Ce afaceri se mai chinuie să supraviețuiască în România 2012

Politicienii încearcă din răsputeri să ne amăgească cu ieșirea din criză. Se agață de orice creștere de consum cât de mică cu o disperare demnă de milă. Toți politicienii ”ar vrea” să ajute economia, toți ”sunt de partea pieței” până când ajung să discute despre venituri bugetare, deficite bugetare, nivelul taxelor, numărul taxelor când îi apucă brusc amnezia. Antreprenorii și locurile de muncă pe care le crează aceștia sunt trecute pe ultimul loc în preocupările celor care se hrănesc din bucuria pe care le-o dă puterea de a mânui sforile și butoanele economiei. Acești adevărați ”zei” care sunt politicienii disimulează o îngrijorare pentru omul de rând, pentru sărăcia sa, pentru necazurile și nevoile sale (în mare provocate de intervențiile sale). În realitate, acțiunile lor sunt motivate și justificate doar de un interes meschin care pune întotdeauna mai presus interesul personal și mai puțin pe al acelora pe care îi păstorești.

Criza care a lovit România a găsit-o complet nepregătită, cu un antreprenoriat și capitaliști imaturi și insuficient de pregătiți pentru provocările pe care aceasta le-a adus (au avut prea puțin timp la dispoziție). Statul nu le-a dat nici o mână de ajutor, ci dimpotrivă, le-a aplicat și el câteva lovituri seci și cinice (impozitul minim, creșterea de TVA), din dorința de a-și salva echilibrul bugetar, o altă obsesie urmată cu zel de cei care setează politicile publice. După câțiva ani de haos și criză, în care ajustările au venit cu o ritmicitate implacabilă, am ajuns să fim tot mai puțin competitivi, tot mai aserviți statului și programelor cu care acesta ne îmbie, ignorând complet răul pe care îl produce prin stimulente și redistribuționism decise nu pe principii economice, ci politice.

Ce mai merge în România de criză? Mi-am propus să răspund la această întrebare printr-o plimbare între două intersecții ale Bulevardului Iuliu Maniu. Magazinele de la parterul blocului în care locuiesc se închid și se deschid cu o frenezie demnă de cele mai tari manuale de marketing și antreprenoriat. Las deoparte faptul că într-un mod aproape dubios, toate spațiile comerciale aparțin unei singure persoane care s-a aflat întâmplător la momentul oportun când s-au ”privatizat” aceste spații. Acest norocos își freacă mâinile de bucurie când vine luna de plată a chiriilor.  Acest colț de București este foarte relevant pentru economia românească și poate fi extrapolat fără erori semnificative, având în vedere vadul comercial excelent de care se bucură zona.

Am început plimbarea prin a număra și contabiliza magazinele și de a încerca să înțeleg economia românească a momentului și am ajuns la concluzia că în România de criză merg cel mai bine următoarele ramuri economice / afaceri:

• Casele de pariuri sportive (vreo 5 la număr);
• Casele de amanet (vreo 4 la număr);
• Case de schimb valutar (vreo 2 la număr)
• Bănci (2 sucursale, însă nu foarte departe mai sunt vreo 6 sucursale toate concentrate în aceeași intersecție);
• Farmacii (vreo 3 la număr);
• Optică medicală (1 magazin);
• Magazin de arme (unul singur);
• Magazine de telefoane mobile (2 la număr);
• Haine second – hand sau haine foarte ieftine (2 la număr);
• Reprezentanțe firme de termopane (3 la număr).

Concluzia este foarte clară: nimic din ceva concret și nimic cu valoare semnificativ adăugată în România. În cea mai mare parte din aceste magazine se bazează pe bunuri din import produse, nu întâmplător, în alte țări mai puțin ostile împotriva propriilor lor operatori economici. Cu o astfel de economie dependentă de producția monetară, de banii transferați din străinătate, de apetitul pentru pariuri sportive sau pentru medicamente mai mult sau mai puțin naturiste, nu ai un orizont prea apropiat de ieșire din criză. Ce să vorbim de exporturi, de producție locală de bunuri, de acumulare de capital, de economisiri, de investiții, de filiale în străinătate ale companiilor românești, inovare sau competitivitate. Un dezastru economic generat de incapacitatea guvernelor de a înțelege ce trebuie să facă astfel încât economia să înceapă să genereze locuri de muncă și mult așteptata prosperitate. Se poate face ceva totuși? Evident că da… Urgent trebuie umblat la fiscalitate, simplificarea birocrației, reducerea statului, privatizarea masivă a ce a mai rămas în mâna statului. Există vreo intenție din partea politicienilor în acest sens? Evident că nu… Vom rămâne încă multă vreme imobilizați în acest glod, iar cei care și-au pierdut răbdarea fie se resemnează, fie emigrează (dacă sunt în putere să își asume duritatea și costul traiului departe de cei drag si despartirea dureroasa de casa).