Toată lumea din România e înnebunită cu absorbția fondurilor europene. Toată lumea bună din România privește cu mare concentrarea blocarea sau ne-blocarea fondurilor de către Uniunea Europeană. Cu toții ne agățăm ca de un fir de păr existența și creșterea economică de tranșele care intră sau nu intră pe o axă sau alta. Cu toții ne isterizăm pe faptul că nu reușim să absorbim mai mult decât alții sau nici măcar ceea ce ne-a absorbit inițial Uniunea Europeană drept contribuție la bugetul său anual. Să fie oare fondurile europene soluția prosperității noastre? Să fie aceste fonduri unica șansă la a mai avea vreodată creștere economică de consistență pe meleagurile acestea greu încercate și prost administrate?

Pentru a răspunde la această întrebare am să prezint următoarea poveste:

M-am trezit dis de dimineață plin de energie și dornic de fapte mărețe. Am deschis frigiderul și am constatat cu necaz că am rămas fără ROȘII pentru gustarea de dimineață. Supărat și cu ochii pe ceas, am decis să descind repede și eficient în piața de lângă blocul în care stau pentru a negocia direct cu fermierul – producătorul – intermediarul – vânzătorul de tarabă (sau ce o mai fi el în funcție de ce hârtii sau avize a obținut de la stat) un kilogram de roșii. Ieșind din bloc cu planurile făcute și cu gândurile deja la ce roșii să îmi cumpăr (mai mici, mai mari, mai de cu țugui sau nu), am fost umflat brusc de la ușa blocului de doi malaci care mă țineau de mâini în timp ce un funcționar cu jiletca proaspăt periată și cu cotierele proaspăt cusute îmi bagă mâna prin buzunare și, fără să mă întrebe mare lucru, îmi confiscă banii de roșii. Ce să te mai împotrivești mârâielilor și îmbrâncelilor celor doi zdrahoni. Banii de roșii trebuiau să iasă din buzunarul meu și pace fără prea mare împotriveală. Am cedat repede încercând  totuși să îmi amintesc ce contract social îmi tot spune funcționarul că aș fi semnat eu la un moment dat. Funcționarul mi-a luat banii și mi-a spus că se va duce el la piață în locul meu. Că va negocia el mult mai bine cu ticăloșii din piață ce am eu nevoie și că va veni fuguța înapoi. Nu a uitat să îmi spună că nu o face gratis și că o să oprească și el de o pâine din bani. Aștept cu nerăbdare venirea sa flancat de cei doi zdrahoni. Între timp, funcționarul care a luat banii de la mine s-a dus până la colțul străzii unde aștepta un funcționar și mai impozant, îmbrăcat într-un costum și cu ecuson agățat de gâtul său ca o zgardă de câine cu șnur albastru cu stele galbene. Acesta a luat banii de la funcționar și, fără să îl întrebe mare lucru s-a îndreptat rapid către piață. A cumpărat fără mari negocieri și la cel mai mare preț din banii mei PATRU LEGĂTURI DE PĂTRUNJEL din care una a băgat-o la el în buzunar. S-a întors la colț de stradă și a chemat pe funcționarul care m-a acostat inițial și i-a îndesat și lui o legătură de pătrunjel în buzunar pentru serviciile aduse. A strigat apoi un alt funcționar cu sacou albastru căruia i-a îndesat cele două legături de pătrunjel rămase în buzunar cu instrucțiuni clare: una să mi-o aducă mie și una să o oprească pentru el pentru serviciile aduse societății. Foarte repede, funcționarul cu sacou albastru s-a apropiat de mine și mi-a trântit în față legătura de pătrunjel (mi-a explicat că una o va păstra el pentru efortul făcut). Interesant a fost că pentru legătura primită mi-a cerut imperativ să îi dau prețul de piață de 1 leu legătura (conform instrucțiunilor primite). Degeaba am încercat eu să îi explic că vroiam roșii și nu pătrunjel, că am plătit deja odată pentru roșii și de ce trebuie să mai dau banii pe pătrunjel. Mi-a explicat că pătrunjelul nu poate să vină gratis și că dacă nu am bani să mă împrumut de la bancă. Mai mult, m-a pus să completez un formular în care să justific pe larg scopul pentru care am dorit pătrunjel cu calcule exacte și precise. Am completat repede și formularul. A trebuit să aștept vreo jumătate de oră până l-au verificat pe îndelete cei doi funcționari împreună cu cel de la UE. Evident că am greșit în vreo două locuri și pe acest motiv era cât pe ce să rămân și fără pătrunjel, pierzându-mi eligibilitatea. Am fost din nou verificat încă o jumătate de oră. În final, am primit acceptul că sunt eligibil și a trebuit să plătesc pătrunjelul ca să scap de scandal. Amărât m-am dus sus și m-am îmbrăcat, înfometat cu o legătură de pătrunjel în loc de una de roșii, plătită de vreo câteva ori. Când să ies, un alt funcționar era deja la ușă să verifice dacă mi-a plăcut pătrunjelul și dacă aș fi dispus și altă dată să merg la cumpărături.

Vă las pe fiecare dintre dumneavoastră să decriptați personajele acestei povești și legătura ei cu fondurile europene.


0 comentarii la “O poveste cu fondurile europene…”
  1. Di Gigio a spus:

    Mda, e o varianta a pildei economice:

    V-ati intrebat vreodata de ce cresc taxele? O sa gasiti raspunsul in pilda ce urmeaza:

    —Intr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. „Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse imparatul cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci: „Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: „Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere de la targovetul din fata cetatii”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”. Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si ii lua la rost: „Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul imparatului, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”. Zis si facut.

    —Intors la seful sau, strajerul se lauda: „Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”. Primul strajer merse la stolnic: „M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere”. Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: „Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”. Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea imparatului si glasui: „Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere”.

    —Imparatulai musca dintr-un mar si cugeta: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!”

    Asta a fost! Urmeaza in curand un nou articol de “jurnal”…de cand il coc… sper sa iasa bun si mare ca mine… Pana atunci va recomand un cantecel: http://www.youtube.com/watch?v=6Yu0X776bm0

    http://www.lucian-simion.ro/2011/11/pilda-economica/

  2. Maria Ionescu a spus:

    Eu nu văd legătura cu fondurile europene din poveste. Fondurile europene care ne vin nouă sunt mult mai multe decât ceea ce plătim noi din buzunar. Suntem noi fraieri că nu accesăm mai multe fonduri și fraieri că le-am făcut prea birocratice.

  3. just kidding a spus:

    Asta-i pretul informatiei: atunci cind in mod special voiati salata de rosii, nu stiuse(ra)ti ca se poate face si salata din frunze de patrunjel. La scara istorica nu conteaza ca nu va interesa respectiva informatie, ca doar vorba lui Keynes, sowieso Krematorium.

  4. just kidding a spus:

    Maria,

    Daca tu vrei patru rosii pentru micul dejun, dar primesti patru kilograme de rosii cu conditia sa le consumi la respectivul mic dejun, este atunci preferinta ta satisfacuta?

  5. Maria Ionescu a spus:

    Eu cred urmatoarele lucruri:
    1. Ca nimeni nu imi baga mana in buzunar daca stiu cum sa iau banii inapoi de la Uniunea Europeana
    2. Aceste fonduri sunt analizate de catre mai multi tocmai pentru a evita ca in loc de rosii sa primim patrunjel.

  6. simona a spus:

    minunata pilda, ce te faci insa cu obiceiul romanesc de dat cu stangul in dreptul. Adica de la rosii la patrunjel, malacii se incaiera de vreo 5 ori pe drum, seful lor schimba regulile de mai multe ori de la bloc pana la piata, Dvs. trebuie sa dati mai multe note explicative, un functionar o sa va corecteze formularele si o sa constate ca numai cei blonzi pot manca rosii, restul numai pastarnac, asa ca dati fuga sa va vopsiti parul; dupa vreo saptamana o sa primiti ceva ca substitut, ma tem ca nici macar patrunjel.
    Cam asta e la noi cu fondurile europene, ne hranim cu comunicate de genul „nu am reusit sa fecm ce v-am promis pana la data de…, asa ca prelungim termenul cu 2 saptamani”
    In rest ne pregatim sa dam explicatii la sfarsitul lui 2013: – stimata CE noi nu suntem in stare sa facem ceva.

  7. Di Gigio a spus:

    @ Maria – era vorba ca in loc de VALOARE ADAUGATA care sa fie realizata pe seama noilor investitii implementate cu fonduri europene, s-ar putea sa primim INFLATIE.

    In piata libera, unde statul nu influenteaza nici cererea si nici oferta de bunuri, investitiile se fac doar daca au sens, adica o piata valabila de desfacere. Sunt multe investitii facute cu fonduri europene care deja au tras pe dreapta fiindca au fost facute de dragul de a fi facute.

    In schimb, infuzia de valuta pune presiune pe preturi, fiindca unei mase monetare sporite nu ii corespunde o piata de bunuri si servicii sporita, tocmai datorita esecului implementarii acestor fonduri.

    In fine, daca nu risti – nu castigi, daca nu faci investitii – cu siguranta nu vei adauga valoare, asa ca pana la urma sunt bune si fondurile astea, dar intrebarea mea este alta:

    – Daca fondurile absorbite coincid cu contributia noastra la bugetul UE, de ce tre sa luam bani de la toti ca sa dam unora gratis? De ce nu lasam banii in piata, fara sa-i dijmuiasca/injumatateasca statul, dupa meritele fiecaruia?

    De ce sa ia statul banii celor ce produc, ce au afaceri de succes, ca sa le dea unor incepatori sau inadaptati pietei? Oricum, chiar si cu acest ajutor, pana la urma tot cel eficient va castiga.

    Raspunsul este unul singur: FURTUL POLITIC, propasirea politicienilor si a clientelei politice.

Comentariul tau