shopping-supermarketDupă episodul inițiat de către un grup de ”liberali” legat de închiderea în weekend a supermarketurilor, un altul, culmea inițiat tot de niște ”liberali”, se prefigurează la orizont, umbrit de evenimentele morbide din ultima perioadă: impunerea unei cote de 51% din produsele de carne, fructe și legume comercializate de supermarket să aibă origine românească.

Argumentația acestor pseudo-liberali care nu au nimic de a face cu liberalismul economic autentic și care nu înțeleg mare lucru din proprietatea privată și din efectele nocive ale intervenționismului în libertatea contractuală este cel puțin bizară în ambele inițiative: într-una motivează că prin închiderea supermarketurilor în weekend românii au mai mult timp să își petreacă cu familia lor și în alta motivează că în acest fel se vor crea locuri de muncă și va fi susținută producția ”românească”.

Motivația ambelor inițiative deloc liberale arată cât de departe sunt politicienii de înțelegerea modului în care funcționează piața și producția. Cumpărăm în weekend mai mult pentru că în timpul săptămânii venim târziu acasă, cocoșați fiind de slujbe prost plătite și ”generos” impozitate de stat (47% din munca noastră e impozit). Culmea este că supermarketurile chiar sunt locuri unde îți poți petrece ceva timp cu familia: multe dintre ele au locuri de joacă amenajate pentru cei mici, au și alte magazine în jurul lor (care vând inclusiv produse locale alimentare / non-alimentare), au locuri de servit masa (sunt sigur că multora dintre noi ni s-a întâmplat ca după ce am făcut cumpărături am găsit foarte utile restaurantele de pe lângă supermarketuri). Decât să mergem să cumpărăm pantofi dintr-un magazin, pâine din altul, legume din piață, carne de la măcelărie etc. mai bine găsim totul într-un singur loc și salvăm mult din timpul nostru pe care îl putem folosi fiecare după cum considerăm de cuviință, înclusiv alături de familie.

Legat de a doua măsură aberantă, cea mai recentă, ar fi și aici câteva lucruri de spus:

  1. Procentul de 51% este unul stabilit arbitrar și nu poate fi argumentat decât ca decizie pur politică, nici un argument economic nu îl poate justifica (dovadă că în lunile de iarnă a fost votat în forma finală un procent de 70%);
  2. Prin fixarea acestui procent nu înseamnă că vor fi găsiți și producători autohtoni de partea cealaltă a procesului de comercializare pentru produsele definite în categoria carne, fructe și legume. Profilul acestor producători care vând în supermarketuri este unul special: trebuie să fie capabil de o anumită calitate, de asumarea unei regularități în livrare și trebuie să aibă la dispoziție o cantitate semnificativă pe care să o negocieze cu acești retaileri. Dacă economia românească nu furnizează acești producători pentru TOATE magazinele alimentare din România, astfel încât ele să îndeplinească acest procent, amenzile usturătoare vor duce rapid la falimentarea / închiderea unor astfel de puncte de desfacere. Acest lucru înseamnă șomeri, mai puține taxe încasate de stat și înseamnă greutăți pentru cei care se aprovizionau de la aceste magazine. E clar că marile lanțuri comerciale vor decide închiderea magazinelor marginale pe care au apucat să le deschidă.
  3. Am serioase dubii că producătorii români își doresc cu adevărat să vândă în supermarketurile din România carnea, legumele și fructele lor. Mă refer aici la producătorii mici care, dacă ar dori, s-ar alia în asociații de producători și ar începe masiv să grupeze producția lor pentru a face față rigorilor cerute de supermarketuri. Pe de o parte pentru că vânzarea în târguri și piețe direct de către producător nu este plătitoare de TVA, deci produsele alimentare ajung la un preț comparabil cu ce se vinde fiscalizat în supermarketuri dar TVA rămâne în buzunarul producătorului. Și, pe de altă parte, pentru că mulți producători importanți de la noi preferă să exporte ceea ce produc în țări apropiate dar care au o putere de cumpărare mai mare decât a românilor (mă refer aici mai ales la produsele bio sau eco).
  4. Procentul de produse nu e clar în lege la ce se referă: la cantitate, la valoare sau la numărul de produse. Dacă se referă la valoare, supermarketurile vor alege furnizorul local cel mai scump, și deci inaccesibil pentru consumator. Dacă este vorba de cantitate e o problemă cu omogenizarea modului de exprimare a cantității (litri, metru patrat, kilograme) pentru a calcula procentul. Dacă este vorba de numărul de produse va fi complicat de găsit un număr de produse în proporție de 51% pentru fiecare categorie (managementul unui supermarket va ajunge să fie un calvar, va necesita mult mai mulți oameni care să gestioneze situația complicată inutil și deci bunurile vor ajunge mai scump la noi).
  5. Evident că menținerea procentului trebuie să se facă în timp real. În orice moment am controla supermarketul procentul trebuie să fie dovedibil. Aceasta înseamnă un stres suplimentar pentru comercianți, oameni în plus angajați să monitorizeze o astfel de problemă. În final, tot noi vom plăti pentru această aberație.
  6. Nu înseamnă că dacă aduci în magazin marfă românească ea se și vinde sau ea este și preferată de consumatorul român. Accesul la supermarket nu garantează neapărat succesul afacerii. Supermarketurile sunt facilitatori ai relației consumator – producător. Sunt o verigă în lanțul dintre cei doi. Atâta timp cât calitatea ta e îndoielnică sau prețul mult prea mare față de ce oferă produsul, consumatorii vor continua să cumpere produse din import și vor ignora complet carnea, fructele sau legumele românești care ajung să se strice în rafturi. Este important de știut câți români preferă produsele românești doar pentru originea lor și ignorând complet calitatea și prețul acestora (efectul țării de origine în consum).
  7. O problemă esențială este legată de definirea conceptului de produs ”românesc”. Când un produs este ”românesc”? Dacă salamul este bazat 80% din carne de import și este produs de o companie multinațională ce folosește tehnologie importată se consideră ce el mai este un produs ”românesc”? Doar munca înglobată într-un produs finit nu îl face mai mult sau mai puțin ”românesc”. Consecința unei astfel de măsuri este una clară: cei care vând în România produse din afară vor da o etichetă ”românească” produselor care de fapt se aduc din altă parte. Sau vor refuza pur și simplu să mai vândă când vor vedea o limitare a comenzilor către ei pentru că supermarketurile sunt obligate să respecte un astfel de procent. Consumatorii români vor fi astfel privați de produse ieftine și mai bune pentru a cumpăra mai scump produse mai proaste care au ”avantajul” că au fost asamblate în România de către producători locali.

”Liberalismul” din România promovat de acești ”liberali” este unul fără noimă. Genul acesta de inițiative care agresează piața și care nu fac decât să ne complice existența ar trebui sancționate fără urmă de tăgadă. Consecința lor va fi una nefastă asupra existenței noastre. Lovind în supermarketuri, politicienii lovesc de fapt în noi, în consumatori. Deși aparent nu ne dăm seama, o lume fără supermarketuri dezvoltate este o lume mai dificilă atât pentru cei care vor să cumpere repede și să aibă de unde alege între mai multe mărci cât și o lovitură pentru potențialii producători care au ceva de oferit care să se ridice la nivelul rigorilor impuse de supermarketuri. Deși aceste rigori par a fi bariere în calea producătorilor, ele exprimă de fapt rigoarea pe care o impune la celălalt capăt consumatorul mereu în căutare de oferte și de cel mai bun preț raportat la calitate. Supermarketul este doar intermediarul în acest caz și nu poate fi tras la răspundere pentru modul în care noi consumăm produsele pe care ei ni le oferă. Culmea este că în România publicul larg rezonează la astfel de măsuri belicoase care sunt aducătoare de voturi pentru politicienii ce le promovează, în răspăr cu ideologia sub care activează politic.

România seamănă tot mai mult cu o țară de ”oi” aflate în letargie. Dacă am fi preocupați de existența noastră nu am lăsa astfel de specimene politice să vină cu tot felul de aberații pe post de lege. Am reacționa vehement și le-am arăta că greșesc și că sunt într-o eroare capitală dacă cred că ne fac un bine sau dacă ne vor atrage votul nostru. Lipsa noastră de educație în general, și de educație economică în special își spune cuvântul. Și această lipsă de educație economică începe de la vârf.


9 comentarii la “Liberalii care dezamăgesc: un nou episod cu supermarketurile”
  1. Cris a spus:

    Hipermarketurile si supermarketurile din Romania sunt adevarate centre de desfacere de produse de proasta calitate catre consumatori, la preturi mari, nejustificate de calitatea si avantajele oferite la clienti.

    Daca ar exista niste standarde de calitate beton si acestea ar fi respectate, aceste „magazine universale” de forma noua ar disparea instant, pentru ca nu ar mai avea cu ce sa ocupe hectarele de rafturi.

    Prin urmare: nu are importanta daca produsul e romanesc sau strain, e important sa fie de calitate si sa aiba un pret rezonabil – lucru care in prezent nu se intampla. Hipermarketurile din Romania sunt pline de produse alimentare proaste – adevarate furaje umane, frumos impachetate dar pline de materii prime ieftine si adaosuri care umfla si marketizeaza produsul dar il fac nedezirabil pentru sanatatea si viata consumatorilor.

    In privinta produselor nealimentare – la fel – rabat grav la calitate, se folosesc cele mai penibile materii prime si se da o vopsea pe deasupra ca produsul sa arate bine pe raft. Caracteristici ca durabilitate, fiabilitate, materii prime de calitate, etc. sunt intalnite din ce in ce mai rar pe rafturile din Romania.

    Suntem de doua ori pacaliti: odata ca suntem platiti prost si prestam ore multe pe bani putini care ne asigura doar o subzistenta de mizerie si doi, atunci cand ne cheltuim banii pe tot felul de rahturi care NU fac banii pe care ii dam pe ele. Aceste doua elemente conduc la un nivel de trai redus, african, in Romania.

  2. Yogy TheBear a spus:

    A avut cineva impresia ca am avut vreodata liberali autentici in Romania ??
    Dupa mine tot ce stiu absolut toti politicieni nostri este socialism si kaynesianism .

  3. Elena a spus:

    Asa e..

  4. virgil a spus:

    Chiar daca nu are legatura cu articolul ma intereseaza parerea ta relativ la:
    http://positivemoney.org/2015/10/mario-draghi-is-open-to-considering-helicopter-money/

  5. Yogy TheBear a spus:

    La multi ani !!
    Domnule Paun ,
    As dori sa va intreb si sa explicati in viitor intr-un articol , mai pe intelesul tuturor , termeni tehnici folositi de bnr si de catre spcialisti de la tv ,cum ar fii : rata dobanzii de referinta , rezerva minima obligatorie , deficit si altele .
    De asemenea am gasit pe internet o prezentare pdf a dumneavoastra cu titlul „Inflatia si cauzele ei monetare” . Si la final erau puse mai multe carti scriese de economisti austrieci (eu am citit putin de Hayeck , Rottbard si acuma ma chinui cu Mises ) , autori de care nu auzi in Romania … Sunteti si dumneavostra adept al scolii austriece !?
    De ce nu exista mai multa cunostere a principilor austriece in mediul academic , politic si bancar ?

  6. Nina a spus:

    Cris a pus punctul pe „i”.

  7. Cris a spus:

    Domnule Paun,

    Pentru ca nu ati mai scris de multa vreme nimic, pe blog, propuna sa scrieti ceva despre impozitarea iobagilor fara venituri la fondul de Sanatate, doar pentru faptul ca s-au nascut si respira in aceasta tara.

    Din pacate Gabriel Biris, un tip pregatit de altfel, si-a ratat sansa istorica de a arata publicului ca nu e la fel de tampit si stupid ca ministri din Guvernul Ponta.

    Pana una-alta, vad ca intreaga Romanie, in frunte cu presa orbecaie penibil in jurul acestui subiect nestiind ce pozitie sa adopte… ori una slugarnica in favoarea puterii, ori una critica dar atenuata, sa nu deranjeze.

    Una peste alta, perceperea OBLIGATORIE a unei contributii de la persoane care nu au venituri e un ABUZ FISCAL pentru care Avocatul Poporului trebuia sa se sesizeze, sa nu doarma in front, alaturi de Curtea Constitutionala… Nu poti sa obligi un om care nu are bani nici de mancare sa plateasca lunar o taxa de 60 de lei pe venituri pe care nu le are, pentru servicii de care nu beneficiaza.

    E normal ca cei care beneficiaza sa plateasca, dar cei care nu-si pot permite, cum sa-i obligi sa scoata 60 de lei pe luna din piatra seaca in conditile in care ei mor de foame????

  8. Cris a spus:

    Gata, a aparut purtatorul de cuvant al Guvernului – Dan Suciu, care a anuntat ca se va modifica articolul din Codul Fiscal care prevede impozitul pe iobagie.

    Motivatia? Si-au dat si ei seama ca e UN ARTICOL CRETIN, ABUZIV, care incalca Constitutia. E bine ca, macar in ceasul al 12-lea si-au dat seama cat sunt de penibili, obligand oamenii care abia o taraie de pe o zi pe alta, sa le plateasca obligatoriu sume la sanatate.

    E normal ca cei care beneficiaza de servicii de sanatate sa plateasca dar, in cazul persoanelor fara venit, aceasta plata trebuie sa se faca pe baza VOLUNTARA, ca nu suntem in Evul mediu cand iobagii erau biciuiti daca nu prestau numarul de zile olbigatorii pe mosia grofului.

  9. Cris a spus:

    Domnule Paun, in caz ca cititi, trebuie atras foarte serios atentia actualului Guvern ca NU STIE SA EVALUEZE CORECT SARACIA DIN TARA ASTA. Trebuie definit foarte clar, de Guvern, ce inseamna OM SARAC in tara asta pentru ca unui astfel de om nu poti sa-i aplici o taxa sau o contributie OBLIGATORIE. In cei 3 milioane de oameni fara venituri, sunt O CARUTZA DE TINERI CARE NU AU JOB SI CARE TRAIESC PE LANGA FAMILII (persoane casnice), peste 1,5 milioane, cred. Astia nu sunt oameni care fac evaziune fiscala sunt oameni care trimit CV-uri, isi cauta de munca si abia o taraie de pe o zi pe alta.

    Nu poti sa-i pui pe astia sa plateasca obligatoriu la Sanatate, e un act CRETIN, ABUZIV, o CRIMA FISCALA. E normal, insa, ca ei sa plateasca pe baza VOLUNTARA la fondul se Sanatate, daca vor sa beneficieze de servicii. De unde fac rost de bani e problema lor… dar nu poti sa-i „biciuiesti” ca pe iobagi pentru faptul ca nu au venituri.

Comentariul tau