Toată lumea aşteaptă cu înfrigurare momentul în care trendul prăbuşirii economice se va schimba. Doar cei creduli şi fanatici ai statului vor atribui acest succes politicilor publice şi nu pieţei libere. Socialiştii dar şi guvernanţii atenţi la imaginea lor publică şi la sondaje abia asteaptă să răcnească din toţi rărunchii cu bucurie disimulată: „Am invins!!!”. Până se va întampla acest lucru guvernanţii se pregătesc să ne mai ţintuiască la pământ (de parcă nu ne-am chircit destul) cu o nouă „centură de siguranţă” de vreo 10 – 12 miliarde de euro (nici ei nu ştiu exact pentru că nu au o strategie clară dar pe noi ne mint că ştiu sigur ce vor să facă) care să acopere, chipurile, deficitele inerente ale economiei româneşti generate de acele costuri fixe pe care nu le mai pot scădea (datorită problemelor sociale pe care le-ar genera o astfel de măsură).
Între aceste costuri „fixe” reprezentanţii statului scot în faţă în mod meschin pensiile unui sistem public falimentar prin modul de funcţionare. Sunt lasate deoparte, în mod voit, cheltuieli cu alte servicii mai puţin utile cum ar fi securitatea, consulatele din strainatate sau armata (participarea noastră absolut inutilă acum în Afganistan) dar şi cele cu achiziţiile publice, „investiţiile” statului (în semne de circulaţie tridimensionale, treceri de pietoni pictate în culorii şi semnalizate pe toate trotuarele adiacente cu picturi similare) sau cu diferite politici publice absurde (imaginea de tara, participări la târguri internaţionale).
Fondul Monetar Internaţional deja atrage atenţia că va refuza să mai finanţeze deficite publice, sesizând pericolul care se ascunde în spatele unei astfel de strategii, falimentare chiar şi pentru o asemenea instituţie. Statul, prin reprezentanţii săi, se încăpăţânează să pună în prin plan interesele sale şi să arunce în derizoriu iniţiativa privată. Eşecul sistemelor socialiste (unele dintre ele terminate violent şi dramatic) a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că prosperitatea nu poate veni din intervenţionism şi de la stat. În România creditul privat, care a încins economia în anii de dinainte de criză, este acum înlocuit de creditul guvernamental ce se încăpăţânează să creeze prosperitate şi creştere economică (gândiţi-vă dacă sectorul privat ar fi avut oportunitatea să se împrumute el de 20 de miliarde de Euro la condiţiile de la FMI cât de repede am fi ieşit din criză). Dezvoltarea pe credit privat era mai sănătoasă decât cea actuală pe credit guvernamental (chiar dacă amândouă sunt la fel de iluzorii). Apărătorii statului (socialişti cu acte în regulă) ridică osanale împrumuturilor externe contractate de guvern şi pun la zid, pe nedrept, ţări care se încăpăţânează să aplice reţeta falimentară a FMI (a se vedea Ungaria care recent a renunţat la împrumut şi pe care „specialiştii” din România – a se citi socialiştii din România – o şi vedeau în faliment). Acest împrumut, pe care statul în expandează de pe o zi pe alta, nu rezolvă problemele structurale ale României ci doar le amână pe mai târziu, pe un termen nedefinit şi complicându-le pentru că adaugă la problemele existente şi problema datoriei externe şi a serviciului acesteia. Această expandare a statului pe datorie (şi nu pe una de dimensiuni reduse) ne va întoarce cu mulţi ani înapoi şi ne va bloca orice şansă de a mai însemna ceva ca naţiune.
Sistemul de pensii, sistemul de sănătate şi sistemul de educaţie se vor însănătoşi doar dacă vor deveni iniţiative private cu adevărat. Doar dacă va exista o concurenţă reală în aceste sectoare şi doar dacă vom avea deplină libertate să decidem pentru tipul de sistem dorit (public sau privat). Doar dacă responsabilitatea educării noastre şi a copiilor noştri, a sănătăţii şi a pensiei vor fi transferată în totalitate către fiecare dintre noi. Pentru reformarea acestora şi pentru reducerea cheltuielilor inutile ale statului nu avem nevoie de nici o centură de siguranţă. Avem nevoie de voinţă politică şi de mai puţin socialism în acţiunile guvernamentale. Orice pas înapoi în favoarea statului reprezintă înglodarea în şi mai multe datorii, sărăcie şi mai mare, polarizarea societăţii… pe scurt moartea noastră a tuturor.
Dacă cineva crede că aceste împrumuturi contractate de stat vor aduce investitori străini mai mulţi se înşeală amarnic (nu există nici o corelaţie pozitivă puternică între cele două fluxuri). Dacă cineva crede că astfel de împrumuturi pe care statul le face în numele nostru aduc prosperitate se înşeală şi mai amarnic pentru că ele vor fi recuperate ulterior (în perioada de avânt economic) din impozite şi taxe mai mari (deci ne salvează acum din criză pentru ca apoi să trăim tot într-o criză dar sperând că de dimensiuni mai mici). Aceste „centuri de siguranţă” sunt o siguranţă pentru stat nu pentru noi. Sunt o siguranţă pentru cei care îndeasă mâna în banul public şi îl sifonează în cele mai perverse moduri. Din cauza acestor centuri de siguranţă aplicate permanent peste gura pieţei private şi peste gura celor care vor să fie creativi, inovativi şi să îşi asume riscuri cu adevărat, înotăm în mocirla în care ne găsim şi din care pare că nu mai ieşim. Statul nu multiplică capitalul ci doar îl redistribuie în societate pe criterii absolut arbitrare şi abuzive (fie ca ajutor social şi sub formă de contracte grase şi prost controlate atât în fază de construcţie cât şi în fază de exploatare). Orice creştere de impozite şi taxe pentru a putea expanda statul (sau a-l menţine constant şi în perioade de declin economic) prin credite oferite de instituţii financiare internaţionale (tot publice şi ele) atrofiază economia. Prin politicile publice de orientare socialistă aplicate României (în care se includ şi aceste „centuri de siguranţă care ne ţintuiesc în noroi), am reuşit performanţa să prelungim criza şi să o adâncim şi mai mult. Procedăm cu aceste „centuri de siguranţă” ca şi cu şoselele din România: în loc să facem autostrăzi, trăim cu iluzia că reducem accidentele dacă limităm viteza la 30 – 50 Km la oră, dacă pictăm frumos trecerile de pietoni şi dacă instalăm radare prin tufişuri şi camere video pe marginea drumului.
Această criză a scos la iveală problema majoră a României: prea mult stat în economie şi prea puţină iniţiativă privată. Prea mulţi lăudători ai politicilor publice şi ai statului asistenţial şi prea puţini întreprinzători cu adevărat conectaţi la piaţa liberă (exclud din această categorie pe cei care depind de stat ca lipitorile sau căpuşele de sânge). Prea mulţi dependenţi strict de banul public şi prea puţini care să înţeleagă riscul şi incertitudinea cu adevărat. Prea mulţi sindicalişti, salariaţi şi prea puţini antreprenori. Prea multe impozite şi taxe şi prea puţine bunuri publice de calitate livrate de un stat falimentar. Prea multe dobânzi la împrumuturi externe pe care noi nu le vedem că produc ceva util pentru noi.
No Comments on “Tintuiti in centuri de siguranta”
You can track this conversation through its atom feed.
Ii judeci prea dur pe antreprenorii care s-au lipit robinetul fondurilor de stat. Pana la urma urmei este o sursa de bani, probabil singura (in conditiile in care mineriadele au linistit orice avant capitalist pe 20 de ani), motiv pentru care ei isi vad interesul cum pot mai bine.
Si-au facut-o cu mana lor, corect, iar ce vedem acum este dovada faptului ca TOTUL SE PLATESTE.
Posted on 13 septembrie 2010 la 12:36 pm.
@ John Galt
Inteleg perfect acest lucru. Pana la urma m-am „lipit” şi eu de ele. Ideea este să înţelegem că nu sunt singurele surse de finanţare şi să nu ne mai uităm la ele ca la ceva atât de providenţial. Dacă fondurile europene şi cele publice au ajuns salvarea noastra pieirea nu e departe.
Posted on 13 septembrie 2010 la 1:27 pm.
Cind am citit titlul am crezut ca e vorba de obligativitatea purtarii centurilor pe drumurile publice… 🙂
Conducatorii statului in loc sa inceapa o restructurare reala, se incapatineaza sa pastreze un aparat birocratic enorm , prin orice mijloace (imprumuturi, majorari de impozite, amenzi, etc.), in speranta ca reusesc sa supravietuiasca pina la terminarea crizei sau macar pina la alegeri… iar dupa „om vedea noi”!
Cred ca este necesara o diferentiere (nu la nivelul intentiilor, ci a actinunii) intre:
1) omul de afaceri (clientul politic), cel care cistiga din „afaceri cu statul”;
2) intreprinzatorul (agentul economic), cel care actioneaza pe piata libera (cit mai poate fi considerata libera.
Cel din urma creeaza valoare [adaugata] , iar primul o consuma!
Posted on 13 septembrie 2010 la 6:46 pm.
Degeaba sunteti impotrivva dar avem nevoie de creditul de la FMI si de la oricare alta institutie financiara. Nu ne imprumuta nimeni la dobanda aceasta situatia noastra interna.
Nu avem drumuri si altele pentru ca se imprumuta prea putin si primim prea putini bani.
Posted on 13 septembrie 2010 la 8:20 pm.
@Doru
In ultimii 20 ani, datoria publica a ajuns de la ~0 la ~45B Euro. De banii astia s-au construit ~150 Km de autostrada si cateva variante ocolitoare. Ce s-a renovat nu trebuie considerat aici, pentru ca sunt costuri de intretinere, nu „investitii”. In schimb s-au construit mii de biserici, fantani arteziene, sali de sport si patinuare, s-au schimbat borduri si pavaje bune cu altele mai proaste care au crapat dupa o iarna cu ger…
Totusi, posteritatii putem arata castelele Bucsaru, Poponet, Casuneanu, si alte opere arhitectonice, adevarate [ca]capodopere ale stilului kitsch, ridicate din banii sifonati prin aceste „investitii publice”. Banii platiti de noi la stat si banii imprumutati de stat, care alcatuiesc o datorie care nu e a noastra, nu e a voastra, ci a copiilor si nepotilor nostri.
Oare nu intelegi ca un nou imprumut de la FMI nu poate decat sa perpetueze aceasta stare nefireasca de jaf, risipa si bataie de joc? E clar ca politicienii nostri vor sa mentina iluzia sustenabilitatii statului asistential, iar majoritatea alegatorilor sunt asa de indoctrinati, incat merg inainte behaind ca oile la abator, cu ochii la spectacole de 2 lei cu vedete porno, dive sinucise si oameni de afaceri corupti.
Singura sansa de reforma reala pentru Romania este falimentul si disolutia organelor redundante ale statului din cauza imposibilitatii de a se finanta.
Posted on 13 septembrie 2010 la 9:09 pm.
@ Alex Nicolin
Daca ne uitam la datoria externa / locuitor iese ceva de genul 30 Euro / locuitor iar daca ne uitam la datoria externa publica / locuitor iese 7 Euro.
Eu zic ca nu e mult. Inca ne mai putem imprumuta.
Posted on 14 septembrie 2010 la 10:17 am.
@Doru, desigur ca (inca) ne putem imprumuta. Dar… de ce am face-o? Care ar fi efectul pozitiv?
Posted on 14 septembrie 2010 la 10:34 am.
Pai si cine acoperă deficitele? Dacă evaziunea fiscală e mare normal că statul rămâne fără bani.
Dacă nu înţelegem să fim corecţi şi să ne plătim impozitele la stat?
Posted on 14 septembrie 2010 la 11:22 am.
@Doru.
Daca impozitele sint ale mele de ce sa mi le platesc statului?
De ce trebuie eu sa impart ceva din rezultatul muncii mele cu parazitii din aparatul birocratic (clientela politica si frecatorii de menta)? De ce trebuie sa accept eu sa ma las tilharit ca sa-si faca salarii si pensii nesimtite niste indivizi a caror activitate este lipside de orice valoare (utilitate marginala)?
Sa fiu „solidar” cu parazitii (din aparatul bugetivor) cind au reusit sa distruga organismul pe care l-au parazitat si nu mai au acum de unde sa se hraneasca? Niciodata!
Posted on 14 septembrie 2010 la 11:50 am.
@ Bogdan – pentru ca asa ne-au obisnuit, pentru achizitiile publice si pentru brandul de tara… 🙂
@ Doru – wow! E pentru prima data cand aud / vad astfel de prostii scrise de cineva… Tie chiar iti place ideea de a fi dator cuiva? eu nu pot s-o sufar… mi se face rau cand stiu ca am si un leu sa dau cuiva.
@ Cristi
Foarte mishto articolul!
Melania
Posted on 14 septembrie 2010 la 12:01 pm.
Doru,
am tendinta sa cred ca operezi cu cateva ipoteze subintelese cu care eu unul nu sunt de acord:
1. Deficitele trebuie sa existe (sunt un dat natural al tarii, precum Carpatii sau Delta Dunarii);
2. Statul colecteaza putin pentru ca noi, cetatenii, suntem niste nemernici care nu ne platim impozitele;
3. FMI si UE sunt singurele Maici Tereza pentru noi, restul toti fiind niste nemernici profitori;
4. Toate sursele alternative de economii la buget au fost epuizate (cheltuielile actuale sunt la minimul obligatoriu si nu mai pot fi reduse).
Evident, am hiperbolizat un pic 😀
Cu nici una dintre aceste ipoteze nu sunt de acord.
1. Deficitele NU sunt un dat obligatoriu, cel putin nu in structura si sumele actuale. Vorbind, de exemplu, de deficitul fondului de pensii, acesta ar putea foarte bine disparea daca Romania ar fi capabila sa scoata la lumina macar o parte din munca la negru (nu mai zic de joburile pierdute prin diverse cretinatati de tipul „impozit minim” si alte asemenea). Dar asta nu se face prin „constiinta patronilor” asa, pe sec. Oamenii trebuie stimulati cumva; or, un 50% (aprox) fiscalitate pe salariul unui angajat numai motivant nu e! Exista Curba lui Laffer care poate explica de ce gandirea carteziana a actualului cabinet e pe cat de departe de realitate, pe atat de distrugatoare.
2. Asta e minciuna, o marota preferata a incapabililor de la guvernare (indiferent de culoare). Economia unei tari (ipso facto, nivelul impozitelor colectate efectiv) inseamna incredere (a oamenilor in guvern si in modul acestuia de folosire a banilor colectati, a oamenilor in viitorul lor si al tarii), inseamna reactii omenesti (de exemplu furia la adresa diverselor „branduri” care risipesc bani nepretuiti), inseamna a lucra cu psihologia maselor mai mult decat cu indicatori statistici. Gradul de colectare a impozitelor depinde direct de gradul de incredere de care se bucura Puterea in ochii cetatenilor. Tu ai da in continuare bani la un magazin unde stii sigur ca vanzatoarea te fura la cantar si nu-ti mai da restul, dupa ce te pune sa-ti cari singur marfa din depozit?
3. Poate aici ai dreptate partial; dar asta numai din cauza imbecilitatii guvernului. Pentru ca orice banca din lume saliveaza la gandul de a imprumuta un stat, e creditul cel mai sigur. Evident, cu exceptia acelor state conduse atat de cretin incat banca nu mai are incredere ca-si recupereaza creditul.
4. Hai, nu fi naiv! Nu mai pot fi reduse cheltuielile? Uita-te un pic la achizitiile publice si-o sa te sperii. Dincolo de furaciunile evidente si strigatoare la cer care au aparut prin presa, ia cumparaturile oricarui spital, oricarei primarii, oricarui minister, sa vezi ce preturi de achizitie! Ca sa nu mai zic de „sistemul piramidal de colectare a spagii” (registered trade mark Moise Guran!) care ocroteste marea evaziune.
Vezi tu, Dorule, e suficient sa te opresti din ascultat prostii si sa gandesti un pic cu mintea proprie.
Posted on 14 septembrie 2010 la 1:23 pm.
@Doru, ceilalti ti-au explicat bine si la un nivel intelectual superior.
Eu iti pun o intrebare simpla: de ce trebuie sa acoperim deficitele? De ce nu le putem lasa asa cum sunt, adica deficite adevarate, ca in orice buget rational, adica daca nu-s bani, atunci de ce sa se cheltuie din imprumuturi?
Posted on 14 septembrie 2010 la 1:37 pm.
doru, nu intelege nimic.
imi creste automat tensiunea cand vad ineptii scrise de tot felul de specimene care, repet, nu inteleg absolut nimic. Da’ isi dau cu parerea.
Posted on 14 septembrie 2010 la 2:47 pm.
@ Cristi
Cateva comentarii (formulate scurt):
1. Ai dreptate in articolul tau cand vorbesti despre succesul care se datoreaza, de facto, pietei libere si nu politicilor publice, dar uiti, sau nu iei in calcul si reversul acestui concept – insuccesul, care se datoreaza politicilor publice dar opoate si pietei libere, dar care, daca apartine politicilor publice, cu siguranta va darama piata libera.
2. Centura de siguranta de care vorbesti este in fapt o noua linie DST catre banca nationala. Asadar, nu este chiar o centura de siguranta. Ai vazut lista operatiunilor swap efectuate in 2009 de BNR??? Dar de finantarea cumpararii de titluri de stat? Zici ca statul nu multiplica capitalul? Poate statul tau, ca al meu a cam facut-o, ia uita-te la actiunile BNR…
3. Imprumutul de care vorbest ca „amana problemele” nu le amana, ci doar le apreciaza/accentueaza, si nu vorbesc aici doar de efectul datoriei externe. Vorbim de toate acele efecte (le poti numi indirecte, daca vrei) ce vor decurge din mecanismul infuziei de bani in piata (cresterea nenaturala a masei monetare etc.) sau din mecanismul de colectare a resurselor pentru plata acestui imprumut (…). Si pentru ca suntem aici, gandeste-te ca recuperarea s-ar putea sa nu aiba loc in perioade de crestere cum zici tu, ci in profunda depresiune (oare anul 2011 nu va fi asa? cel putin 2011…ca abia am aflat reteta de a ne afunda mai rau in groapa…).
@ Doru
Daca esti atat de dornic de imprumuturi externe avantajoase la FMI, incearca de studiaza cateva din cazurile reale in care FMI a finantat diferite tari in situatii similare cu a noastra. Si uita-te mai atent la cifrele acelea cu datoria externa, ca ai cam scapat niste zerouri. Iar apropos de ideea cu acoperitul deficitului prin imprumut si cu faptul ca acest deficit se datoreaza neplatii impozitelor … scuza-ma daca voi fi un pic mai directa, voi incerca sa te intreb elegant: traiesti in tara sau in strainatate? esti economist sau ai alta meserie?
Posted on 14 septembrie 2010 la 3:31 pm.
Statul produce bunuri publice pe care sectorul privat nu le poate sau nu este interesat sa le produca cum ar fi serviciile medicale, educatia. Fara stat cei saraci nu ar avea acces la aceste servicii si ar ramane analfabeti sau ar muri pe strazi. Cand economia a functionat am irosit excedentul de resurse si nu am pus deoparte iar acum ne vaitam ca statul ne pune impozite prea mari sau ca se imprumuta. Oricum imprumutul de la FMI e cel mai avantajos.
Pai cei de dinainte ce au facut cu banii? Au lasat deficite pe care in criza e greu sa le gestionezi. Eu zic ca nu exista o alta solutie.
Posted on 14 septembrie 2010 la 4:33 pm.
„Statul produce bunuri publice pe care sectorul privat nu le poate sau nu este interesat sa le produca”
Here we go again.
Posted on 14 septembrie 2010 la 5:34 pm.
@ Doru.
„Fara stat cei saraci nu ar avea acces la aceste servicii si ar ramane analfabeti sau ar muri pe strazi.”
Statu’ creeaza saracie!
Posted on 14 septembrie 2010 la 5:38 pm.
@doru, sectorul privat poate sa produca orice tip de bunuri si servicii, in conditii de eficienta superioara sectorului de stat. Daca ai curiozitatea sa citesti acest blog cu mai mare atentie, vei vedea ca aici a foat argumentat faptul ca statul nu are cum sa determine eficienta producerii unor bunuri sau servicii, asa ca le produce orbeste, dupa cum este interesul meschin al celui (celor) aflati la putere sau beneficiari de contracte din bani publici.
In Romania exista o situatie conjuncturala, prin care „concurenta neloiala” a statului face ca oferta de servicii similare din mediul privat sa fie necompetitiva. Deoarece statul are sursa de finantare asigurata, prin bagat mana in buzunarul cetateanului. Astfel statul ofera servicii „gratuite”, de fapt cu un cost de 2-3 ori mai ridicat decat orice serviciu oferit de mediul privat.
Asa ca, inca nu am vazut vreun argument pentru care ar trebui suportate deficite in schimbul carora primim servicii bagate pe gat cu forta, de o calitate inferioara si cu un cost mult superior celui normal.
Te rog sa ai simpla curiozitate sa vezi cat costa in Romania o asigurare medicala privata si cat este CASS la un salariu net de 3000 lei. Vei vedea ca e mai ieftin la privat.
Stiu, tu nu ai salariu, esti pensionar sau alt asistat social si de aia te bucuri si spumegi contra „bogatilor” (adica a celor ce muncesc si nu stau cu mana intinsa la stat).
Posted on 15 septembrie 2010 la 12:27 am.
(i-as fi scris doar lui Doru, dar de fapt multa lume sufera de aceleasi simptome…)
Mai ai si alte argumente in afara de cele cateva lozinci invatate de la televizor? Nu, nu e un repros; multa lume cade in capcana asta: mintiti, ceva-ceva tot ramane…
Hai s-o luam pe rand:
1. „Statul produce bunuri publice pe care sectorul privat nu le poate sau nu este interesat sa le produca cum ar fi serviciile medicale, educatia” zici tu. Eronat. MiniMe ti-a raspuns pe larg. Eu adaug doar ca, in state cu piata libera consolidata, universitatile de stat sau spitalele de stat bine cotate sunt raritati; regula e astfel de institutii private sunt cele performante (de exemplu SUA – mama, tatal si unchiul pietei libere – sau Marea Britanie). Orice fel de serviciu „public” sau „social”, inclusiv „grija fata de semenii nostri defavorizati” sunt asigurate acolo de mediul privat – fie profitabil, prin firme, fie neprofitabil, prin ONG-uri cu sau fara suport public.
2. „Fara stat cei saraci nu ar avea acces la aceste servicii si ar ramane analfabeti sau ar muri pe strazi”. Hmm… din nou iau exemplul SUA ca „model” (cu rezervele de rigoare, dupa aparitia lui Obama): sistemul public de educatie este de ani buni (incepand din anii ’70 chiar in mod acerb) tinta criticilor, pentru ca absoarbe mult prea multe resurse pentru ce rezultate modeste ofera. Poate nu stii, dar acolo exista un sistem complex cu multiple posibilitati de creditare pentru educatie. In plus, lipsa cronica de eficienta a sistemelor de stat isi are radacinile in insasi structura statului: pentru ca exploateaza resurse care nu sunt ale lui (banii nostri, adica) nu are nici un interes sa-si masoare rezultatele prin raportare la resursele folosite / irosite. Simplu, clientii angajatilor din sistemele de stat nu suntem noi, ci cei care ii numesc in posturi.
3. „Cand economia a functionat am irosit excedentul de resurse si nu am pus deoparte iar acum ne vaitam ca statul ne pune impozite prea mari sau ca se imprumuta”. Alta gogoasa, culeasa din media si inghitita nemestecata. Unu, pentru ca – din cate stiu eu – deficitul de putin peste 5% al anului 2008 in bugetul de stat contine cca 1,5% plati compensatorii pentru cetatenii romani din Cadrilater si Bucovina ucraineana – plati aprobate de Parlament. 3,5% e un deficit mai mult decat acceptabil in UE. Doi, pentru ca tot la finalul lui 2008 deficitul fondului de pensii era sub 0,2% – perfect manageriabil. Trei, pentru ca iti reamintesc faptul ca maestrii guvernanti stiau in ianuarie 2009 ca suntem in criza. Si tot au introdus pensia minima, au angajat, au risipit. Trebuia reales presedintele, nu?
Sursa crizei nu e in 2008. E in 2009. E ca si cum tu te-ai muta intr-o casa care are o gaura in instalatia de apa, dai cu ciocanul sa o maresti si apoi te plangi ca e vina celor de dinaintea ta ca te-ai inundat.
4. „Eu zic ca nu exista o alta solutie” – ai cumva si argumente? Eu nu zic – eu stiu ca sunt si alte solutii. Alegerea ar fi fost mult mai larga daca la inceputul lui 2009 am fi facut ce trebuia; dar chiar si acum putem alege o groaza de alte solutii. Ai in comentariile de mai sus o mica parte dintre cele esentiale. A, ca presedintele zice asta… pai cat de… hmm… naiv (ca sa fiu academic) trebuie sa fiu, sa mai cred ce zice omu’ asta?
Posted on 15 septembrie 2010 la 6:38 am.
@ Doru
Nu voi repeta ceea ce s-a spus in replicile precedente. Voi subscrie doar (cu o unica exceptie). Nu sunt adepta unui stat total privat, dar rolul statului predominante si exclusiv orientat spre asistarea sociala nu este decat, asa cum a fost comentat anterior, un stat socialist (cel putin!). Iar daca scriptic imprumutul FMI pare cel mai avantajos (probabil ca te gandesti prin prisma ratei dobanzii), in mod real existenta unui astfel de imprumut este foarte gaunoasa pentru acest stat. Adica, mai pe inteles, statul care nu produce, ca nu are din ce, dar nu a creat nici mecanisme EFICIENTE de producere a unor fluxuri de venituri la buget (cu exceptia impozitelor si taxelor privite contabiliceste in „cuantum” si nu in logica economica), nu are cum sa restituie un imprumut de nici un fel, nici macar unul cu rata a dobanzii mica. Mai mult, avand in vedere sistemul execrabil economic existent, este loc sa creezi, sa faci valoare adaugata, deci de ce sa nu o faci? E mai simplu sa gandesti si sa muncesti sau sa te duci la banca sa iei un credit? (asta era o intrebare retorica). Eu personal nu vreau ca viitorul meu si al copilului meu sa fie amanetat de acest stat in contul unui imprumut, doar pentru ca suntem condusi intr-un mod … (!!!). Deci, cel mai avantajos ar fi ca cei care au o dipoma de „economist” sa puna mana sa mai citeasca si ei niste carti, ca poate le vin idei… (si subscriu la punctul 4 al Cetateanului Popescu! asteptand de la dumneavoastra, in spritul dezbaterii, niste raspunsuri fundamentate).
Fata de ceea ce spui tu aici (si aceasta este si exceptia, inclusiv pentru comentariul @ Cetateanului Popescu), este adevarat ceea ce spui. Daca vorbim in valori absolute (nu are rost sa luam % din PIB, pentru ca rezultatele pot fi usor distorsionate!) observam intr-adevar ca in 2007 avem -9.448,4 mil.lei deficit, care creste apoi intr-un ritm fantastic sau fantasmagoric: 2008/ -24.654,9 mil.lei, 2009/ -34.400,6 mil.lei pentru ca la semestru in 2010 sa depaseasca jumatatea performantelor (sic!) din anul precedent. Da, gestionarea in 2008 a fost defectuasa. Iar 2009 si ulterior s-a adancit, bugetul devenind in anumite componente adevarate gauri negre. Daca din cifre anuale este clar cu referire la anul 2008 si putem sa ne fie comod si sa aplecam urechea la ziaristii si analistii „dupa ureche” ce apar peste tot, uita-te pe situatia lunara defalcata a bugetului consolidat. Sa luam un exemplu. In primul rand, tinem minte ca primul guvern Boc a luat fiinta in decembrie 2008, odata cu finalizarea alegerilor. Si avem urmatoarea situatie in cazul bugetului unitatilor administrativ teritoriale (adica acolo unde se colecteaza pentru campanie si se fac unele plati dupa campanie): sept.2008/ -434,3 mil.lei, oct.2008/ -647,0 mil.lei, nov.2008/ -1426,8 mil.lei si dec.2008/ -3697,9 mil.lei. Wow… Sa mai continui?
Idem si la fel pe bugetul central de stat (inclusiv ministere) unde in decembrie 2008 aproape ca se dubleaza valoarea deficitului fata de luna precedenta!
Cred ca inainte de orice, ar trebui ca acest popor sa se vindece de boala asta, de a arata cu degetul mereu catre altii, de a gasi scuze si contraziceri doar de dragul discutiei si de a accepta ceea ce pare a fi o realitate si de a invata sa ne uitaam si mai departe de zuia de maine. Pentru ca poimaine va veni scadenta unui imprumut. Si a politicilor publice. Si a multora dintre actiunile noastre de azi. Si atunci „rata datoriei” doare…
Si ca o completare, nu vreau sa fiu obligata sa emigrez din tara mea… Si eu voi fi aici si dupa ce puterea se va schimba, si m-am saturat sa tot platesc oalele sparte de altii… s-a terminat aracetul!
Posted on 15 septembrie 2010 la 8:46 am.
Statul este un rău necesar. El a apărut pentru că fără cooperare ne este mai rău decât cu cooperarea pe care a impus-o el. Simplu ca bună-ziua.
Să nu credeţi că cei care nu se ridică împotriva statului sunt cu toţii contra lui. Din moment ce nu zic nimic înseamnă că o bună parte sunt de acord cu această cooperare sau, cel puţin, nu îi deranjează. Doar pe unii îi deranjează impozitele şi le văd ca pe o confiscare. Ele sunt o obligaţie pe care din păcate tot mai puţini din România şi-o asumă.
Chiar dacă s-au tăiat pensii şi salarii există promisiunea guvernanţilor că ele vor reveni la normal când vom ieşi din criză. Deci o intenţie bună există.
Posted on 15 septembrie 2010 la 11:30 am.
@Doru
La ce nivel statul este un rau necesar? Este statul totalitar un rau necesar, este statul social un rau necesar sau statul minimal este un rau necesar?
Despre care tip de stat vorbesti cind spui ca este un rau necesar? De unde* un stat inceteaza sa mai fie un rau necesar si devine un rau inutil?
*) Ma refer la domeniile in care prezenta statului este daunatoare!
Posted on 15 septembrie 2010 la 12:30 pm.
@ Doru
Si oare unele impozite nu sunt o confiscare? Si obligatiile au de obicei ca si contrapartida drepturile, si nu vad in acest stat al nostru unde anume statul isi asuma sa imi respecte mie drepturile, in calitate de platitor de impozite (deseori confiscare de venituri).
Si va rog, ultima fraza … pe bune? Este vorba aici despre o criza sentimentala, criza de personalitate sau ce fel de criza? Si a cui exact? Lasand gluma la o parte, deoarece este un subiect suficient de serios, boala de care sufera aceasta populatie (o criza, in adevaratul sens al cuvantului!) este lipsa de informatie, lipsa de capacitate de a gandi singur intr-o minima cunostiinta de cauza tehnica. Promisiunile pe care le ascultati dumneavoastra… mult succes (sau succesuri!). Intr-un nou cincinal glorios poate ca intentile lor bune vor respecta si o limita a bunului simt, ca notiunile de „economie” sau de „drept” sau macar de „limba romana” le sunt straine acestor „guvernanti” pe care ii ascultati si apreciati dumneavoastra …
Posted on 15 septembrie 2010 la 1:36 pm.
@Doru
Tara te vrea prost, iar in cazul tau si a majoritatii chiar a reusit 🙂 Stia ce stia bolsevicul Brucan in ’89 cand a zis-o pe-aia cu „stupid people”. Cei ca el si urmasii lor ideologici – adica toata clasa politica romaneasca – se folosesc de acest avantaj pentru a fura sistematic de la cetatenii productivi si a da celorlalti paine si circ in schimbul voturilor. In Romania democratia este defapt o coexistare simbiotica dintre idiocratia votantilor si cleptocratia politicienilor. Romania este tara unde s-a intalnit hotul cu prostul in vremuri imemoriale, si au ramas impreuna de-atunci. Marele defect al celor care nu se incadreaza in aceste doua categorii este pasivitatea si lasitatea. In fata pericolului ei aleg aproape intotdeauna flight sau freeze in loc sa aiba boase si sa fight. Aproape niciodata schimbarile radicale nu s-au petrecut prin vointa majoritatii pasive, ci fie prin forta imprejurarilor, fie a unei minoritati capabile sa actioneze decisiv. In primul caz, urmarile pot fi imprevizibile, in timp ce in al doilea, pot fi controlate. Aici au gresit intotdeauna romanii, asteptand sa vina „amercianii” sau „europenii”. Acum ce mai asteptam? Extraterestii eventual 🙂
Posted on 15 septembrie 2010 la 2:14 pm.
„Chiar dacă s-au tăiat pensii şi salarii există promisiunea guvernanţilor că ele vor reveni la normal când vom ieşi din criză. Deci o intenţie bună există.”?! (LOL! Intentie „buna” in a lua de la unii si a impartii la altii lenesi?!)
Am avut aici esenta gandirii oricarui asistat social, care nu stie decat sa ceara impersonal: „sa ne dea!”. Cine sa va dea?! De ce sa va dea?! Ce ati facut ca sa meritati pomana?! Este evident de ce statul este necesar pentru astfel de persoane: in caz contrar chiar ar trebui sa munceasca ceva.
Posted on 15 septembrie 2010 la 4:04 pm.
Cum de ce? Altfel iti da cu ranga in cap, nu te-ai prins?
Pacea sociala..
Posted on 15 septembrie 2010 la 4:48 pm.
@JohnGalt
Cei care zbiara din toti bojocii sa le dea statul desi ei n-au contribuit cu nimic sunt doar niste paraziti si nu merita nici macar o ranga in cap pentru ca nu merita efortul – ei trebuie pur si simplu ignorati. In comentariile la un articol precedent mi-am exprimat clar parerea ca astfel de indivizi ar trebui privati de dreptul la vot, pentru ca una este un vot responsabil, dat in cunostinta de cauza, pentru distribuirea unor fonduri la care ai contribuit direct si cu totul altceva un vot dat pe o sticla de ulei si 2 pungi de zahar, pentru distribuirea muncii altora.
Pe de alta parte ranga s-ar putea dovedi utila in cazul in care „zombi” pornesc la atac dupa disparitia pomenii. Eu as prefera un aruncator de flacari 🙂
Posted on 15 septembrie 2010 la 5:31 pm.
Citesc chestii precum: “Conducatorii statului in loc sa inceapa o restructurare reala, se incapatineaza sa pastreze un aparat birocratic enorm , prin orice mijloace”
sau
“E clar ca politicienii nostri vor sa mentina iluzia sustenabilitatii statului asistential”
Ce-o fi atat de greu de inteleg… asta vrea poporul si nu politicienii. Atata vreme cat 75% din populatia Romaniei depinde de stat asa va fi intotdeauna. Orice partid care indrazneste sa faca o restructurare fie nu va fi avea niciodata majoritatea in parlament fie se la urmatoarele alegeri va disparea de pe scena politica. Sindicatele vor mentinearea status quo-ului in domeniul administratiei publice. Poporul roman vrea socialism. Ce-o fi atat de greu de inteles?….
Posted on 15 septembrie 2010 la 9:35 pm.
Are cineva date concrete privind cheltuielile publice? Din cate stiu eu 90% din bugetul sanatatii se duce pe salarii, etc. La fel si la ministerul educatiei. Din cate stiu eu 80% din bugetul Romaniei se duce pe: salarii, prime de refacere la revenirea din concediul de odihna platit la randul lui, prime de vacanta, spor de radiatii cosmice, spor de zambet, prima de miel, pensii si asistenta sociala. Imi inchipui ca mai sun si cheltuieli curente ie telefoanele, benzina, chiriile, etc. Nu stiu cat mai ramane la domeniul achizitiilor publice altele decat cheltuieli curente. Dar ar fi misto sa stim si noi ca sa stim despre ce vorbim concret.Chestii d’alea „nu sunt bani pt ca e evaziune” sunt populiste. Criza in Romania nu a facut decat sa releveze amploarea tumorii canceroase ale socialismului in Romania. E o crize de sistem. Sa zici ca jaful din achizitiile publice sau evaziunea sunt cauzele sunt chestii socialiste si populiste. Da, trebuie facut ceva cu astea dar nu asta e cauza si nici rezolvarea.
Posted on 15 septembrie 2010 la 9:44 pm.
@Citizen X
Intrebarile sunt cum de avem cheltuieli asa de mari, de ce sunt asa de multi oameni, de ce costa toate bunurile achizitionate prin licitatii publice mult mai mult decat pe piata, sau de ce exista atatea prime si sporuri nejustificate, care rasplatesc [foarte indulgent supus] mediocritatea, sau de ce avem atatia lideri sindicali bine „lipiti” in politica.
Raspunsul este unul general. Statul asistential, intocmai ca statul comunist este proiectat sa se autodistruga. Atunci cand numarul asistatilor il depaseste pe cel al indivizilor productivi, prabusirea devine accelerata, simptomele fiind fiscalitatea din ce in ce mai apasatoare si datoria publica care explodeaza. Romania a trecut de cel putin 2 ani de punctl unde nici reforma si nici redresarea numai sunt posibile. Singura intrebare asupra prabusirii este cand.
Posted on 15 septembrie 2010 la 11:02 pm.
@ Citizen X
unele date de care intrebati dumneavoastra sunt regasibile printre informatiile obligatorii puse la dispozitia publicului (pe website sau la cerere in baza lg. 544/2001) de: MFP (pentru bugetul consolidat), ministere (fiecare in parte, poate nu toate), alte institutii (casa de pensii, asigurari sanatate etc.), BNR. Toate aceste informatii trebuie sa fie adunate, centralizate si analizate si reiese starea reala a economiei la un nivel apropiat de real (pentru ca pana la situatia reala mai ai un interval de eroare constituit de informatiile care nu sunt publice).
Posted on 16 septembrie 2010 la 8:20 am.
@Doru
In ultimii 17 ani, am sustinut sute de interviuri de angajare, am zeci de colegi de munca, sute de parteneri de afaceri si mii de contracte in derulare cu zeci sau sute de mii de clienti!
Esti real? Daca da, este pentru prima oara dupa multi ani cand am ramas fara cuvinte!
Posted on 16 septembrie 2010 la 4:28 pm.
raspunsul este simplu. statul asistential, socialist, comunistoid a fost facut de poporul roman. avem statul pe care il vrea poporul roman. poporul roman e problema nu statul.
Posted on 16 septembrie 2010 la 5:36 pm.
@Citizen X
Parerea mea este ca statul este de vina, pentru ca prin puterea exagerata pe care o detine, majoritatea a ajuns sa isi impuna vointa asura minoritatii. In contextul existentei statului asistenial, democratia se transforma defapt in dictatura majoritatii si devine astfel cel mai mare dusman al libertatii – acesta este unul dintre defectele fatale ale democratiei.
Posted on 16 septembrie 2010 la 10:58 pm.
@Alex
„democratia se transforma defapt in dictatura majoritatii”
O mica completare: democratia este prin definitie dictatura majoritatii si care, deoarece nu se poate manifesta decat reprezentativ (un alt defect al ei), devine, de facto, dictatura unei minoritati (la limita o singura persoana) asupra majoritatii. In plus singurul criteriul de selectie al democratiei este numarul.
Posted on 17 septembrie 2010 la 12:35 pm.
@Alex. Statul suntem noi, sau mai bine zis Statul este cam ce vrea mjoritatea. Cum adica „Statul este vina”? Sa-mi zica cinva CNP-ul si adresa lu’ Statu’ asta sa il dau un judecata. 🙂
„Democratia este mecanismul care ne garanteaza ca nu vom fi guvernati mai bine decat meritam” zicea un tip mult mai inteligent decat mine. G.B. Shaw
Posted on 17 septembrie 2010 la 6:10 pm.
G.B. Shaw = comunist imputit … no offense 🙂
Cauta „The Soviet Story” sa vezi ce bazaconii putea sa predice
Posted on 17 septembrie 2010 la 8:28 pm.
@Alex. Chiar si un ceas stricat iti arata ora exacta de 2 ori pe zi. Altfel spus imi place Ford antreprenorul dar nu si Ford nazistul.
Dar nu asta era problema. Problema e ca majoritatea poporulu roman, este de stanga, ii place statul etatist, paternalist, populist, etc. Ergo ece Stat. Si asta nu de ieri de azi. Citeste Conu Lonida fata cu reactiunea si vezi ce zice: „sa sa dea! ca d-aia e stat!” citat foarte aproximativ.
Nu sunt ofensat pentru ca sunt libertarian.
Posted on 17 septembrie 2010 la 10:36 pm.
O fi poporul de stanga, dar la un moment dat situatia va deveni nesustentabila – faliment national – si tot sistemul asistential se va prabusi. Cine stie si poate sa se descurce se va descurca, cine nu, va muri de foame.
Posted on 20 septembrie 2010 la 10:34 am.
@Alex
Vox bobuli vox dei 🙂
tu crezi ca boboru’ intelege asta? Nu. Boboru’ crede ca: hotii aia de capitalisti, evreii, masonii, imperialistii, Udrea, etc (poti pune aici tot ce iti trece prin cap numai realitatea economica nu) vor sa distruga boboru’ roman si rrrrromania, care se stie este icoana maicii domnului, si asteapa un fel de Hitler populist care sa ia de la bogati, etc…
Posted on 20 septembrie 2010 la 3:59 pm.
Democratie==idiocratie+kleptocratie
Democratie!=libertate
Uite de-asta poa’ sa vina un Hitler, Sarkozy, Mussolini sau alti fascisti mai mult sau mai putin agresivi la putere. Am spus in repetate randuri ca democratia trebuie sa fie limitata prin limitarea dreptului de vot exclusiv la cei care contribuie intr-adevar. Aia n-ar vrea in niciun caz reguli stupide si nici redistributie.
Comunismul a murit acum 20 de ani, iar acum socialismul incepe sa horcaie tot mai tare – vezi colapsul iminent al statului asistential sub propria greutate (datorii)
Posted on 20 septembrie 2010 la 4:40 pm.
@Alex
statul socialist asistential din pacate nu va da faliment cel putin nu in RO. Poate in Suedia 🙂 Cica in Suedia a venit la putere pt prima data in 50 de ani un partid de dreapta.
Tu zici ca statul asistential e in colaps imiment. Asa cred si eu. majoritatea poporului roman crede ca nu-i asa si anume ca aceste probleme se datoreaza capitalismului. La fel zic si grecii.
Posted on 20 septembrie 2010 la 5:26 pm.
Oricum daca „boborul” va vrea comunism n-are decat sa-si puna pofta in cui. Daca vor veni comunistii la putere si vor incepe sa nationalizeze/colctivizeze din nou dupa tipic stalinist le voi livra „cota” mea direct la sediu, sub forma de NH4NO3+motorina+butelii de O2 incarcate intr-un camion – si aici chiar nu glumesc. Oricum Palatul Victoria sau alte cladiri administrative sunt mult mai subrede decat era sediul FBI din Oklahoma City >:)
Posted on 20 septembrie 2010 la 5:37 pm.
@Alex
io mai bine zic sa incercam cu ceva mult mai pasnic si constructiv de exemplu cu niste ore obligatorii de educatie economica la scoala (de preferat in locul celor de religie) 🙂
Posted on 20 septembrie 2010 la 6:28 pm.
@Citizen X
De asa ceva am avea nevoie astazi!
Posted on 21 septembrie 2010 la 12:34 am.