Asaltul celor de stânga (aflați mai mult la guvernare decât în opoziție în ultimii ani) la cota unică durează de mai mulți ani. Cota unică aplicată profiturilor este un impozit modern care a ajutat multe țări din regiune să se dezvolte. Este brandul fiscal al Europei Centrale și de Est privit cu multă simpatie chiar și de către țări dezvoltare mari. Asistăm zilele acestea nu doar la o nouă variantă de guvern ci și la o nouă variantă de taxare a profiturilor companiilor – taxarea progresivă pe cifra de afaceri (venituri) care să înlocuiască impozitarea în cotă unică a profitului companiilor din România.

De ce această schimbare? În primul rând pentru că bugetul statului este alimentat tot mai puțin de acest venit fiscal. Dominante în veniturile fiscale provenite din zona sectorului de business sunt două taxe mari și late: TVA și acciza. Impozitul pe profit este marginal. Companiile fie realizează profit în scădere și nu îl supun impozitării așa cum ar dori guvernanții, fie nu declară profit, inflatând costurile nepermis de mult sau transferă profit în afară prin costuri de transfer (cele multinaționale). În al doilea rând, pentru că bugetul statului este în mare suferință, mai ales după creșterile iresponsabile de cheltuieli salariale asociate sectorului bugetar. Foamea de resurse este evidentă pentru a putea încadra România în ținta maximă de deficit permisă de tratatele din care facem parte. De aici încercarea statului de a intra și mai mult cu bocancul în mediul de afaceri și de a impune un impozit pe venituri / cifră de afaceri în cotă progres.

Care sunt problemele acestui tip de impozitare? Le-aș structura pe următoarele puncte:

  1. Ca principiu, acest tip de impozitare este similar taxei pe stâlp sau impozitului forfetar: ai sau nu profit, plătești un impozit ca procent din venituri la fel ca în cazul taxei pe masa sau taxei pe stâlp. Este un venit sigur pentru politician care scoate din ecuație profitabilitatea oricărui act antreprenorial și care exclude din discuție costurile de operare și de dezvoltare a unei afaceri. Efectele distrugătoare ale acestui tip de impozit se vor vedea în momentul în care economia în totalitatea sa sau anumite sectoare vitale din economie vor intra pe o pantă descrescătoare și când lipsa profitului coroborată cu un impozit (aparent mic în procent) obligatoriu de plătit asociat veniturilor tale va grăbi insolvența / falimentul multor companii. Este un impozit mult mai puțin neutral la ciclul de afaceri sau la evoluția unui sector anume.
  2. Impozitul de acest tip nu încurajează dezvoltarea afacerii sub nicio formă: se aplică progresiv în procente diferite în funcție de dimensiunea afacerii. Adică crește pe măsură ce cifra mea de afaceri crește. E clar că nu voi fi tentat să plătesc un impozit dublu sau triplu doar pentru că vând mai mult.
  3. Impozitul nu ține cont de diferența între sectoare: unele sunt mai intensive în bunuri de capital care se amortizează în perioade mari și care au valori de achiziție mari (construcțiile de exemplu), alte sectoare sunt mai puțin intensive în capital (sectorul serviciilor de exemplu). Impozitul de acest tip este complet defavorabil sectoarelor puternic capitalizate, de regulă cele care sunt la baza oricărei dezvoltări economice durabile: industria și construcțiile. Este clar că impozitul va produce mutații economice ireversibile cu impact negativ asupra dezvoltării: va reduce intensitatea activității în sectoarele intensive în capital și le va favoriza pe cele mai puțin intensive în capital;
  4. Impozitul nu ține cont de investițiile pe care le realizează companiile în timp: pe măsură ce o companie se dezvoltă ea achiziționează echipamente / utilaje care se vor amortiza. Dezvoltarea unei afaceri înseamnă adăugarea de stadii de producție la cele inițiale. Înseamnă nu să produci roșii ci să produci bulion conservat pentru iarnă. Acest tip de impozit nu încurajează trecerea către noi stadii de dezvoltare mai avansate care presupun adăugarea de valoare în economie prin investiții suplimentare în echipamente și utilaje.
  5. Impozitul pe cifra de afaceri este complet nesustenabil pentru companiile care operează cu marje de profit reduse și va genera restrângere de activitate, insolvență sau faliment pentru foarte multe companii mici: dacă eu vând de 10000 lei și costurile mele sunt de 9900 lei, profitul brut va fi de 100 lei pentru care se aplica un impozit de 16% și apoi impozitele aferente dividendelor distribuite (care acum nu dispar ci sunt mutate către impozitul pe venitul ce va fi globalizat). Impozitul aferent profitului va fi de 16 lei. Un impozit pe cifra de afaceri de 1% înseamnă fix 100 lei. Adică o afacere care vinde de 10000 lei și are costuri operaționale de 9900 lei, cu impozitul pe cifra de afaceri nu scoate profit (e pe zero) însă cu impozitul pe profit de 16% rămâne cu 84 lei profit. Drama crește atunci când vorbim de 3% impozit pe cifra de afaceri. Dacă aceste companii nu vor putea reduce costurile, nu vor putea crește prețurile de vânzare (cifra de afaceri) sau nu vor putea vinde mai mult în piață vor fi sortite falimentului. Cum multe companii din România încă se află la stadiu incipient de dezvoltare și produc lucruri pe care le produc mulți (e.g. sare de bucătărie sau scobitori), adaosul lor comercial este foarte redus și capacitatea de a vinde mai mult sau mai scump e foarte redusă. Având în vedere că statul va crește și salariul minim pe economie la valori semnificative (2400 lei net înseamnă cam 4600 lei cost total cu un loc de muncă plătit la salariul minim cu toate contribuțiile incluse) presiunea va fi una și mai mare.
  6. Impozitul pe cifra de afaceri adăugat fiecărui stadiu de producție va crește exponențial costul de producție și prețul final al oricărui bun cu prelucrare avansată și va afecta competitivitatea sectorului de producție românesc. De exemplu, atunci când cumpăr materii prime se plătește un astfel de impozit. Când se vând produsele intermediare produse prin prelucrarea acestor materii prime se plătește de fiecare dată acest procent din valoarea lor de facturare. Un bun care este produs prin 20 de etape de producție succesive va avea asociat un astfel de impozit aplicat de 20 de ori. Mai mult, companiile vor căuta să intre în relații de afaceri doar cu companii mici care se încadrează la 1% și nu la 3% (impozitul va fi aplicat în cotă progresivă). El va discrimina între companii și va exclude din piață companiile furnizoare de dimensiuni mai mari, care cel mai probabil se vor sparge în companii mai mici cu costuri de operare suplimentare. Competitivitatea unui bun complex produs exclusiv în România va scădea semnificativ în comparație cu piețele externe.
  7. Impozitul pe cifră de afaceri dublează inutil și nedrept taxa pe valoare adăugată (dubla impozitare a aceluiași lucru). Este practic o cotă de TVA nedeductibilă care se aplică fiecărui stadiu de producție și nu se deduce. Acest tip de impozit nu se mai aplică demult în nicio țară dezvoltată sau emergentă decât cu titlu de excepție pentru anumite sectoare din considerente de simplificare (e.g. microîntreprinderi) și este prezent în momentul de față în doar două țări africane (vezi aici sursa).
  8. Atâta timp cât în lume majoritatea țărilor taxează profitul companiilor și nu cifra de afaceri va exista o reacție clară de mutare a producției în afara țării unde cheltuielile de investiții se pot deduce fiscal și limitarea activității economice la simpla desfacere de produse. Există șanse foarte mari ca nu doar companii străine să își relocalizeze producția în afara României ci chiar companii românești să facă acest lucru în foarte scurt timp.
  9. Impozitul este incompatibil cu legislația europeană (Directiva 112 cu privire la TVA). Există clar diferențe care vor fi create și care nu vor fi acceptate de celelalte țări membre din Piața Unică a UE (vezi aici sursa). O inițiativă de acest gen va fi clar însoțită de o reacție din partea Uniunii Europene care poate merge foarte departe.
  10. Nu este încă clar dacă impozitul se va aplica exclusiv la cifra de afaceri sau se va aplica la veniturile totale (unde intră și veniturile financiare și veniturile excepționale dar și diferențele din valoarea stocurilor sau valoarea altor active).

Orice specialist în economie știe următorul lucru: dezvoltarea unei afaceri presupune capital și investiții care se amortizează în timp. Pentru a produce valoare economică orice companie care nu are o profitabilitate ridicată va trebui să insiste mai întâi pe îmbunătățirea profitabilității sale prin investiții și apoi pe dezvoltarea cifrei sale de afaceri. Companiile care sunt deja profitabile vor pune accent pe dezvoltarea cifrei de afaceri. Atunci când aplici un impozit pe cifra de afaceri și nu pe profit descurajezi ambele tipuri de companii: cele care au nevoie de investiții pentru îmbunătățirea profitabilității nu le vor mai face pentru că nu se mai deduc fiscal prin amortizare și cele care vor să crească cifra de afaceri fiind suficient de profitabile nu o vor mai face pentru că li se aplică un procent progresiv.

În final, nu sunt convins că impozitul va fi de 1%, nici măcar de 3%. Va fi mai mare pentru că statul, pe estimări pornind de la datele financiare raportate de companiile Românești pierde semnificativ dacă schimbă forma actuală de impozitare (vezi aici sursa). Sunt sigur că în urma calculelor procentele vor ieși mult peste cele vehiculate pentru că de ce ar mai fi atunci toată această tevatură? Doar ca să scoatem complet din joc cota unică?

Este foarte dificil să porți o discuție legată de cât de optimă este o taxă. Totuși înclin să cred că atunci când aplicăm măsuri fiscale trebuie să fim foarte atenți la ce schimbări structurale produc aceste politici publice. Nicio taxă nu este neutrală și modifică din temelii structura producției. În plus, e de dorit ca aceste taxe să fie nu doar scăzute ci și ușor de plătit / înregistrat / raportat / controlat. Dacă tot se dorea simplificare poate că ar fi fost mai bine să lăsăm TVA la 22% și să scoatem definitiv impozitul pe profit nu să creăm tot acest haos fiscal din nimic. România nu se poate dezvolta dacă este în permanență un poligon pentru experimentele sociale generate de laboratoarele de partid.

 


2 comentarii la “Impozitul pe cifra de afaceri – o aberație fiscală anacronică și anti-business”
  1. Iulian a spus:

    Buna seara,

    Daca spuneți că acest tip de impozit nu încurajează investițiile, ne puteți da un exemplu de un tip de impozit care încurajează investițiile? Eu nu am auzit..

    Credeți că acest tip de impozit are și beneficii?

    Mulțumesc.

  2. Paun Cristian a spus:

    @Iulian

    Clar că orice impozit înseamnă un cost / o barieră / o agresiune împotriva tuturor, mai ales într-o țară în care el nu se întoarce în mare măsură în bunuri publice de calitate.

    Discuția se pune în termenii impozit pe CA vs impozit pe profit vis-a-vis de investiții.

    La impozitul pe profit funcționează acel ”tax shield” asociat amortizarii mijloacelor fixe (echipamente, utilaje etc.). Cu alte cuvinte, când aplicăm impozitarea profitului am posibilitatea să deduc din impozit prin trecerea pe cheltuieli a amortizarii mijloacelor fixe.

    La impozitul pe CA nu mai contează cheltuielile. Ai sau nu ai investiții nu mai ai acel ”tax shield”.

    Asta e ideea…

Comentariul tau