În zilele acestea asistăm la o dispută tot mai mare între specialiştii în finanţe publice (mai ales din partea celor cu orientare de stânga) care susţin apăsat necesitatea introducerii impozitului progresiv. Am găsit oportun să intervin în această discuţie aducând un punct de vedere mai aprofundat insistând asupra avantajelor pe care le are impozitul în cotă unică comparativ cu cel progresiv şi încercând să demontez argumentele pentru a introduce impozitul progresiv.
Impozitul în cotă unică presupune aplicarea unui procent UNIC de impozitare tuturor profiturilor obţinute din orice activitate economică. Un impozit progresiv presupune aplicarea unui procent diferenţiat pe categorii de venituri (sau profituri). Se spune că printr-un impozit progresiv bogaţii vor plăti mai mult decât cei săraci şi că acest lucru este benefic pentru o economie.
Să nu uităm (şi aici cei care susţin impozitul progresiv fac acest lucru) că într-o economie de piaţă (capitalism) cel care are un câştig mai mare este cel care este creativ, cel care îşi asumă mai multe riscuri, cel care poate vinde pe piaţă mai mult şi mai bine decât o fac ceilalţi. Atunci când statul impozitează progresiv această creativitate a sa şi această asumare a riscului sau incertitudinii obligându-te să plăteşti mai mult decât cel care nu este la fel de creativ nu mai există stimulentele necesare pentru acest lucru.
Cei care laudă impozitul progresiv uită că, oricum, cei care au profituri mai mari plătesc mai mult chiar şi în cazul cotei unice (16% dintr-un profit de 100.000 lei plătit de un antreprenor este mai mare decât 16% din 1000 lei plătit de un simplu salariat). Cota progresivă de impozitare egalizează incorect nişte surplusuri naturale care apar în piaţă datorită creativităţii, ingeniozităţii şi capacităţii de a inova a unei clase fundamentale în economia de piaţă: ANTREPRENORII. Într-o manieră absolut haiducească statul care adoptă un astfel de sistem mult mai agresiv cu tot ce înseamnă avuţia unei naţiuni apreciind că luxul, bunăstarea, avantajele de a fi bogat sunt nişte rele ce trebuie rapid îndreptate şi corectate. Se uită totuşi că tocmai astfel de lucruri stau la baza spiritului antreprenorial (vrem să ne deschidem afaceri, să ne asumăm riscuri, să fim creativi, să dăm altora de muncă) tocmai pentru că vrem (şi unii chiar putem) să acumulăm mai mult decât alţii. Un stat care nu înţelege că trebuie să protejeze clasa antreprenorilor săi se află deja într-o mare eroare „antreprenorială”.
O altă discuţie ar fi legată de destinaţia finală pe care ar lua-o aceste impozite progresive. Antreprenorii riscă totul pentru afacerea lor pentru ca statul să vină să le ia progresiv impozite pe câştigurile lor. Ca să facă ce cu ele: să dezvolte proiecte publice (care cele mai multe dintre ele ar fi mult mai bine dezvoltate dacă s-ar dezvolta în privat). Durerea antreprenorilor este şi mai mare în acest caz: de ce trebuie să plătească mai mult unui stat care oricum aruncă pe geam cu banii aceştia îmbogâţind discreţionar o mână de „favorizaţi” ai statului?
De ce se poartă totuşi o astfel de discuţie în acest moment? Pentru că se constată că avem de a face cu o clasă de aşa-zişi antreprenori care din proiecte masive cu statul acumulează averi foarte mari pe care le cheltuiesc fără discernământ (maşini scumpe, genţi la fel de scumpe ca o maşină etc.). Păi în acest caz soluţia nu este nicidecum impozitarea progresivă care ar lovi în acei antreprenori care nu au afaceri cu statul şi care obţin profiturile lor de pe piaţa liberă. Soluţia ar fi ca statul fie să nu mai dezvolte proiecte de infrastructură (autostrăzile pot fi concesionate unor grupuri de firme, hidrocentralele la fel, centralele atomice la fel) aşa cum se face peste tot în lumea civilizată. Să nu mai lăsăm statul să acorde discreţionar aceste proiecte şi să controlăm (ca societate civilă) mult mai bine aceste proiecte: să fim serioşi Curtea de Conturi şi alte instituţii de acest fel numai independente politic nu sunt.
În concluzie, domnilor care susţineţi impozitul progresiv cu atâta tărie ar trebui să ştiţi că un astfel de impozit nu mai este demult de actualitate, că el contravine principiilor pieţei libere şi capitalismului modern şi că este o frână în calea dezvoltării. Nu este el soluţia salvatoare pentru o economie sufocată tot mai mult de un stat ineficient şi supus grupurilor de interese private.
No Comments on “Impozitul in cota unica vs. impozitul progresiv”
You can track this conversation through its atom feed.
dan says:
tin sa precizez de la inceput ca inca nu mi-am format o parere despre care impozit ar fi mai bun in cazul Romaniei, dar pot sa-ti spun ca am discutat cu un bancher din strainatate si spunea ca din punctul acesta de vedere suntem un „paradis fiscal” pe langa alte tari din Europa, dezvoltate chiar, vezi olanda, belgia, anglia,s.a. unde taxele pe venit ajung si la 45% si unde impozitul e de altfel progresiv.
bineinteles ca noi nu suntem la fel de dezvoltati ca acele tari, dar totusi, inovatia nu s-a oprit in acele tari. in cazul unui impozit progresiv cred ca sunt importante nivelurile de impozitare.
succes in continuare!!
Posted on 30 noiembrie 2009 la 1:43 am.
mihaila raul says:
Pentru o tara ca a noastra, cu intreprinzatori nedezvoltati (nu-i consider intreprinzatori pe hotii care au facut averi din afaceri cu statul), cota unica este in mod evident necesara. Eu va dau dreptate. Nu inteleg cum liberalii (care sustin cota unica) se aliaza cu PSD (care sustine impozitul progresiv). Nu sunt fan al lui Basescu si nu il voi vota, insa orice om de bun simt ar trebui sa inteleaga aceste lucruri. Un om normal se gandeste cum sa faca avutia nationala, PSD-istii au ca prioritate cum s-o imparta.
Sunt categoric impotriva sistemelor de stanga si ele si-au dovedit ineficienta si in tarile dezvoltate gen Scandinavia. Acele tari au renuntat la masuri sociale care au dus in timp la scaderea competitivitatii economiei.
Dar ce te faci in aceasta tara in care taranii cred ca Iliescu le-a dat pamant, iar PSD a dat pensii la pensionari. Concluzia este una singuta: electoratul nu are o logica a bunului simt, ci logica berii, a mititeilor si a locului de munca pentru activul de partid. Ma gandesc ca acum, daca tot activul PNL (angajati in primarii, servicii descentralizate, etc) impreuna cu familiile se duce la vot, Geoana castiga deja la diferenta
Posted on 30 noiembrie 2009 la 11:39 am.
melaniacoman says:
Cota unica, fara nici un fel de dubiu…
Mi se pare la mintea cocosului ca 16% din ceva este mult mai ok decat 30% din X+1 leu sau alte aberatii de genul acesta, care s-ar putea sa nu mai fie, daca firma sau PFA-ul moare.
Multam fain pentru explicatia diferentelor intre cele 2!
Posted on 1 decembrie 2009 la 12:14 pm.
askator says:
Eu cred ca problema de baza nu este tipul de impozit. Ce este de fapt impozitul? Simplist fiecaruia i se ia ceva din ceea ce produce, fie ca vrea, fie ca nu vrea. A lua fortat ceva din ceea ce cineva produce este in esenta (oricat ne-am da dupa cires) ceva nu pe deplin justificat.
Problema esentiala este: ce face statul cu acel impozit, repet de orice tip, luat fortat oricarui contribuabil.
Statul da seama pentru ceea ce face cu banii luati cu forta contribuabililor? Asimiland statul cu o firma, sau cu o familie, el nu are probleme de management. Adica: atat investesc, atata cheltui, atata produc/castig. Problema statului este cum sa cheltuie cat mai mult si cum sa ia cat mai mult de pe toti.
Inainte de a discuta despre tipul de impozit trebuie reglementat foarte riguros modul in care statul cheltuie banii.
Cu ochiul liber oricine poate vedea ca problema in Romania acum nu este cat se ia fiecaruia ci ca atat cat se ia se cheltuie aiurea. Cheltuindu-se aiurea statului nu-i ajunge.
Posted on 1 decembrie 2009 la 6:07 pm.
Cota unica sau impozit progresiv? : khris.ro says:
[…] Citeste si: Impozitul in cota unica vs impozitul progresiv […]
Posted on 2 decembrie 2009 la 9:01 am.
aty says:
In unele tari taxele pe venit ajung si la 45% ? La noi in tara, in acest „paradis fiscal”, taxele pe venit trec si de 50%. Stiu din proprie experienta…
Posted on 2 decembrie 2009 la 2:20 pm.
Paun Cristian says:
Am citit si articolul de pe site-ul indicat de khris.
Nu inteleg urmatoarele lucruri:
1. Cota unica nu a scos la iveala economia subterana: eu nu vad cum ar putea scoate un impozit (altfel decat a fi mai mic sau egal cu 0) economia subterana la suprafata. Cum ar scoate un impozit progresiv economia subterana la suprafata? De ce este rea economia subterana? Cat din economia asta e subterana si cat nu?
2. Cota unica nu aduce bani in plus la buget? Pai de ce ar fi nevoie de bani in plus la buget daca admitem ca oricum statul este cel mai prost administrator ai acestor bani. Prefer ca acesti bani sa ramana la antreprenorii care sunt mai creativi, inovativi. Scot din discutie antreprenorii care au afaceri cu statul. Aceia nu sunt antreprenori si iei ar trebui scosi din discutie.
Ideea sugerata in articol este ca nu un impozit progresiv rezolva problema ci, dimpotriva, o incurca si mai mult.
Nu exista argumente puternice pentru a apara impozitul progresiv.
Posted on 4 decembrie 2009 la 2:53 pm.
Dorel din reclama says:
Impozitul progresiv pe salarii pe de alta parte este si un factor important de mascare a mizeriei sub pres, mentinerea situatiei de fapt, pastrarea productivitatii scazute, pentru a nu plati taxe mai mari pe salarii.
Astfel Egiptul, India, Bangladesh, sunt exemple f. bune, unde in constructii muncitorii si in prezent cara pe scari saci de 50 kg, in loc sa foloseasca macar scripetii, fiindca salariatii sunt platiti foarte prost, patronii nu platesc taxe pt. salariile infime platite si n-au nevoie sa faca investitii si sa-si califice forta de munca fiindca altfel muncitorii vor avea pretentii mai mari, vor plati taxe si in plus vor cheltui si pe tehnologii, si patronii spun ca dupa calculele lor e mai rentabil sa foloseasca cativa oameni in locul unei masini sau tehnologii minimale care e cunoscuta de secole. Aceste fapte au intrat in mentalul patronilor din aceste tari si comform nu stiu carui filozof, asta e cel mai periculos lucru, mentalitatile oamenilor se schimba in sute sau mii de ani fiindca se transmit din generatie in generatie. In realitate nu exista alb si negru ci multe nuante de cenusiu, iar Romania din pacate are peste 80% din patroni cu mentalitati asemanatoare.
Poate ca la noi ar trebui impozit progresiv pe profitul firmelor si salariatilor la stat, dar regresiv la salariile de la privat, combinat cu scutiri de taxe doar pt. profitul reinvestit in tehnologii moderne specifice domeniului aducator de profit, astfel incat comform unor calcule minime aritmetice facute de orice patron cu IQ 75 sa-i arate ca se merita sa investeasca in retehnologizare, informare, specializarea fortei de munca, inovare si cercetare continue, etc.
Multe alte modalitati in plus (esentiale in alte economii mai mult sau mai putin subdezvoltate, doar cateva exemple :tarile nordice, Anglia, Irlanda si Germania, China, Japonia, Coreea de sud, Polonia, Cehia, Slovenia, Botswana, Bulgaria, Serbia, Ucraina, Turcia etc):
1) stimularea exportului produselor finite cu plus-valoare si a importului doar a materiilor prime (si nu invers cum se face la noi).
Cum se face asta: accize usturatoare pentru produse finite prelucrate ce vin din alte tari decat EU (unde nu se poate), birocratie imposibila pentru orice aviz cat de mic necesitat de o astfel de firma importatoare de produse finite (spagi kilometrice la orice pas), vizite cat mai dese ale fiscului la acesti importatori, betze in roate cu schimbarea peste noapte a legislatiiei din domeniu urmata de controale doar la aceste firme si soldate cu amenzi usturatoare. Pe de alta parte acordarea de facilitati producatorilor si exportatorilor de produse finite cu plus-valoare, eliminarea aproape totala a birocratiei pentru acestia, inlesniri fiscale (si in mare parte si importatorilor de materii prime – neprelucrate), garantarea statului a cofinantarii pe langa sprijinirea informationala centralizata gratuita (in ceea ce priveste situatia pietii in relatie cu directiile strategice, marketing, promovare etc…)
2) transparenta totala actualizata in ceea ce priveste nevoile de dezvoltare ale tzarii, bazate si pe indicatori economici ce pot fi stabiliti doar la nivel national si de catre un minister ca cel al Finantelor. (de ex. cat se importa si cat se exporta valoric intr-un domeniu – sa zicem „cuie de lemn”
3) stimularea inovarii, prin interventia statului nu doar in proiectare si cercetare cat si in programe de stimulare fiscala, scutire de taxe si la fel garantii statale pentru cofinantari si sprijin informational centralizat gratuit.
4) contabilitate gratuita online – pentru firmele mici (ca efect benefic se controleaza si taxele implicit ).
5) sprijin legislativ gratuit online.
6) sprijin informational tehnic gratuit online.
7) promovare gratuita online pe portaluri de afaceri detinute de stat
Astfel, producatorul sa fie preocupat doar de obiectul muncii sau afacerii sale, ca si cum statul ar fi un adevarat incubator privat de afaceri.
Si lista poate continua la nesfarsit…
Posted on 28 ianuarie 2010 la 1:15 am.
admin says:
Recomand si:
https://cristianpaun.finantare.ro/2010/01/28/impozitul-progresiv-si-suprataxarea-averilor-utopii-socialiste-ce-atenteaza-la-libertate/
Posted on 28 ianuarie 2010 la 2:44 pm.
Marius says:
Impozitul progresiv are o logica mai presus de ideile afirmate in acest text, idei partinitoare si cu definitii ale cuvintelor alese dupa nevoie.
Astfel. Spui tu ca acest impozit va sugruma inventivitatea antreprenorilor. Antreprenorul nu a fost niciodata un tip doar inventiv … ci si unul despotic. In lipsa reglementarilor nu ar avea nici o opreliste sa tina in sclavie absolut toti angajatii si sa nu isi aroge un drept de viata si de moarte asupra lor. Chiar si in prezent in zone cu reglementari minime sau permeabile, antreprenorii „inovativi” au creat adevarate lagare de munca sau adevarate dezastre ecologice. Aceste impozite progresive trebuie sa limiteze dorinta negativa umana de a acumula bogatii mai presus de nevoia umana de respect de sine … mai presus de respectul fata de ceilalti.
Posted on 30 mai 2012 la 2:41 pm.