: si monetar dar mai ales nemonetar (ceea ce, foarte posibil, face ca dezavantajul sa fie unul major), acela al suportarii efectve a acestui cost de catre angajat. Care, pe langa faptul ca, probabil, pentru a calcula corect sumele si optimiza suma totala de platit, ar trebui sa plateasca un contabil-avocat (pe care acum il plateste obligatoriu angajatorul), ar trebui sa suporte el insusi cozile, bataia de joc de la ghiseele statului si consecintele numeroaselor erori/greseli (ca sa nu mai vorbim de abuzuri) facute de birocratii statului, la care raspunsul invariabil e : „asa e sistemul, asa scrie in calculator”!

  28. Radu Botta a spus:

    sa se privatizeze si parlamentul, iar somerii sa fie cumaprati de agentii olandeze. ori pusi pe vapor pentru africa. pardon!

  29. Mihnea a spus:

    Ar fi o idee buna ca postacii de partid – de oricare partid – sa stea frumos in spam. E pacat de discutie.

  30. Aya a spus:

    MONICA MACOVEI INCERCA SA ACOPERE PRIN “VOCALIZE” RELATIA SA CU MAREA CRIMINALITATE ORGANIZATA- SI CU “TIGARETA II”.

    (RELATIA VIKTOR BOUT- TRAIAN BASESCU- TRAFIC DE ARMAMENT; continuare)

    Monica Macovei ar face bine sa-si tempereze vocalele “puseuri procuroristice” si sa-si foloseasca energia pentru a-si pune mental, in ordine, episoadele relatiei sale cu marea criminalitate organizata (de exemplu, parte a trocului tigari- armament) si momentele in care, dupa Operatiunea „Tigareta II”, facea vizite la sediul Grupului International de Protectie si Paza (GIPP)- aflat, in epoca, pe strada Turbinei nr. 21- cartierul Floreasca, Bucuresti.

    Monica Macovei ar trebui sa se abtina de la puseuri “procuroristice” si sa afle ca “zgomotul” nu distrage totdeauna atentia (sau, nu distrage atentia tuturor) de la implicarea celor carora vrea sa le acopere faptele penale de imensa gravitate (in cazul de fata, doreste sa distraga atentia de la Traian Basescu dar si de la diversi ofiteri- acoperiti sau nu- implicati in operatiuni de mare criminalitate transfrontaliera, de exemplu, in Operatiunea „Tigareta II”).

    Mult mai grav pentru Monica Macovei, in mod direct, este ca puseurile sale “procuroristice” foarte zgomotoase nu pot nici acoperi, nici distrage atentia de la legatura pe care a avut-o ea insasi, in 1998, cu Operatiunea “Tigareta II”.

    Inca de la inceput, Monica Macovei ar trebui invitata sa isi aminteasca, exact, ce cauta, in 1998, DUPA operatiunea Tigareta II, la sediul formei GIPP, din cartierul Floreasca?

    Daca Monica Macovei are indrazneala sa nege acele vizite din perioada mentionata- sau daca incearca sa “acopere” acest adevar prin noi puseuri procuroristice vocale- o anunt public ca exista persoane care au vazut-o si sunt dispuse sa depuna marturie in acest sens. Ca sa nu mai discutam de faptul ca „unele persoane” stiu- si sunt dispuse sa spuna- si ce se ascundea, de fapt, in spatele acelor „vizite intamplatoare si inocente” ale Monicai Macovei, la sediul GIPP, dupa Operatiunea „Tigareta II”

    La sediul (din epoca al) Grupului International de Protectie si Paza (GIPP)- apartinandu-i, formal, generalului Dumitru (Mitica) Iliescu- fusesera aduse, in secret, si descarcate cele 750 de baxuri de tigari “constatate lipsa” (dupa declansarea scandalului si a anchetei in Operatiunea “Tigareta II”) din totalul de 3000 de baxuri descarcate pe Otopeni militar, in noapte de 16/17 aprilie 1998 din avionul IL-76 care, apoi, fusese incarcat cu armament si care decolase catre zonele de conflict.

    Remember (pentru Monica Macovei):

    In 14 martie 1998, un anumit maior de la UM 0215 retinea la Eforie doua TIR-uri cu tigari sosite pe mare la Agigea si le preda sigilate Directiei Generale a Vamilor.
    Importatorul marfii era firma (SRI, acoperita) “Business Woman”.
    Proprietarul firmei (in acte) era sirianul Jamal al-Atm avandu-l ca partener pe Gheorghe Florica, fost sef al Garzii Financiare.
    Administatorul firmei si creierul contrabandei cu tigari era colonelul activ Gheorghe Dumitrescu, care il avea in legatura pe informatorul Al Atm.
    Avocat al firmei era Monica Macovei.

    In noaptea de 16/17 aprilie 1998, pe Otopeni militar a aterizat avionul IL-76, incarcat cu tigari. Tigarile au fost descarcate iar avionul, care a fost incarcat cu armament, a decolat catre zonele de conflict.
    Traficul armamentului catre zona de conflict era asigurat de Viktor Bout, iar incarcarea in siguranta a aeronavei, gararea, stationarea si decolarea au fost acoperite de Traian Basescu. Avionul IL-17 era operat de compania bulgareasca aflata, formal, sub conducerea lui Rumen Draganov (ofiter al serviciilor)- aflat in coordonarea lui Ioan Talpes, „extensie” GRU si ambasador la Sofia.

    Din cele 3000 de baxuri cu tigari existente initial (ca parte a trocului tigari- armament) si descaracate pe Otopeni militar au fost recuperate 2250.
    Restul de 750 baxuri au “disparut”- acestea reprezentand, de fapt, “partea” celor implicate in desfasurarea si incercarea de acoperire a episodului de trafic tigari- armament cunoscut ca Operatiunea “Tigareta II”.
    Intre beneficiari se numarau si cei care se ocupau de “legendarea” si acoperirea juridica a firmei Business Woman- avand-o ca avocat pe Monica M acovei.
    Iata legatura:
    La o saptamana dupa operatiunea Tigareta II, cand traficul a fost descoperit, tigarile apartinand firmei (acoperite a SRI) “Business Wiman”, al carei avocat era Monica Macovei, au fost scoase din depozitul Directiei Generale a Vamilor si transferate, in secret, intr-un depozit de langa Capitala de unde au fost introduce “in circuit”, prin asociere cu cele descarcate pe Otopeni militar, pentru a crea o diversiune menita a da impresia ca la Otopeni, in noaptea de 16/17 aprilie 1998, se desfasurase doar contrabanda cu tigari.
    Anchetarea trocului tigari- armament- incarcarea armelor in avionul garat in siguranta pe Otopeni militar si decolarea lui catre zonele de conflict- ar fi dus la depistarea implicarii unor ofiteri (acoperiti sau nu) ai serviciilor si direct la Traian Basescu (ministru al Transporturilor- cel care a garantat siguranta gararii, incarcarii si decolarii aeronavei pe si de pe Otopeni militar; TB era vechi colaborator al lui Viktor Bout – ex-ofiter GRU, traficant de armament, cel care a asigurat, si atunci, traficul armamentului catre zonele de conflict).

    Cele 750 de baxuri “lipsa” din incarcatura avionului IL-76 au ajuns, in nopatea de 16/17 aprilie 1998 la sediul (din epoca al) firmei GIPP- Grupul International de Protectie si Paza- apartinandu-i, formal, generalului Dumitru (Mitica) Iliescu, unde au fost descarcate. Sediul firmei GIPP (unde au ajuns, in noaptea respectiva, cele 750 de baxuri) se afla, repet, in cartierul Floreasca, strada Turbinei nr. 21 (sediul fiind intr-o casa inchiriata).

    Ulterior descarcarii celor 750 de baxuri, la sediul firmei GIPP din strada Turbinei nr. 21, sector 2 Bucuresti au aparut figuri interesante- printre care ofiteri SPP active, cu functii sau insarcinari importante – si Monica Macovei.

    Dupa ce scandalul Tigareta II a luat amploare, GIPP si-a mutat, discret, sediul. Initial a fost doar demontata firma metalica (avand insemnele si numele GIPP) aflata pe frontispiciul casei (motivandu-se ca ar fi fost daramata de o furtuna). Apoi, discret, au disparut si “locatarii” GIPP (si colaboratorii), inclusiv “obiectele” firmei. Sub aparenta mutarii (pentru care au fost folosite TIR-uri) au fost scoase din cladire si valorificate corespunzator si cele 750 de baxuri cu tigari provenind din Operatiunea „Tigareta II”.

    Ar fi interesant de aflat cat de “vocala” ar mai fi Monica Macovei, intru puseuri procuroristice, cand ar trebui sa isi justifice prezenta la firma GIPP- DUPA ce, la sediul mentionatei firme, fusesera descarcate, in secret, cele 750 de baxuri “gasite lipsa” in urma Operatiunii Tigareta II (trafic tigari- armament) desfasurata pe Otopeni militar in noaptea de 16/17 aprilie 1998.

  31. Mihnea a spus:

    Reiterez: Ar fi o idee buna ca postacii de partid – de oricare partid – sa stea frumos in spam. E pacat de discutie.

Comentariul tau