Strategicu’, securitatea nationala si privatizarea trenurilor

Povestea cu privatizarea in Romania are cele mai fascinante fatete. Orice ar face politicianul roman numai sa nu dea din mana sa placinta din care se infrupta cu nesimtire. Privatizarea CFR Marfa, ratata dealtfel ca si Cuprumin sau Oltchim, a scos si mai mult la iveala faptul ca atunci cand nu se doreste privatizarea a ceva se gasesc tot felul de motive „tehnice” sa fie amanat sau impiedicat acest proces, cu consecintele de rigoare pentru contribuabilul roman (care plateste sistematic datoriile acumulate si anulate cu stoicism de catre guvernanti).

Lasand la o parte iertarea de datorii intamplata exact in mijlocul procesului de privatizare, care, daca ar fi fost stiuta de dinainte, poate ar fi starnit interesul si al unor potentiali investitori strategici internationali sau faptul ca a fost adjudecata prin atribuire directa catre o companie romaneasca ce a crescut pe spinarea esecului acestei companii, povestea cu CFR Marfa a fost impinsa rapid de cei care nu vad cu ochi buni acest proces natural pentru o economie de piata intr-o noua zona absurda: aceea a securitatii nationale. Privatizarea CFR Marfa are neaparat nevoie de avizul nu stiu carei comisii nationale care se ocupa  cu securitatea noastra (asa de pompos suna CSAT mai ca iti da impresia ca ar putea opri bomba atomica a rusilor, chinezilor sau americanilor in cazul in care i-am supara pe acestia foarte rau).

Tot felul de specialisti au inceput sa se ingrijoreze ca prin privatizarea companiei nu stiu ce rachete nu vor mai putea fi transportate pe calea ferata, ca nu stiu ce obligatii NATO nu vor mai putea fi onorate sau ca nu stiu ce se va intampla cu transportul pe calea ferata daca Romania va intra in razboi cu lumea din jur. Cand ii auzeai pe „specialistii” din mass-media cu cat aplomb argumentau pentru faptul ca securitatea nationala este afectata de privatizarea CFR Marfa iti venea sa te ridici din fotoliu, sa saruti steagul si sa canti imnul national. Va dati seama ca privatizarea sistemului de pensii, a sistemului de educatie sau a sistemului de sanatate ar fi, in opinia politicienilor, un adevarat atac terorist la adresa Romaniei. Mai mare rasul cu tot acest spectacol ieftin, lipsit de cea mai elementara logica. Daca vrei sa omori procesul de privatizare vii cu astfel de povesti de adormit copii.

De ce nu are ce cauta povestea cu „securitatea nationala” in procesul de privatizare a orice, inclusiv in cel al CFR Marfa? Din urmatoarele motive:

1. Daca tot era „strategica” compania de transport feroviar de ce au capusat-o si au falimentat-o sistematic ani de-a randul? De ce nu s-a sesizat CSAT pentru fiecare vagon sau locomotiva furate, taiate si vandute la fier vechi? Atunci trebuia sa se sesizeze sau sa fie sesizat nu acum.

2. Daca tot era „strategica” aceasta companie poate CSAT ar fi trebuit sa se intrebe mai demult cu privire la datoriile acumulate sistematic, mai ales in ultima perioada. Ar fi trebuit sa ne arate grija sa mai demult cu privire la ce se intampla acolo.

3. De ce nu s-a sesizat CSAT cand au fost privatizate serviciile de transport rutier (pe soselele si drumurile patriei)? Acele servicii s-au privatizat aproape de la sine fara nici un scandal sau icneala politica. Cu ce sunt mai prejos (din punct de vedere al importantei strategice) serviciile de transport rutier? In caz de razboi sau in cazul in care NATO vrea sa transporte ceva pentru bazele lor militare pe sosea si nu pe calea ferata (pentru ca nu permite dimensiunea echipamentului), va exista o problema similara. Si cu toate acestea CSAT nu s-a sesizat cand aceste servicii de transport rutier au devenit cvasi-private. La fel si cu brutariile de paine. Ce ne facem in caz de razboi cu producatorii de paine care acum sunt privati? Razboiul si interesul national au mers mana in mana ca unse cu anumite companii „private”. Industria americana care este conectata la armata (si interesul national) este foarte importanta si este o problema ramasa dupa cel de-al doilea razboi mondial. Statul american nu si-a pus niciodata problema sa creeze companii de stat care sa faca portavioane. Le-au livrat cu consecventa anumiti operatori „privati” fara nici cea mai mica problema de securitate nationala. La fel s-a intamplat si cu cartusele, si cu armele, si cu tancurile. Statul are parghiile sale sa ii faca pe unii sa coopereze in aceasta directie, mai ales cand vine vorba de „interesul national”.

4. In caz de razboi nu e ca in caz de pace (la fel cum „iarna nu e ca vara”). Razboiul este forma cea mai avansata de confiscare cu forta a proprietatii private. In caz de razboi functioneaza agresiunea institutionala la cel mai inalt nivel. Statul poate sa rechizitioneze ce vrea el iar daca te impotrivesti esti considerat tradator si esti impuscat. In caz de razboi unii iti bombardeaza casa si ti-o darama fara ca tu sa poti cere daune cuiva sau fara ca tu sa ai vreo vina sau sa dusmanesti pe cel cu care unii te-au impins in razboi. In caz de razboi ti se poate confisca si folosi „in interes national” casa, terenul, recolta, utilajele etc. Banii in caz de razboi sunt inflatati fara ca tu sa poti reactiona in vreun fel. De ce ar fi altfel si cu CFR Marfa si cu vagoanele si locomotivele sale pretioase si strategice pentru o tara care intra in razboi cu o alta tara? In prima secunda de razboi CSAT sau alt comitet din acesta suprem se poate intruni si poate decide ce vrea cu soarta noastra (incepand de la casa noastra, familia noastra pana la vagoanele CFR Marfa). Sper din tot sufletul sa nu mai ajungem vreodata la vreun razboi.

Asa ca nu au nici o legatura CSAT, securitatea nationala sau importanta strategica cu privatizarea CFR Marfa. E clar ca ceva nu convine la acest proces de privatizare si ca acum Guvernul Romaniei vrea sa dea inapoi si nu stie cum. Au gasit o smecherie prin care sa „duca la bun sfarsit” acordul 2 cu FMI pentru a face un acord 3 cu FMI cu si mai putine clauze si obligatii. Dupa ce au adjudecat compania CFR Marfa la intamplare (sau nu) unui investitor „strategic” neaparat autohton (va dati seama ce scandal ar fi facut o companie de prim rang la povestea cu CSAT), acum pot foarte usor sa o anuleze cu ajutorul fie a CSAT, fie a Consiliului Concurentei (o institutie controlata si ea politic). Vai de cei care lucreaza pentru CFR Marfa? Vai de cel care are de transportat ceva pe calea ferata?