Se vorbește tot timpul despre ce trebuie făcut pentru relansare economică. Se discută despre prăbușirea consumului (care a dus la pierderi de locuri de muncă), despre diminuarea creditării la nivelul sectorului privat (care pe o piață în prăbușire nu are sens să se împrumute). Se supralicitează rolul pe care trebuie să îl aibă statul (consumul public) în suplinirea prăbușirii consumului privat ca șansă pentru redresarea economică mult așteptată. Se supralicitează eronat rolul pe care banca centrală ar trebui să îl aibă în relansarea economică prin infuzarea de ”lichiditate” necesară punerii în mișcare a unei economii chipurile blocată din vina piețelor.

Analiza cu privire la adevăratul motor al economiei care ne-ar putea relansa și ne-ar putea scoate din criză pleacă de la ideea fundamentală că, într-o economie de piață, nimeni nu poate deveni consumator dacă înainte de toate nu este producător. Cu toții trebuie să jucăm și să ne asumăm acest dublu rol economic (producător și consumator) în care cel de producător a ceva dorit de piață trebuie să primeze. Cel care nu produce ceva dorit de piață se plasează în afara economiei, risipește resurse și este eliminat imediat din ecuația schimbului, fiind incapabil să își genereze resursele pentru a deveni consumator. Deci, pentru a relansa consumul din România într-o manieră sănătoasă, trebuie mai întâi să relansăm producția. Trebuie, de fapt, să relansăm economia sănătoasă care poate aloca eficient resursele existene în proiecte antreprenoriale generatoare de servicii și bunuri de calitate. Relansarea nu se poate face în afara unor piețe eliberate de constrângeri, reglementări și intervenții de tot felul din partea unor instituții care mimează binele pentru a ascunde agresiunea prin taxe și inflație. Degeaba stimulezi producția fără să stimulezi mecanismele de piață (să le eliberezi de fapt de constrângeri). Piețele eliberate vor putea da mai ușor prețurile necesare care, prin informația pe care o includ, sunt vitale pentru decizia antreprenorială (alocarea se va face cu mult mai puțină eroare). Această stimulare a proprietății private, a producției private și a piețelor private (și nu a consumului) trebuie menținută o perioadă suficient de îndelungată (decenii întregi) pentru a da posibilitatea generațiilor de antreprenori (mai mici sau mai mari) să se formeze, să capete experiență și să intre cu adevărat în jocul economic. Prohodul capitalismului și al piețelor cântat pe diferite voci (știm noi de cine) nu face decât să ne îndepărteze și mai mult de ceva ce nu am avut niciodată în România (sau prea puțină vreme).

Producția nu se poate relansa dacă nu există economisiri sănătoase. Fără aceste economisiri nu apare capitalul necesar pentru a fi investit în bunuri de capital (echipamente, mașinării, tehnologie). Economisirile sunt fundamentul relansării producției alături de relaxarea fiscală și de austeritatea politicii monetare. Nu consumul trebuie să fie obsesia celor care doresc să relanseze economia ci economisirile. Din păcate, sistemul monetar actual construit după calapoade keynesiste lovește direct în aceste economisiri: producția de bani din nimic face posibilă ”crearea” din nimic a capitalurilor care aruncate pe piață la concurență cu economisirile autentice alterează radical comportamentul băncilor comerciale (de ce să mă chinui să alerg după depozitele populației când e mai ieftin și mai simplu să mă conectez la robinetul de bani). Paradigma keynesistă care conduce politicile publice (nu numai la noi ci peste tot în lume) menține și apără un tip falimentar de rezolvare a crizelor care acumulează crize viitoare și mai mari de la primul moment al aplicării lor. Nu te poți salva la nesfârșit de la o criză produsă de intervenționismul de toate felurile printr-un intervenționism și mai mare. Nu poți să pedalezi la nesfârșit pe stimularea cu orice costuri și prețuri a consumului final (public mai ales) blocând și sufocând tot mai mult pe cei care ar trebui să producă pentru acest consum pe care dorești să îl stimulezi. Nu poți să stimulezi consumul care se produce în interiorul unor piețe tot mai puțin lăsate să aloce eficient și liber resursele și nici nu poți vorbi de relansare economică prin producție monetară sperând ca prețurile unui coș ales arbitrar de bunuri (bine controlate sau eficient agregate într-un indice de prețuri îndoielnic) să crească mai puțin decât crește valoarea nominală a PIB (și de acolo diferența de creștere ”reală” iluzorie). Nu poți apelezi tot timpul la cartof care ba ne salvează ba ne aduce recesiune economică. Nici nu poți să invoci tot timpul că dacă am produce și infuza mai mulți bani în economie (adică ceva lipsit de valoare economică) am produce prosperitate. Nu poți să denigrezi austeritatea bugetară și să invoci faptul că locurile de muncă neapărat trebuie create prin intervenționism (adică în răspărul pieței și a antreprenorilor care știu cel mai bine ce trebuie creat, cât, cum și unde). Pentru că minciuna are picioare scurte iar economia (dependentă de resurse limitate) te pedepsește imediat.


0 comentarii la “Adevăratul motor al economiei: economisirea”
  1. Andreea C. a spus:

    Am înțeles că înainte de a deveni consumatori trebuie să fim producători și că înainte de a deveni producători trebuie să economisim.

    Și ce facem dacă nu avem nici una dintre competențele care să ne califice drept producători sau economisitori de capital?

    Ce facem dacă noi ne pricepem doar la făcut telefoane cu fir și acum ele nu se mai cer pe piață?

    Părerea mea e că România se află într-o situație de acest gen.

  2. Banu Manta a spus:

    Ideea este că ceva tot va trebui să găsim să facem. Tot va trebui să ne învățăm să producem ceva autentic. Nu există să nu ai ceva ce poți face mai bine și mai ieftin decât altcineva. Problema e că nu suntem lăsați să găsim acel ceva.

  3. ionut a spus:

    @Andreea C.

    Importam capital (a nu se confunda cu banii!).

  4. Di Gigio a spus:

    @Andreea C. – La fel am putea pune aceasta intrebare in cazul in care am fi o tara bananiera eliberata de sub un regim totalitarist de sute de ani.

    Primul pas ar fi tehnlogizarea, probabil capitalul la care te referi, chiar daca posesorii lui sunt straini de tara respectiva – rau cu rau, dar mai rau fara rau.

    Bineinteles, pt asta trebuie ca acea tara sa fie atractiva din punct de vedere fiscal, caci asa e regula jocului economic.

    Ulterior, dupa ce lucrurile sunt puse in miscare de altii, o parte a populatiei indigene va acumula o relativa avere pe care o poate reinvesti in piata in aceeasi sau alta afacere. Asadar, putem economisi veniturile castigate ca salariati la aceste companii create de straini, ca apoi sa putem initia o noua afacere. Unii vor zice ca e putin, ….nu este asa, mai mult decat atat, poti imprumuta averile altora care nu sunt dispusi sau capabili de a investi intr-o afacere sau te poti asocia cu alti posesori de capital banesc.

    Cam asa s-a intamplat si cu Romania, unde mare parte din capital a fost trimis in tara de romanii plecati in afara, plus investitiile straine efective, chiar daca nu am fost o tara atractiva din punct de vedere fiscal, dar eram o piata de consum ce trebuia ocupata.

    Pe partea de instruire economica/tehnica e destul sa lasam piata sa-si faca treaba, nimic nu poate fi mai stimulativ decat posibilitatea de a castiga bani, pe care sa-i poti transforma in bunuri necesare acoperirii nevoilor, conform zicalei „nevoia te invata”.

    Hai liberare!

  5. Andreea a spus:

    Bun… și dacă de afară vin bani tipărți și nu capitaluri autentice. Nu e aceeași treabă? Mai bine îi tipărim aici decât să îi luăm de la alții proaspăt tipăriți și mirosind a cerneală.

  6. Di Gigio a spus:

    @Andreea:

    De asta am si specificat, vorbeam de capitalul tehnic:
    „Primul pas ar fi tehnlogizarea, probabil capitalul la care te referi, chiar daca posesorii lui sunt straini de tara respectiva – rau cu rau, dar mai rau fara rau.”

    Capitalul financiar e alta discutie. Daca eu, tara bananiera de care vorbeam, ma apuc sa tiparesc bani fara valoare, care NU AU ACOPERIRE IN BUNURI, s-ar putea sa constat ca nimeni din afara tarii nu imi ofera tehnologie contra hartiilor proaspat tiparite, iar in cazul in care doresc sa-i schimb in alte valute, s-ar putea sa am surpriza ca piata valutara sa-mi o ofere o paritate catastrofala sau chiar sa nu-mi accepte moneda la schimb in lipsa unor raporturi inverse de comert (exporturi).

    In schimb, moneda unui investitor strain, euro – de exemplu, are un corespondent in bunurile ce se trannzactioneaza in tarile ce au adoptat-o, asa ca va fi primita in schimbul unui strung, buldoexcavator sau generator de curent.

    Nu sunt sustinatorul monedei Euro, si nici a unei alte monede a carei masa este expandata la infinit de un grup de oameni ce detin puterea politica sau monetara, dar in lipsa unei alternative, jucam dupa regulile existente, chiar daca an de an ni se fura puterea de cumparare.

  7. sorin_f a spus:

    @Andreea
    „Ce facem dacă noi ne pricepem doar la făcut telefoane cu fir și acum ele nu se mai cer pe piață?”

    Noi putem incepe sa producem (sau invata sa producem) in primul rand ceea ce cerem noi.
    Avem nevoie de mancare? Atunci trebuie sa producem mancare sau altceva de care ce au nevoie producatorii de mancare. Avem nevoie de iahturi de lux? Atunci trebuie sa invatam sa le si producem, sau sa producem ceea ce doresc producatorii existenti de iahturi.

    Iar daca nu putem produce ceea ce cerem chiar noi, atunci nu ramane decat sa economisim si invatam (tot un mod de economisire / investitie) pana vom putea.

  8. Andreea a spus:

    Si daca totusi noi nu putem produce decat taxe si inflatie? Ce facem cu un astfel de popor? Ce facem cu cei obisnuiti sa stea cu mana intinsa la stat si sa cumuleze ajutoare sociale, cu cei care nu inteleg ca spitalele de stat nu sunt gratuite si ca ne costa in realitate mai mult decat cele private? Ce ne facem cu antreprenori care stiu sa faca afaceri doar cu statul?

  9. Di Gigio a spus:

    Facem evaziune pana da faliment. Evaziune e impropriu spus atata timp cat te aperi ca cineva sa nu-ti fure rodul muncii, inteligentei sau riscului asumat.

    Ori dezvoltam o arma si punem mana cu japca pe putere, caci in mod democratic nu este realizabil in veci, socialistii vor fi majoritari intotdeauna indiferent de spatiu/timp.

    Glumesc….problema asta mi-am pus-o si eu si pana acum si singura varianta mai mult sau putin realista, ar fi ca noi, cei ce gandim si actionam in spiritul proprietatii private, sa acaparam puterea intr-un stat mic prin apartenenta dirijata si concentrata la cetatenia acelui stat, organizata din umbra de institutele si organizatiile ce sustin aceasta cauza.

    Concret, liberalii din Romania (si nu numai), ne luam cetatenie in Republica Moldova si devenim majoritari in procesul democratic de votare. Numai ca practica a demonstrat ca puterea odata ajunsa in mana unui om il transforma si il face sa uite de unde a pornit si unde dorea sa ajunga. Odata acaparata puterea, desfiintam toate taxele si statul il rezumam la armata si politie.

    Glumesc si in cazul asta, ma duc sa ma spal pe fatza, sa ma trezesc. 🙂

    Hai liberare!

Comentariul tau