Socialismul a fost şi va rămâne mişcarea „clasei muncitoare”, a celor mulţi şi aparent „oropsiţi de soartă”. Spre deosebire de ideologia liberală, socialismul beneficiază de aportul unor intelectuali care au avut curajul să fie utopici şi care prin propagandă energică au pătruns în sufletul maselor, deşi ceea ce propovăduiau era o mare păcăleală. O parte din aceşti intelectuali au aderat la ideologia socialistă şi au împrăştiat-o la nivelul maselor din simplă credinţă sau naivitate, crezând într-o lume mai bună intermediată de statul asistenţial, nefiind în stare să perceapă eroarea intelectuală în care se află. Cea mai mare parte dintre intelectualii socialişti cred însă în această doctrină pentru că sunt direct interesaţi şi beneficiari ai sistemului controlat de stat. Statul transferă importante resurse şi bunăstare către aceşti intelectuali, bunăstare pe care altfel ei nu ar fi fost în stare să o obţină (e mai greu să vinzi ceva pieţei libere decât să transferi prin agresiune bunăstare dinspre piaţa liberă spre buzunarele tale).
Chiar dacă a beneficiat de aportul constant al oamenilor inteligenţi (cei mai mulţi fără a crede cu adevărat în utopia socialistă ci interesaţi de beneficiile socialismului pentru propriile buzunare), socialismul este o „imensă eroare intelectuală”. Argumentele economice aduse în sprijinul acestei idei sunt următoarele: (1) imposibilitatea de a cunoaşte „totul” care funcţionează şi pentru stat şi reprezentanţii săi; (2) caracterul coercitiv al statului care alterează libertatea de acţiune a oamenilor şi a antreprenorilor, modul de transmitere a informaţiilor existente şi de descoperire a noilor informaţii; (3) corupţia pe care o implică „politicile publice” ale statului; (4) dezordinea socială pe care o provoacă intervenţia statului în piaţa liberă.
(1) Imposibilitatea statului de a cunoaşte „totul”: statul nu există decât în forma unor grupuri indivizi care reprezintă interesele celor care i-au ales prin vot. Aceştia sunt tot oameni şi, deci, la fel de limitaţi în capacitatea lor de a acumula, interpreta informaţii din piaţă. Chiar dacă s-au descoperit noi tehnologii de stocare şi prelucrare a datelor, interpretarea datelor depinde de calitatea oamenilor care iau decizii pentru stat şi care intervin în piaţă. Guvernanţii nu pot fi „ominicienţi”, nu pot acţiona ştiind totul. Şi pentru ei informaţia este imperfectă şi decizia lor este, în consecinţă, supusă erorii (care nu e mai mică decăt a oricăruia dintre noi). Atunci când guvernanţii decid cu privire la viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat comit aceleaşi erori ca oricare individ sau antreprenor. Socialiştii, când promit că statul şi politicile publice vor rezolva multe dintre incertitudinile din viaţa noastră, ne mint cu bună ştiinţă sau se află într-o eroare intelectuală gravă.
(2) Caracterul coercitiv al statului: fiecare dintre noi acţionăm în piaţă pe baza informaţiilor existente (mai mult sau mai puţin perfecte), obţinerea de informaţii, prelucrarea şi interpretarea lor având un cost pentru cel care utilizează informaţia. Statul printr-o acţiune coercitivă impune ca aceste informaţii să ajungă de la antreprenori la el, acest lucru fiind imposibil din punct de vedere economic. Statul nu înţelege modul în care informaţia existentă se transmite în piaţă: în baza unor acte voluntare şi a unor contracte bine negociate. Cei care propovăduiesc socialismul nu înţeleg (sau nu vor să înţeleagă) că informaţia nu poate fi transmisă sau creată centralizat prin coerciţie. Cel care deţine informaţia este singurul care poate să o folosească în cel mai bun mod posibil. Atunci când prin coerciţie statul fură informaţia nouă de la un antreprenor şi o pune la dispoziţia tuturor, statul crează stimulente negative ca antreprenorul să nu mai vrea să obţină pe viitor informaţii noi. Crearea unor institute naţionale de colectare şi prelucrare a informaţiilor statistice este inutilă şi nu poate îmbunătăţi deloc informaţia din piaţă (inflaţia Institutului Naţional de Statistică este utilă pentru un „consumator mediu” în profilul căruia nu se regăseşte nici unul dintre consumatorii din piaţă, PIB-ul pe care îl calculează statul nu include şi bunurile intermediare incluse în bunurile finite supuse consumului etc.). Socialiştii se află într-o eroare intelectuală (voită sau nu) atunci când ne spun că intervenţia în piaţă a statului îmbunătăţeşte eficienţa pieţei libere pentru că statul poate crea informaţii noi sau poate interveni benefic în procesul de transmitere a informaţiilor.
(3) Corupţia asociată intervenţiilor guvernamentale: statul, în agresiunea sa instituţionalizată împotriva pieţei libere, acţionează ca un intermediar care nu are de a face direct nici cu contribuabilul de la care colectează impozitele şi nici cu beneficiarul politicilor sale publice. Să luăm exemplul proiectului statului pentru „protecţia socială ai copiilor străzii”: statul colectează taxe şi impozite din care apoi ar trebui să acorde asistenţă socială orfanilor sau celor agresaţi de părinţii lor şi care au început să trăiască pe străzi. Înainte de a ajunge aceşti bani din taxe şi impozite la acei copii ai străzii, statul opreşte o bună parte din ei pentru salariile şi cheltuielile administrative ale instituţiilor care „administrează politica statului”. Mai mult, o bună parte din aceşti bani sunt „sifonaţi” de aparatul administrativ prin licitaţii trucate de consumabile sau prin construcţii şi reparaţii supraevaluate. În acest fel, la copii străzii vor ajunge foarte puţini bani (mult mai puţini decât dacă aceşti bani ar fi ajuns direct din buzunarele private fără intermedierea statului) datorită modului de funcţionare a sistemului etatist dar şi datorită corupţiei. Corupţia este un fenomen normal pentru cel care deţine puterea. Cel care deţine puterea este coruptibil, oricine ar fi el, pentru că niciodată un individ nu poate percepe „interesul naţional” mai bine decât „interesul propriu”. Socialiştii sunt într-o mare eroare intelectuală atunci când în locul pieţei libere (unde corupţia este imediat sancţionată prin mecanisme specifice) propun intervenţia unor agenţii publice coruptibile în orice situaţie. Eroarea intelectuală este şi mai mare la acei socialişt care cred că înlocuirea unor politicieni cu alţi politicieni rezolvă problema corupţiei din agenţiile statului.
(4) Dezordinea socială pe care o provoacă intervenţia statului în piaţa liberă: o altă utopie pe care îşi bazează socialiştii argumentele este aceea că statul şi intervenţia sa produce mai multă ordine în sistem. Total eronat: statul nefiind capabil să obţină o informaţie mai bună decăt operatorii din piaţă, fiind la fel de limitat ca şi ei în a prezice viitorul şi în a lua măsurile care trebuie nu va acţiona decăt la întâmplare, iar dacă deciziile statului produc efecte pozitive acest lucru nu poate fi decât întâmplător (gândiţi-vă că BNR ţinteşte de 4 ani inflaţia, eroarea sa fiind tot mai mare de la an la an ceea ce face ca atunci când va nimeri ţinta acest lucru să nu poată fi decât întâmplător). Mai mult, din dorinţa de a controla şi mai mult piaţa liberă (care are de cele mai multe ori un comportament natural evaziv), statul propune sisteme de control supradimensionate (ca să fim siguri că nu vom fi ucişi în plină stradă sau că nu comitem infracţiuni, ar trebui să avem câte un poliţist alături de fiecare dintre noi). Socialiştii vor argumenta întotdeauna că incapacitatea statului de a administra sistemul provine din faptul că statul nu e suficient de dezvoltat. Cu cât controalele devin mai dese, libertatea de iniţiativă se reduce semnificativ. Ordinea socială a pieţei libere este înlocuită treptat de o dezordine socială a statului (legea extinsă a lui Gresham). Supradimensionarea sistemelor birocratice este un fenomen natural: sistemele birocratice fiind coruptibile au nevoie de supra-control care, fiind şi el coruptibil, va avea, la rândul său, nevoie de un supra-control.
Toate aceste argumente prezentate arată că toţi cei care cred în socialism sunt pe o pistă falsă şi că, propovăduind socialismul şi intervenţionismul, de fapt propovăduiesc credinţa într-o imensă eroare cu consecinţe fatale pentru bunăstarea noastră. Falimentul sistemelor socialiste a survenit din cauza argumentelor prezentate şi care sunt necircumstanţiale de timp şi de loc. Crearea unui socialism îmbunătăţit este imposibilă datorită argumentelor prezentate. Propovăduirea valorilor socialiste prin suprapunerea acestora peste valorile sociale este complet greşită mai ales într-o ţară în care iniţiativa privată este încă la început şi a creat prea puţine exemple de succes (e normal să propovăduim mila pentru cei săraci dar nu să propovăduim crearea unui stat care să se ocupe de acest lucru, care să ne spună când şi cât de miloşi să fim). România a suferit prea mult din vina socialismului pentru ca „social – democraţia” să mai fie confundată cu „comunismul”.
No Comments on “Socialismul – o imensa eroare intelectuala”
You can track this conversation through its atom feed.
Socialismul este o eroare in masura in care crima cu premeditare e o eroare.
Totusi nici un criminal in serie nu beneficiaza de circumstante atenuante pentru ca „a gresit” si „nu mai face”.
A trata socialismul / comunismul ca EROARE … este o mare EROARE.
Corespondenta dintre Marx si Engels, „gandirea revolutionara ” a lui Lenin, Mao, Dej, Ceausescu demonstreaza clar ca pentru ei „o societate mai buna” = „o societate controlata prin teroare”.
Nu stiu altii, dar eu tin minte despre „necesitatea exterminarii” claselor asupritoare, „sfintenia urii/luptei de clasa” si altele.
Socialismul este triumful „canaliei de uliti” despre care vorbeste Eminescu.
Posted on 23 octombrie 2010 la 3:03 pm.
Revin cu o completare la argumentul (4): statul este similar sistemului de „coordonare” a traficului impus de stat. Dacă am fi lăsaţi liberi, fără reguli de circulaţie numărul accidentelor nu ar fi semnificativ mai mare după cum şi întărirea regulilor de circulaţie nu va aduce un număr mai mic de accidente. Dimpotrivă. Dacă punem semafoare din metru în metru dezordinea socială impusă de stat va fi în contradicţie cu dorinţa pieţei (pietoni şi conducători auto) de a ajunge la destinaţie întregi.
Posted on 23 octombrie 2010 la 4:56 pm.
Socialismul e o utopie la fel ca si piata libera.
Too Big To Fail si High Frequency Trading sunt dovada.
Aceeasi Marie cu alta palarie.
Posted on 23 octombrie 2010 la 11:00 pm.
@ Free Drive Ro
Spre deosebire de piata liberă, socialismul a făcut milioane de victime:
http://rexcurry.net/socialism-red-flags-socialists1c.jpg
La „victimele” pe care le face piaţa liberă (şi de care statul nu prea ne protejează) se adaugă victimele pe care le-a produs socialismul. Aşa că mai bine cu mai puţin stat şi mai multă piaţă liberă. Efectul va fi mai puţine victime. Adică o „Mărie dar cu pălărie ceva mai mică„.
Posted on 23 octombrie 2010 la 11:15 pm.
Statul este un contract social apărut similar dilemei prizonierului. Ne e mai bine să cooperăm sub umbrela staului (mai mult sau mai puţin voluntar) decât să nu cooperăm. Socialismul extrem e la fel de rău ca şi anarhismul extrem. Cred că trebuie găsită o cale de mijloc. Şi stat şi piaţă liberă.
Posted on 23 octombrie 2010 la 11:21 pm.
Foarte buna critica adusa socialismului, si mai ales faorte utila. Socialismul in toate formele sale este daunator prosperitatii si libertatii indivizilor si a societatii in ansamblu. Socialismul dezvata oamenii de a mai fi responsabili, harnici si competitivi. Dimpotriva invata sa ceara de pomana la stat (chiar daca in particular nu-si platesc taxele), sa se comporte iresponsabil si sa se plafoneze profesional si intelectual. Singura cale de iesire din criza este liberalismul. Alte cai, „de mijloc” sunt doar drumuri cu sens unic spre fundul prapastiei.
Liberalizarea trebuie facuta insa rapid, dar sistematic, pentru a reusi mentinerea „masei critice” de sustinatori ai reformelor. O schimbare prea lenta sau cu un scop prea redus va pierde in mod sigur avantul initial, pentru ca sustinatorii isi vor pierde interesul. Democratia unde votul este universal este insa cea mai mare piedica in calea reformei. Pomanagii si hotii au si ei un vot, la fel ca oamenii cinstiti. Din acest considerent, cred ca democratia, asa cum exista ea in acest moment, trebuie abandonata temporar, pentru a putea implementa reformele rapid si fara compromisuri.
Punctul de pornire poate fi o prabusire accelerata a institutiilor statului, datorita deficitelor generate de ineficienta cronica. Cred ca un astfel de eveniment este extrem de probabil in urmatorii 10 ani. In astfel de conditii, reformatorii vor putea sa foloseasca din plin „terapia de soc”. Este important insa ca pana la momentul respectiv sa existe atat masa critica de sustinatori, cat si un plan bine pus la punct si niste oameni capabili sa-l puna in aplicare. Altfel, exista riscul ca oportunitatea se fie pierduta, iar tara sa cada din nou prada demagogiei comunistoide.
P.S. Cred ca un astfel de moment pierdut a fost (aproape) criza suverana din ’99 cand Romania a fost salvata in ultima clipa de la o soarta similara Argentinei.
Posted on 24 octombrie 2010 la 12:09 am.
Voi oameni educati, de cand statul este inventia socialismului? Asocierea dintre stat si socialism e la fel de interesanta cum este si asocierea dintre stat si capitalism…Statul nu e creatia niciunui curent de gandire, a niciunei doctrine. Este pur si simplu un mod nefericit si din pacate natural de a gestiona si administra puterea…Mai ganditi si voi totusi inainte de a incrimina pe unii sau pe altii pentru pacatele statului!
Posted on 24 octombrie 2010 la 2:41 am.
Eu am spus ca sunt niste utopii amandoua; ce legatura are asta cu victimele?
Posted on 24 octombrie 2010 la 6:39 am.
Care este definitia socialismului? ce se intelege prin socialism?
Posted on 24 octombrie 2010 la 11:13 am.
Cristi…
Vad ca ai ramas tot acolo unde te-am lasat…..
Bla Bla… si atit… Faptul ca in mare ai dreptate si ca stii ceva… ce ar trebui facut, ca noi toti colectiv sa traim mai bine nu este suficient…
Ce rezolvi cu probabil citeva sute de cititori?
Davinci a descoperit avionul , elicopterul, tunul, submarinul, echipament scafandru etc etc.. cu sute de ani inaintea aplicarii acestora.. dar ce folos daca el nu a stiut sa mediatizeze ideile sale, sa le aplice, sa isi convinga semeni ca ce propavaduieste sunt ideii progresiste si nu magie neagra..
La tine la fel…. bla bla .. in eter…
pacat
Posted on 24 octombrie 2010 la 12:51 pm.
@ Free Drive Ro
Spre deosebire de prima „utopie” pe care o numiţi piaţă liberă (atenţie nu confundaţi piaţa liberă cu piaţa perfectă, piaţa liberă e imperfectă asta nu înseamnă că nu poate fi liberă), socialismul reprezintă şi o doctrină ANTISOCIALĂ care a îndemnat la crime abominabile în numele luptei de clasă. Socialiştii au ucis cu sânge rece tot ce le-a stat în cale. Ticăloşilor din piaţa liberă socialismul le-a adăugat şi pe ticăloşii produşi de socialism. Aceasta este diferenţa… Piaţa liberă în mult mai puţine cazuri poate fi antisocială (pentru că dacă eşti antisocial pe piaţa liberă dispari aproape instantaneu) în timp ce socialismul întotdeauna e antisocial.
Pe lângă argumentul economic care face din socialism o eroare intelectuală, argumentul social face din socialism o mare erezie pe care ar trebui să o aruncăm la groapa de gunoi a istoriei. Şi nu să mai credem în ceva care în România şi peste tot în lume a produs doar suferinţă.
@ Andrei
Ai discutat tu cu cei care au semnat contractul social numit stat? Ce ţi-au spus? Cât rămâne valabil şi când îl renegociem?
@ AlZawahiri
Stat = Intervenţie, Intervenţie = Distribuţia politică a bunăstării, Redistribuţie = Socialism.
Atâta timp cât statul nu presupune coerciţie (impozite luate cu forţa şi cheltuite anapoda) ci doar reglementări adoptate cu unanimitate (ceea ce e imposibil şi aici putem discuta câteva concesii) putem vorbi de o diferenţă clară între stat şi socialism.
Când statul devine unul asistenţial, îşi asumă politici fără succes din motivele enunţate în articol, avem de a face cu socialism.
@ Petre
Am mai spus-o… nu sunt politician şi nici nu vreau să devin. Sunt un profesor care îşi expune ideile sale în care crede cu tărie. Care încearcă să facă puţină lumină într-o lume în care conceptele sunt utilizate de-a valma fără o minimă întrebare la adresa lor. Sunt în căutarea binelui şi a adevărului cu mijloacele mele şi pe care le consider eu că sunt utilizabile şi accesibile mie. Dacă cineva vrea să facă mai mult pornind de la ideile mele are calea deschisă. Voi fi alături de el şi voi sprijini demersul său cu toată energia pe care încă o mai am. Am însă o problemă şi cu acest lucru: orice politician sau partid politic nu va putea avea succes într-o lume construită anapoda şi pe minciună. Nu vom putea avea succes cu o doctrină radical de dreapta în România. Pentru că numărul celor care caută asistenţa la stat e mult mai mare decât cei care caută prosperitatea pe piaţa liberă. E normal ca socialiştii să sară ca arşi când vine cineva din neant şi le spune tuturor cât de mincinoşi sunt socialiştii. Ei nu vor ca cei mulţi să creadă în astfel de teorii care au argumente clare şi logice împotriva intervenţiei pe care o propun socialiştii. Măcar dacă „social-democraţii” din România ar citi aceste rânduri şi s-ar mai orienta şi ei mai spre dreapta iar „liberalii” dacă ar mai deveni şi ei autentic de dreapta şi deja puţin progres se va vedea în România. Însă vorba lui Alex: trebuie să optăm spre un liberalism autentic şi aplicat rapid nu cu linguriţa.
Posted on 24 octombrie 2010 la 2:21 pm.
@ All
Am să reformulez cele 4 argumente ce fac din socialism o eroare intelectuală astfel:
(1) Statul nu poate cunoaşte ce doresc eu să mănânc pentru că eu nu consider important să spun acest lucru statului. Pentru a putea decide „politica” în domeniul alimentării mele statul are nevoie de informaţie. Mă obligă prin lege să îi dau această informaţie. Din păcate statul asumă că eu nu mă voi răzgândi şi aplică „politica” în materie de alimentaţie a mea. Eu însă mă răzgândesc pentru că de aceea sunt o fiinţă liberă. Iar dacă statul nu mă va lăsa să mă răzgândesc şi mă va obliga să mănânc ceea ce a produs politica sa o să am iar probleme.
(2) Statul vrea să ştie când vrem să ne plimbăm, când vrem să stăm în casă, când vrem să mâncăm, ce vrem să mâncăm, pe unde vrem să mergem în concediu. Cum va fi vremea în săptămâna următoare, dacă vine un cutremur, dacă va fi o iarnă grea. Toate aceste informaţii viitoare sunt inaccesibile statului ca şi oricărui individ.
(3) Statul se află în situaţia în care aş dori să cheltuiesc banii altora (să zicem că ar fi banii firmei pentru care lucrez) pentru altcineva ales la întâmplare de pe stradă (cu care nu am nici o legătură). E ca şi cum aş oferi o masă din banii firmei cuiva cu care nu am nici o legătură. Comportamentul pe care îl voi avea e similar comportamentului pe care îl are statul. Să nu îmi spuneţi mie că nu veţi încerca să băgaţi în buzunar toţi banii de decont, obţinând o chitanţă pentru ei dacă se poate, pentru că nu e adevărat. Oricine este tentat când e vorba de administrarea unor bani luaţi prin agresiune (adică fără prea mare efort) să îi prăduiască cât poate mai mult.
(4) Statul va spune întotdeauna că accidentele apar pentru că nu sunt prea multe semafoare, camere video, că poliţiştii sunt uşor coruptibili. Socialiştii vor pleda pentru mai multe camere video, pentru mai mulţi poliţişti pe stradă, pentru mai multe semafoare din metru în metru. Adică o îngrădire a libertăţii noastre. Vor opta pentru supracontrolul acestor structuri spunând că e nevoie de o Curte de Conturi. Apoi că e nevoie de o Curte a Curţii de Conturi şi tot aşa. Toate plătite din banii noştri. Adică statul va lupta să ne convingă să circulăm mai încet (limite de viteză, semafoare mai dese, poliţişti şi radare mai multe) pe banii noştri, deşi economic e mai eficient să circulăm mai repede. Statul ne va convinge de utilitatea multor instituţii ale sale care nu fac decât să se controleze una pe cealaltă dacă alocă eficient resursele. Piaţa liberă nu are nevoie de aceste suprastructuri. Are o putere clară de eliminare a abuzurilor de pe piaţă prin INSTITUŢIA FALIMENTULUI (cei care nu ştiu sau nu vor să aloce eficient resursele pleacă de pe piaţa liberă şi pierd ce au investit acolo).
Sper că aceste exemple explică mai bine cele patru argumente prezentate în articol. Dacă mai aveţi şi altele veniţi cu ele. Sau de la socialişti aştept contra-argumente.
Posted on 24 octombrie 2010 la 2:43 pm.
Free Drive Ro,
Too Big To Fail este tot socialism, nu e nicidecum piata libera.
Posted on 24 octombrie 2010 la 8:35 pm.
@Mobutu
Probabil ca ar fi trebuit sa-si spuna FreeRide, nu FreeDrive 🙂
Posted on 24 octombrie 2010 la 8:40 pm.
Intrebare:
Aia de la 1907 si in general, aia care strigau „noi vrem pamant!” sunt potentiali socialisti sau potentiali intreprinzatori?
Ca eu nu m-am prins cum vine asta…
Adica, pe de o parte, baietasii astia care promoveaza socialismul sunt ok pentru ca le dau maselor (soriceilor prinsi in rat-race) iluzia unei discipline (ziua de munca de 6-7-8 ore, siguranta zilei de maine, etc., etc.) si a echitatii, pe cand pe cealalta parte ii cam faulteaza pe cei care fac posibila existenta zilei de lucru de orice fel, adica antreprenorii…
Lasand la o parte ca deja ziua de 6-7-8 ore de munca mie mi se pare o chestie de vis si n-am mai aplicat-o de multisor, pot sa fiu de acord cu toate cele spuse in articol si cu explicatia mai putin academica, dar atat de bine punctata a lui Cristian.
Posted on 25 octombrie 2010 la 3:18 pm.
Exista cateva lucruri discutabile in articol:
1) „Corupţia este un fenomen normal pentru cel care deţine puterea” – desi adevarata in multe situatii, nu este in toate, cum au dovedit-o cativa oameni politici in trecut (P. P. Carp, Ion Antonescu si mai sunt si altii). Este motivul pentru care statul a functionat onorabil in anumite perioade si la noi, si functioneaza onorabil in alte parti ale lumii in prezent; de aceea, trebuie sa disjungem criticile indreptatite adresate statului in general, de criticile justificabile doar intr-un context particular (de exemplu, in cazul unui stat extrem de corupt).
2) Chiar daca avea doar un rol exemplificator in context, am constatat ca ideea renuntarii la regulile de circulatie ii seduce pe unii. De aceea, i-as adresa autorului 2 intrebari:
– Cum se stabileste vinovatia in cazul unui accident auto, daca nu exista reguli de circulatie ?
– Cum este descurajat sa se urce la volan un sofer beat, daca nu este incriminat in niciun fel condusul in stare de ebrietate ?
Nu ideea de reglementare in sine trebuie condamnata, ci 2 fenomene asociate (specifice, e drept, statului in care traim):
– Excesul de reglementare, in domenii unde nu este deloc sau prea putin nevoie,
– Neputinta statului de a asigura respectarea propriilor reglementari.
Posted on 25 octombrie 2010 la 4:07 pm.
@ Melania
Dacă cereau pământul aflat în proprietatea „bogaţilor” pe care l-au vândut acestora ca să aibă bani de băutură şi după aia s-au răzgândit şi îl vroiau înapoi erau agresori, deci socialişti.
Dacă cereau pământul statului erau libertarieni.
E însă mai complicat de rezolvat problema proprietăţii „moşierilor” din acele timpuri, mulţi fiind îmbogăţiţi cu sprijinul statului. Dacă proprietatea era a lor şi au obţinut-o în piaţa liberă ţăranii nu aveau nici un drept să le ceară vreun pământ din proprietatea lor. Dacă nu au obţinut-o în piaţa liberă ci au primit-o de la stat (proprietate publică) pentru diferite „servicii” e mai complicat atunci. Ţăranii poate că aveau dreptate să se răscoale, în fond ei răsculându-se împotriva criteriilor arbitrare ale statului de a da pământ doar moşierilor.
Posted on 26 octombrie 2010 la 4:36 pm.
@ cornel
1) „Corupţia este un fenomen normal pentru cel care deţine puterea” – desi adevarata in multe situatii, nu este in toate, cum au dovedit-o cativa oameni politici in trecut
Dacă avem câteva exemple de oameni politici din trecut care au fost cât de cât corecţi acesta este un pur accident şi nu o regulă. Neexistând criterii obiective ca, lucrând pentru stat, să fi incoruptibil nu ai cum să afirmi că TOŢI administratorii de la stat vor acţiona pentru „interesul general”. E o întâmplare existenţa acelor politicieni virtuoşi. În plus, nu avem de unde să ştim ce tip de decizii au luat şi dacă TOATE deciziile lor au fost în favoarea societăţii pe care o reprezentau (poate că şi-au angajat o nepoată şi noi nu ştim).
2). Accidentul auto produce o alterare a proprietăţii mele de către cineva. Voi cere despăgubiri pentru alterarea acelei proprietăţi. Reguli apar şi în piaţa liberă, în absenţa statului. Iar cei ce le încalcă vor fi „obligaţi” de societate să le respecte. Cooperarea socială nu e apanajul statului. Ea apare voluntar în acţiunile noastre ca o consecinţă a nevoii de a fi protejaţi pentru riscurile acţiunilor noastre. Poate că accidentul e asigurabil, piaţa liberă mă va despăgubi şi cel care mi-a provocat accidentul va plăti forţat de asigurator prin mijloacele lui.
Ticăloşii care se urcă beţi la volan se urcă şi acum. Şi nu se tem de existenţa statului în nici un fel. Sunt rare şi întâmplătoare cazurile în care statul prinde beţivi la volan. Aceşti ticăloşi nu sunt mai puţini pentru că statul îi obligă să facă puşcărie dacă îi prinde. Repet: dacă îi prinde. Plus, statul e coruptibil când îi prinde. Aceleaşi reguli: dacă se urcă beat la volan nu am nici o problemă cu el atâta timp cât nu distruge (agresează) proprietatea mea. Dacă o distruge va plăti fie către mine, fie către „asiguratorul” pe care îl plătesc să îmi recupereze pagubele create.
Posted on 26 octombrie 2010 la 4:44 pm.
@Paun Cristian, faceti o mica eroare cu privire la 1907. Rascoala a fost (initial) indreptata impotriva arendasilor si nu a proprietarilor de teren. Ei nu cereau „proprietatea altuia” ci „conditii mai bune de munca”. Puteti sa coroborati si faptul ca rascoala a inceput mai din zona Moldovei, unde exista o anumita componenta etnica (unii ar spune rasiala) a arendasilor.
Posted on 26 octombrie 2010 la 7:10 pm.
@ BladHaund
Chiar dacă era vorba de „arendaşi” ei arendau o proprietate a „moşierilor” care se distrau prin Europa în timp ce „exploatatorii de arendaşi” trimiteau către ei bani. Până la urmă apare ideea de „lipsă de terenuri în proprietate” la nivelul ţăranilor care erau obligaţi să lucreze pentru arendaş pentru că altfel mureau de foame şi modul de obţinere a proprietăţilor de către marii moşieri. Plus impozitele agricole aberante din perioada aceea care duceau în faliment pe „ţăranul” care se opunea sistemului şi nu vroia în ruptul capului să îşi vândă terenul moşierului, preferând să producă pentru „autoconsum”. Eu zic că în acea perioadă era vorba tot de o agresiune mascată a statului care i-a îmbogăţit excesiv pe moşieri (şi pe arendaşii lor) şi i-a sărăcit pe ţăranii liberi cu terenuri mai mici. Cu concursul statului, moşierii care îi vroiau sclavi pe ţărani i-au „obligat” să le vândă terenurile şi să vină să lucreze pentru ei. E doar o presupunere pe care acum nu am cum să o dovedesc din lipsă de probe.
O să studiez mai bine problema şi revin. Oricum interesantă întrebarea melaniei.
Posted on 27 octombrie 2010 la 9:35 am.
Cred că singura eroare de aici este însăşi modul cum gândeşte autorul acestui articol.În viziunea dumnealui, dacă piaţa liberă ar fi lăsată să se dezvolte liber, fără intervenţia statului, s-ar elimina atât corupţia, dar ar exista şi un presupus echilibru social.Aş dori să-l întreb pe acest domn unde a văzut dumnealui acest model de capitalism perfect, dar mai ales, unde este el funcţional.Fiindcă lumea în care trăim dragă domnule scriitor de baliverne nu este nicidecum socialistă, şi la nivel global nu se poate vorbi încă de un stat mondial.Poate ne explici dumneata de ce economia globală preponderent capitalistă se îndreaptă către un fiasco total, de ce există sărăcie,războaie, dezechilibru social şi corupţie în această lume, aşa cum am mai spus, preponderent capitalistă? Să fie oare datorită datorită “erorii intelectuale pe care este clădit socialismul”? Sau tocmai capitalismul dumitale minunat este generatorul acestor probleme?Cât la sută din ţările lumii sunt socialiste şi cât la sută sunt socialiste?Şi cum vă explicaţi că în Europa, ţările politic orientate către socialism (social democraţie) au un nivel de trai mai ridicat decât cele cu guverne de dreapta? Să fie oare socialismul lor o excepţie? Dar toate ratele privind criminalitatea, analfabetismul, mobilitatea socială, nivelul de trai, nivelul cultural şi satisfacţia personală, care indică faptul că în ţarile cu inegaliatatea cea mai mică sunt cele mai puţine probleme, comparativ cu ţările în care inegalitea este mai mare, toate acestea vă spun ceva?
Posted on 27 octombrie 2010 la 9:58 am.
N-ai inteles nimic, ce numesti tu „capitalism” este defapt socialism mascat.
Nu exista nicaieri in lume capitalismul adevarat, acesta a fost deturnat de smecheri socialisti.
Posted on 27 octombrie 2010 la 12:21 pm.
Mobutu, acum intelegi de ce eram asa pornit impotriva socialistilor acu’ 2 ani?
🙂
Posted on 27 octombrie 2010 la 3:15 pm.
@ Terente
Inteleg că sunteţi un socialist foarte supărat.
„Poate ne explici dumneata de ce economia globală preponderent capitalistă se îndreaptă către un fiasco total, de ce există sărăcie,războaie, dezechilibru social şi corupţie în această lume, aşa cum am mai spus, preponderent capitalistă?”
Preponderent capitalistă… să fim serioşi. E preponderent socialistă domnule dragă. Pentru că: statul emite monedă deci controlează dobanda, inflatia si cursul de schimb (trei elemente care afecteaza direct bunăstarea noastră). Pentru că statul de la simplu contract social s-a transformat în „furnizor de servicii publice” substituindu-se pieţei libere şi aducând pe piaţă servicii de proastă calitate şi falimentare. Statul propune tot felul de „proiecte fanteziste” ajutat de organizaţii oculte.
„Cât la sută din ţările lumii sunt socialiste şi cât la sută sunt socialiste?”
Ce buna e intrebarea asta. Ati sesizat corect. Toate sunt socialiste. Intr-o măsură mai mică sau mai mare. Sau 100% în cazul Cuba şi Coreea de Nord. România e în proporţie de 70% – 80% socialistă încă dacă e să ne luăm după ce se întâmplă în economia românească (contracte cu statul, sifonări de bani de la stat).
„Şi cum vă explicaţi că în Europa, ţările politic orientate către socialism (social democraţie) au un nivel de trai mai ridicat decât cele cu guverne de dreapta? Să fie oare socialismul lor o excepţie?”
Aici nu ştiu dacă îmi puteţi răspunde la următoarea întrebare: oare în absenţa socialismului în aceste ţări bunăstarea nu ar fi fost cumva şi mai mare? Eu zic că da. În plus dacă vă uitaţi la Suedia (exemplu care place socialiştilor) acolo avem impozite mari dar avem şi libertate economică mare (verificaţi în ce top se află Suedia în clasamentul libertăţii economice şi o să fiţi surprins să vedeţi că Suedia e mult mai puţin socialistă decât România… sau mai liberală).
„Dar toate ratele privind criminalitatea, analfabetismul, mobilitatea socială, nivelul de trai, nivelul cultural şi satisfacţia personală, care indică faptul că în ţarile cu inegaliatatea cea mai mică sunt cele mai puţine probleme, comparativ cu ţările în care inegalitea este mai mare, toate acestea vă spun ceva?”
Eu cred că în continuare cele mai analfabete ţări sunt cele socialiste sau dictatoriale (exemplul cu ţările din Africa e elocvent). Există o legătură directă între sărăcie şi socialism. Nu e bună egalitatea între oameni promovată de socialişti. Socialiştii promovează o utopie în cazul egalităţii între oameni. O înţeleg greşit această egalitate: egalitatea între oameni nu trebuie să apară decât la nivel de şansă şi atât (oricum această egalitate nu poate fi perfectă). Nu trebuie să promoveze şi egalitatea veniturilor (cei bogaţi să dea la cei săraci). Socialiştii sunt şi vor rămâne PROMOTORII AGRESIUNII INSTITUŢIONALIZATE împotriva bunăstării oamenilor.
Observ (nu doar la dumneavoastră) o înclinaţie puternică a socialiştilor spre scatologie. Îngrijorătoare chiar. Vă recomand să renunţaţi la limbajul de mahala pe care îl folosiţi în „discuţiile cu masele” pentru că altfel voi fi obligat să vă banez.
Posted on 27 octombrie 2010 la 7:57 pm.