Prostituția, drogurile, armele și creșterea economică în UE

Gulerele albe de la Comisia Europeană nu încetează să mă uimească cu aberațiile economice pe care le decid pe bandă rulantă și cu intervenționismul tot mai sufocant pe care îl propun țărilor membre la concurență cu intervenționismul local, evident cu respectarea principiului subsidiarității: dacă intervenționismul de la UE este mai ”eficient” decât cel local se va aplica cel comunitar și invers. Uniunea Europeană a promis multe cu fiecare pas de integrare făcut. Moneda unică a fost poate cea mai recentă găselniță a oficialilor europeni prin care au crezut că vor schimba radical ritmul de dezvoltare al grupării integraționiste. S-au pus mari speranțe într-o monedă fiat supra-națională care păstra caracteristicile monedelor locale și care elimina concurența monetară din interiorul uniunii, singura care mai păstra în frâu fanteziile inflaționiste ale unor etatiști monetari.

Creșterea economică evident că a întârziat să apară și statele importante ale UE au continuat să împrumute masiv resurse, gradul de îndatorare al unor țări ca Germania, Italia sau Franța crescând alarmant. Creșterea aceasta, făcută în mare parte pe datorie și inflație, nu are cum să fie durabilă. Măsurarea creșterii economice se face pe baza unui indicator macroeconomic – Produsul Intern Brut (PIB) care are mari probleme de calcul și care aproximează din avion bunăstarea unei națiuni. El nu înregistrează bunurile intermediare care ulterior sunt incluse în bunurile finale, nu înregistrează economia subterană, nu înregistrează elementele de patrimoniu care concură la realizarea veniturilor într-o economie și modificarea valorii de piață a acestora sau nu evidențiază modul în care datoria publică și privată a contribuit la realizarea PIB din anul respectiv. Mai mult, gradul de îndatorare (calculat ca datorie publică / PIB) ar scădea semnificativ cu un PIB în creștere, existând și mai mult tentația de a crește cu orice preț PIB-ul pentru a putea împrumuta și mai mulți bani de pe piețe.

Eurostat a decis modificarea modului de calcul al PIB prin introducerea următoarelor ajustări: cheltuielile cu cercetarea – dezvoltarea și cheltuielile militare nu se mai consideră consumuri (cheltuieli) ci trec în categoria investițiilor publice și veniturile din traficul de arme și droguri sau veniturile din prostituție vor fi estimate și incluse în PIB-ul fiecărei țări membre.

Să începem cu prima aberație: includerea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea și a cheltuielilor cu înarmarea în categoria investițiilor publice. Acest lucru nu va avea neapărat o influență asupra dinamicii PIB pentru că sunt mutate cheltuieli publice dintr-o categorie în alta. Va avea un impact mai degrabă de imagine oferind o altă conotație, mai puternică, intervenționismului etatic promovat de socialiștii cu față liberală de la vârful UE. Cetățeanul european va fi impresionat (sau impresionabil) mai ușor de statul care se gândește la securitatea sa și ”investește” în ea sau statul ”inovator” permanent căutător de noutăți tehnologice. În fond nici una dintre aceste cheltuieli văzute ca investiții nu sunt investiții. Cheltuielile militare nu produc nici un profit. Nu avem cum să estimăm rata de profitabilitate a unei rachete balistice sau a unui tanc. Nici cheltuielile de cercetare-dezvoltare nu sunt investiții în mare parte pentru că sunt alocate pentru cercetări fundamentale (cum este acceleratorul de paricule) care nu se regăsesc repede în bunuri destinate pieței sau în brevete vandabile. Chiar dacă ar fi așa, este clar că inovarea nu poate veni de la stat și nici măcar de la parteneriate dintre privat și stat. Rămânerea în urmă a UE față de SUA și Japonia în domeniul inovării are drept explicație tocmai intervenționismul etatic mult mai mare în acest domeniu în cazul UE și rolul semnificativ mai scăzut al sectorului privat (a se vedea cât brevetează anual România la EPO). Statul ”investitor” și statul ”inovator” sunt mesaje puternice pentru cetățeanul european care trebuie convins de importanța tătucului supra-național și a lucrurilor ”bune” pe care le are mereu pentru noi.

Să trecem acum la a doua aberație: introducerea în PIB a unor componente importante din economia subterană (drogurile, armele și prostituția). Aici avem probleme cu adevărat. În primul rând am o problemă cu definiția conceptului de droguri sau prostituție. Sexul pentru bani sau poziții sociale se practică în foarte multe instituții private sau publice fără a fi înregistrat ca atare sau ilegal. Cum va cataloga statul / institutul național de statistică o relație sexuală între doi oameni ca fiind pură distracție sau prostituție? Sunt curios și cum rezolvă problema cu drogurile: zahărul dă dependență la fel de periculoasă ca apa sau heroina și clorul de haine omoară la fel de repede ca și cocaina injectată sau amfetaminele. Chiar vreau să văd o definiție coerentă a drogurilor sau prostituției dată de lege care să nu nască contradicții, abuzuri sau interpretări ciudate. Să nu mai vorbim de faptul că înarmarea, producția și comerțul de arme este legal când îl face statul și companiile afiliate lui și ilegal când oricine altcineva ar vrea să facă acest lucru (e ca în cazul banilor).  În al doilea rând, aceste componente în multe țări din UE sunt ilegale și nu sunt înregistrate ca atare. Din moment ce nu se eliberează factură pe droguri statul nu are cum să spună exact câte droguri se vând în piață. La fel și cu prostituția. Sunt țări foarte conservatoare cu privire la legalizarea drogurilor și prostituției. Dacă nu vor deveni legale, ceea ce este cel mai probabil, înseamnă că institutele naționale de statistică vor avea mână liberă la manipulat informați și date. Vor fi făcute estimări și raportări umflate ale acestor activități pentru a crește PIB-ul și a da astfel bine în tabele și grafice. Hazliu este că acum statul (în România cel puțin) are mari dificultăți să înregistreze ceea ce este legal, confirmarea PIB-ului venind după verificări încrucișate abia la 3 ani de la prima estimare focus. Oare ce se va întâmpla când cei de la statistică vor trebui să ia la chestionat prostituatele sau traficanții de droguri pe care trebuie să îi întrebe dacă au avut clienți mai mulți sau mai puțini trimestrul acesta pentru a extrapola rezultatele la nivelul întregii țări? Chiar sunt curios cine și cum va audita datele statistice raportate de INS către Eurostat cu privire la prostituție sau droguri.

 Efectul va fi că în țări cu democrație încă insuficient consolidată, cu instituții puțin transparente, care refuză controlul din partea societății civile sau din partea altor instituții invocând voința populară, interesul național sau secretul de stat vom avea o manipulare și mai mare a PIB decât în prezent. Vom avea creșteri mai record decât credem că s-ar putea. Nu pot decât să nu îmi aduc aminte de două lucruri: producția medie boabe la hectar raportată triplu în China lui Mao sau în România lui Ceaușescu sau de ideea năstrușnică a lui Keynes (și discipolilor săi) că dacă distrugem bunuri economice (active) putem avea apoi creștere economică din refacerea lor. Ce este cert: vom avea mai multă iluzie și mai multă eroare. Vom crește și mai abitir pe hârtie și mai puțin se va vedea această creștere în casele noastre. Noi vom vorbi de sărăcie, politicienii ne vor prezenta realizările lor mărețe în materie de PIB umflat cu prostițuție, droguri și arme estimate din burtă și în răspăr cu realitatea. Spor la raportat și voi, dragi prostituate, spor la evaziunea fiscală!