Statul „asistenţial” sau „social” îşi are originile în iniţiativele propuse în Germania pe vremea lui Bismark. Ideea de asistenţă şi protecţie socială s-a rafinat apoi în Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca reacţie sau alternativă la statul în război („warfare state”). În prezent se cunosc trei tipuri majore de abordări în această privinţă: (1) statul asistenţial bazat pe stabilirea unor reguli clare de acordare a ajutoarelor sociale şi pe o birocraţie foarte mare menită să controleze şi să coordoneze un astfel de sistem; (2) statul asistenţial în care regulile sunt mai generale şi birocraţia mai mică (modelul nordic european), fiind suficient să îndeplineşti nişte criterii minimale pentru a te încadra într-o anumită clasă de ajutor primit de la stat şi (3) statul asistenţial care asigură un minim garantat de avantaje sociale ca o componentă a cetăţeniei şi a drepturilor derivate din aceasta (modelul anglo-saxon).
Pentru a argumenta de ce este falimentară ideea de stat asistenţial am să pornesc de la următorul exemplu simplu şi clar: să presupunem că într-un sat (regiune sau ţară) există doar 4 categorii de familii – cele care obţin anual 1 sac de grâu, cele care obţin anual 2 saci de grâu, cele care obţin anual 3 saci de grâu şi cele care obţin anual 4 saci de grâu. Din cauza unor ani de secetă cei mai mulţi intră în primele două categorii. Fiind majoritari cei cu 1 sac şi 2 saci / familie vor vota o lege de protecţie socială prin care să fie taxate familiile cu mai mult de 2 saci / familie şi din taxare să se transfere aceşti saci către cei cu mai puţin de 2 saci care sunt încadraţi în categoria de săraci şi „trebuie” protejaţi.
Efectele pe care le are o astfel de măsură sunt:
-
În primul rând măsura este complet imorală, injustă şi este un FURT din proprietatea celor cu 3 saci sau 4 saci pe familie care astfel se văd OBLIGAŢI de stat (comunitate) să cedeze forţat o parte din bunăstarea lor. Această haiducie a statului asistenţial bine apărată de cei care o practică nu este cu nimic mai prejos de cel mai ordinar furt.
-
Cei care acum au 2 saci / familie vor primi 1 sac de la cei care au 3 saci / familie. Cei cu 3 saci vor deveni „săraci” şi cei cu 2 saci vor deveni „bogaţi”. În acest caz, IMEDIAT va trebui realizată o operaţiune de sens contrar care poate să fie rulată la infinit (un sac plimbat permanent între cei cu 2 saci şi cei cu 3 saci). Statul asistenţial înseamnă HAOS total în economie prin această redistribuire de bunăstare procedată absolut arbitrar. Argumentul socialiştilor ar fi că niciodată statul nu ne va lua atât de mult din bunăstarea noastră pentru protecţia socială. Complet greşit dacă stăm să ne uităm la cât ne costă cu adevărat factura statului social (80% din veniturile noastre lunare se duc pe taxe şi impozite către stat din care sunt plătite toate serviciile sociale şi costurile cu administrarea, controlul şi apărarea sistemului). Sideraţi şi vrăjiţi complet de imaginea idilică a statului care ne oferă protecţie, nu mai avem ochi pentru a vedea această factură a unora care mimează protecţia socială.
-
În momentul în care se pune la punct un astfel de sistem de asistenţă socială vor trebui create structuri ale comunităţii (statului) care să meargă la cei cu mai mult de 2 saci / familie, să ia cu japca aceşti saci, să îi depoziteze şi apoi să îi distribuie „echitabil” în baza regulilor. Tot aceste structuri vor trebui să rezolve eventuale litigii şi certuri generate de redistribuţie. Aceste structuri nu vor lucra pe gratis şi vor lua din sacii atât a celor asistaţi cât şi a celor care plătesc pentru asistenţa socială. Deoarece cei care lucrează pentru aceste structuri nu au nici un interes direct la nivel de asistaţi şi contribuabili vor deveni foarte rapid coruptibili şi vor încerca să expandeze cât mai mult „serviciile de asistenţă socială” pentru a câştiga cât mai mulţi saci din poziţia de administratori ai sistemului. Această corupţie (sau prezumţia existentă) va alimenta birocraţia sistemului prin introducerea de noi nivele de control (cei care distribuie sacii trebuie controlaţi, apoi cei care controlează trebuie şi el la rândul lor controlaţi ş.a.m.d.). Se ajunge foarte rapid la un sistem sufocant pentru cei care sunt „bogaţi” şi care au puterea şi înzestrarea necesară pentru a fi „bogaţi” (creativitate mai multă, energie şi determinare mai mare pentru a performa).
-
În momentul în care cel asistat va primi gratuit, fără un efort prea mare şi prin forţă un sac de familie va observa cât de uşor poate face acest lucru şi va refuza pe viitor orice oportunitate de a produce prin eforturile sale un sac în plus. Asistaţii sociali vor refuza în masă prosperitatea pe care le-o oferă piaţa liberă şi vor căuta să fugă de responsabilitate şi de efort. Vor deveni apărători înverşunaţi ai unui sistem nedrept pentru cei de la care se iau cu japca aceşti saci şi nu se vor da înapoi de la a minţi, înşela şi propovădui virtuţiile sistemului public de asistenţă şi protecţie socială.
-
Asistenţa socială devine foarte profitabilă pentru unii (administratorii sistemului, asistaţii) şi foarte costisitoare pentru alţii creând stimulentele necesare ca unii (cei de la care se ia) să sară în barca altora (cei care administrează sau primesc aceste ajutoare). Cu fiecare nou serviciu de asistenţă socială şi fiecare cost suplimentar introdus, o parte din economia reală devine amorfă şi lipsită de viaţă. Economia va fi incapabilă să mai susţină cu resursele sale limitate fanteziile celor din spatele statului social. În loc să redistribuie bunăstare (aşa cum lasă să se înţeleagă), statul asistenţial distribuie sărăcie şi uniformizează veniturile pe criterii care nu au nici o legătură cu performanţa, competitivitatea sau valoarea. Statul asistenţial inversează nedrept valorile în societate, premiind pe cei care nu merită şi falimentând pe cei care încă mai au curajul să rişte.
Criza actuală, pornită iniţial dintr-o criză financiară, a generat o prăbuşire în lanţ a pieţelor, o abţinere de la consum, o reducere a producţiei şi, implicit, o reducere a încasării de taxe şi impozite de către toate aceste state care continuă să creadă în virtuţiile asistenţei sociale. În loc să facă un pas înapoi, statele asistenţiale au preferat să menţină protecţia socială la acelaşi nivel (şi cu aceleaşi rezultate îndoielnice), acumulând datorii, deficite publice imense. Încetul cu încetul, criza financiară a devenit o criză a datoriilor unor state care s-au întins mult peste posibilităţile lor. Pentru toate acestea vor plăti mai puţin cei care ne mint şi care continuă să creadă că protecţia socială are vreun viitor. Nota de plată va fi decontată tot către cei care acum sunt „solidari social” cu forţa dar şi de către asistaţii sociali pe care statul pretinde că i-a salvat de la sărăcie. Pentru această notă de plată statul a primit un ajutor nesperat prin naţionalizarea mijlocului de schimb şi înlocuirea sa cu unul lipsit de valoare şi de sens economic (banii fiduciari actuali). Conştienţi că pot produce cantităţi infinite de bani, guvernanţii moderni au trecut la protecţie socială pe scară largă care în final va duce tot spre sărăcie datorită inflaţiei şi haosului monetar creat. Rezultatul acţiunii „statului protector” este cât se poate de clar: o lume mai tristă, mai nesigură, mai săracă şi mai plină de minciună. O lume în care tot timpul unii câştigă şi alţii pierd pe nedrept. O lume divizată între îmbogăţiţii prin forţa legii şi puterea statului şi una tot mai sărăcită şi tot mai lipsită de motivaţia de a acţiona pentru a se salva. O lume în care socialiştii, etatiştii, intervenţioniştii de tot felul nu mai prididesc să înfiereze pe „ticăloşii” care încă se mai încăpăţânează să mai producă ceva dar de care nu se sfiesc să se agaţe ciorchine pentru a ieşi la liman.
No Comments on “Falimentul inevitabil al statului asistenţial”
You can track this conversation through its atom feed.
Uau, un articol plin de nerv. Ati pus punctul pe i. Felicitari!
Posted on 22 iulie 2011 la 12:01 pm.
V-am vazut aseara la TVR info pe tema aceasta. Tanti cu care erati in direct nu prea le avea cu liberalismul si capitalismul. O tot dadea inainte cu prostii.
Felicitari pentru articol! Clarifica mult mai multe lucruri decat ati putut spune sau ati fost lasat sa spuneti pe post.
Posted on 22 iulie 2011 la 12:45 pm.
Cati saci de grau a recoltat familia d-voastra anul trecut, domnu’ Paun?
Ce vreau sa spun e ca exemplul e mult prea simplist, astazi graul se cultiva pe suprafete mari de catre un singur fermier care are o producitie de multe mii de tone, pe cand economistii/analistii/specialistii nu mai produc nimic, numa’ isi dau cu parerea…
Posted on 22 iulie 2011 la 1:58 pm.
@ Free Drive Ro
Nu ati inteles nimic. Chiar nu conta cati saci si de ce tip de saci e vorba. Putea fi acolo orice.
E plina Romania de asistati… si de cei care mor de grija lor.
Posted on 22 iulie 2011 la 2:56 pm.
Felicitari, din pacate de asistentialism se scapa greu…printr-o apocalipsa sau in generatii…
Doar persoanele crescute si plamadite in familii si medii de neasistati pot deveni oameni independenti .. restul raman doritori de „asistenta”….
Posted on 22 iulie 2011 la 7:35 pm.
Nu ar strica niste referinte. Cine, in Romania, sunt asistatii social, care este categoria de romani care este jefuita de catre statul asistential si care nu necesita (si nu va necesita in viitor) asistenta sociala, care sunt sectoarele strangulate de interventia statului si care sunt sectoarele care beneficiaza de pe urma interventionismului (cel putin pe termen scurt) ? Concret, caror servicii de asistenta sociala le tine loc metafora redistribuirii sacilor de grau ?
Posted on 23 iulie 2011 la 8:41 am.
@ George
O intrebare excelenta si plina de sens.
Păi haideți să vedem:
1. România la capitolul cheltuieli cu protecția socială din PIB nu stă foarte bine în comparație cu Franța (34,9%), Germania (33,2%), Belgia (32,7%), Grecia (28,4%) sau Italia (28,6%). Toate țările menționate au mari probleme ale datoriei publice în PIB depășind cu mult 60% cât propun Criteriile Maastricht. Pe primul loc se află Danemarca (37,9% din PIB incluzând și educația) și Suedia (38,2%), ambele în afara Zonei Euro care în 2010 au avut inflație foarte mare (mai ales Suedia) generată de menținerea într-o bandă de variație foarte îngustă (+/- 1%) a cursului lor de schimb față de Euro (au importat multă din inflația din Zona Euro, pe lângă inflația generată de finanțarea acestor cheltuieli sociale).
2. România are cheltuieli cu protecția socială e pe undeva în jurul a 16% din PIB. Foarte mulți cad în capcana aceasta considerând statul asistențial foarte redus în România prin prisma acestui indicator. E complet greșit. De ce? Pentru că în România nu se privatizează sectoare economice importante (extracția cărbunelui, energia, transportul feroviar, industria chimică, industria petrolieră, sectorul sanitar, sectorul de educație, pensiile, sistemul național de autostrăzi) există o puternică protecție socială mascată. Această protecție socială mascată există și la nivelul prețurilor reglementate (prețul gazelor, energiei, gigacaloriei etc.). Nivelul impozitării (printre cele mai mari din Europa) dar și nivelul redus al serviciilor sociale și calitatea lor precare arată că în spatele STATULUI ASISTENȚIAL din România se ascunde o puternică BIROCRAȚIE și o puternică CORUPȚIE care absoarbe cea mai mare parte din fondurile obținute din taxele pe care statul ni le ia cu japca dureros din buzunar (circa 80 – 85% din venituri merg pe impozite, restul pe mâncare și alte servicii, multe spuneam reglementate ca preț).
3. Soluția în acest caz nu este nici un control mai riguros, crearea de supra-structuri de control sau schimbarea din funcție a celor ca administrează sistemul. Aceasta este o altă iluzie. Soluția este să luăm din mâna acestor incompetenți cât mai multe din aceste servicii așa-zise sociale și să încercăm să limităm cât de mult impozitarea draconică pe care ne-au impus-o. Să responsabilizăm corect omul de rând și să îi arătăm cât de mult furt și minciună există în spatele asistenței sociale din România.
Posted on 23 iulie 2011 la 9:42 am.
Interesant …
Dvoastra lucrati la ASE . Institutie de stat , infintata de statu roman (capitalist!) , sustinuta cu fonduri publice .
Ati invatat la institutii de stat sustinute cu fonduri publice.
Nu stiu cu ce bani ati putut sa megeti la diversele specializari. Presupun ca se [rea poate sa fi fost burse din fpnduri publice la institutii publice.
Asta mi se [are interesant . Cum insi ce traies de pe urma fondurilor publice sunt mari sustinatori ai ideilor ultraliberale …..
Posted on 23 iulie 2011 la 9:49 am.
@ Ghitza Bizonu’
Părinții mei au plătit din greu taxe și impozite acestui stat. Nu scrie nicăieri că nu au dreptul să și le ia înapoi cum doresc ei. Faptul că am făcut o universitate de stat (numai așa ceva exista pe vremea mea) nu mă obligă să ridic osanale statului. În plus, învățământul superior actual privat nu e deloc privat atâta timp cât numirea pe posturi de profesor se face tot de către Ministerul Educației. Deci cei care lucrează în universități ”private” lucrează de fapt în universități de stat care nu au voie prin lege să aibă locuri la buget. Acest lucru mie mi se pare incorect și am spus-o întotdeauna că nu e bine așa (ca doar universitățile declarate de stat să aibă locuri la buget, soluția fiind nu să nu dăm dreptul universităților de stat să aibă locuri cu taxă sau să dăm locuri la buget și la universitățile private ci să eliminăm acest avantaj aberant și discriminatoriu de tot). Sunt adeptul privatizării totale a învățământului superior. Și cred, din aceleași considerente ca și în acest articol, că nu e nevoie de prea multă asistență socială nici în acest domeniu al educației. Mai mult, din experiența mea didactică de vreo 15 ani, cei care își plătesc singuri (sau cu ajutorul părinților) studiile sunt mult mai responsabili decât ”asistații sociali” care iau bursă de la statul român. Problematic e că pe lângă locurile sau cazurile sociale pe care poate e mai bine să le lăsăm la nivelul ONG-urilor sau fundațiilor să caute finanțare pentru ele (iar pentru cele finanțate de stat să se dea obligatoriu concurs), statul finanțează și subvenționează așa numitele locuri la buget care sunt tot o formă de asistență socială mascată. Iar dacă vă uitați de curiozitate cât e taxa la universitățile private, taxa la universitățile de stat și subvenția primită de la stat pe locurile la buget din universitățile de stat veți avea niște frisoane legate de cât de asistențial (în mod greșit) poate fi statul.
Nu este obligatoriu ca statul să finanțeze doar pe cei care îl adulează. Adică doar pe socialiști. În egală măsură trebuie să finanțeze și idei ultraliberale.
Ce mă deranjează în general la SOCIALIȘTI e că ei ATACĂ OMUL ȘI NU IDEILE SALE. Într-o manieră aberantă și securistă vă interesează mai degrabă ce fac eu, cum arăt, cum mă numesc, ce culoare au ochii mei, ce am făcut în ultimii cinci ani ȘI NU CE SPUN, CE GÂNDESC, CUM ARGUMENTEZ. Haideți mai bine să discutăm ideile și nu omul care oricum e imperfect și plin de defecte (fizice, morale).
Posted on 23 iulie 2011 la 10:08 am.
Coane bizoane,
daca e sa o luam cu argumente din astea, uita-te putin si pe criticatac, comunistul cum ii place sa se recomande pe facebook, florin poenaru nu a supt de la cristosul hedgefundurilor? E bine cand stai cu bursa trai neneica la budapesta, casa, masa, scoala platita de o universitate privata si scrii despre cat de misto era comunismul in romania si ce de cacat e neoliberalismul.
Si daca tot treci pe-acolo intreaba-l si pe domn profesor de politici monetare de baltă, mortar, cat a fost bursac la nea soros, nu i-au puțât forinții?
Posted on 23 iulie 2011 la 1:01 pm.
Tot de pe Critic Atac câteva mostre de la oameni care nu ştiu ce au studiat sau ce agendă au dar e clar că economia e o ştiinţă departe de ei:
http://www.criticatac.ro/7496/statul-social-in-fata-crizei/
Aştia chiar sunt departe de lumea civilizată. Mai bine ar pune mâna pe nişte cărţi serioase de economie. Că argumentul economic (cel mai important) le scapă multora. Sau cel puţin îl lasă deoparte considerând că nu îşi are locul când e vorba de „protecţie socială”. A se citi „sursă sigură de îmbogăţire” din impozite obligatorii.
Posted on 23 iulie 2011 la 6:39 pm.
Mi-a placut foarte tare faza cu sacul mutat de la cei care au 3 saci si sunt „bogati” catre cei care au 2 saci si sunt „saraci” pentru ca apoi sa fie reluata operatiunea invers si tot asa. Excelent exemplu pentru cat de haotic intervine statul in piata.
Felicitari pentru articol!
Posted on 23 iulie 2011 la 8:09 pm.
Problema nu este „statul social” ci lacomia si lipsa de scrupule a celor care fac jocurile politice si economice. Pentru a-mi sustine afirmatia, voi da cateva date statistice din SUA (tara cu economia cea mai puternica din lume) aparute in articolul din iulie 2010 (dupa administratia de dreapta a lui Bush) intitulat „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema” („The Middle Class in America Is Radically Shrinking”), articol aparut pe „Yahoo Finance” cu date statistice preluate de pe „Business Insider”, site care este deseori citat de alte mari publicatii, ca de exemplu New York Times – „Their original works are often times cited by other larger global publications such as the New York Times”
http://finance.yahoo.com/tech-ticker/the-u.s.-middle-class-is-being-wiped-out-here%27s-the-stats-to-prove-it-520657.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Business_Insider
– 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
– 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
– 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
– Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
– 10% dintre americani castiga 50% din venitul total.
– Timpul mediu necesar pentru a gasi o slujba este de 35,2 saptamani.
– Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente (asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
http://www.ssa.gov/pubs/10101.html
– Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !!!
– 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
– In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” („whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).
Aceste date arata ca regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Aceste reguli au fost stabilite de cei bogati si puternici (prin legi). Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este un rezultat al regulilor incorecte ale „jocului” economic si social. „Scara valorilor” a fost si ea distorsionata (de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului), pentru a justifica aceasta situatie (dar asta este o alta discutie). Un singur exemplu: „Bogatia furnizeaza un mecanism important de transmitere a inegalitatilor la generatiile urmatoare. Cam jumatate dintre oamenii cei mai bogati din America au mostenit averea”.
(„Wealth provides an important mechanism in the intergenerational transmission of inequality. Approximately one half of the wealthiest people in America inherited family fortunes”
http://en.wikipedia.org/wiki/Wealth#Sociological_treatments
„Gilbert, Dennis. The American Class Structure in an Age of Growing Inequality . N.p.: Wadsworth Publishing;, 2002”)
Dar nu au mostenit doar averea (ceea ce nu este de condamnat, insa nici nu este meritul lor) ci au mostenit si regulile „jocului” care au favorizat discrepantele economice uriase.
Avem deci doua aspecte importante ale problemei:
1. Regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte, mentinind in zona saraciei un procent mare din populatie.
2. Cei care sunt dezavantajati de aceste reguli nu pot sa le schimbe (este evident, nu sunt masochisti), deci sunt condamnati la saracie.
Este un cerc vicios din care cei saraci nu au cum sa iasa.
Avand in vedere ca 61% dintre oameni traiesc de la un salar la altul (si asta in America nu in Romania), atunci cand unii dintre acesti oameni ajung in dificultate (temporara sau permanenta), statul are obligatia (nu optiunea) sa le asigure un nivel de trai decent. Asta deoarece regulile „jocului” economic i-au impiedicat sa isi asigure singuri o rezerva pentru vremuri grele. Cei care se opun acestui lucru se opun („discret”) si schimbarii regulilor de „joc”. Schimbarea acestor reguli nu i-ar dezavantaja pe cei muncitori si bine pregatiti. Nu ar dezavantaja clasa de mijloc. Aceasta clasa de mijloc este mai afectata de actualele reguli de „joc” dupa cum se vede si din articolul „Clasa mijlocie din America sufera o contractie extrema”, din care am citat mai sus.
Posted on 24 iulie 2011 la 5:44 pm.
hehe, bizonul e gica-contra. Cand discuta cu social-etatisti e liber-schimbist, cand discuta cu ultra-liberali le scoate ochii pentru inconsecventa.
Ceea ce nu e gresit.
Posted on 25 iulie 2011 la 7:35 am.
P.S.
@Paul Cristian: raspunsul pe care l-am primit mai sus nu e adresat intrebarii mele, ci unei alte intrebari pe care nu am pus-o.
Posted on 25 iulie 2011 la 7:39 am.
Argumentele sunt total gresite:
1. Redistributia nu e injusta ci urmareste sa regleze in societate ceea ce capitalismul nu e capabil sa regleze. Daca statul bunastarii nu ar aduce acest echilibru, atunci domnul profesor sa nu se planga de revolutii violente;
2. Alocarea pt. cheltuieli sociale din PIB la noi este intre 10 si 13%, fata de Ungaria – 20%; Anglia – 25% si Danemarca – 38%. Cifrele prezentate aici sunt false. Nu se acorda 80% pentru cheltuilei sociale. Fals! Daca vreti sa stiti cei mai multi bani se duc la aparare, cum ar fi Ministerul de Interne sau Armata;
3. Asistentii sociali sunt foarte importanti pentru comunitate. Ei fac sa scada incidenta infractionalitatii, de exemplu. Concret – uitati-va ce procent de puscariasi au americanii spre deosebire de europeni. De ce? Pt. ca acolo, in America, asistenta sociala e diminuata. Asadar asistenta sociala e buna din 2 motive: 1. Dpdv economic (pentru ca intretinerea unui detinut costa foarte mult si recidiva e aproape de 80, 90%) si 2. Dpdv al sigurantei tituror cetatenilor, contribuind la scaderea ratei infractionalitatii;
4. Este falsa ipoteza conform careia oamenii sunt pomanagii. De fapt, autorul vrea ca cei care nu pot fi absorbiti pe piata muncii de un sistem injust, sa crape pt. ca asa o cer legile concurentei libere. Mai mult, autorul nu intelege ce inseamna asistenta sociala. Aceasta se ocupa si cu integrarea pe piata muncii, avand ca scop final integrarea socio – profesionala;
5. Economia nu devine paralizata din cauza inteventionistilor. Dovada: economia unor tari, precum: UK, Suedia, Germania, Franta (tari cu puternice traditii socialiste) merg foarte bine. Exemplul dat de domul profesor aici este simplist si induce in eroare pt. ca nu ia in calcul decat o viziune ingusta asupra economiei.
Posted on 25 iulie 2011 la 10:03 am.
Deci sa intelegem ca asumptiile implicite ale articolului sunt urmatoarele:
1. Cel care produce 4 saci o face doar prin merit si competitivitate.
2. Resursele sunt infinite, deci cel care produce 4 saci o face nu si din cauza ca altul produce doar 1 sac, ci pentru ca este mult mult mai destept. Ne aducem aminte de anii 60 cand resursele erau considerate infinite, deci chiar asa sa fie oare?
Posted on 25 iulie 2011 la 12:00 pm.
Devin obositoare insinuarile socialistarzilor cum ca unii datoareaza in mod implicit ceva altora. Avem in ultimele doua comentarii cele doua fatete ale acestei insinuari:
– redistribuirea „cumpara” pacea sociala, adica „ori ne dati, ori va luam gatul”; socialistarzii ignora evidenta faptului ca proprietatea mijloacelor de productie si de aparare este a celor ce au, nu a celor ce nu au si pretind; prin urmare, posibilitatea si probabilitatea de a lua gatul cuiva intr-o confruntare fizica nu este de partea asistatilor.
– antreprenorul (si prin extensie mai larga, cel ce munceste) „datoreaza” in mod implicit ceva celor care nu muncesc; cumva, s-a inscaunat ideea ca antreprenorul este o fiara care „profita” de mijloacele de productie, care „siluieste” planeta si respectivele mijloace si deci trebuie sa „plateasca” pentru ca i se „permite” sa siluiasca aceste resurse; eroarea provine din faptul ca socialistardul nu era oricum proprietarul acelor resurse decat in virtutea unui rapt (furt, expropriere, nationalizare), deci niciun antreprenor nu „silueste” decat ceea ce ii apartine; apanajul siluirii averii altuia apartine etatistilor.
Posted on 25 iulie 2011 la 1:48 pm.
In continuarea ideii de mai sus, legat de nelimitarea resurselor: ca si cum toti asistatii traiau in armonie si comuniune perfecta cu natura, stand toti cu burtile la soare si picandu-le para mălăiaţă în gură. Deodata, a venit exploatatorul nemilos, care a zis „livada asta e a mea!” si a inceput sa vanda perele în piaţă. Astfel, „bietii” asistati au fost nevoiti sa pretinda exploatatorului ca o parte din castigul său sa fie directionat catre ei, ca o „compensatie” pentru situatia anterioara.
Falsificarea grosolana provine din faptul ca situatia iniţiala descrisa de asistati este fictionala: în realitate antreprenorul a găsint acolo un pustiu, (deoarece asitaţii, precum nişte capre, roseseră tot, până şi ultimul fir de iarbă, fără să pună nimic în schimb) pustiu pe care antreprenorul l-a cumpărat cu bani grei (adică tot cu munca sa antrioară), iar apoi tot prin munca sa l-a cultivat si l-a îngrijit până a devenit o livada. Asistatii nici nu mai existau fizic in tabloul initial, pur si simplu pentru ca nu exista nimeni de la care sa poata fi expropriate resursele necesare procrearii si supravietuirii acestora.
Asta apropo de justificari metaforice.
Posted on 25 iulie 2011 la 1:56 pm.
@ BladHaund
Excelent şi exemplul dat de tine. La care aş mai adăuga faptul că tăietorii de frunze la câini de pe teren mai îl obligă cu pistolul la tâmplă pe cel cu pomii plantaţi (antreprenorul) să dea o parte din fructele sale celor care menţin liniştea şi siguranţa şi ne apără de anarhie. Adică paznicii lagărului sunt plătiţi tot de antreprenor nu de asistaţi. Iar apoi asistaţii nu ajung direct la fructe. Au nevoie de unul care să se obosească (tot pe banii antreprenorului) să vină până la antreprenor să le ceară (sau, mă rog, să le ia cu japca). Iar dacă vrea antreprenorul să le vândă pe piaţă nu poate lua în schimbul lor alte bunuri necesare. Doar hârtii cu semnătura guvernatorului pe care tot guvernatorul are imediat grijă să le multiplice în aşa fel încât până ajunge acasă antreprenorul să mai constate încă un furt.
O lume de poveste…
Posted on 25 iulie 2011 la 5:33 pm.
@ all
Oare genul acesta de asistență socială mascată apare undeva în statisticile din România privind statul asistențial?
http://www.zf.ro/companii/avantajele-angajatilor-hidroelectrica-prime-jubiliare-prime-de-pensionare-si-energie-gratuita-la-batranete-8529095
Evident că nu. De aceea spun că statisticile care arată că din PIB se cheltuiesc DIRECT doar vreo 16% cu asistența socială sunt departe de adevăr și nu spun absolut nimic despre dimensiunea reală a fenomenului.
Posted on 28 iulie 2011 la 8:30 am.
Foarte bine: sa dea faliment. CINE trebuie sa munceasca pentru ca „asistatii” sa traiasca bine?!
Am o bucurie sadica cand vad ca un stat precum Grecia care a practicat lenea si putoarea la nivel de politica de stat o ia in jos.
Mesajul este foarte clar: fara munca nu exista nimic.
Posted on 29 iulie 2011 la 7:51 am.
Salut Cristi, astia de la Critic Atac vorbesc depre tine in comentarii la articolul asta
http://www.criticatac.ro/8694/leviatanul-muribund-inventarea-statului-anti-social-si-a-guvernarii-anarhiste/
Maluf spune:
22 iulie 2011 la 15:41
@prostia muribunda
baiatul asta (cristian paun) batea cimpii in draci aseara despre “statul asistential”… la TVR INfo. Victoria Stoiciu a fost excelenta si i-a dat replicile perfecte. cind te gindesti ca fundamentalsti din astea predau la facultate si invata lumea cum e cu piata liber…
Ovidiu Gherasim-Proca spune:
22 iulie 2011 la 17:32
oh vai! după sublinieri aş zice că e un doctrinar
Ghita Bizonu’ spune:
23 iulie 2011 la 11:54
Da da cel mai interesant este cum doctronarii astia ai neo ultraliberalismului se bulucesc in zona invatamantului public… a fondurilor publice !!!!
Posted on 29 iulie 2011 la 12:08 pm.
infioratoare femeia asta:
http://www.criticatac.ro/3223/noul-cod-al-muncii-sau-legiferarea-vechilor-coduri-nescrise/
http://www.criticatac.ro/7652/retorica-orwelliana-a-statului-asistential/
Eu as o lege prin care as obliga indivizi precum aceasta tanti comunista sa-si faca firma si sa angajeze 5 oameni 5 ani si dupa aia sa scrie ce-i trece ei prin cap. Sunt sigur ca se va muta mult mai la dreapta.
Posted on 29 iulie 2011 la 12:11 pm.
@ Captain Morgan
Am zis să fiu un domn în acea emisiune. Însă se pare că cu socialiştii ăştia trebuie să laşi mănuşile deoparte. Oricum la întrebarea cheie: de ce crede ea că statul asistenţial este o soluţie mai bună la actuala milostenie şi filantropie naturală a omului faţă de cel în dificultate a ridicat din umeri.
Mai mult, când i-am spus că dreptul la asistenţă socială nu este un DREPT NATURAL a dat-o din colţ în colţ şi a început să spună că aici e mai adâncă şi mai profundă problema şi că e prea puţin timp să intrăm în filozofii.
Cu astfel de oameni nu ai dialog.
Posted on 29 iulie 2011 la 12:35 pm.
Ce zice tovarasa asta este marxism pur. i-auzi: „Legitimarea exploatării.
Glorificarea muncii prin opoziţie cu nemunca are însă o miză mai profundă, care urmăreşte legitimarea exploatării. Etica muncii e o creaţie capitalistă, menita să deghizeze relaţia frustă de producţie prin crearea unui set de valori care să transforme munca dintr-o necesitate economică traumatizantă într-o obligaţie morală”
Cred ca Marx si Engels gets a boner 🙂
Posted on 29 iulie 2011 la 4:39 pm.
http://www.criticatac.ro/7652/retorica-orwelliana-a-statului-asistential/
Posted on 29 iulie 2011 la 4:40 pm.
cu dedicatie pentru tovarasa Victoria Stoiciu 🙂 „tara noastra are o datorie: aceea de a munci. s-a muncit prea putin s-a muncit prea razlet.” „munca este cel mai bun dezinfectant al tuturor neajunsurilor morale” Nicolae Iorga http://www.youtube.com/watch?v=PMAk5cJ_Vm4
Al naibii Iorga asta cum facea el propaganda capitalista si ii spala pe creier pe proletari 🙂
Posted on 29 iulie 2011 la 5:29 pm.
Eu cred ca cea mai mare parte a presei din Romania si MAI RAU, a factorilor de decizie sunt oameni cu vederi de extrema-stanga.
Diferenta fata de alte tari, este ca la noi nu recunoaste nimeni nimic.
Dar o tara nu poate fi construita cu oameni invatati sa intinda mana.
Citesc zilele acestea un roman SF de Stephen King – Zona Moarta. Johny – personajul principal are un accident de masina si ramane paralizat 4 ani!
Deoarece asigurarea nu acoperea toate cheltuielile, familia a ramas pana la urma fara bani si au fost nevoiti sa apeleze la ajutorul statului.
Stiti care a fost reactia tatalui lui Johny? Citez: „Imi este rusine, am ajuns sa stau cu mana intinsa la stat.”
Cum facem sa populam Romania cu astfel de oameni? Numai cu astfel de oameni se poate ajunge la bunastare si echilibru moral in societate.
Posted on 31 iulie 2011 la 11:06 am.
@ Razvan
La noi e taman pe dos. Statul e vazut ca o buna sursa de profit. Foarte multi intra in politica. Prind cativa ani un post profitabil, strang bani cu gramada semnand contracte preferentiale si apoi isi deschid o afacere sau transfera banii in conturi din strainatate si traiesc din ei linistiti o viata cu toata familia la un loc.
Iar noi ramanem furati, mai saraci si mai dornici de asistenta sociala a unui stat pus sa ne fure sistematic. Mare dreptate in articolul publicat. Pacat ca il citesc prea putini.
Posted on 31 iulie 2011 la 6:55 pm.
@ Paun Cristian
De ce constituie un argument pentru abolirea statului asistential faptul ca dreptul la asistenta sociala nu este un drept natural ?
@ Razvan
Q: „Cum facem sa populam Romania cu astfel de oameni?”
A: Calatorim in trecut cu masina timpului si schimbam sistematic intreaga istorie a romanilor.
Raspuns ridicol pentru o intrebare pe masura.
Posted on 2 august 2011 la 8:01 am.
@ Stefan
De ce constituie un argument pentru abolirea statului asistential faptul ca dreptul la asistenta sociala nu este un drept natural ?
Dreptul natural este un drept universal, inalienabil izvorât din cooperarea socială VOLUNTARĂ. Dreptul la asistenţă socială nu are nimic voluntar acolo. Este o creaţie a statului. Este un drept legal derivat din aşa-zisul şi inexistentul contract social. Este un drept artificial care în viaţa de zi cu zi nu ar apărea. Să presupunem că nu am avea stat şi că fiecare îşi apără prin mijloacele sale proprietatea sa. Comportamentul prin care cineva intră cu forţa pe proprietatea mea şi îmi mănâncă merele FĂRĂ SĂ ÎMI CEARĂ VOIE, adică mă AGRESEAZĂ nu cred că are cu nimic de a face cu legea firii, legea naturală de comportament şi de acţiune a oamenilor. Un drept care nu e natural ci legal distorsionează acţiunea umană într-un sens dorit de cel care îl impune cu forţa membrilor societăţii.
Posted on 2 august 2011 la 9:29 am.
@ Paun Cristian
Romania intre AGRESIUNE si VOLUNTARIAT.
Stiu, stiu, perspectiva liberala are o istorie de raportare la (legitimare prin) „natura” si „fire”. Este motivul pentru care a cazut in capcana insuficientei.
Posted on 2 august 2011 la 11:24 am.
@ Stefan
Aici este eroarea în care cad majoritatea socialiștilor care înjură piața liberă. Nimeni nu afirmă că ființa umană este perfectă. Sunt total de acord cu dumneavoastră că ființa umană și modul în care cooperează ea social (a se citi aici piața liberă) sunt ”insuficiente” sau lipsite de perfecțiune. Problema e că statul, care este o construcție artificială de instituții ce nu ar putea funcționa fără oameni, are și el exact o ”insuficiență” de aceeași natură ca a oamenilor (inclusiv cooperarea pe care o impune cu forța între indivizi). Ba chiar o insuficiență mai mare pentru că: [1] avem hazard moral permanent în acțiunea statului și de aici birocrație și corupție; [2] avem oameni pe care îi ”împroprietărim” cu resurse imense și de aici lipsa lor de independență și de conectare la interesele pieței libere și a sectorului privat care plătește factura statului. Nu înțeleg de ce ar trebui să plătim în plus niște bani din bunăstarea noastră pentru a avea o insuficiență mai mare doar de dragul unei iluzii sau minciuni prin care avem impresia că ne scapă statul de insuficiență. Să luăm cazul SUA: nu cred că piața liberă ar fi permis acumularea acelor datorii impresionante de 18.000 miliardede dolari. Și asta în doar câțiva zeci de ani în care au fost ”aplicate” tot felul de politici publice care numai LIBERALE NU SUNT!!! (mulți cad în eroarea că Școala de la Chicago ar fi liberală sau, mai rău, Keynes ar fi liberal în abordarea sa macroeconomică… poate doar dacă privim dinspre marxiști am putea afirma acest lucru).
Eu cred că piața liberă, proprietatea privată asupra mijloacelor de producție nu au cum să fie mai insuficiente ca intervenționismul statului. Dimpotrivă. Acest intervenționism promovat de socialiști nu face decât să ne ducă spre o lume artificială îndreptată împotriva omului și a rațiunii care stă la baza acțiunilor sale. Nu mă miră faptul că mulți din cei cu care discut pe blog și nu numai trăiesc din plin această iluzie.
Posted on 2 august 2011 la 11:58 am.
@ Paun Cristian
Asadar, natural = bun; artificial = rau. Poate, insa eu ma gandesc la o varianta care nu implica nicio judecata de valoare, numai observarea unei stari de fapt: natural = animal, vegetal, etc; artificial = antropic. Stim si unde se imbina acest model, pentru ca este tot creatia noastra.
Nu cunosc nicio persoana care afirma ca politicile de inspiratie keynesiana sunt liberale. Cunosc oameni care afirma ca Scoala de la Chicago este NEOliberala si pe care nu ii corectez.
Insuficienta rezulta din exces, insuficienta e maximizata in extreme.
P.S.: sugestiile [12] si [13] sunt menite sa rezolve problema asistentei sociale dupa ce mult ravnita „retragere a statului” va fi infaptuita ?
Posted on 2 august 2011 la 9:56 pm.
@ Stefan
Din nou gresit. Drept natural nu are nici o legatura cu natura, animalul. Omul are ratiune si liber arbitru deci nu poate fi animal. Omul coopereaza social intr-un mod inteligent pe care alte vietati din natura nu il fac. Omul nu este un animal social cum spunea Keynes. Omul e altceva iar starea sa naturala e libertatea. Dreptul natural este ceva izvorat din vointa individului si e mai presus (prin efecte, stimulente create) de un drept legal prin care cineva (majoritatea simpla sau calificata) ingradeste pe altcineva. Dreptul legal distribuie libertate de la unii la altii. Dreptul legal creaza situatia de AGRESAT si AGRESOR cu consecintele pe care le vedem astazi.
Imi pare rau sa spun dar si Keynes si Friedman nu difera semnificativ pe o problema: BANII SI BANCILE CENTRALE, POLITICA MONETARA. Ambii cred cu tarie in BANII DISCRETIONARI SI INTR-UN SISTEM MONETAR ADMINISTRAT DE STAT = SOCIALISM MONETAR. Cititi mai cu atentie lucrarile celor doi pe problema monetara si nu mai luati de buna ce se vehiculeaza pe net de la unii care nu i-au citit sau nu i-au inteles. Chiar daca Friedman e liberal in ceea ce priveste problema educatiei, sanatatii, responsabilitatii sociale, poluarii uneori propune solutii ciudate, adica tot interventioniste (voucherele pentru educatie nu scot statul din ecuatia educatie ci il mentin in continuare – Friedman e deci tot un interventionist in multe cazuri). Socialismul monetar este cauza tuturor relelor din economia moderna si dupa cum vedeti el a generat nevoie de mai mult control si mai mult stat in economie. Deci teza Scolii de la Chicago, similara cu teza neo-keynesistilor pe plan monetar e falsa si generatoare de criza si haos ca orice teza interventionista sau socialista.
Posted on 3 august 2011 la 4:28 am.
@ Paun Cristian
Am spus „NEO-” ? Tin minte ca am spus „NEO-„, insemnand reformist-liberala daca vreti, un laissez-faire diluat.
De acord, „bailout-urile” sunt costisitoare si periculoase, dar nu pot sa nu ma intreb daca se pot califica drept interventionism a-la-carte.
In legatura cu „liberty” si „state of nature” englezesti, mi-am permis sa extrapolez, cu scopul de a introduce paradoxul hobbesian la paradigma libertatii, „bellum omnium contra omnes”. Cert, dreptul pozitiv este artificial, una dintre emanatiile omului. Insa dreptul natural este la fel de artificial.
A, trebuie sa dam intaietate principiilor „juste”, principii regasite in dreptul natural ? Juste pentru cine ? Redistribuirea bunastarii este injusta ? Injusta in sine ? Nu, injusta pentru cine ?
Posted on 3 august 2011 la 7:33 am.
@ Stefan
Oricat ati da-o dupa cireș, redistribuția cu forța este agresiune, este ilegitimă și este ÎNTOTDEAUNA proastă pentru cel agresat. Haideți să nu mai punem în discuție alte aspecte. Să ne limităm la a defini agresiunea prin prisma dreptului de proprietate. Nu cred că e nevoie să demonstrăm că redistribuirea bunăstării este injustă sau nu. Agresiunea cu forța este injustă și de aici inferența e directă. De aia nu ne înțelegem. Că dumneavoastră nu acceptați faptul că statul este agresor din moment ce îmi ia cu forța din bunăstare (ca un hoț în tramvai pe care însă legea pozitivă îl pedepsește). Eu spun că între statul agresor și hoțul din tramvai nu e nici o diferență de principiu. Iar dreptul pozitiv tratează cu dublu standard cele două vinovății.
Alt exemplu mai clar: eu dacă tipăresc bani fără știrea dumneavoastră sunt în afara legii pozitive. Guvernatorul dacă tipărește bani fără știrea dumneavoastră nu este în afara legii. Legea pozitivă pedepsește doar pe unii, pe alții îi legitimează. Acum înțelegeți diferența dintre legea naturală și legea pozitivă?
Cum definiți intervenționismul? Din definiție reiese clar că bail-out = agresiune / intervenție forțată în piață în vederea salvării unora din bunăstarea altora. Operați cu conceptele care vă convin și când vă convin pentru a căuta argumente acolo unde nu există. Sfatul meu, dacă tot vă interesează subiectul, să citiți o literatură corectă în acest sens. Iar Keynes / Friedman (noi sau vechi socialiști) nu vă ajută deloc. Mai mult vă încurcă. Treceți mai sus de ei pe scara liberalismului dacă vreți să înțelegeți ce e cu lumea asta. Începeți cu un clasic: Adam Smith.
Posted on 3 august 2011 la 8:28 am.
A trecut prin mana mea Wealth of Nations in urma cu mai multi ani. Din nefericire, nu mi-a aratat „ce e cu lumea asta”. In fapt, numai din gurile oamenilor care l-au citit cu entuziasm pe Dan Brown sau pe Coelho am auzit cuvintele, rostite cu certitudine intr-o forma asemanatoare cu „Aha! deci asa e lumea! deci aste e adevarul!”.
Cu privire la „agresiune” pasul urmator ar fi sa il aduc in discutie pe Max Weber. Dar asta ar insemna sa divaghez. Nu mai am nimic interesant de spus… fiecare cu biblia lui, exceptand unii dintre noi, far’ de biblie.
Posted on 4 august 2011 la 12:35 pm.
Ce idiot esti, amice. Esti si incult, dar si pdl-ist nazist, gen ala de omorat 100 de oameni la Oslo
Posted on 2 septembrie 2011 la 5:57 pm.
@ Stefan
Unui agresor Avuţia Naţiunilor cu siguranţă nu e bună. Dar Capitalul lui Marx sau Manifestul Partidului Comunist al acestuia poate părea o bună biblie.
Aşa e… depinde de fiecare de care parte a baricadei ne poziţionăm. Unii vor libertate din poziţia de opresaţi şi agresaţi iar alţii fac apologia statului şi cred în agresiune că deh… de unde profit altfel decât furat cu forţa.
Posted on 4 septembrie 2011 la 12:01 pm.
@ ggegwg
Ală de la Oslo a fost un mare idiot.
Şi atenţie că naziştii au fost socialişti şi nu liberali sau libertarieni. Sunteţi pe dinafară cu ideologiile. Naziştii sunt în aceeaşi barcă cu staliniştii, comuniştii. Doar că sunt puţin mai naţionalişti.
Posted on 4 septembrie 2011 la 12:02 pm.