Avem un buget deficitar. Avem un stat falimentar. Nu avem nici vinovaţi şi nici responsabili de situaţia actuală. Nu avem soluţii la situaţia actuală şi nici viitor luminos în faţa ochilor.
România, una dintre ţările europene cu cele mai puţine reforme structurale (adică prea mult stat), rămâne tributară viziunilor asistenţiale ale politicienilor care au condus-o de-a lungul timpului şi care nu s-au putut desprinde de filozofia socialistă, ce lasă prea puţină responsabilitate individului (şi, evident, bani în buzunar la fel de puţini) şi încarcă cu virtuţi false politicile publice iniţiate şi dezvoltate de la centru (pe banii luaţi cu japca prin impozite şi taxe tot mai sufocante şi tot mai mari). Această filozofie socialistă ne îndobitoceşte zi de zi cu mesaje care arată ticăloşia omului, lăcomia lui, hoţia şi perversitatea sa şi ascunde adevărata faţă a umanităţii care este departe de această viziune sumbră cu care ne înspăimântă zi de zi fanaticii politicilor publice. Ne suceşte minţile cu externalităţile negative ale pieţei libere şi iniţiativei private, trecând în subsidiar pe cele pozitive (dominante în orice context).
Statul asistenţial român (rămas mult în urmă sau mult prea aproape de Republica Socialistă România în punctele sale esenţiale) s-a confruntat cu una din crizele sale profunde, care îl împing încet dar sigur spre faliment şi care arată, încă odată, cât de vulnerabilă este această construcţie amorfă ridicată pe banii tuturor şi împotriva voinţei multora dintre noi (ea evoluează natural către tot mai mulţi asistaţi şi administratori ai sistemului şi tot mai puţini contribuabili ce plătesc pentru funcţionarea sa). Acest stat (a se citi gaşca de indivizi erijaţi în „salvatori naţionali” şi aleşi prin vot „legitim” contra găleţi, geci, brichete şi ţuică) a amânat la nesfârşit reformarea sa, menţinând şi rafinând sistemul de spoliere prin minciună şi promisiuni deşarte care nu au adus mai multă bunăstare ci, dimpotrivă, taxe şi impozite mai mari, deficite mai mari, grad de îndatorare mai mare.
Acest sac fără fund numit stat nu mai ştie cum să jongleze cu resursele sale. Nu mai ştie cum să le împartă „mai bine”. „Mai bine”, în primul rând, pentru cei care împart aceste resurse, care lucrează pentru stat şi care dijmuiesc cea mai mare parte din resurse. Mai puţin bine pentru cei care ar trebui să beneficieze de aceste resure (elevii, studenţii, pensionarii, bolnavii, săracii, handicapaţii, veteranii de război) şi mai puţin bine pentru cei de la care sunt furate aceste resurse prin instituţia numită „taxe şi impozite”. Acest stat nu mai ştie cum să îşi stabilească şi cum să îşi construiască bugetul. Nu mai înţelege de ce pensionarii de pe vechiul sistem ar trebui să fie o prioritate absolută pentru el şi de ce bugetul ar trebui să înceapă cu această categorie de cheltuieli fixe dar importante ca pondere. Le doreşte moartea, le grăbeşte moartea şi îi obligă să lucreze cât mai mult pentru a beneficia cât mai puţin de rezultatul muncii lor, deşi ceea ce primesc ca pensie este cu mult sub ceea ce au cotizat iniţial în anii de activitate. În loc să aibă grijă de cotizaţiile lor, statul ridică acum din umeri şi îi consideră, pe nedrept, vinovaţii morali ai falimentului către care se îndreaptă.
Moştenind un sistem socialist de pensii, statul a întârziat să aplice măsuri dure de transfer al responsabilităţii bătrâneţii către individ şi către familia sa. A continuat să creadă că, lărgind baza de impozitare şi crescând contribuţiile sociale (ca procent), va ajunge la un echilibru între intrările şi ieşirile de resurse. Statul a continuat să îi considere pe parlamentari, poliţişti, militari şi securiştii din serviciile secrete categorii sociale care nu trebuie să cotizeze la sistemul public (deci alţii trebuie să plătească pentru ei) dar care trebuie să aibă cele mai mari pensii din sistem. A adăugat noi şi noi facilităţi pentru beneficiarii sistemului public de pensii fără a avea resursele necesare şi împovărând nedrept populaţia activă.
Deşi ne minte că ne garantează o pensie „decentă” din ceea ce cotizăm şi ne păcăleşte că ne dă înapoi cel puţin ceea ce cotizăm actualizat, statul continuă să ne oblige să plătim bani ce se duc nu către investiţii sau plasamente profitabile ci către pensionarii actuali. Ne taie libertatea de a ne lua propria existenţă şi propriul viitor în mâini şi de a putea decide doar noi cum să ne plasăm veniturile actuale pentru ca la pensie să putem beneficia nu doar de rodul economiilor pe care le-am făcut în timp dar şi de un profit justificat în acest caz.
Menţinerea sistemului public de pensii în forma sa actuală (cu obligativitatea contribuţiei din salariu dar şi cu facilităţile pentru tot felul de categorii speciale de pensionari) va adăuga noi şi noi deficite care vor necesita credite suplimentare, pentru care se vor plăti dobânzi tot mai mari. Ele nu vor putea fi acoperite decât printr-o scădere a calităţii altor servicii publice, văduvite de resursele aferente (sănătate, educaţie) dar şi printr-o impozitare mai mare a celor care susţin financiar sistemul. Această politică va perpetua sărăcirea continuă a tuturor (atât a asistaţilor dar şi a celor care îi susţin pe ei din veniturile lor, cel mai bine continuând însă să o ducă administratorii sistemului, adică reprezentanţii statului) şi ne va îngropa încet şi sigur într-o mizerie din care cu greu vom mai putea ieşi.
Singura soluţie viabilă rămâne sistemul privat de pensii şi asumarea individuală a destinului personal şi a responsabilităţii totale pentru deciziile şi acţiunile pe care le întreprindem (care vizează, inclusiv, un orizont de timp mai îndepărtat, care este viaţa de pensionar). Statul trebuie să ne lase liberi să ieşim la pensie atunci când vrem şi când considerăm că am acumulat suficient pentru a putea duce o viaţă decentă. Statul trebuie să pună presiune mai mare pe fiecare familie să aibă grijă de membrii săi chiar şi atunci când ajung la o anumită vârstă care nu le mai permite prea multă acţiune. Statul trebuie să încurajeze printr-o fiscalitate redusă iniţiativele private în construcţia de azile private de bătrâni, cluburi private pentru pensionari, bazele de tratament, spitalele şi cantinele private destinate acestor categorii sociale. Statul trebuie să insufle mai multă încredere în piaţa liberă şi în iniţiativa privată de a prelua o bună parte din povara asistenţei sociale pentru pensionari. Să lase piaţa de capital să preia economisirile noastre, să le multiplice şi să ne asigure că suma pe care o vom primi din conturile noastre este cel puţin identică (în termeni actualizaţi) cu ceea ce am depus acolo. Să nu ne mai considere proşti şi incapabili în a vedea singuri de viitorul nostru şi de averea noastră. Iar pentru cei pensionaţi până acum pe vechiul sistem să îşi asume întreaga responsabilitate şi să nu îi mai trimită la moarte cu un cinism asemănător dictatorilor socialişti.
Să nu ne mai lăsăm păcăliţi de reprezentanţii statului care este clar de ce apără cu atâta înverşunare un sistem asistenţial din care ei ies întotdeauna în avantaj pe spinarea asistaţilor şi contribuabililor. Să sancţionăm din răsputeri orice încercare a socialiştilor de a apela la solidaritate noastră socială, egalitate de şanse şi alte sloganuri populiste prin care să justifice această hoţie ce ne goleşte buzunarele în modul cel mai pervers posibil.
No Comments on “Pensionari va ordon treceti Stixul !”
You can track this conversation through its atom feed.
Nu stiu daca ati citit vreodata Codul Muncii de’a fir a par. Eu da, si e infiorator. KPMG, cred, a zis odata ca in Romania e mai usor sa divortezi decat sa concediezi pe cineva.
In sfarsit cineva recunoaste clar, negru pe alb, fara nici o indoiala ce fel de Cod al Muncii avem.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7799785-deputat-psd-ministerul-muncii-lucreaza-desfiintarea-contractelor-durata-nedeterminata-ministerul-muncii-nu-exista-nici-macar-vreo-umbra-intentie-acest-sens.htm
„Se forteaza un Cod al muncii de dreapta, pana acum era un Cod al muncii de stanga. Codul muncii trebuie sa fie de stanga. Sa vii sa impui niste teme de dreapta in Codul muncii, sa transformi toate contractele pe durata nedeterminata, pe durata determinata, e grav”, a spus Ioan Cindrea, fost secretar de stat in Ministerul Muncii, in timpul guvernarii Nastase.
Ministerul Muncii se apara: Nu exista nici macar vreo umbra de intentie in acest sens. Asa ceva in Romania e de-a dreptul o blasfemie. Iti dai seama cum ar fi infiera sindicatele cu manie proletara pe capitalistii salbatici care sug sangele clasei muncitoare?
De ce avem in RO un Cod al Muncii mai socialist decat pe vremea RSR-ului? Poporul a zis ” vrem un Cod al Muncii de dreapta!” dar Statu’, nu a vrut?
Si acum intrebarea: cine vrea un Cod al Muncii de stanga in Romania? Concret daca se poate.
Posted on 17 septembrie 2010 la 7:16 pm.
Bolile sistemului le cunoastem cu totii (cred) .
Lasind la o parte solutia eliminarii fizice a peste 5 milioane de pensionari actuali , cum vedeti dumneavostra trecerea de la un sistem de pensi de stat( cu un mare deficit financiar anual) , la un sistem privat de pensi ?
Aveti o solutie valabila din punct de vedere financiar contabil? In citi ani am face aceasta trecere? Sau impartasiti idea domnului conferentiar Bogdan Glavan ca fiecare adult sa intretina proprii parinti ? Fara sa explice cum o persoana cu 200 euro salar ar reusi sa faca aceasta minune .
Posted on 17 septembrie 2010 la 7:16 pm.
@Stefan A. – exista mai multe probleme severe, in afara de transferul de la un sistem vechi si nesustenabil catre un sistem nou (si nesustenabil).
In primul rand orice sistem de pensii am aborda, imbatranirea populatiei ne face probleme mari. Cu alte cuvinte o serie de „generatii lipsa” ar trebui sa plateasca pensiile unor generatii de baby boomers (PAYG) sau sa existe o crestere economica sustenabila pentru a sustine plata pensiilor din sistemul privat, in conditiile in care batranii nu sunt cei mai mari consumatori…
Apoi, in conditiile in care pensiile ar fi doar private, matematicile actuariale care guverneaza domeniul ar afea imense probleme. Motivul e acela ca acum 100 de ani speranta medie de viata pe care s-ar fi bazat in calculul pensiei era cu vreo 20 de ani mai mica decat acum… Sa mai spun ca acum americanii propun sa numim persoanele de sub 85 de ani „midleaged” deoarece omul median de aceasta varsta nu are nici o problema medicala?… Sa mai spunem si ca speranta de viata va creste probabil in continuare?
O alta problema e cea imperfectiunilor informationale si a barierelor de miscare pe piata… cum ar fi sa depui lunar un procent din salariu la fondul care iti garanteaza ca „poti dormi linistit”, si sa te trezesti la 70 de ani, dupa o viata de cotizat, ca banii tai nu mai exista?…
Libertarian s-ar spune ca nu ai luat decizia corecta dpdv economic dar… oare poti lua o decizie economica referitoare la un interval atat de indepartat de timp?
Posted on 17 septembrie 2010 la 7:45 pm.
Un articol interesant: The Risk Pool.
Confuzia care NU trebuie facuta e urmatoarea: AMBELE sisteme de pensii (cat si celelalte asigurari – de viata, sanatate, impotriva furtului samd) sunt de fapt AGRESIUNI ale statului impotriva pietei libere. Impozite pe prostie, si mai exact FURT.
Daca pornim de la principii sanatoase se poate ajunge la o concluzie, altfel nu.
Cristian are dreptate cu raspunderea individuala, de acolo pleaca tot.
Posted on 17 septembrie 2010 la 10:41 pm.
@ Ştefan
Trecerea la sistemul nu numai că este o urgenţă ci trebuie să devină o prioritate pentru guvernele care vor veni de acum înainte vreme de vreo 20 de ani. Trecerea nu trebuie să se facă gradual ci dintr-o dată pentru toţi cei care intră în sistem începând cu un anumit an. Şi integral nu cu jumătăţi sau sferturi de măsură. Să nu mai existe cotizaţii la sistemul public ce se duc la plata pensiilor existente (pentru acestea statul trebuie să se împrumute, să privatizeze companii de stat, să concesioneze facilităţi care să asigure veniturile necesare până când ultimul pensionar pe vechiul sistem părăseşte sistemul… adică trece Stixul). Statul nu trebuie să ne oblige să ne asigurăm sau să participăm la un fond privat de pensii. Trebuie să fie voluntar şi liberă decizia noastră (poate unii vor să pună toţi banii într-o garsonieră sau două pe care la pensie să le închirieze).
Exemplu: la un salariu net de 1000 lei contribuţia la fondul de pensii e cam 30% adică vreo 300 lei pe lună, echivalentul a cca. 100 dolari. Vreme de 45 ani x 12 luni aceasta înseamnă 54000 dolari adică o garsonieră în Bucureşti. Ea poate aduce o chirie de 300 dolari pe lună care este mult mai mare ca pensia pe care o dă statul dintr-un salariu de 1000 de lei acum şi oricând. Dar atenţie, cei 54000 dolari sunt fără un profit ce ar putea fi obţinut dacă în perioada respectivă s-ar fi investit banii. Rămân la final chiar bani de 2 garsoniere.
Statul trebuie să îşi ia mâna de pe veniturile noastre, să ne facă responsabili pe veniturile noastre şi pe destinul nostru. Nu să ne înveţe el cum să plasăm banii respectivi. Poate interveni la nivelul fondurilor de pensii sau la nivelul asiguratorilor de viaţă să îi oblige să ne asigure cel puţin banii cotizaţi plus rata inflaţiei. Dar acest lucru se poate negocia şi prin contractul cu asiguratorul sau cu administratorul fondului privat de pensii.
Pilonul 2 e o porcărie şi e tot o taxă. Pentru mine soluţia rămâne doar 100% pilonul 3 fără obligativitate pentru contribuabil.
Posted on 18 septembrie 2010 la 9:04 am.
Prin eliminarea sistemului public de pensii nu mai eşti obligat să munceşti până mori. Poţi lucra 20 de ani foarte mult, strângi banii de 3 garsoniere şi apoi ieşi la pensie şi trăieşti exclusiv din chirii.
Posted on 18 septembrie 2010 la 9:06 am.
Si ce facem cu oamenii care nu au cunostinte despre cum sa isi investeasca banii. Sau cu oamenii care pun mai presus viitorul apropiat si beau banii de pensie sau ii cheltuiesc inconstient?
Statul trebuie sa existe si sa se implice ca sa ne „oblige” cumva sa ne gandim si la pensie pentru a nu deveni ulterior o povara a societatii.
Cred ca e mai ieftin sistemul actual decat un sistem privat care ar genera mai multe pagube in viitor (mai multi oameni pe strazi ce trebuie ingrijiti apoi de ceilalti membri ai societatii).
Posted on 18 septembrie 2010 la 11:19 am.
îi învățăm.
și dacă nu pricep e problema lor.
Posted on 18 septembrie 2010 la 2:05 pm.
@ Cristian
Mishto titlul – ca de obicei, stilul tau dulce-amarui m-a impresionat.
@ Doru
Responsabilitatea individuala – despre care vorbeste Cristian… Oamenii interesati de viitorul lor se duc si citesc. Vorbesc cu diversi alti oameni, cu consultanti financiari, cu companii de asigurari si pensii private. Nici eu nu stiam foarte multe lucruri despre ce presupune o pensie privata pana nu m-am dus sa intreb. Nu stiu care va fi rezultatul contractului respectiv nici pana in acest moment – stiu ca mi s-a spus ca, la contributia pe care o dau lunar, in 20 de ani voi avea suma X si ca am doua optiuni: sa imi iau banii toti si sa ii pun la banca sau sa ii investesc cum am eu chef sau sa continuu sa platesc pana la momentul in care chiar vreau sa ies la pensie.
Cand spui ca „nu stii” sau ca „nu poti”, corect este sa spui ca „nu vrei”. Vrei sa lasi responsabilitatea asupra 30% din veniturile tale Statului? Go ahead, be my guest! Si hai sa mai vorbim si cand vei iesi la pensie, sa imi zici: „Dupa enshpe ani, uite ce mi-o trage statul!”
Melania
Posted on 18 septembrie 2010 la 2:15 pm.
@ Citizen X
Eu una nu cred nici 20% din ce zice KPMG, for your information. Daca lucrezi acolo, nashpa pentru sufletul tau.
Te cred cand spui ca legislatia romaneasca a muncii e infioratoare – si eu am avut niste intalniri de gradul III cu Codul Muncii si am descoperit ca totul poate fi interpretat…
Eu am lucrat la un moment dat la CNFPA… Consiliul asta e format din 15 oameni – 5 de la sindicate, 5 de la ministere, 5 de la patronate. Sincera sa fiu, mie mi-a placut de sindicalisti – o parte dintre ei erau minunati si chiar nu umblau sa isi faca averi si mai stiu eu ce. Cei de la patronate m-au impresionat in mod neplacut – erau si sunt si acum, convinsi ca formarea profesionala a angajatilor este un cost inutil. Sa stii ca am ajuns sa fiu de acord cu ei… La ce iti trebuie, Gogule, formare profesionala? Ce? Vrei sa imi iei locul? Sau crezi ca esti mai destept?
Acum, la modul serios… La cat se mai produce, ce s-o mai fi producand in tara asta, chiar NU mai avem nevoie de formare profesionala. La ce ne mai trebuie mecanici buni? Sudori? Electricieni? Instalatori? Cizmari? Chelneri? Bucatari? Frizeri?
Mofturi!
Ai dreptate – ne-ar trebui un cod al muncii care sa ii sprijine pe angajatori in demersul lor de a pastra forta de munca suficient de indoctrinata in ideea sigurantei si securitatii locului de munca (nu la locul de munca), facand usoara eliminarea celor care nu pot sau nu vor sa renunte la creativitate si dorinta de progres. Astia cand cresc mari se fac consultanti si iti dau o gramada de dureri de cap.
Melania
Posted on 18 septembrie 2010 la 2:24 pm.
@Melania, ai grija, uiti in mod convenabil faptul ca „patronii” sefi de patronate sunt un fel de directori de fabrica socialisti, incompetenti si incapabili sa reziste pe o piata libera; de aceea sunt acolo, ca sa aiba ce sa faca si ei si sa poata sa castige din afaceri cu statul.
Un caz emblematic este cazul sefei patronatului societatilor din constructii (nu mai stiu cum o cheama si nu mai stiu daca e si acum in acea pozitie), care… nu stia sa lucreze decat cu statul. Prin 2007-2008 a zis ca poate sa taie cordonul ombilical si s-a apucat sa faca „investitii imobiliare” dupa cum a taiat-o capul, neglijand participarile la licitatii servite. Si prin 2009 isi smulgea parul ca aproape daduse faliment. De ce? Habar nu avea cum e pe piata libera. A recunoscut-o chiar ea.
Sa nu-mi amintesc si de cazul lui Nicolescu care se da „de la IMM-uri” dar… tot cu statul e in pat.
Deci, te rog sa gasesti modele mai bune decat sefii de patronate care mucezesc pe la CNFPA si pe oriunde e rost de ciolan de la stat.
Posted on 18 septembrie 2010 la 7:03 pm.
Am facut o un calcul relativ simplu: ce s-ar intampla daca in loc sa platesti contributia de pensie in sistemul de stat a-i depune-o la banca:
Pentru simplificarea calculului prin eliminarea inflatiei am considerat toate valorile ajustate ca putere de cumparare:
Scenariul 1:
1.Venitul angajatului creste liniar, timp de 40 ani (480 luni) de ani de la 1,000 la 2,000 de unitati;
2.El depune lunar in cont o suma echivalenta cu 30% din venitul sau;
3.Dobanda reala (ajustata cu inflatia) pentru acest depozit este 1.2%/an (~0.1%/luna).
Folosind aceste date de pornire, rezulta ca, la sfarsitul perioadei de cotizare, suma acumulata este ~270,000 unitati (~135 venituri lunare).
4.Pensionarul incaseaza lunar o suma echivalenta cu 70% din ultimul venit, adica 1,400 unitati, pana la epuizarea fondului. Astfel, pensionarul dispune chiar de acelasi venit ca cel disponibil din ultimul salariu.
Dupa un calcul simplu, rezulta ca suma se va epuiza dupa 216 luni (18 ani), in conditiile in care pensia ramane 1,400 unitati.
De exemplu, un salariat care cotizeaza pentru pensie de la 23 pana la 63 de ani, va beneficia de aceasta pana la varsta de 81 de ani.
Scenariul 2:
1. Venitul angajatului creste liniar, pentru primii 15 ani, de la 1,000 la 1,500 de unitati, apoi pentru urmatorii 30 de ani, de la 1,500 la 2,000 de unitati. Perioada totala de cotizatie este de aceasta data 45 ani (540 luni).
Conditiile (2) si (3) raman neschimbate;
La sfrasitul perioadei de cotizatie, suma acumulata este de aceasta data ~330,000 (~165 venituri lunare).
4. Daca pensia este tot 1,400 unitati, suma acumulata va ajunge pentru 264 luni (22 ani)
De exemplu, un salariat care cotizeaza de la 22 pana la 67 de ani va primi pensie pana la 89 de ani.
Analizand aceste doua exemple simple, rezulta ca sistemul pensiilor de stat este extrem de ineficient, chiar comparativ cu un depozit bancar cu o dobanda mica.
Banii din cont nu ar ramane pur si simplu acolo, ci ar fi imprumutati mai departe pe termen lung – proiecte de infrastructura, credite ipotecare – in perioada de acumlare si in imprumuturi pe termen mediu in cea de retragere – investitii industriale si imprumuturi pentru studiu. Bineinteles, investitiile nu pot fi decat private.
Ajustata cu inflatia, dobanda pentru prima perioada ar fi sa zicem ~4-5%, iar pe a doua 6-7%, deci profitul bancii ar fi mai mult decat suficient, chiar daca nu ar plasa decat 70-80% din bani. La o inflatie de 2% asta ar insemna imprumuturi ipotecare cu 6-7%+comisioane pe an si alte imprumuturi cu 8-9%+comisioane pe an.
Posted on 20 septembrie 2010 la 10:20 am.
@melania. Daca, cum spui, nu se produce mai nimic in tara asta, cum Dzeu exporturile bat luna de luna recordurile??? ca doar nu exportam servicii decat in proportii microscopice!!! eu vorbesc de cifre oficiale nu de opinii/emotii. PS. Avem curajul, noi bloggeri, noi oameni politici, noi oameni „normali” sa le spunem bunicilor/parintilor nostri ca NU AVEM SOLUTIE la sistemul de pensii pe durata vietii lor????? ca deficitul creste an de an (fapt, indiferent pe cine injuram pt. asta) si ca nu exista redresare rapida??? Daca nu avem acest curaj, sa nu mai ocupam forumul cu discutii sterile despre sexul ingerilor.
Posted on 20 septembrie 2010 la 10:33 am.
@ meticulos
Da, eu am avut curajul asta. I-am spus-o mamei mele, care e asistenta medicala si lucreaza la spital de stat si i-am spus-o si tatalui meu, care a servit patria pe toate coclaurile timp de mai bine de 35 de ani.
Dar nu sunt sigura ca ei merita sa li se spuna chestia asta.
Solutii exista – azi am intalnit un nene care inca mai muncea… Stii cati ani avea? 86!!!
La mamaia mea, la tara, e o tanti care strange PET-uri de 2 l de pe unde poate, sa puna laptele de la vaca in ele si sa il vanda. Alta sursa de venit nu are.
Iar mamaia mea a trait ani de zile cu o pensie de agricultor de toata ciocolata si mai avea si economii.
Asa ca nu imi spune mie de ce avem sau nu curaj sa spunem! Cred ca a trecut de mult momentul vorbelor.
Toti cretinii aia care ne conduc vorbesc de fonduri structurale. Te informez ca exista o masura numita 5.1. – Masuri active de ocupare, in cadrul POS DRU… Daca iei la bani marunti proiectele care probabil au fost depuse pe granturi, costurile cu resurse umane sunt de 60-80% din valoarea proiectului. Halal masuri de ocupare… si active…
Solutii exista – Grecia, tara de asistati, traieste din Fondul social european.
Melania
PS: Eu nu ma refer la industria auto (ca eu, sincer, numai de aia am auzit ca exporta) sau la siderurgie… Si in mod clar nu ma refer la firmele multinationale care scurg, anual, profituri catre companiile mama din tari UE…
Posted on 20 septembrie 2010 la 10:55 am.
@ MiniMe
Din ce spui tu, CNFPA e un consiliu in care cei 15 se intalnesc sa joace bambilici. Nu e chiar asa. Nu e nici cum ar trebui sa fie.
Cat despre ARACO – probabil la ei te gandeai – nu ii cunosc atat de bine incat sa pot emite judecati privind eficienta managementului.
Cat despre Nicolescu – cred ca suntem pe un blog public, dar calomnia e calomnie oriunde. Let sleeping dogs lie…
Prefer oricand onestitatea celor din public ipocriziei celor din privat.
Melania
Posted on 20 septembrie 2010 la 10:59 am.
@Melania
Pai hai sa vedem ce e CNFPA. Sunt 5 de la sindiate, 5 e la guvern si 5 cica de la patronate. Despre aia 5 de la patronate a mai zis cinva sus. I-am auzit vorbind si oamenii aia sunt jalnici. Aia 5 de la sindicate infiereaza cu manie proletata pe vampitii capitalisti care sug sangele proletariatului iar aia 5 de la guvern… pe cine ii sustin ei avand in vedere ca ei sunt alesi, sindicalistii merg la vot si mai baga si vreo 2-3 greve de se opreste toata tara?
Am vazut o chestie la TV acum ceva vreme. Un reporter i-a pus o intrebare de 100 de puncte Ministrului Muncii (PSD sau PNL cred): „Pe cine reprezinta Ministerul Muncii?”. Raspunsul a fost infiorator: „Pe angajatii bugetari”. Cred ca comentariile sunt de prisos.
Posted on 20 septembrie 2010 la 3:49 pm.
@ Citizen X
– legat de comentariul privind CNFPA – Your point is? Ca n-am priceput care era concluzia… In viziunea mea si intr-o lume un pic mai evoluata, gen Olanda, nici nu am avea o discutie despre CNFPA…
– legat de intrebarea de la TV adresata Ministrului Muncii… eu cred ca ar trebui sa comentam, totusi. De ce simte nevoia un ministru sa spuna ca angajatii bugetari sunt singurii care au nevoie de reprezentare? Pentru ca noi, restul, ne descurcam si singuri? 🙂
Eu am dat un exemplu, n-am dat cu parul… Nu inteleg de ce ne cramponam de el…
Cat despre sindicalisti – da, exista si sindicalisti care, scuturati bine, incep sa semene cu niste mogulasi mai mititei… nu mai zic sa incep sa cada tot soiul de lucruri, gen masini scumpe, amante ieftine (sau scumpe, depinde de zi…), nu stiu cate apartamente cu chirie ieftina sau cumparate pe nimic, etc… Yeah, I know…
Mama, fa-ma blonda, cu picioarele de 2 metri, cu juma’ de neuron, ca sa pot sa il suport pe un astfel de papagal, si tupeu fara limite, sa pot sa ies la pensie pana la 35 de ani, sau macar da-mi un AK!
In legatura cu optiunea 1, cred ca e suficient sa spun ca blonda si cu picioare de 2 m nu voi fi niciodata… raman de discutat jumatatea de neuron si tupeul fara limite…
Cat despre pensionari – ca de la ei pornisem, nu stiu cum naiba ne-am deturnat (dar nu-i nimic, se intampla si pe la bloguri mai mari)… de ce sa le ordoni sa treaca Stixul? De ce sa nu gasesti solutii? Bune, proaste, iluzorii – macar sa incerci…
Melania
Posted on 20 septembrie 2010 la 4:17 pm.
Politicieni, va ordon: sugeti pixul 🙂
Posted on 20 septembrie 2010 la 4:26 pm.
@melania.
adica ce vrei tu sa zici e ca ministerul muncii trebuie sa ii reprezinte si pe angajatii din sectorul privat? am uitat sa zic ca reporterul cu pricina a continuat si l-a intrebat „dar pe cei din sectorul pivat?” la care dom’ ministru „aaaa, da. si pe ei, indirect cumva”.
comncret: tu pe cine crezi ca trebuie sa reprezinte Ministerul Muncii? Pe angajatii bugetari, pe cei din economia reala sau ambele categorii?
Posted on 20 septembrie 2010 la 5:33 pm.
Ministerul muncii reprezinta… cauza principala a somajului, saraciei cronice si a multor legi discriminatorii. Categoric, este un rau intutil de care Romania ar trebui sa scape cit mai repede!
Posted on 21 septembrie 2010 la 11:44 am.
@Bogdan
Numele si destinatia reala a ministerelor din Romania sunt desprinse parca din operele lui Orwell si Kafka.
Parerea mea este ca numarul ministerelor ar trebui redus la exact 5: finante, justitie, aparare, interne, externe. Restul sunt oricum redundante, ineficiente si mai ales obstructioniste pentru activitatile respective (ex. Ministerul Turismului sau Ministerul Transporturilor).
Posted on 21 septembrie 2010 la 12:32 pm.
@ citizen x
Mai, daca e sa luam legea de organizare si functionare a MMFES sau MMSSF sau cum ii mai zice acum, pe care o gasesti aici – http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/HOTARARI-DE-GUVERN/HG11-2009.pdf – e clar ca nici ministerul cu pricina nu prea stie pe cine trebuie sa reprezinte.
Pentru ca simt ca te-ai pus intr-o pozitie de profesor universitar iritant, pentru care oricum nici un raspuns nu e bun, te las pe tine sa tragi concluzia… Si sa ne anunti si pe noi cand ai facut asta. 🙂
@ Alex
Mie cel mai mult imi place ala al comunicatiilor si societatii informationale… Nu mai pot dupa el… 🙂
@ Bogdan
UNA dintre cauze…
Posted on 21 septembrie 2010 la 1:03 pm.
@ meticulos
O optiune – http://www.nytimes.com/2010/04/25/us/25care.html
Posted on 21 septembrie 2010 la 1:04 pm.
@melania
ministerul muncii nu trebuie sa reprezinte pe nimeni, trebuie sa fie un arbitru echidistant.
raspunsul e simplu nu iti trebuie nici o facultate ca sa intelegi asta, e comon sense.
pe angajati ii reprezinta sindicatele.
Posted on 21 septembrie 2010 la 4:20 pm.
@ Citizen X
Unde ai vazut tu autoritate publica echidistanta?
M
Posted on 22 septembrie 2010 la 11:56 am.
Articol pe ECOL
José PiñeraPuterea muncitorilor : privatizarea sistemului de pensii în Chile (1995)
Posted on 22 septembrie 2010 la 12:45 pm.
@melania
Nu e vorba despre cum e o autoritate ci despre cum ar trebui sa fie. Cine este aceasta autoritate? Nume: Ministerul? Prenume=Muncii? Are si CNP?
Ministerul Muncii e o cladire. Unei cladiri nu ii poti cere sa fie echidistanta.
Oamenii sunt asa cum sunt si nu autoritatile.
Ministrul Muncii zice ca Ministerul Muncii ii reprezinta pe salariaii bugetari. O imbecilitate socialist/populista.
Deunazi zice un tovaras de la PSD, fost secretar de stat la acelasi minister, referitor la propunerile de modificare a Codului Muncii ca: “Se forteaza un Cod al muncii de dreapta, pana acum era un Cod al muncii de stanga, Codul muncii trebuie sa fie de stanga. Sa vii sa impui niste teme de dreapta in Codul muncii, sa transformi toate contractele pe durata nedeterminata, pe durata determinata, e grav”. In sfarsit cineva recunoaste negru pe alb cum e Codul Muncii in RO. Ca si tov Ministru al Muncii ce zice el e alta ineptie socialista. Codul Muncii nu trebuie sa fie nici de dreapta nici de stanga ci echilibrat si nepartinitor.
Citeam de curand comentariile pe net la aceste propunerile de modificare ale Codului Muncii. Abunda chestii precum patroni imputiti, imbuibati, sarmanii muncitori, capitalisti salbatic, sclavie, proletariatul, etc.
Imi permit sa citez un comentariu relevant pt mentalitatea poporului roman: “N-are nimic, o sa votam toti cu extrema stanga la greu , PSD si o sa le puna aia bete in roate mari de tot la patroni. Ce bine a fost in comunism cand fostilor patroni asupritori le era sparta dantura cu levierul in puscarie si dusi la reeducare, la munca de jos ca sa vada cum este sa muncesti nu doar sa parazitezi.”
Vezi ce echidistant e poporul? 🙂
Posted on 22 septembrie 2010 la 3:45 pm.
@ Citizen X
O iau de la coada la cap:
Stii? Cand ai doua optiuni la fel de proaste, nu stiu daca iti mai pui problema „ce ar fi daca?”…
Cred ca extrema stanga e o solutie la fel de proasta ca pastrarea situatiei curente. Si mai cred ca atata timp cat singura solutie pe care o vad guvernantii ca pe o luminita calauzitoare prin tunel sunt fondurile europene, ne-am cam furat-o…
Oamenii sunt furiosi. Asta nu e neaparat un lucru rau.
re Codul Muncii – mai, draga, ca sa parafrazez un clasic in viata, mie nu mi-a fost de folos decat… niciodata???
re pe cine reprezinta Ministerul Muncii… mi-a placut chestia cu cladirea… Prin 2008, la noi care lucram pe Axa III FEDR – TIC pentru sectoarele privat si public, a circulat urmatoarea anecdota: Un gigel, de la un minister, nu spunem care… trimite la OI o scrisoare cerand sa se modifice declaratia de angajament, parca, cu „subsemantul Ministerul…” in loc de „Subsemnatul, Ion Popescu…”
Melania
Posted on 22 septembrie 2010 la 6:04 pm.
In opinia mea umila, draga Citizen X, „subsemnatul Ministerul” reprezinta pe cine vrea muschiul lui Ion Popescu… Din pacate…
Posted on 22 septembrie 2010 la 6:05 pm.
@melania.
zici ca: „Cred ca extrema stanga e o solutie la fel de proasta ca pastrarea situatiei curente.” Adica cu alte cuvinte ti se pare ca Romania este o tara de dreapta? Nici macar de centru nu este.
Mai draga, nu discutam despre cat ti-a folosit tie Codul Muncii. Vorbeam despre faptul ca Codul Muncii (cacofonie intetionata) este biased, socialist, de stanga si apara proletariatul asuprit de vampirii capitalisti si imbuibatii de patroni. Daca nu ai angajat pe nimeni in viata ta probabil ca ti-a folosit mai mult decat crezi. Fa-ti o firma angajeaza oameni si dupa aia o sa vezi cui si cat foloseste. Si anunta-ne si pe noi. Daca esti chiar curioasa iti pot spune niste intamplari adevarate horror cu ITM-ul si mentalitatile socialist populiste. Ale oamenilor pentru ca nu cladirea ITM e socialista ci oamenii.
Ministerul Muncii reprezinta ce vrea muschiul lui Popescu? Draga mea, intrebare de perspicacitate: Daca muschiul lui Popescu, Ministrul Muncii, zice ca schimba Codul Muncii sa fie exact ca in SUA cam cate zile crezi ca rezista pana sa fie linsat?
Uite raspunsul poporului roman “Ce bine a fost in comunism cand fostilor patroni asupritori le era sparta dantura cu levierul in puscarie si dusi la reeducare, la munca de jos ca sa vada cum este sa muncesti nu doar sa parazitezi”
Posted on 22 septembrie 2010 la 9:54 pm.
@ Citizen X
si ziceti ca Ministerul Muncii, in calitatea sa de autoritate ideala sau ideatica definita de echidistanta ar trebui sa existe intr-o economie de piata normala la cap? Si echidistanta intre ce puncte? Ca pe unul l-ati definit: sindicatele. Dar altele? Ca nu imi este foarte clar. Mi se pare ca in contextul unei economii imbuibate de birocratie uitam insemnatatea paradigmei de utilitate. La ce este util un minister, de exemplu al muncii, atunci cand ai oricum alte structuri care fac treaba? In acest exemplu avem: casa de pensii, ANOFM si o gramada de alte agentii, care de care mai „preocupate”, sindicate, patronate justitie pentru arbitrarea codului muncii. Deci? Un minister care nu face altceva decat sa delege autoritatea catre aceste „agentii” este o structura ineficienta. Sau, ma rog, pe post de secretara care tipareste propuneri legislative (in fapt, asta fiind sarcina parlamentarilor – proiecte legislative!) si fluturasi pentru angajati…
@ Melania
Dumneavoastra cereti de la angajatii ministerelor un minim de cunostiinte de limba romana??? Sa va dau eu un exemplu hazos: „acord triunghiular” – semnat Camera Deputatilor… No comment.
Posted on 22 septembrie 2010 la 10:03 pm.
Uite exemplu de echidistanta la ITM si in Codul Muncii.
Codul Muncii zice ca:
Daca patronul imbuibat concediaza un proletar asuprit trebuie sa ii dea un preaviz de 15 zile lucratoare.
Daca proletarul asuprit isi da demisia trebuie sa isi anunte patronul imbuibat cu 10 zile calendaristice inainte.
Observati diferenta… Practic un proletarul asuprit isi poate lua concediu 10 zile si in prima zi de concediu ma anunta ca si-a dat demisia. Daca vreti sa explic ce poate insemna asta in mijlocul unui proiect important pot sa o fac.
Mai departe sa trecem la amenzi.
Daca patronul imbuibat incalca legea este pasibil de amenda de 5000 RON. Despe cazul in in care proletarul asuprit incalca legea Codul Muncii tace malc si comunistoid.
Concret faptele.
Acum vreo 2 ani un proletar asuprit si-a dat demisia in scris azi prin care ma intiintat ca de maine nu mai vine. I-am explicat cum e cu Codul Muncii si ca incalca legea. Inutil. A doua zi m-am prezentat cu demisia proletarului asuprit la ITM. Patronul imbuibat trebuie sa faca asta in 24 de ore daca nu amenda 5000 RON. Tanti de la birou s-a uitat peste demisie si a inceput sa urle cam ca prin Scanteia prin 1951 si sa ma infiereze cu manie proletara: “patron imbuibat, porcule, nesimtitule. O sa iti dau amenda!” etc.
Cu greu i-am explicat vacii comunistoide ca chestiunea este de fapt invers. Proletarul asuprit a fost un porc nesimtit si a incalcat legea. Repet, cu foarte multa greutate am convins-o sa citeasca clar hartia aia, sa isi puna cei 3 neurori populisti sa gandeasca si sa priceapa ceea a scris negru pe alb proletarul asuprit. In hartia aia scria clar negru pe alb cu subiect si predicat ca proletarul asuprit a incalcat legea. Cu greu pana la urma vaca a inteles.
Discutia a continuat:
Vaca de la ITM: “Nu o pot primi pentru ca nu e conforma cu Codul Muncii”
Eu: “Asta nu e treaba mea, nu eu am incalcat Codul Muncii”
Vaca de la ITM: “Ba da, dumneavoastra trebuie sa ii depuneti demisia in 24 sau luati amenda” (da’ de ce ‘zda ma-sii nu isi depun singuri proletarii asupriti demisiile la ITM?)
Eu: “Ba nu, eu mi-am facut datoria, am adus demisia lui, dv nu vreti sa o primiti. Dv. realizati ca angajatul a incalcat legea.”
Vaca de la ITM: “Luati legatura cu angajatul dv sa o refaca”
Eu: “Una la mana, dv practic vreti sa facem un fel de fals. Realitatea este ca el si-a dat demisia ieri si nu acum 10 zile. A doua la mana, daca angajatul nu vrea sa faca asta eu ce fac?”
Vaca de la ITM: “Nu ma intereseaza” etc..
Eu: “Ce prevede Codul Muncii in cazul asta? Daca faceam eu asa ceva amenda incepe de la 5000 RON. Il amendati pe angajat?”
Ea: “Nu. Dar sunteti liber sa il dati in judecata” (Oooo, ce frumos si echidistant!)
Am iesit afara am scris o demisie, am semnat-o eu, deci am facut un fals. M-am intors cu ea si i-am dat-o vacii. Vaca s-a uitat la ea, dupa care la mine, a inteles evident ca e un fals dupa care a inregistrat-o. Traiasca Codul Muncii socialist/populist si vacile comunistoide de la ITM!
PS: daca aveti comentarii de genul “ai facut tu ceva si s-a suparat angajatul pe tine” raspuns: 1. Nope 2. Chiar sa fi fost asa nu despre asta e vorba.
Posted on 22 septembrie 2010 la 10:59 pm.
Intrebare de gâgă:
Care e utilitatea instituției ITM? La ce naiba (mai) folosește „vechimea în muncă” și „cartea de muncă”?
Vă rog să înțelegeți că nu pun întrebarea în sensul logic al unei societăți organizate pe baze echitabile, ci o pun chiar în sensul ilogic al desfășurării activității în România socialistardă de azi.
E clar că „pe vremuri” cartea de muncă folosea pentru stabilirea cuantumului pensiei. Dar acum, când există raportări la Casa de Pensii, la Casa de Sănatate și la Șonaj? Care mai e scopul instituției ITM? De ce mai este necesar să fie înregistrate undeva contractele de muncă și de ce pe angajat ar trebui să îl intereseze de ITM (bine, știu că pe angajat îl doare în pix de toate aceste institutii si patronul alearga pe gratis pentru el ca să depuna hartii și raportări, dar zic și eu…)? Dacă eu aș fi angajat, grija mea ar trebui să fie aceea ca exploatatorul veros să îmi plătească contribuțiile sociale și atât. Restul la ce folosește?
Adagio: dacă ar fi organizarea aceea echitabilă de care am vorbit, pe patron ar trebui să îl doară în pix de aceste instituții și angajatul proletar ar trebui să meargă să stea la coadă la pensii, șomaj, etc., că doar pentru suflețelul lui ar alerga. Cam așa cum s-a întâmplat deunăzi cu contractele de drepturi. M-am și mirat cum de satul veros a avut această scăpare și chiar scosese o reglementare echitabilă. Dar au corectat repede scăparea, „angajatorul” (ce hilar sună la un contract de drepturi) va alerga în continuare gratuit pentru angajații săi. Care, vezi bine, sunt exploatați.
Posted on 23 septembrie 2010 la 2:17 am.
În sensul aceleiași utopii echitabile, organizarea ar fi cam așa: ziua proletarul prestează 8 ore la veros, încă 4 ore la un alt veros (căci salariile în Romoniea sunt mici, cum altfel să-și ia verosul 2 Bentley-uri pe lună; a, ooops, salariile sunt mici fin’că peste net mai pui 70-90% care merge la stat), iar seara proletarul nostru stă la coadă la Casa de Pensii. Care Casă de Pensii ar avea programul de funcționare: 19:00 – 23:00 și 01:00 – 05:00.
Așa ar fi o existență echitabilă în statul stupid organizat de azi. Ce noroc pe proletariat că statul s-a gândit el bine cum să îi scutească de contactul cu instituțiile sale hâde și i-a obligat numai pe exploatatori să stea pe la cozi. În timpul programului de lucru, vezi bine, ce dacă un angajat nu produce nimic vreo 3 zile pe lună, cât stă la cozi…
Posted on 23 septembrie 2010 la 2:26 am.
@bladhaund
Am vazut o stire amuzanta la tv pe tema asta: „guvernatii ii scapa pe romani de statul la cozi. Angajatorii vor depune declaratiile”. Am aflat deci acesta ocazie ca angajatorii nu sunt romani. Singura mea nedumerire este cum ramane cu ungurii? Sau poate cine stie.. Poate toti ungurii sunt angajatori 🙂
Posted on 23 septembrie 2010 la 2:51 am.
@ Citizen X
Povestea dumneavoastra este foarte hazoasa, din pacate cred ca reala. Este intr-adevar ceea ce se intampla la nielul angajatorului. Si aveti perfecta dreptate in oftica fata de un sistem (nu stiu cum sa ii zic altfel!) prost si imbecil construit. Dar…
Nu neaparat prevederile din codul muncii sunt gresite, ci modul de interpretare si mai ales de aplicare. Si functionarul care, daca il scoti din tipar, nu stie sa faca nimic. daca respectiva individa stia ca trebuie sa ii iasa x zile pe hartie, aia e, si pace!
Pe de alta parte, demisia pusa de angajator este o forma de eficientizare, sa zicem. Intr-o lume normala, angajatorul poate ar fi putut sa raporteze electronic sau la schimbarea inscrisurilor pe cartea de munca (un singur loc) – inchidere contract munca – sa se opereze in toate celelalte locuri (institutii publice!) automat. Asta pentru ca se presupune ca este in sarcina angajatorului sa faca astfel de formalitati. Ca este mai destept, este mai dotat cu resurse, este interesul lui sa il scoata de la plata.Si ca sa ii lase posibilitatea angajatului sa aiba timp sa isi caute in alta parte de lucru. Poate acestea sunt scuze inutile si incoerente, realitatea fiind ca astfel de operatiuni ar trebui realizate prin mecanisme mult mai simple si mai automatizate (sic!) Si atunci poate nu ar fi o sarcina atat de grea pentru angajatori…Si aici revenim la incapacitatea statului de a se organiza eficient. Si de a micsora numarul de intermediari (agentii, ministere, inspectorate, case etc) intr-un lant de evenimente, asa cum este o incetare a unui contract de munca (simplu exemplu).
Dar, repet, asa cum cladirea nu este de vina pentru imbecilismul oamenilor care o populeaza, nici cartea (legea) nu este de vina de imbecilismul oamenilor care o citesc si nici de imbecilismul oamenilor care executa…Depinde de noi sa schimbam mecanismele, macar ca la nivelul mic, de om de ghiseu, sa acceptam sa utilizam creierul si la gandit!!!
Posted on 23 septembrie 2010 la 8:47 am.
Prevederile moduli muncii sunt clare: daca patronul imbuibat il incalca amenda e de la 5000 Ron in sus. Daca proletarul asuprit il incalca patronul inbuibat are dreptul sa il dea in judecata. Clar ca lumina zilei.
Posted on 24 septembrie 2010 la 1:10 am.
Se poate reformula ultimul paragraf din articol ?
Altfel spus: Modelul de societate adoptat de Romania dupa 1989 este falimentar. Statul asistential este o mare pacaleala, care nu poate sa mearga decat atat timp cat statul se poate imprumuta ieftin.
Din pacate, acest model este o combinatie de ceausism din Romania si de socialism importat din Uniunea Europeana (mai tine mine cineva admiratia lui Ion I. Iliescu pentru modelul suedez ?:D). Socialismul din UE a dat faliment (well, inca nu oficial), a treia cale de fapt nu exista („New Labour” ;)), intre timp a izbucnit si criza financiara, asa ca luminita de la capatul tunelului este inca departe.
Posted on 15 octombrie 2010 la 3:56 pm.