Articolul a fost publicat și în ”Adevărul on-line” în data de 10 Noiembrie 2011.
Deși am lăsat demult în urmă socialismul luminos și plin de promisiuni deșarte (unii chiar cu prețul vieții), încă păstrăm în suflet o ”ură” împotriva a tot ceea ce înseamnă bogăție, bunăstare. Continuăm să împărțim lumea în ”bogați” și ”săraci”, să condamnăm pe cei ”bogați” și să dorim să îi penalizăm cât mai exponențial (progresiv) posibil. Încercăm prin diferite mijloace să promovăm idei și mecanisme care să permită o redistribuție coercitivă a prosperității de la cei care au ”prea multă” către cei care au ”prea puțină”. Indivizii cei mai vocali și cei mai inventivi pe acest subiect ies în față și sunt adulați de mulțimile sărăcite voit de un stat hărăpăreț care crează cu forța bunăstare pentru unii, privându-i pe ceilalți de resurse. După 20 de ani de capitalism aparent (în fond noi am păstrat același socialism ”luminos” pe care l-am schimbat pe ici pe colo dar neapărat nu în punctele esențiale, adică l-am rafinat și i-am dat o față de ”piață funcțională”), ne complacem în aceleași teorii prin care credem că bunăstarea pe care ne-o dorim nu stă niciodată în forțele noastre ci ea se găsește la alții în conturi. Cu ochii pe conturile altora acționăm în sensul de a fi cât mai eficienți în a obține de la alții cu forța ceea ce ”ni se cuvine”.
Cum ajung bogat în capitalism și în piața liberă? Prin trei moduri: [1] apropriind resurse pe care nimeni nu le-a descoperit / revendicat până în acel moment; [2] prin producția de bunuri și servicii rezultate în urma unei combinații optime între diferiți factori de producție (muncă, capitaluri, tehnologie, materii prime) pe care apoi le implic în schimburi voluntare pe piață și [3] prin implicarea în schimburi voluntare cu bunuri pe care nu le-am produs dar le-am achiziționat inițial la un preț mai mic și pe care le pot vinde ulterior la un preț mai mare. Prosperitatea și bogăția în piața liberă vine din creativitate, inovare, maximizarea de rezultate obținute cu costuri minime, din extragerea de profituri din orice acțiune pe care o întreprind în piață. Bogăția nu se poate obține fără cooperare socială cu clienții, furnizorii și cu angajații pe care îi selectez exclusiv pe baza a ceea ce știu să facă și să ofere întru succesul afacerii pe care o dețin / dezvolt pe piață. Bogăția în piața liberă este incompatibilă cu impostura, hoția, furtul, agresiunea, coerciția fiindcă piața liberă va sesiza imediat astfel de comportamente deviante (lipsite de etică / moralitate) și le va corecta prin izolarea, boicot, abținerea de la consum, alegerea altui produs substituibil, alegerea altui concurent de pe piață.
Cum ajung bogat în socialism / intervenționism? Folosind coerciția, folosind forța brută pe care mi-o dă puterea cu care m-a împuternicit un sistem viciat de vot așa zis democratic în care minoritatea alege și decide pentru minoritate, în care voturile sunt cumpărate prin scheme și mecanisme tot mai complexe și mai puțin vizibile cu ochiul liber. Creând reguli care sunt total în contradicție cu regulile naturale ale pieței (care îmi interzic să agresez proprietatea sau să agresez fizic altă persoană) pe care le impun apărați fiind de o armată plătită din banii celor pe care îi agresează, socialiștii extrag prosperitate / bogăție din sistemul economic fără ca ea să aibă legătură cu creativitatea / inovarea de care trebuie să dai dovadă în piața liberă. Creativitatea este deturnată în sistemele socialiste / intervenționiste înspre scopuri malefice destinate vicierii votului ”democratic”, deturnării ”legale” de fonduri dinspre plătitorii de taxe către cei care își ”oferă voluntar” serviciile către stat sau ascunderii adevăratelor scopuri care stau în spatele distribuționismului generalizat pe care planificatorul central în provoacă din butoane de la centru. Atunci când distribuționismul este pe cale să dea faliment, același planificator central decide că este contra-productiv să fie lăsat sistemul economic să cadă și propagă / propovăduiește pe la toate colțurile virtuțiile soluțiilor sare care înseamnă și mai mult intervenționism / și mai mult distribuționism. Socialismul atrage de partea sa rapid foarte mulți susținători care sunt corupți cu profituri acordate și ele de la centru prin agresarea / sărăcirea celor care fie nu sunt suficient de vocali / descurcăreți în competiția politică (a se citi de fapt ”ticăloși” gata să își toarne prietenul și să îl arunce în brațele ”justiției” centralizate, arbitrare și subiective a planificatorului).
Cu cât statul crează bogații ”răi” (adică intervine mai mult în economie), cu atât apar și se dezvoltă stimulentele ca bogații ”buni” (cei din piața liberă) să dispară (sau să fie scoși cu forța din economie). Cu ajutorul statului, competiția alterată / viciată va face ca tot ceea ce e privat să moară încetul cu încetul și toți să își dorească să obțină privilegii / favoruri de la stat pentru care nu există suficiente resurse (nu vor putea fi onorate toate simultan). De aceea, cei care cred în a treia cale și refuză să vadă lumea în alb (piață liberă) și negru (socialism) se înșeală amarnic. Orice oază de intervenționism va crea o masă de bogați ”răi” care se vor grupa încetul cu încetul pentru a obține mai multe privilegii și pentru a-i agresa cu impozite și mai progresive pe bogații ”buni”.
Prezența bogaților care au avut succes exclusiv în piața liberă (nu fac afaceri cu statul, nu extrag beneficii sau privilegii din acțiunea statului, nu participă la producția / multiplicarea banilor din nimic) este tot mai greu de remarcat și tot mai deranjantă pentru socialiști care nu știu să ajungă la bunăstare decât prin hoție politică. Înfierarea genului acesta de bogăție este fatală pentru o economie. Ea va altera definitiv gena de creativitate / inovare / asumarea incertitudinii care există natural în unii dintre noi. Atunci când socialistul ia partea săracilor el de fapt urmărește propria bogăție, dorește doar să transfere cu forța bogăția obținută pe căi sănătoase nu în buzunarul săracilor ci, mai degrabă, în buzunarul său (el neavând acea creativitate a bogatului ”bun” pentru că altfel ar fi încercat să se îmbogățească fără ajutorul pe care îl oferă apanajul coerciției). Spunând că vrea să ne scape de ticăloși, socialistul sfârșește prin a ajunge la o înțelegere cu unii din ei (cei mai periculoși) pe care îi menține cu bunăștiință în viață. Lovind în bogații ”buni” (cei creați de piața liberă) uităm că ei dau de muncă celei mai mari părți din săracii care fie sunt incapabili să riște, fie sunt incapabili să convingă capitaliști de ideile lor de afaceri (și care trebuie să se mulțumească cu statutul de angajat, deloc onorant având în vedere lipsa de capabilități de care vorbeam). Bogatul este cel care este dispus să riște capitaluri pentru descoperirea de noi tehnologii / soluții inovatoare care până să devină ”de masă” sunt mult prea scumpe pentru a fi testate.
Concluzia este cât se poate de clară: bogăția nu este un lucru rău / imoral / nedrept atâta timp cât ea se extrage din piață fără folosirea agresiunii sau coerciției. Bogăția este ingredientul vital pentru dezvoltarea societății și oferă suficiente stimulente pentru a inova, crea ceva de succes pe care piața îl dorește și este dispusă să dea ceva la schimb pentru el. Fără acești bogați am fi mai săraci cu toții. Socialismul / intervenționismul alterează complet ideea de bogăție, accentuează și mai mult discrepanța între clasele sociale și sub pretenția că vrea să rezolve sărăcia o adâncește și mai tare.
No Comments on “La ce sunt buni ”bogatii”?”
You can track this conversation through its atom feed.
citat:”Concluzia este cât se poate de clară: bogăția nu este un lucru rău / imoral / nedrept atâta timp cât ea se extrage din piață fără folosirea agresiunii sau coerciției. Bogăția este ingredientul vital pentru dezvoltarea societății și oferă suficiente stimulente pentru a inova, crea ceva de succes pe care piața îl dorește și este dispusă să dea ceva la schimb pentru el.”
cazuri particulare de imbogatiti in ultimi ani:
-bancheri-au dat cuiva credite cu forta? de ce nu sunt lasati insa sa crape daca au olocat gresit capitalul?
-agenti si investitori imobiliari: au vandut ceva cuiva cu forta? de ce nu sunt lasati sa crape si apare programul prima casa?
-brokeri si agenti de aigurari: au obligat pe cineva sa le cumpere produsele intermediate? de ce nu se taxeaza profiturile speculative cum se facea cadva la bursa, in functie de perioada de detinere?
nu e rau sa fi bogat? de acord, dar e rau sa faci lobby si sa cumperi parlamentari care sa te sustina si sa faca imposibil falimentul aprobandu-ti ajutoare, subventii, etc (too big to fail, refrenul cunoscut)…bogatii tai vor fi mai presus de restul muritorilor pentru ca isi cumpara deciziile politicenilor, cum de nu vezi asta? de aia trebuie supra-taxati, sa le ramana mai putin pentru mita, de-aia…
Posted on 14 noiembrie 2011 la 12:56 pm.
@ cristian dogaru
Toți acei îmbogățiți sunt ”bogați răi” adică persoane care au extras / continuă să extragă bogăție din buzunare private prin forță, coerciție, manipularea banilor produși din nimic, privilegii create prin lege (dobândă 0, fără faliment, subvenții etc.). Acești bogați ”răi” vor elimina cât de curând pe bogații ”buni”. Sunt străini total de ceea ce înseamnă sau ar trebui să însemne cu adevărat capitalismul. Sunt socialiști în cel mai pur sens al cuvântului.
Da… sunt de acord că trebuie să îi supra-taxăm pe acești bogați ”răi”. Problema cu supra-taxarea e că:
1. Nu putem să îi taxăm doar pe aceștia având în vedere că cel puțin până acum și-au obținut LICIT averile (din producția din nimic de bani). Și atunci, dacă lovim în ei, vom lovi în toți bogații, inclusiv cei ”buni” și asta este foarte distructiv
2. Chiar și așa ILICTE averile lor, dacă tăiem robinetul cu privilegii aceste resurse se pot întoarce cu efecte bune în economie și pot da de muncă / pot aduce bunăstare tuturor;
3. Dacă îi supra-taxăm doar ca să le luăm banii cu care îi privilegiem pe alți socialiști nu facem decât să mutăm fără vreun criteriu obiectiv niște bani dintr-un buzunar în altul prin același procedeu prin care acei bogați răi au prosperat.
Eu zic să îi lăsăm în pace și pe cei răi dar să facem cumva să le tăiem masiv sursa de îmbogățire: să le tăiem privilegiile și să limităm cât putem de mult intervenția lor în economie sub apanajul statului protector.
Posted on 14 noiembrie 2011 la 1:23 pm.
Al treilea exemplu dat de @cristian dogaru nu fac parte dintre bogatii „rai” decat in masura in care produsele sunt impuse cu forta de stat: RCA, asigurare locuinta, pensie privata „obligatorie”.
Posted on 14 noiembrie 2011 la 3:57 pm.
@Cristian Paun
„sistem viciat de vot așa zis democratic în care minoritatea alege și decide pentru minoritate”
Corectie: cred ca trebuie majoritatea alege si decide, in loc de minoritatea alege si decide.
*****
@cristian dogaru
Cei cre nu si-au acumulat prin forte proprii averea, o sa si-o piarda odata ce avem piata libera.
Nu cred ca poti sa ii taxezi pentru ca ei controleaza taxele. Adica, e ca si cum le-ai cere sa se taxeze pe ei insisi.
Posted on 14 noiembrie 2011 la 4:45 pm.
Foarte bun articol.
Partea cu crearea de bunuri si servicii pentru altii, e foarte contra-intuitiva. De asta majoritatea oamenilor nu o inteleg.
Posted on 14 noiembrie 2011 la 4:47 pm.
Este corect ceea ce sustineti, dar nu uitati ca slabiciunile omenesti explica, deopotriva, derapajele statului si controlul pietelor de catre entitati private. In plus, actuala criza este, intre altele, una de incredere, intemeiata pe o criza mai veche, a responsabilitatii.
Posted on 14 noiembrie 2011 la 8:39 pm.
Poate nu intamplator, tarile prospere si cu multi „bogati buni” sunt exact cele unde predomina etica protestanta.
Conform lucrarii lui Max Weber de acum 100 ani „Etica Protestantă și spiritul capitalismului”, inca foarte valabila, in viziunea protestanta datoria omului în lume era aceea de a munci, realizând cu zel planul divinității. Această viziune a locului și sarcinii omului în lume, era însoțită de interdicții deosebit de stricte privind cheltuirea banilor munciți pe obiecte de lux sau pe orice altceva ce depășea stricta necesitate a traiului zilnic.
Max Weber susține că factorii de mai sus (secondați de interdicțiile privind ajutarea oamenilor săraci) au contribuit la reinvestirea continuă a banilor câștigati și astfel la realizarea unor acumulari de capital considerabile.
Si in putinele tari bogate dar ne-protestante, valorile de baza sunt cam aceleasi: munca, moderatie, economisire si reinvestire (Japonia).
Excelent articolul.
Posted on 14 noiembrie 2011 la 8:47 pm.
Socialimul nu nu etatizează totul (care nu este comunism) acționează numai împotiva bogăției rele și a bogaților răi.
Liberalii care nu fac distincție între bogați sunt pierzători politic în aceste vremuri.
Posted on 15 noiembrie 2011 la 10:09 am.
Tovarashe @Isaila, la cursul de indoctrinare la care ai participat matale au facut o inversiune voita. Vezi ca articolul de fata spune ca tocmai implicarea statului actioneaza contra bogatilor „buni”.
Se stie ca o metoda ideologica de lupta a bolșevismului era/este denumirea unor concepte cu opusul acestora.
Posted on 16 noiembrie 2011 la 9:16 am.
Statul acționează după cum vor conducătorii lui. În România bogații provin din fost nomenclatură bolșevică, din fosta securitate și acoliții lor. Sunt oameni de foarte proastă calitate pe care i-au ridicat comuniștii din comunitățile din păcate neintegrate ale României regale: țigani, neoiobagi. Un stat român care să acționeze asupraacestor bogați ar fi ideal.
Posted on 16 noiembrie 2011 la 3:14 pm.
@ Isăilă
Și cum îi separăm? Cum decantăm ”bogații răi” de cei ”buni” fără să lovim în cei buni (care există deja sau care potențial se pregătesc să apară?
Eu zic să îi lăsăm în pace dacă nu le-am putut dovedi vinovăția și să schimbăm sistemul: să reducem orice cale de îmbogățire a bogaților ”răi”. Să fie mai puțin socialism / intervenționism în economia românească. Ce ziceți?
Posted on 16 noiembrie 2011 la 6:42 pm.
@Cristian Paun
Eu am sperat că participarea la concurența europeană, investițiile străine, pregătirea celor tineri îi va elimina prin forța pieței pe cei „răi”. Piața românească practic a ajuns, sub acest punct de vedere, izolată de Europa. Investițiile străine în funcțiune deja au probleme cu găsirea de oameni competenți (iar infrastructura e jalnică), investițiile străine curente au scăzut catastrofal, sistemul de învățământ este distrus. România este captivă „bogaților răi” și nu are nici șansa desemnării guvernelor de către U.E., precum Grecia sau Italia. Acolo se caută soluții, noi suntem pe stand-by. Europenii sunt foarte fericiți că nu îi deranjăm cu probleme financiare, iar pe cele structurale – bomba cu ceas din Carpați nu o văd, sau se fac că nu o văd. Suntem doar o sursă demografică, niște terenuri agricole la conservare, o mică piață de desfacere.
Iar cei care cred că va începe să se invârtă bulgărele de zăpadă al acumulării românești sunt niște aiuriți. Sunt distractivi cei care împărășesc idei de extremă dreaptă, chinuirea la sânge a oamenilor, cu pretextul acumulării, când miza reală este simpla supraviețuire a unui sistem bazat pe corupție și furt, care practică risipă groznică de resurse. Echilibrul financiar relativ de acum are aceeași miză ca cel de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, conservarea unui sistem economic complet neadecvat.
Posted on 17 noiembrie 2011 la 12:42 pm.
Imi permit sa emit o parere. Cred ca Dnul Isaila are dreptate si e deranjant sa vina niste terchea berchea sa faca afirmatii despre conceptia sa comunista. Ideile dlui Paun sufera prin faptul ca sunt pur teoretice si prea departe de realitatea in care traim. Asta e parerea mea. Poate ma insel. Astept injuraturile.
Posted on 17 noiembrie 2011 la 1:16 pm.
@ Isăilă, M. Raul
România este captivă „bogaților răi” și nu are nici șansa desemnării guvernelor de către U.E., precum Grecia sau Italia. Acolo se caută soluții, noi suntem pe stand-by.
Are o șansă: acceptarea unui stat minimal, adică înlăturarea definitiv a majorității canalelor de îmbogățire pentru ”bogații răi”. Cu cât menținem intervenționismul și socialismul în funcțiune, cu atât cei care sunt bogați răi vor prospera și vor tăia orice șansă pentru bogații buni. Mai multă libertate economică e absolut necesară economiilor moderne. Iar această libertate trebuie să includă (pe lângă o fiscalitate mai redusă) mai puțină intervenție pe piața dobânzilor, pe piața valutară, pe piața capitalurilor etc.
Vezi cazul Petrom: toată lumea din România rezonează la tâmpenia celor de la Consiliul Concurenței care poate să intervină la tine pe proprietate și să îți INTERZICĂ să scoți de pe piață un produs. E inadmisibil să mai dăm apă la moară unor astfel de comportamente și să mai promovăm astfel de instituții. Ele trebuie desființate că sunt inutile. Fac numai haos și îmbogățesc pe unii fără să fie cazul.
Posted on 17 noiembrie 2011 la 1:21 pm.
@Isaila si @Raul, doi comunisti care folosesc tehnici demagocice demult invatate si verificate, de exemplu „ponegreste-ti adversarul si numeste-l cu numele pe care il meriti tu” se prefac ca nu inteleg ca si in UE bogatii de pe langa stat sunt tot din categoria „rai”. Vezi bancile too big, vezi alte firme „protejate”.
Posted on 17 noiembrie 2011 la 2:28 pm.
Ca sa transam disputa intre scoala austriaca si scoala stefan gheorghiu, propun urmatorul experiment:
1. Se divizeaza o bucata de tara, sa-i zicem Romania Libera, in care fiecare primeste ce munceste, fara a se lua cu japca impozite. Nici un fel de protectie sociala aici, iar guvernul e platit voluntar functie de cat apreciaza fiecare om calitatea serviciilor. Scolile si medicina sunt private.
2. In restul tarii ramane cum stim: se iau impozite mari atat de la oamenii care muncesc privat (15% din populatie) cat si de la bogatii buni si rai (1% din populatie), si se redistribuie asa cum statul stie cel mai bine catre asistati sociali, someri, pensionari, tigani, bugetari.
Presupunem ca punem o cortina de fier astfel incat cei 15%+1% sa nu se poata muta dintr-un stat in altul.
Care cetateni credeti vor fi mai bogati si mai fericiti?
Posted on 17 noiembrie 2011 la 8:38 pm.
@ Stefan Gheorghiu
Consecvent ar fi să îi lași liber pe cei care trăiesc în socialism / comunism să treacă de partea celalată a cortinei. Nu să îi ții cu forța în lagăr și apoi să te mândrești cu ce bine o duc cei din comunism DE FRICĂ.
Posted on 18 noiembrie 2011 la 7:33 am.
Eu cred ca cei mai bogati vor fi cei 1%. Sa te imbogatesti lingand la dosul statului e cel mai facil mod de imbogatire.
Pe locul urmator la multumire (nu si la bogatie) vor fi asistatii sociali de toate tipurile, pentru ca e multumitor sa primesti pe degeaba.
Sa rezisti pe piata libera e mai dificil si presupune munca sustinuta. Bogatia este si ea mai efemera, pentru ca mereu te paste riscul falimentului.
Probabil ca in Romania Libera vor vrea sa vina de dincolo numai cei 15% care muncesc pe bune.
De aia e greu cu scoala Stefan Gheorghiu, pentru ca are multi adepti de circumstanta, care sunt beneficiarii sistemului. In special la noi, unde cei ce muncesc pe bune sunt atat de putini, fata de ceilalti. Daca ar creste si la noi numarul acestora, poate s-ar mai schimba optica…
Posted on 18 noiembrie 2011 la 8:49 am.
@ Stefan Gheorghiu
Intrebarea este pusa serios? Nu imi dau seama cum ar putea fi fericiti niste oameni inchisi in spatele unei cortine de fier, oricat de bogati ar fi, desi intr-un astfel de sistem nu e posibil. Asta si apropo de „mai bogati si mai fericiti” (nu sunt ferm convins ca cele doua sunt legate; in plus, fiecare are perceptia proprie despre cand se considera bogat si/sau fericit). Mai ales ca avem un „exemplu” foarte recent istoric care ne arata cat de „bogati” si de „fericiti” am fost. Imi place sa cred ca inca ne mai aducem aminte, insa cateodata vad ca lumea are tendinta sa uite repede. Eu aveam 11 ani la momentul revolutiei din 1989, insa imi aduc bine aminte de cozi, de alimente pe ratie, de caldura precara din apartament, de penele de curent (asta se intampla si acum, insa acum pot suna si se remediaza) si multe altele.
Posted on 18 noiembrie 2011 la 9:36 am.
@George Costache, ce faci cand toata planeta e in spatele cortinei de fier a statelor sustinute de imbogatitii din contracte publice, bugetari si asistatii sociali?
Eu nu cunosc nicio tara care sa fie dincolo de cortina.
P.S.: @Scoala Stefan Gheorghiu & Putin, statele din Africa pe care va pregatiti sa le dati exemplu nu se pun, acolo nu domneste legea proprietatii, ci a anarhiei.
Posted on 18 noiembrie 2011 la 1:01 pm.
@Stefan Gheorghiu
Cate experimente neferite pe oameni mai trebuie ca sa ne dam seama ca socialismul e imposibil si o agresiune? Disputa a fost transata de mult : un experiment de acet tip a avut loc in germania!
Care germani crezi ca erau mai bogati si mai fericiti? (desi inclusiv rfg era departe de principiile liberatrianismului)?
Posted on 20 noiembrie 2011 la 7:34 am.
Un articol deosebit de bun, felicitari.
Un lucru (defapt mult mai multe) lucru nu le intra comunistilor/socialistilor in cap… e o relatie de invers proportionalitate intre echitate distributiei averii si eficienta(marimea) economiei… Pe scurt, daca o tara nu are oameni foarte bogati , sa faca rost de ei ca altfel o s amoara de foame. Ori iei o felie foate mica de placinta si te bucuri ca toti iau o felie mica, ori iei o felie mai mare , dar cineva va lua o felie de 100 de ori mai mare …
Posted on 8 februarie 2012 la 11:22 pm.