PSD-USL-traieste-2Scăderea oricărei taxe în România se lasă cu vaiete prelungi și cu dezbateri aprinse cu privire la oportunitatea unei astfel de măsuri, dar mai ales cu privire la sursa de acoperire a unei astfel de măsuri. Economia socială de piață naște monștri care găsesc cu ușurință argumente când e vorba să introducă suprataxe sau să le mărească pe cele existente dar și când e vorba de reducerea altor taxe.  În dezbaterile publice legate de această măsură s-au cristalizat câteva dileme care merită o discuție:

1. Această măsură este oportună pentru mediul de afaceri din România?

Evident că da. Costul cu forța de muncă în România este semnificativ majorat de taxele plătite pentru a angaja o persoană într-o afacere de orice tip (la 1000 lei net plătiți se mai adaugă peste 800 lei taxe). Mediul de afaceri din România a fost permanent lovit în ultimii ani de o serie de modificări fiscale majore care au avut un impact negativ asupra afacerilor: creșterea TVA, creșteri de taxe existente (accize), introducere de taxe noi (supra-acciza, taxa pe activele fixe). Majorarea salariului minim a produs și ea o presiune adițională pe costurile de operare (la 100 lei adăugați se adaugă peste 80 de lei taxe). În plus, criza a modificat natural comportamentul de consum care a scăzut substanțial sau s-a orientat către variante mai puțin sofisticate sau mai puțin inovative (mai ieftine de fapt). Mediul de afaceri a cunoscut ajustări care în sectorul public ar fi aproape imposibile în momentul de față, ca urmare a acestor politici publice. Orice scădere de taxe este oportună pentru România. Până la urmă, creșterea TVA a fost o măsură de criză și ar trebui să aibă un caracter temporar. Ar fi trebuit demul să vedem revenirea la nivelul de dinainte de criză a acestei taxe și nu numai a ei.

2. Scăderea CAS la angajator va produce sau nu efecte la nivel angajat?

În mod arbitrar statul a împărțit taxele plătite pentru muncă între angajat și angajator fără a avea argumente logice în a face această împărțeală. Scopul ei este clar de a bulversa piața și de a ascunde costul real al forței de muncă. Angajatul greu percepe faptul că pentru a fi plătit cu un anumit salariu, antreprenorul face un efort financiar aproape dublu (ca să nu mai vorbim de stresul necuantificabil monetar de a raporta și plăti toate aceste taxe). Scăderea CAS nu contează unde se aplică, ea va produce efecte atât la nivel de angajat cât și la nivel de angajator. Angajatorul, chiar dacă nu duce această relaxare fiscală direct în salariul angajatului, își va recupera astfel parțial din alte taxe majorate la care a trebuit să facă față în această perioadă de criză. Un alt argument este acela că angajatorul a fost deja lovit pe parcursul anului de creșterea salariului minim făcută cu forța.

3. Trebuie aplicată această măsură dacă nu se găsește sursa de acoperire a ei în bugetul de stat?

Spațiul fiscal pentru această măsură ar trebui să provină din reformarea statului pe parte de cheltuieli. Dacă tu guvernezi permanent cu ochii la electorat pe care îl seduci cu tot felul de măsuri populiste (creșteri de pensii, perioadă de grație cu forța la plata ratelor de la bancă), vei diminua drastic resursele și vei intra într-un cerc vicios care presupune noi biruri impuse celor care contează și dau valoare unei economii. Nici un model economic de dezvoltare de succes nu s-a bazat vreodată pe creșterea taxării. Dimpotrivă, este cale sigură spre faliment național. Dacă tu scazi o taxă bazându-te pe o taxă introdusă inițial nu faci decât să muți o taxă într-o altă taxă, efectul asupra mediului de afaceri fiind nul, dacă nu chiar negativ având în vedere faptul că noua taxă (supra-acciza sau taxa pe stâlp) necesită eforturi de raportare suplimentare. Dacă tot punem accent pe obligativitatea existenței unui spațiu fiscal inițial înseamnă că în România nu va mai fi niciodată loc de scăderi fiscale. În plus, nu înțeleg de ce nu încearcă guvernul să sporească puterea de cumpărare a pensionarilor nu prin majorarea pensiilor cu rata inflației ci prin scăderea TVA cu 5% (sau mai mult). Scăderea unei taxe are nevoie de mult mai puțină fundamentare decât creșterea taxelor sau introducerea de taxe noi (dacă nu chiar nicio fundamentare) pentru că nu poate produce decât efecte pozitive. Scăderea unei taxe nu are nevoie de studii de impact: va duce într-o măsură mai mică sau mai mare (imposibil de estimat) la înflorirea mediului privat și va pune presiune pe sectorul public mult mai sărac în resurse. Dacă scăderea taxei are drept consecință creșterea deficitului bugetar translatată către creșterea datoriei publice iar avem o problemă (nu facem decât să amânăm încasarea acestor taxe din taxe viitoare).

4. Va crea locuri de muncă noi reducerea de CAS?

Greu de spus. La ora actuală presiunea fiscală pusă pe cei care obțin profituri în România este mult mai mare decât această reducere simbolică de taxe. România ocupă un loc de țară ”bananieră” în topurile majore cu privire la mediul de afaceri: corupție, competitivitate, libertate economică sau birocrație. Reducerea de CAS nu va schimba semnificativ poziționarea în aceste topuri. România este mai degrabă ostilă pieței și inițiativei private decât un paradis al afacerilor, iar perspectiva nu este una de bun augur. Crearea de locuri de muncă ține de mult mai multe lucruri decât de o simplă taxă pe muncă.

Guvernul actual este conștient că fără sprijinul unor ”liberali” nu va avea viață lungă la butoanele economiei. Miza este imensă. Obiectivul campaniei actuale este recuperarea cu orice cost a acestor ”liberali”. După o serie de măsuri fiscale aberante și contradictorii (impozitarea stâlpilor pentru a scuti de impozit pe cei care își reinvestesc în stâlpi ar fi cel mai clar exemplu), după încăpățânarea sau dezinteresul de a scădea taxele majore (TVA de exemplu), guvernul actual devine brusc ”deschis” și grijuliu cu soarta antreprenorilor care se încăpățânează să obțină profituri în acest autentic iad fiscal. Praf în ochi. Mult prea puțin și complet diferit de ceea ce au promis în campania electorală care le-a asigurat puterea pe o perioadă determinată. Electoratul nu trebuie să uite că în campanie s-a promis reducerea CAS (chiar și reducerea TVA) dar nu însoțită de taxe noi sau taxe mărite.


2 comentarii la “Melodrama din jurul scăderii CAS”
  1. Olimpiu a spus:

    Cristian, excelenta si completa analiza in 4 puncte! Dar eu vad Romania sacrificata de guvernanti pentru o singura „ratiune” aberanta: Cresterea bugetului de stat pentru cresterea cheltuielilor Parlamentului/Guvernului! Suprafata Romaniei este de aproape 3 ori mai mica decat a statului Texas si populatia Romaniei cu 6000000 mai mica. Texas are 2 senatori si 36 reprezentanti [echivalent deputati romani] in Senatul American [total 38], iar Parlamentul Roman are aproape 600!!! Pastrand proportiile, Parlamentul Roman ar trebui sa aibe 2 senatori si 20 de deputati=22 total! Cheltuielile celor 600 sunt enorme! Cum sa scada taxele? Deci fara industrie,praf economia dar cu taxe OK pentru Parlament!

  2. florin bogdan a spus:

    aveti dreptate, dar pentru aceasta este nevoie de masuri de sustinere a mediului privat. eu cred ca este o masura benefica pentru angajatori ale caror efecte se pot vedea in economie in doi – trei ani. de asemenea, in opinia mea, consider ca ar fi necesar de urmatoarele masuri pentru acoperirea ,,golului” din bugetul asigurarilor sociale:
    – cresterea impozitului pe proprietate pentru persoanele fizice, pana la un procent de 50%.
    – cresterea impozitului pentru bunuri mobile, respectiv masini, pentru persoanele fizice, cu un procent de pana la 80%;
    – reducerea cheltuielilor bugetare, prin introducerea unui sistem de control care sa conduca la utilizarea eficienta a fondurilor, dar trebuie sa avem in vedere ca aceasta reducere se pot reduce din categoria cheltuielilor cu bunurile si serviciile, in special la nivelul administratiei publice locale.
    – eliminarea ajutoarelor sociale pentru unele categorii de persoane.
    Cred ca este excelent materialul dumneavoastra, dar este nevoie sa fim constienti ca la nivelul statului, exista cheltuieli ineficiente, dar trebuie sa ne gandim si la cheltuielile de personal. Dar poate ar trebui sa ne gandim ca la nivelul clasei politice, este nevoie de un program comun care sa fie numit ROMANIA, un program dur de reabilitare a economiei, bazat pe principiile economiei, iar statul trebuie sa iasa de sub acest protectionism.
    Astept raspuns.

Comentariul tau