„Magia” luminitelor de Craciun

Ornamentele luminoase de Crăciun au devenit o modă generalizată pe meleagurile noastre chiar şi în cea mai întunecată localitate din România. Autorităţile locale, în zelul lor, ajung să monteze astfel de luminiţe şi în localităţi unde nu există curent electric (ca să nu mai vorbesc de lipsa podurilor sau a digurilor demult dizolvate de apele tot mai greu de stăpânit din România).

România, o ţară înglodată până în gât în datorii, îşi permite să aibă ornamente de Crăciun care rivalizează cu cele ale celor mai luxoase şi mai la modă destinaţii turistice. Campioni în a vopsi gardul şi în a da strălucire feerică unui maldăr de gunoaie, cei care ne guvernează au înţeles rapid şmecheria cu „proiectele statului” şi nu mai prididesc în a organiza selecţii şi licitaţii pentru „arta luminoasă de Crăciun” care să aducă „bucurie şi căldură” în casele românilor. De fapt, aceste luminiţe fură din bucuria şi căldura de acasă pentru a o muta în stradă. Sufocaţi de atâtea impozite, cu gustul amar al sărăciei tot mai mari generate de un guvern care se încăpăţânează să facă cele mai mari deficite din istoria post-decembristă pentru care nu mai ştie apoi ce impozite şi taxe să mai inventeze, românii încep să trăiască un adevărat coşmar de sărbători.

La umbra statului asistenţial, agresiunea statului a ajuns să nu mai ţină cont de nimic, corupţia din sistem şi setea de îmbogăţire prin forţă politică fiind la mare căutare în România. Până şi cel mai „amărât” primar caută să fure statul, inventând tot felul de tertipuri şi de „inovaţii”: brazi sintetici imenşi cât un bloc, ornamente de pom 3D, fântâni „arteziene” artificiale. Mulţi dintre noi ne lăsăm duşi şi păcăliţi de această „suavă” hoţie (mai spectaculoasă decât inflaţia dar la fel de cinică ca şi ea) şi privim cu admiraţie tâmpă la bulevardele scăldate în luminiţe de un gust îndoielnic dar de o grandoare demnă de cele mai comuniste conduceri. Suntem mulţumiţi că „măcar se face ceva cu banul public” uitând că cea mai mare parte din această spectacol înseamnă beculeţe din import, consum de curent imens pe care îl producem cu gaz importat sau preţuri de două – trei ori mai mari pentru fiecare beculeţ din instalaţie.

Dacă vă întrebaţi cine a furat românilor Crăciunul, aflaţi imediat doar scoţând capul pe fereastră: toţi cei care au puterea politică în vârful pixului lor (inclusiv primarii opoziţiei sau primarii „independenţi”). Mi se întunecă privirea când privesc la spectacolul luminos, plin de grotesc şi neconform cu realitatea, sărăcia şi mizeria din jurul meu. Mă gândesc cum, din banii mei (şi ai multor români), pentru care muncim ca robii, unii se înfruptă de mai bine de 20 de ani cu o nesimţire şi cu un tupeu demn de cel mai adânc dispreţ. Înţelegând greşit (ca în toate politicile publice) că aş avea nevoie de un brad cu o instalaţie în intersecţie şi nu acasă la mine, statul (prin reprezentanţii săi) s-a grăbit să mă fure justificându-mi că e nevoie de creşterea fiscalităţii pentru că nu poate acoperi bugete şi deficite. Neînţelegând de ce, fiind criză, mă voi abţine anul acesta să îmi ornez sau să îmi cumpăr brad, statul mi-a făcut o „bucurie” imensă şi mi-a făcut el un brad cu forţa pe stradă (şi un brad plin de cadouri pentru cei care au „implementat” această politică de sărbătoare).

Luminaţi de instalaţiile de pe străzi şi încălziţi de bradul strălucitor din intersecţie, aproape am uitat de cei 25% pe care i-a tăiat guvernul din toate veniturile bugetarilor (nu doar din salariu) şi care se duc automat la Fondul Solidaritatea (care nimeni nu ştie ce înseamnă, cât înseamnă şi ce se va face cu el). Aproape că am uitat că plătim impozite pe salarii care ne înjumătăţesc venitul brut şi că din venitul net un sfert îl mai dăm apoi pe TVA şi pe accize. Aproape că am uitat că suntem îndatoraţi cu forţa la instituţii internaţionale cu care nu vom avea niciodată de a face şi că banii împrumutaţi nu îi vom vedea niciodată dar va trebui să îi rambursăm din bunăstarea noastră viitoare.