illigal-immigrationUniunea Europeană constituie un punct de atracție clar pentru cei din afara grupării și nu numai. Schemele sociale tot mai consistent finanțate promovate de anumite țări ale grupării sunt foarte tentante pentru anumite categorii sociale care își găsesc tot mai greu un loc în societate. Nici nu știi ce să condamni: pe cel care caută asistența socială cea mai consistentă pentru că nu își găsește cu ușurință un loc de muncă într-un sistem economic care, în cel mai fericit caz, stagnează sau să condamnăm un comportament vădit viciat de existența acestor cadouri otrăvite care se ascund în spatele ideii de solidaritate. Economiile reale sunt puternic agresate de acest intervenționism deșănțat.

Pe lângă problema imigrației interne (români care pleacă masiv să lucreze în Spania sau Italia), mai recent Uniunea Europeană se confruntă și cu problema imigrației externe care s-a acutizat în ultima perioadă (Uniunea Europeană este de mult timp sub această presiune constantă, vecină fiind cu țări și continente cu grad de dezvoltare mult sub nivelul său de dezvoltare). Apare o întrebare legitimă la care mulți încearcă un răspuns soluție: trebuie sau nu să ne deschidem granițele către acești oameni în nevoie?

Un liberal ar răspunde afirmativ, principiul fiind că cel care s-a născut într-o zonă săracă a lumii nu are nici un ”merit” în acest sens, la fel și cel care s-a născut într-o zonă prosperă sau dezvoltată. Menținerea cu forța zidurilor sau gardurilor ghimpate a celor săraci este la fel de incorectă și futilă ca și apărarea iluzorie pe care ți-o oferă aceste ziduri. Oamenii trebuie să fie lăsați liberi să aleagă locul unde doresc să prospere și să își trăiască viața, asumându-și individual costurile deciziei acestora. Adăpostirea acestor năpăstuiți este cu atât mai mult vitală, în condițiile în care un război devastator le bântuie țara de origine, război care nu este clar cât de mult este finanțat de anumite țări sau grupări de țări. Plecarea din țara de origine nu este lipsită de costuri: cei dragi adesea rămân acasă, mulți își părăsesc proprietățile, există o serie de costuri de adaptare etc.

Nu solidaritatea trebuie să motiveze decizia de a deschide granițele către acești ”refugiați”. Nu umanismul ar trebui să stea în spatele deciziei de a le o întinde o mână de ajutor. Ci principiul că fiecare s-a născut liber și trebuie să rămână liber în deciziile sale.

Totuși, deschiderea acestor granițe nu trebuie să se facă oricum. În primul rând, trebuie să existe un control minimal din mai multe puncte de vedere: (a) între acești imigranți pot să se ascundă și teroriști care pot pune în pericol viața celor care fac o faptă bună primindu-i la ei acasă;  (b) imigranții provind dintr-o zonă culturală complet diferită de cea a majorității țărilor de destinație, cultură care poate intra rapid în conflict cu valorile morale și etice ale societății, chiar cu Constituția și sistemul de drepturi civile (faptul că soțul musulman este stăpân absolut asupra soției generează frecvent violență în familiile de imigranți care deja locuiesc în țările europene; (c) imigranții aduc cu ei conflictele inter-etnice din zona de unde au plecat (mereu kurzii vor fi în conflict cu sunniții și în Uniunea Europeană există deja suficiente cazuri de violență între aceștia); (d) Uniunea Europeană are o problemă reală de natalitate, pentru ca o cultură să poată să supraviețuiască este nevoie de o rată a natalității de peste 2,11 copii / familie (dacă o familie de 2 persoane are în medie 1 copil / familie acest lucru duce la înjumătățirea populației dintr-o anumită cultură într-un orizont de timp de 35-40 de ani) ori, naturalizarea musulmanilor în Europa care au o rată a natalității superioară raportului de 2,11, va duce în foarte scurt timp la absorbirea aproape totală a culturilor tradiționale (este estimat că în maxim 25 de ani creștinii vor ajunge minoritari în Europa, deja la nivel global sunt minoritari) (e) comunitățile musulmane care se formează aplică Sharia și se izolează de sistemul juridic existent în Uniunea Europeană creându-se o lume paralelă care intră greu în contact cu sistemul de valori a țării de destinație  și (f) acești imigranți vor pune presiune enormă pe serviciile sociale din Uniunea Europeană, și așa destul de încercate de criza prin care trece gruparea economică de ani buni.

Dimensiunea economică a imigrației nu trebuie uitată, chiar dacă necazul și drama multora este evidentă. Solidaritatea costă și preluarea fără discernământ a unor mase largi de populație din diferite colțuri ale planetei nu face decât să împingă și mai mult în faliment, sărăcie și violență (lupta pentru resurse) o anumită regiune. Trebuie să ne întrebăm de ce acești imigranți nu au ales China sau Rusia ca destinație și au venit buluc peste Uniunea Europeană riscându-și viața lor și a copiilor lor. Este greu să estimăm de pe acum costurile asumării (voluntar sau nu) a unei cote de imigranți pentru că nu știm ce servicii sociale le vom acorda (doar servicii de urgență sau servicii medicale complete), ce facilități vor avea la dispoziție (locuință), nu știm dacă vin doar cu rudele de gradul I (soții și copii) sau vin și cu familia extinsă (bătrânii și copii sunt beneficiari net de servicii sociale), nu știm cât de repede se vor integra social (imigranții musulmani din Germania încă refuză să învețe limba germană și preferă să trăiască într-o lume paralelor semi-izolată de sistemul economic). Dacă la astfel de costuri se adaugă și eventualele agresiuni, violențe, pagube pe care le vor crea, situația devine foarte problematică. Finanțarea acestor costuri se va face de la bugetul de stat: adică din taxe și inflație care vor crește sau care nu se vor mai aloca pentru nevoi stringente (autostrăzi, renovarea de școli). Toți cei care clamează umanismul și sunt de partea corectitudinii politice în acest caz nu fac decât să apere invadarea proprietății private și publice a celor care, întâmplător, s-au născut și trăiesc în Uniunea Europeană.

Problema migrației actuale este o problemă tipică de redistribuționism: luăm cu forța resurse de la unii (cei care deja trăiesc în Uniunea Europeană) și dăm resure la alții (cei nou-veniți). Are la bază un calcul eminamente politic, arbitrar și generator în final de haos. Ca orice formă de redistribuționism, va genera în final și mai multă sărăcie și mai multă inegalitate între clasele sociale pe care aceste politici publice se presupun că le păstoresc cu ”succes”.


6 comentarii la “Problema imigranților: o abordare liberală…”
  1. cksvnsk a spus:

    Punctul fundamental este asta:
    Aceste migratii schimba in mod irevocabil configuratia electoratului si constituentii lor voteaza masiv pentru sistemul care i-a importat. In tarile puternic dezvoltate atit in UE, cit si in SUA, in zonele cu preponderenta a emigrantilor stinga primeste de citiva ani, in mod consistent, peste 80% din voturi (si adesea extrema stinga, comunistii, feminismul si ecologismul cel mai rabiat). Intr-o buna masura, in statele cu dezvoltare economica puternica, daca partidele statiste nu si-ar fi „importat” prosti, ar fi ramas fara votanti. Intrebarea este: de ce militeaza „dreapta” pentru migratii? Pentru ca nu mai exista „dreapta”, unul din factori fiind emigratia welfare masiva care a inceput prin anii 1970.

  2. Limuzina nunta a spus:

    Vasilica, vezi ca faci confuzie intre feministe si misandre.

  3. Cris a spus:

    Adevarul este ca nicio tara nu-si doreste o invazie de imigranti, indiferent care ar fi principiile „frumoase” pe care le vehiculeaza in mediul public. Nu-ti doresti astfel de emigranti nici macar ca sclavi in condiile in care, o parte din cetatenii tarii tale, fac munci de sclavi, pe salarii de mizerie.

    Mergeti la New York si o sa vedeti diversitate etnica. Chiar daca acei oameni sunt, dpdv democratic, egali intre ei, nu te simti bine miscandu-te printre ei, fiind la fel de cetatean ca ei. Fiecare e cu mirosul lui, cu obiceiurile lui, cu cultura lui. Nu e tocmai simplu. Unii se spala mai rar, altii mai des.

    Pentru Romania problema e simpla si tine de ipocrizie. Noua romanilor nu ne-ar conveni nici macar sa se intoarca tziganii inapoi, care au plecat in masa in UE, dupa 2007, daramite niste sirieni, pakistanezi, chinezi sau mai stiu eu ce.

    Intr-o tara ca Romania, in care locurile de munca apar doar in statistici si pe site-urile de profil si nu in realitate, 6500 de emigranti sunt o bomba cu ceas. Escrocii, care conduc in prezent Romania, stiu acest lucru dar tac malc ca niste courve. De fapt sunt niste slugi, nici nu ar putea proceda altfel.

  4. Teodora a spus:

    Nu stiu daca la conducerea tarilor din vestul europei sunt niste oameni incompetenti, dar vad ca ei nu au nicio retinere in a-i accepta pe imigranti pe teritoriul lor. Ei probabil profita de asta tinand cont de faptul ca UE „sponsorizeaza” aceste acte in functie de numarul lor. Si noi ar trebui sa le urmam exemplul.

  5. Cris a spus:

    Dovada clara ca avem un guvern alcatuit din cretini si corupti – pe de o parte statul vrea sa incaseze contributii la Sanatate de la persoanele fara venituri (o tampenie), pe de alta parte Guvernul vrea sa garanteze jumatate din datoria celor cu credite in valuta (de parca a facut mama credit pentru ei si e de interes public sa platim cu totii).

    Romania este o tara din care trebuie emigrat, clar.

  6. Mihai Buzea a spus:

    Din punctul meu de vedere, punctul (f) e singurul la care se poate realmente „umbla” pe termen scurt. „Servicii sociale” e destul de vag, in schimb „asigurarea venitului minim garantat” e ceva mai limpede. Daca venitul „minim” ar fi chiar minim, adica simbolic (in Romania este 140 ron/luna!) si s-ar afla asta in toate tarile de emigratie, atunci probabil ca ar pleca spre Germania si Scandinavia numai cei dispusi sa se inhame la munca. La orice munca. Altfel, nu numai sirienii, afganii, irakienii si libanezii vor continua sa „curga” spre s^nul generos al lui „Mutti” Merkel, ci si romanii, kosovarii, bosniecii, bulgarii, sarbii, macedonenenii, albanezii etc. Sau, enfin, minoritarii care traiesc alaturi de aceste popoare sarace si ghinioniste. Referitor la minoritarii pomeniti, ca parere personala: nimic nu-i va determina sa schimbe ceva la modul lor de viata, in afara de incriminarea cersetoriei.

Comentariul tau