inflation_dry moneyInflația este creșterea generalizată a prețurilor. Pun accentul pe ”generalizată” adică este proprietatea prețurilor din piață de a crește TOATE deodate. Dacă un preț crește și altul scade avem o problemă. Prețurile cresc din două motive: datorită rarității bunurilor oferite pieței (sunt prea puține mere) sau datorită preferințelor mai intense ale consumatorilor (sunt mai mulți oameni care au descoperit plăcerea de aconsuma mere). În piață orice creștere de prețuri este temporară și este benefică: producătorii află de raritatea bunurilor oferite pieței, consumatorii află de intensitatea preferințelor lor. Consecința este fie o temperare a consumului incapabil de suportat din resursele existente, fie o orientare către alte bunuri substituibile, fie găsirea unor soluții inovative. Piața are metodele ei de a opera cu această creștere de prețuri. Are un răspuns natural la creșterea de prețuri, atunci când ea are în spate modificări de preferințe sau raritatea în creștere.

Din păcate, prin monopolizarea producției de bani și prin obligarea noastră să utilizăm numai ce spune statul că este ban (o bucată de hârtie sau de plastic fără valoare semnificativă, ușor și rapid de multiplicat în cantități impresionante), întreg sistemul de prețuri este viciat. Cu fiecare nouă cantitate de bani infuzată proaspăt în piață, prețurile suportă o alterare ireversibilă și nenaturală pentru care piața nu are un răspuns imediat. Creșterea monetară a prețurilor se ascunde adesea în spatele scăderii naturale a acestora, făcând mai puțin vizibilă prezența inflației: pe fondul prăbușirii consumului prețurile au natural tendința de scădere care este adesea compensată de o infuzare inflaționistă de bani, efectul fiind iluzia unor prețuri stabile.

Adesea primesc replica socialiștilor monetari: în criză au fost tipăriți foarte mulți bani și cu toate acestea ei nu se văd în prețul cărnii, laptelui, a ouălor, adică mai pe scurt, în indicele prețurilor de consum prin care măsurăm inflația. Mi se cere să explic această situație care, chipurile, contrazice teoria cantitativă a banilor și aruncă în derizoriu ceea ce încerc eu să explic. Este clar că există aici o miopie monetară generată fie de faptul că ne uităm într-o altă direcție decât cea care trebuie, fie ceea ce încercăm noi să observăm nu este de fapt ceea ce credem că ar fi. De ce nu se vede în Statele Unite efectul producției monetare din ultimii ani? Este acest fapt o contradicție la o teorie care spune că prețurile cresc direct proporțional cu cantitatea de bani infuzată în economie?

Răspunsul la aceste dileme este relativ simplu:

– În primul rând pentru că indicii prin care măsurăm inflația sunt imperfecți și incompleți. Nu includ toate prețurile din economie, ba dimpotrivă, le exclud adesea pe unele importante (cursul de schimb, cursul acțiunilor la bursă, chiriile, prețul terenurilor, prețul materiilor prime). Includ în același timp procent din multe bunuri, deși consumatorii nu consumă niciodată în același timp unele bunuri (mașină de spălat automată și mașină de spălat manuală). Deci dacă vrem să vedem cu cât a crescut sau a scăzut inflația în corelație cu dinamica masei monetare avem o problemă cu inflația.

– În al doilea rând, dinamica masei monetare este problematică pentru că ne bazăm pe agregate monetare incomplete și imperfecte. Cum definim cantitatea de bani din economie pentru ai putea măsura dinamica și a o putea compara cu dinamica prețurilor? Ce putem considera ca fiind bani și ce nu. Agregatele monetare (codate de la M1 la M5) ascund o sumedenie de erori, incluzând în categoria de bani și titlurile de credit care nu sunt bani (nu cred că vreunul dintre noi ar putea merge la supermarket cu o obligațiune să cumpere pâine foarte ușor, ba mai mult, să primească și rest).

– Un al treilea argument pentru care nu se vede în prețuri dinamica masei monetare este legat de modul în care această masă monetară ajunge în mâna utilizatorilor de bani, mai ales atunci când este produsă în cantități impresionante. Producția de bani din ultima perioadă a avut o destinație precisă: refacerea cu orice preț a lichidității în bănci prin preluarea în portofoliul băncilor centrale a activelor toxice (credite neperformante acordate ”subprime”). Dacă acele trilioane de dolari sau de euro ar fi ajuns rapid în cantități mici la fiecare dintre noi cu siguranță că ar fi crescut nenatural consumul de carne, lapte, ouă (bunuri de larg consum care își găsesc un procent semnificativ în indicele de inflație, armonizat sau nu). Din păcate, acele trilioane de dolari au ajuns concentrat la câțiva utilizatori pe care i-a salvat rapid de faliment. Până să se distribuie în societate și să producă efecte pe bunurile de larg consum, banii aceiaa produc efecte limitate (probabil că dacă cineva ar studia ar observa că prețul apartamentelor de lux sau al vaselor de lux nu s-a prăbușit semnificativ, cu toată criza de care se plâng marii finanțiști). Deocamdată acele lichidități fierbinți se mută ușor din conturi în conturi, din țară în țară, din sector în sector și provoacă o volatilitate în creștere (ba crește prețul petrolului semnificativ și scade prețul aurului, ba invers).

– Un alt argument este legat de faptul că în criză se întâmplă un fenomen natural: oamenii devind mai cumpătați, mai aversivi la risc, mai atenți cu comportamentul lor de consum, mai economicoși etc. Adică consumul de bunuri scade, ceea ce duce la o scădere naturală a prețurilor. Pot apărea falimente acolo unde producția este supradimensionată în raport cu puterea de consum (sectorul auto de exemplu, prea multe bănci deschise inutil etc.). Aceste falimente însă sunt corecții naturale care vor duce într-un final la reglarea ofertei la nivelul cererii. O să vină imediat argumentul că producția de bani tocmai acest lucru îl rezolvă: menține în producție aceste capacități falimentare, adăugate eronat în piață. Din păcate ce nu se înțelege este că menținerea în viață prin infuzia de lichiditate a acestor entități se omoară sistematic altele care în piață ar fi fost mult mai benefice. Inflația generată într-un final ne va obliga să ne restrângem și mai mult consumul pentru că vom avea putere de cumpărare sensibil diminuată. Redistribuționismul, inclusiv cel monetar, salvează pe unii cu prețul falimentului altora. Unii trăiesc cu piciorul pe grumazul altora. Cum el are clar un caracter pur politic (cei mai puternici redistribuie resurse de la cei mai slabi), de cele mai multe ori (dacă nu întotdeauna) salvarea se aplică la sectoare falimentare, ineficiente, inutile.

– Să nu mai vorbim de faptul că producția unor bani a devenit o chestiune internațională: dolarii proaspăt tipăriți părăsesc destul de rapid țara lor și se regăsesc în toate colțurile lumii (mai ales în China și în Asia petrolieră). Nu apucă să producă inflație în țara de origine. Ea este rapid exportată odată cu aceste hărtii fără valoare. Dacă adăugăm și mecanismul de stabilizarea  cursului de schimb prin corelarea tiparniței locale cu cea a Statelor Unite (pentru a nu avea apreciere și chipurile reducere de exporturi), mecanismul de import de inflație este și mai complet. Cu cât este mai dolarizată economia globală, cu atât SUA va recepta mai puțină inflație de infuzia de lichiditate cu care se salvează în primul rând pe ea prin falimentarea / sărăcirea sistematică a restului lumii.

Politica monetară este una dintre cele mai problematici politici publice. Este forma cea mai ascunsă și mai greu de explicat de redistribuire de prosperitate din buzunarele fiecăruia dintre noi (nu întâmplător cele mai serioase instituții sunt considerate băncile centrale în foarte multe țări din lume). Politica monetară (manipularea și multiplicarea banilor) este vândută ca panaceu la criză, la instabilitatea prețurilor, instabilitatea cursului de schimb, dobânzile nesimțite percepute de capitaliștii rapace și lacomi. În realitate ne face să fim mai săraci și mai bulversați de acest haos monetar în care nu mai înțelegem de ce cresc sau scad prețurile și nici dacă această creștere este benefică sau nu. Ascunsă în spatele unor instituții aparent independente și necontrolate politic, politica monetară ne lovește la fel de implacabil ca orice taxă mărită sau nou introdusă. O taxă ascunsă diabolic dar extrem de dureroasă.

 


3 comentarii la “Unde se ascunde inflația din spatele producției monetare?”
  1. Virgil a spus:

    Intrebare: Relativ la mecanica banilor – am niste bani noi bagati in piata. Prin mecanismul rezervelor fractionare banii isi maresc numarul si iau drumul imprumuturilor. Pe masura ce banii sunt returnati de cel care imprumuta bani returnati sunt scosi din sistem – lasandu-se eventual doar dobanda ?

    Multumesc

  2. Cristian Paun a spus:

    Chiar dacă aparent pare că există un efect invers al rezervei fracționare care mai reduce din impactul inflaționist, modul în care multiplicarea banilor (în cazul acesta scripturali) afectează structura prețurilor și structura producției nu poate fi contestat. Cel mai problematic la producția de bani (de orice tip ar fi ea) este că afectează prețurile într-o manieră nenaturală. Prețurile pot crește din două motive: pentru că există cerere mai mare sau ofertă mai mică (cauza naturală a creșterii prețurilor) sau pentru că există bani / credit mai mulți sau mai puțini (cauza nenaturală sau inflaționistă a creșterii prețurilor).

    Producția de bani, inclusiv prin rezervă fracționară, este sursă de eroare (prețurile se modifică nenatural) și de aici apare criza. Cauza crizelor (o corecție naturală a erorilor antreprenoriale) este deci producția monetară din nimic. Restul (lăcomia, hazardul moral, proasta guvernare din bănci etc.) sunt factori agravanți care pleacă tot din acest robinet de bani (vedeți și articolul cu Robinetul de bani pentru a vă lămuri și mai mult).

    Nimeni nu contestă faptul că expansiunea monetară prin rezerve fracționare poate avea o evoluție și în sens contrar (contracție monetară când creditele se returnează). Important este însă efectul inițial: în supermarket s-au prezentat mai mulți deținători de monedă din care doar cel cu depozitul la vedere este cel care trebuia să fie acolo prezent în piață cu banii săi. Dacă toți deținătorii de monedă (cel cu card de debit cu depozit la vedere și cei cu carduri de credit create prin rezervă fracționară) preferă un Produs X apar problemele: pentru că prețul produsului va crește și va diminua nenatural puterea de cumpărare a tuturor celor care preferă X, producătorii vor înțelege greșit că preferințele consumatorilor s-au schimbat natural spre Produsul X etc.

  3. Ștefan GHIOC a spus:

    În anii de după ’89 am dorit să-mi cumpăr televizor Panasonic (deoarece îl ratasem pe cel care-mi fusese repartizat în 26 decembrie 1990 de la întreprindere – încă funcționa repartiția bunurilor de folosință îndelungată, tipic SSMD – societății socialiste multilateral dezvoltate) și nu am reușit datorită inflației. Se poate face o piesă comică din această chestiune. Timp de vreo trei ani am tot adunat bani să-mi cumpăr un TV normal – deci nu din acelea mari și foarte scumpe. Când aveam delegație în București treceam pe la magazinul reprezentanței PANASONIC și de fiecare dată banii pe care reușisem să-i adun erau cam 50% din cei necesari achiziționării TV-ului dorit. Și tot așa, și tot așa…Mi-am dat seama că nu am nici o șansă și mi-am cumpărat un TV marca NEI care și-a făcut treba foarte bine timp de peste douăzeci de ani.
    Atunci (1994)am concluzionat că trecusem de la SSMD la SCMD adică la societatea capitalistă multilateral dezvoltată (ceva asemănător capitalismului timpuriu când nici o regulă nu-i valabilă în afară de aceea de A FURA). De doi-trei ani am început să aud despre DEZINFLAȚIE ca factor producător DE CRIZĂ ECONOMICĂ și mi-am dat seama că SSMD-ul nu a fost și nu este (sunt încă state, așa zise socialiste, conduse de comuniști) chiar fără rost.
    Primul rost ar fi că MAI MARII LUMIII au învățat să-și schimbe definițiile exact ca și cei din socialismul condus de comuniști.
    Inflația era o pacoste. Dacă scade, în mod normal ar trebui să fie un lucru benefic (cel puțin pentru buzunarul meu știu că economisesc 2 lei și aceștia vor crește în ani datorită dobânzii). Culmea, faptul că scade prea mult și mai ales prea mult timp, acum este numită DEZINFLAȚIE și deodată este o piedică în calea investițiilor etc. etc. , tot felul de argumente care ne duc la fabulele despre leu și restul animalelor.
    Al doilea rost (sau s-ar putea să fie primul) este ca MAI MARII LUMII să aibă în permanență o pisică pe care să o arate celor care comentează hotărârile pe care le iau. Acum, datorită progresului făcut de chinezi și cubanezi pe calea societății cu două tipuri de ideologii, pisica comunismului a fost și este treptat înlocuită cu TERORISMUL (ISLAMISM sau alte feluri de extremiști care sunt stimulați prin nepăsare afișată).
    Iar al treilea rost ar fi unul pur economic. Imensele investiții făcute în timpul celui de-al doilea război mondial și în timpul „războiului rece” au antrenat în domeniul producției de instrumente militare o prea mare capacitate de „resurse umane” cărora nu li se poate da o reconversie acceptabilă atât de repede cât s-a crezut la încheierea „războiului rece”. Pentru aceasta „marmita mondială” trebuie să fiarbă încă și din loc în loc trebuie lăsată să scape presiunea, pentru a nu exploda cu totul, dar mai ales pentru a consuma și experimenta materialele nou create de industria care nu a fost încă reconversionată.
    Eu sunt liberal ca și crez existențial (nu politic deoarece ceea ce a fost și este la noi e un soi de amestecătură parșivească mutilatoare), dar ceea ce se întâmplă la nivel MONDIAL (macroeconomic) este un TOTALITARISM care depășește nivelul de închipuire al unui om obișnuit.
    Cred că este timpul ca să se facă ceva de către cei care doresc cu adevărat o economie sănătoasă pentru a se BLOCA, prin mecanisme economice NATURALE, aceste deraieri permanente de la o economie NORMALĂ, și pentru a lăsa să ființeze O ECONOMIE care să stimuleze dezvoltare și bunăstare.
    Întâmplător astăzi v-am auzit la Radio România Actualități și mi-a plăcut felul franc și deschis în care ați comentat.
    De aceea am căutat numele dv. pe internet și adaug un comentariu la ceea ce ați scris mai sus.
    Toate cele bune !
    SG
    18.01.2015

Comentariul tau