Va debloca imprumutul de la FMI creditarea in sistemul bancar romanesc?

În urma intervenţiilor politice de astăzi m-am decis să analizez această chestiune, zic eu, destul de spinoasă şi destul de bulversată de clasa politică prin declaraţiile lor: aceea a rolului împrumutului de la FMI în deblocarea creditelor în sistemul bancar.

Reiau ideea absolut clară a destinaţiei banilor de la FMI: banii pe care îi împrumută FMI intră în rezerva internaţională a unei ţări şi se supune acestui regim (a se vedea Regulamentele BNR). Pentru ce scop? Pentru susţinerea cursului de schimb.

România aplică un regim valutar de tip „flotare administrată” (în practică este mai cunoscut sub numele de „dirty float”) prin care atunci când BNR consideră că evoluţia cursului de schimb este mult prea abruptă şi pune în pericol economia naţională intervine prin cumpărare de valută (cursul va creşte, moneda locală se va deprecia) sau prin vânzare de valută (cursul va scădea, moneda locală se va aprecia). Efectul scontat este cel de temperare a cursului de schimb.

Se pare că dezideratul clar în momentul de faţă pentru care s-a contractat acest împrumut este un CURS STABIL. Adică suficienţi bani (o „centură de siguranţă” suficient de solidă) pe care să îi poată folosi la nevoie BNR. Cum ar influenţa aceşti bani creditarea în economia românească? DIRECT NICICUM. Indirect ar putea influenţa prin relaxarea condiţiilor privind rezervele obligatorii pentru depozitele în valută (acum fixate la 40%). Băncile din România – cea mai mare parte filiale ale unor bănci din zona Euro cu probleme în ţara lor de origine – abia aşteaptă o astfel de măsură. Nu există însă nici un mecanism posibil prin care să avem certitudinea că băncile comerciale nu vor redirecţiona această rezervă către ţările lor de origine participând la scheme de finanţare lansate de băncile mamă. Politic nu avem cum să blocăm libera circulaţie a capitalurilor la care am aderat intrând în UE iar ceea ce solicită acum preşedintele şi guvernatorul celor din UE este în contradicţie cu tratatele.

Reducerea nivelului rezervelor obligatorii se poate face şi fără acordul de la FMI neavănd nici o legătură cu acesta. De ce nu face acest lucru BNR? Probabil de teamă. Crede că aceşti bani sunt şi ei o centură de siguranţă. Vreau să menţionez că doar aparent BNR poate conta pe aceste părţi din depozitele în valută pentru intervenţia pe curs. Dacă ne retragem toţi depozitele din bănci BNR va trebui să returneze rezerva obligatorie băncilor şi, implicit, nouă. Deci este absurd să credem că acei bani din „pivniţa BNR” (citat din dl. A. Vasilescu) pot fi consideraţi o rezervă sănătoasă pentru susţinerea cursului. Nu înţeleg de ce BNR nu ar relaxa această rezervă obligatorie ca să deblocheze creditul. Probabil din aceeaşi teamă că băncile se vor uita mai puţin la economia românească şi mai mult la economia băncilor mamă. Asta este… privatizarea cu atâta emfază a unor bănci cheie din economia românească prin implicarea unor ţări din zona euro îşi arată acum colţii. Poate e mai bine pentru BNR să renunţe la flotarea administrată (sau semi-liberă) şi să adopte o legare a monedei de EURO) în condiţiile în care avem o asemenea dependenţă de capitalul străin. Nu ne-ar mai trebui o atât de costisitoare centură de siguranţă.

Dar să revin la problema noastră. Deblocarea creditului nu stă în acordul FMI. El nici nu are precizări în acest sens. Doar că va da o mai mare siguranţă (deşi nu văd de ce tocmai explicând acest lucru) pentru diminuarea rezervei obligatorii BNR păstrând doar împrumutul FMI pentru a stabiliza cursul. Pe termen lung însă rămânem puternic expuşi la un factor mai grav decât dorinţa unor filiale româneşti ale băncilor din UE de a participa la scheme de finanţare cu banca mamă: repatrierea profiturilor nu doar din sistemul bancar ci şi cel al companiilor multinaţionale. Este preţul plătit de acele economii care nu au pus prea mare preţ pe capitalul autohton şi acum sunt puternic expuse la acest risc. Întâlnirea pe care a avut-o Preşedintele şi Guvernatorul în Austria în intenţia de a semna un acord cu băncile (private) din România este doar un act politic. Ca să aibă efect un astfel de acord (formal) mai trebuie semnate acorduri cu toate companiile multinaţionale din România că nu vor repatria profiturile. Aceste companii (bancare sau non-bancare) abia aşteaptă acordul cu FMI şi un curs stabil. Pentru ele înseamnă mai mulţi Euro de repatriat. De unde… Din buzunarele românilor care mai devreme sau mai târziu vor trebui să plătească din greu la acest împrumut care se va volatiliza cât ai zice peşte. Numai ERSTE şi PETROM au aproape 1 miliard de Euro de repatriat (profitul din 2008). Şi vor avea anual de repatriat iar orice efort politic de a-i bloca este anti-economic.

Închei prin a spune că acordul de la FMI nu deblochează în nici un fel creditul bancar (nu are nici o legătură cu acesta) şi, zic eu, nici nu asigură o stabilitate a cursului pe termen mediu sau lung (e o centură mult prea scumpă).

Ce e de făcut? Foarte simplu: încurajarea capitalului autohton, promovarea spiritului antreprenorial, susţinerea directă a IMM-urilor inovative, a fondurilor cu capital de risc care să finanţeze aceste IMM-uri creative, incubatoare de afaceri, investiţii masive în cercetare şi educaţie, facilităţi fiscale pentru cercetare-dezvoltare în sectorul privat, facilităţi fiscale pentru cei care exportă sau importă tehnologie de ultimă oră. Aceste măsuri însă trebuiau luate demult… iar dacă le luăm acum abia peste 5 – 10 ani îşi vor arăta efectele. Dacă le vom păstra.