robinet de baniMari somitati in materie (Tobin, Krugman, Stiglitz, Roubini, McKinnon, Talbott, Williamson etc.) au emis in ultima perioada tot felul de teorii, care mai de care mai argumentate, cu privire la cauzele posibile aferente crizei pe care o parcurgem: lacomia investitorilor pe piata de capital, ticalosia bancherilor care au plasat banii in active riscante, neseriozitatea agentiilor de rating care au girat operatiunile complexe de finantare, garantiile fara acoperire acordate de catre banci, libera circulatie a capitalurilor care fug rapid dintr-o tara in alta, proasta guvernanta in institutiile financiar – bancare, bonusurile enorme care au determinat bancherii sa isi asume riscuri nepermise in raport cu clientii lor, limitele modelarii matematice aplicate asupra unor sisteme dinamice, capitalismul si piata etc.

Toate aceste teorii cu iz de Nobel sunt foarte frumos argumentate si prezentate si au adus notorietate si pozitii frumoase tuturor celor care le-au emis. Evident ca ele nu au nici o legatura cu teoria crizelor si nu explica in nici un fel de ce apar crizele, de ce au amploarea tot mai mare si de ce nu mai scapam de ele foarte usor. Tocmai de aceea, m-am gandit ca in noianul acesta de teorii sa vin si eu cu una noua – TEORIA ROBINETULUI am numit-o prin care sa ofer propria mea explicatie cu privire la criza si care sa anuleze toate teoriile de mai sus.

TEORIA ROBINETULUI:

Sa presupunem ca intr-o sala de curs in fata studentilor am posibilitatea sa instalez UN ROBINET frumos aurit din care sa curga cu presiune BANCNOTE de 50 de dolari atunci cand deschid mecanismul acestuia. Dau drumul la robinet, invit studentii sa se serveasca din lichiditatea care curge duios din acesta, prelingandu-se molcom pe podea. In urmatoarea secunda studentii din ultimul rand, care cel mai probabil se vor considera mai dezavantajati decat cei din primul rand, vor sari ca arsi si vor incepe o cursa nebuna spre robinet. Vor lovi cu coatele, vor calca in picioare colegi, vor uita de prietenii si vor urmari cu orice pret sa ajunga cat mai repede la robinet. Intreaga sala va fi cuprinsa de haos = criza. Iar eu voi sta sprijinit in ROBINET si voi exclama (pretinzand eventual si Premiul Nobel): de vina pentru haosul creat e ticalosia acelor studenti din ultima banca. Cu cealalta mana dau si mai tare drumul la robinet.

Ma uit la ROBINET si la studenti si observ cu „mirare” ca unii dintre ei in loc sa vina si ei civilizati cu geanta de laptop au facut rost rapid de plase mari incapatoare si rezistente in care indeasa cu pofta „lichiditatea” creata din nimic de robinet. Ma sprijin cu coatele de masa si exclam plin de emfaza academica (n-am uitat nici de Nobel): de vina pentru criza creata este lacomia oamenilor. Nu uit sa deschid putin mai tare robinetul.

O pala de vant de la ventilatorul din sala de curs arunca in sus in aer teancul proaspat de dolari care ajung si pe coridor prin usa de la sala de curs deschisa. Ma ridic de pe scaun si exclam in fata studentilor: de vina pentru criza actuala este libera circulatie a curentilor de aer din incapere si usa deschisa. Mai deschid putin supapa robinetului.

Ma uit la ingramadeala care s-a facut in jurul ROBINETULUI si ma gandesc ce bine ar prinde o organizare mai buna a accesului la lichiditate. Evident ca spun si acest lucru: de vina pentru criza din sala este proasta organizare a modului in care accesati robinetul de bani. Constat ca ar fi fost bune si niste reguli de acces care ar mai fi rezolvat din criza.

Nimic despre ROBINETUL deschis de mine initial. Nu suflu nici o vorba despre posibilitatea de a inunda sala cu bani creati din nimic. Nimic despre ROBINETUL DE BANI (expansiunea creditului si expansiunea monetara prin rezerva fractionara) ca o posibila cauza a crizei initiale.

Evident ca atunci cand cauza crizei iti scapa si solutiile pe care le propui sunt aberante: [1] raspunzi la criza creata de ROBINET dand drumul si mai tare la acesta (a se vedea quantitative easing din SUA din ultimii 2 ani, revizuirea in scadere a dobanzii la lei de catre banca centrala anuntata zilele trecute, intentia de reducere si mai mult a rezervei obligatorii etc.); [2] propui ca robinetul sa nu curga la intamplare ci cu precadere in anumite rezervoare la care au acces doar unii (a se vedea fondurile de salvare ale bancilor de tipul EFSF in Uniunea Europeana sau TARP in SUA); [3] propui introducerea unei taxe pe fluxurile de bani sau [4] propui bariere si reglementari care devin costuri in calea liberei circulatii a capitalurilor blocand orice incercare de revenire din criza.

Solutiile care ar corecta adevarata cauza a crizei (ROBINETUL DE BANI) sunt respinse din fasa cu o atitudine tot mai agresiva: 1. interzicerea creditarii din depozitele la vedere (sistemul rezervelor fractionare); 2. interzicerea tiparirii de bani de catre banca centrala prin introducerea unui etalon sau, mai bine, prin privatizarea monedei; 3. interzicerea retragerii depozitelor la termen inainte de scadenta acestora; 4. dobanda de refinantare de la banca centrala a bancilor comerciale sa devina penalizatoare nu sa tinda catre zero (nu inteleg de ce nu o fac negativa daca aici sta cheia problemei); si 5. limitarea / interzicerea refinantarii statului prin sistemul bancilor comerciale (datorie publica). Oricare dintre aceste solutii ar opri robinetul de bani, ar oferi o mai buna predictibilitate afacerilor care se dezvolta in piata si ar aduce un plus de stabilitate sistemelor economice tot mai politizate si tot mai controlate si reglementate. Astfel de solutii sunt vazute de tabara adversa ca fiind neconforme cu timpurile pe care le traim (aurul – relicva barbara), inhibatoare de investitii si creatoare de somaj. Vremurile vor dovedi in final cine a avut dreptate si cat de valida este TEORIA ROBINETULUI.


11 comentarii la “Teoria robinetului si criza actuala”
  1. Cris a spus:

    Da, e bun articolul… ar trebui sa-l citeasca si Iasrescu.

    Problema cu sistemul bancar nu este numai ca nu a fost taiat raul de la radacina (sistemul fractionar) ci ca nu s-a facut, de fapt, nicio ajustare. S-au schimbat doar titularii de datorie (debts). Daca la inceput erau „privatii” care s-au lacomit la credite, acum, ei au fost inlocuiti de stat – adica se imprumuta statul pentru ei din sistemul bancar, urcand pana la cer taxele si impozitele pentru rambursarea imprumuturilor.

    Radacina raului e traiul cu orice pret pe datorie, ca filozofie de stat, fapt care conserva si amplifica simbioza ticaloasa intre stat si sistemul bancar.

    Daca un om simplu, ca persoana fizica isi lichideaza toate creditele, isi limiteaza consumul si devine mai cumpatat, si isi promite sa nu se mai imprumte in veci de la banca, NU REZOLVA ABSOLUT NIMIC !!! Se imprumta statul in locul lui si va avea de platit in loc de rata, taxe si impozite babane (cazul Romaniei).

    Si atunci, cum poti sa mai speri ca vei iesi vreodata din criza, daca esti conectat fara voie la un mecanism financiar care se autosustine?

  2. Cris a spus:

    Cum spuneam…

    Descentralizarea este o escrocherie majora pentru ca pune in bratele autoritatilor locale niste servicii publice fara a aloca si buget corespunzator, in acest sens. Adica, grosul taxelor si impozitelor ramane „la centru” dar responsabilitatile si necesarul financiar sunt „descentralizate in teritoriu” cu recomandarea de a umfla, in lipsa de fonduri, taxele locale.

    Binenteles ca nimeni nu vrea sa puna botul la asa ceva si e de asteptat o revolta a primarilor care inteleg ce ii asteapta.

    Daca vrei sa faci descentralizare trebuie alocate masiv sume, colectate in prezent la bugetul de stat catre autoritatile locale.

    Astia vor doar sa transfere responsabilitatile pe capul primarilor si sa se spele pe maini de problema de buget.

  3. Cris a spus:

    In timp ce Isarescu nu vede padurea din cauza copacilor, robinetul cu bani virtuali continua sa alimenteze deficitele bugetare masive ale statelor (bani aruncati pe apa sambetei). Solutia de ajustare “ticaloasa dar necesara” gasita de guverne este umflarea GRAVA a tuturor taxelor si impozitelor inclusiv a celor disimulate in preturi.
    Ca acest mod de actiune se numeste TERORISM FISCAL nu se mai indoieste nimeni. Totusi, reactia maselor intarzie sa apara, de parca nu ar fi vorba de ele in propozitie ci de un film prost care li se deruleaza prin fatza ochilor.
    Solutia impotriva escrocilor care pun in opera acest furt, aceasta frauda nu poate fi decat cea radicala.

  4. ion a spus:

    Nu stiu cat de bun sau rau era votul cenzitar, dar de la introducerea sufragiului universal s-a intors lumea cu susul in jos! Politicienii promit, fura si se imprumuta in numele nostru iar noi prostimea ii votam sa ne promita si mai mult! Dereglementarea, liberalizarea, dezinstitutionalizarea, privatizarea, descentralizarea, limitarea cheltuielilor cu functionarea statului, sunt vorbe goale cu asa electorat si politicieni.

  5. IOI a spus:

    Isărescu vede destul de multe, dar o face pe naivul. Pe principiu o mână spală pe cealaltă, BNR nu va face nimic împotriva statului român şi a intereselor financiare internaţionale.

    Isărescu a mers zilele astea până la a declara ca băncile comerciale nu mai creditează şi asta nu e bine; dar credit există, şi înca din ce in ce mai mult. Intrebati ministerul finanţelor.

    Cât despre articol, ireproşabil. Nota 10. 🙂

  6. ionut a spus:

    1. interzicerea creditarii din depozitele la vedere (sistemul rezervelor fractionare); 2. interzicerea tiparirii de bani de catre banca centrala prin introducerea unui etalon sau, mai bine, prin privatizarea monedei; 3. interzicerea retragerii depozitelor la termen inainte de scadenta acestora; 4. dobanda de refinantare de la banca centrala a bancilor comerciale sa devina penalizatoare nu sa tinda catre zero (nu inteleg de ce nu o fac negativa daca aici sta cheia problemei); si 5. limitarea / interzicerea refinantarii statului prin sistemul bancilor comerciale (datorie publica).

    Incep cu 2: privatizarea monedei (abolirea legislatiei ce impune legal tender) va duce la disparitia bancilor centrale (nu vorbim aici de o banca centrala, legitm constituita la initiativa bancilor comerciale, ci doar de bancile centrale actuale, instrumente prin intermediul carora e impus de catre stat socialismul monetar).

    Acuma: daca dispare banca centrala vor disparea pe rand si 1 (in lipsa imprumutatorului in de ultima instanta bancile comerciale ce vor practica rezerve fractionara la depozite, vor disparea, la randu-le), punctul 4 devine fara obiect. La fel si punctul 5.

    In ceea ce priveste punctul 3, nu sunt de acord, acesta este o problema ce ar trebui sa tina strict de intelegerea dintre cele 2 parti. Cu ce sunt de acord e ca statul (prin intermediul bancii centrale) sa nu mai intervina sa impuna o anumita limita maxima a comisionului de retragere anticipata. Adica, imprumuti banca cu 100 de lei pe un termen de 6 luni sa zicem, si vrei sa-ti iei banii inapoi dupa 4 luni, banca sa poata sa-ti aplice un comision de retragere anticipata de 20 de lei, de exemplu. Adica da, poftiti, dar nu pierdeti doar dobanda, ci si un procent din principal, procent, pe care nu-l va mai stabili statul, ci piata!

  7. Doru a spus:

    Isarescu e si el in campanie electorala. In 2014 se schimba guvernatorul si ii cam tremura chilotii ca nu il mai voteaza / propune USL care detine 70% din Parlament. De aia a devenit brusc activ, anti-piata, pro-guvern si alte cele. E o lichea politica ca toate celelalte.

  8. Cris a spus:

    Eu nu cred ca in prezent se mai practica sistemul fractionar in banci din urmatoarele motive:

    – foarte putina lume isi mai tine banii in depozite, dobanzile fiind real negative; daca mai scazi si impozitul si CASS-ul ajungi pe pierdere, deci, de ce sa mai tii banii in banca? Nici nu castigi, poti sa-i si pierzi toti, care-i spilul?

    – ma indoiesc ca balta de lichiditate din bancile comerciale provine din sistemul fractionar si nu din creditare directa, la dobanda zero de la banca centrala (mosia lui Isarescu). S-a ajuns, in acest fel ca Romania (adica BNR) sa fie imprumutata la FMI, sa dea acesti bani (sau echivalentul lor) cu dobanda zero la bancile straine, apoi acestea sa crediteze statul – prin cumparare de titluri de stat cu dobanzi de pana la 7% la RON. Cine va plati in cele din urma aceasta dobanda catre banci? Prostii care isi achita taxele si impozitele.

    – actuala criza, nu poate fi pusa in intregime pe seama sistemului fractionar – balta de lichiditate care a pornit pe calea creditului e muullt mai mare decat cea permisa de sistemul fractionar – practic s-au produs bani virtuali – prin simpla lor inscriere in bilant – in cantitati uriase.

    Daca bancile comerciale ar fi limitate „pe bune” in prezent la sistemul fractionar, ar fi in faliment de mult. Practic ele crediteaza in proportie de 80% statul de ani buni. Daca ii iei la puricat, practic, eu nu cred ca ar fi avut bani suficienti din sistemul fractionar.

    E vorba de o mega-frauda la mijoc avand ca actori stat- banci comerciale- banci centrale – institutii financiare internationale de creditare. E o mega-schema Ponzi alimentata in principal de stat, prin buget. Politicienii sunt „agentii de vanzari” ai acestei scheme Ponzi, avand avantaje pentru promovarea si intretinerea ei.

  9. Cris a spus:

    Daca stau bine si ma gandesc, in cazul lui Ponta, pe langa intelecutl redus, de care nu se mai indoieste nimeni, e posibil ca acest om sa nu stie care e situatia de fapt a asa-zisei „clase mijlocii” din Romania, dupa 6 ani de criza.

    Ponta nu stie ca, ceea ce se numeste „clasa de mijloc” in Romania, castiga intre 1500 si 2500 RON pe luna si abia o taraie cu ratele si cheltuielile de pe o luna pe alta.

    Astia sunt oamenii pe care Ponta vrea sa-o cocoseze cu noi impozite si taxe.

    E posibil ca Ponta, pe langa intelectul redus, sa nu stie pe ce lume traieste. Poate face cineva un bine, sa-i explice cum stau lucrurile – ce castiguri au cei care trebui sa-i suporte impozitele.

  10. Paun Cristian a spus:

    @ ionut

    M-am gandit mai bine la argumentul tau legat de depozitele la termen si ai perfecta dreptate. Poate lipsi de acolo.

    Adica daca vreau sa semnez ca banca cu cineva un contract in care depozitul la termen sa poata fi retras inainte de termen cu penalitati nu doar legate de dobanda ci si de suma imprumutata (sa zicem 10% din suma nu doar dobanda datorata pana la termen cum e acum), pot sa o fac. Pana la urma e riscul bancii in cazul acesta.

    Mulțumesc mult de observație. Foarte utila.

  11. Alexandru Jecu a spus:

    Si totusi. Revenirea la etalonul aur este imposibila. Fizic.Apoi,banul nu este in principal, cum se spune, masura valorii ci purtatorul si multiplicatorul unui model de civilizatie.Au existat societati care nu au cunoscut moneda sau au ignorat-o. Pe urma, nu poti ignora politicul cata vreme el este responsabil de pastrarea si apararea regulilor jocului economic. Cred ca problema este cea a modelului de civilizatie, in cazul de fata, consumismul, care la dimensiunea umanitatii de azi duce la penurie, frustrare si haos.Cred ca nici un razboi nu poate rezolva problema in actuala paradigma. Poate numai o ideologie care ar milita pentru expansiunea cosmica ar putea da solutie tensiunilor din lumea de azi.

Comentariul tau