Sărbătorile pascale de acest an par a fi trase la indigo cu alte sărbători din ultimii douăzeci de ani. Aceleaşi teme de discuţie, aceleaşi ritualuri şi aceleaşi atitudini. Parcă poporul român a intrat în transă şi nimeni şi nimic nu îl mai poate trezi la realitate. Trăim ca să ne îmbuibăm de sărbători, sărind cu răbdare şi umilinţă din Paşte în Crăciun cu o viteză ameţitoare.

Sărbătorile sunt, pentru cele mai multe autorităţi publice, motiv de a demonstra „milostenia” şi „smerenia” unui bun creştin. Ca să pună mâna pe toate voturile cumpărabile, sunt funcţionari publici (primari, prefecţi) care, mimând grija pentru popor, au început să azvârle realmente în populaţie cu nişte firimituri de alimente pentru a „îndulci Sărbătorile unor categorii sociale defavorizate”. Reacţia românilor faţă de tot ceea ce este (aparent) gratuit este una promptă: buluceală, înjurături, luptă corp la corp pentru a supravieţui şi pentru a ajunge în faţă şi a prinde cât mai mult din ciolanul oferit „gratuit”. Funcţionarii publici (socialişti veritabili) care pun la cale astfel de spectacole pline de amărăciune se dovedesc a fi cinici şi inumani. Împinşi de foame şi sărăcie oamenii îşi pierd discernământul, mândria şi dramul de umanitate şi intră în lupta directă pentru supravieţuire, înţelegând greşit de ce se află în această situaţie şi mulţumind, de cele mai multe ori cu un vot, stăpânului de sclavi care are puterea deplină de a-i ţine în viaţă.

Ce demonstrează astfel de spectacole? Trei lucruri absolut clare: 1). Sărăcia ajunsă la limită în România (în nici un caz din cauza unui prea dezvoltat capitalism sau unei pieţe prea libere), fenomenul cuprinzând pături tot mai largi de români incapabili să fugă în altă parte sau care se încăpăţânează să reziste cu orice preţ urgiei statului asistenţial, mincinos şi rapace; 2). Impozitarea dusă la limita suportabilităţii populaţiei (80% din ce câştigăm plătim statului pentru servicii sociale inexistente sau de proastă calitate) face imposibil ajutorul dinspre cei în putere către cei bătrâni (copii nu mai pot efectiv să îşi ajute părinţii care natural ajung să îndure umilinţe greu de imaginat pentru o coajă de pâine); 3). Falimentul unui stat asistenţial care se încăpăţânează să ne jecmănească de toate resursele având pretenţia că ne vrea binele şi că se gândeşte permanent la prosperitatea şi bunăstarea noastră minţindu-ne în faţă că ar avea resursele să ne ajute pe toţi (sau pe cea mai mare parte din noi).

Socialiştii moderni au înţeles că pot să supravieţuiască dacă îşi rafinează metodele de asuprire a populaţiei. Ei au devenit mai puţin interesaţi să închidă oamenii pe motive de ideologie sau apartenenţă politică, religioasă, de clasă. Ne-au închis încetul cu încetul într-un altfel de lagăr: acela al impozitelor, taxelor, regulilor de piaţă, inflaţiei, controlului instituţional în care toţi trăim într-o libertate iluzorie şi ne bucurăm de gratuitatea mesei plătită din greu cu sudoarea noastră şi de faptul că putem să spunem liber ce ne trece prin cap cu privire la viaţă în general, la conducătorii de lagăr şi la vecinii noştri de dormitor. În ciuda problemelor de sărăcie, mizerie, incultură  cu care ne confruntămperspectiva eliminării barierelor care ne împresoară şi ideea de a scăpa de lagăr sperie un popor ţinut voit mult prea mult în beznă de nişte stăpâni de sclavi mult mai mai ticăloşi decât cei pe care îi „crează” piaţa liberă. Fiind un lucru greu de înţeles pentru români, libertatea este un lucru şi mai greu de apărat. Până atunci însă ne încăpăţânăm să apărăm tot felul de lucruri „gratuite”: învăţământ, sănătate, justiţie, poliţie, asistenţă socială, parcuri, fântâni arteziene, stadioane, săli de sport. Lucruri „gratuite” care însă ne sufocă libertatea şi ne sărăcesc pe zi ce trece.


No Comments on “Isteria „gratuitatilor” in socialismul autohton”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. frunza says:

    Cred ca pana acum 5-6 ani doar 1% din populatie stia care e diferenta dintre salariu brut si salariu net. La fel si cu preturile (cu si fara TVA). Foarte incet lumea incepe sa invete ca nu statul „produce” si ofera gratuitati ci doar colecteaza si redistribuie.
    Ma gandeam ce s-ar intampla daca acest lucru ar fi invatat din clasa a 5-a? Daca copii ar avea notiuni de baza despre taxe, impozite, redistribuire? Ca 70-80% din ce castigam este confiscat si redistribuit? Atunci sa vezi greva fiscala:).

  2. Mda... says:

    >Împinşi de foame şi sărăcie oamenii îşi pierd discernământul, mândria şi dramul de umanitate şi intră în lupta directă pentru supravieţuire, înţelegând greşit de ce se află în această situaţie şi mulţumind, de cele mai multe ori cu un vot, stăpânului de sclavi care are puterea deplină de a-i ţine în viaţă.

    Acest pasaj reflecta fidel realitatea de la negocierile de angajare pe pozitii entry…

  3. Anti-Mazare says:

    Primarul Mazare din Constanta e un mare smecher ca si alti politicieni din Romania. A inteles cat de bine ii prinde populismul si iubirea poporului.

    Pensionarii il voteaza si apoi el le imparte ajutoare, dupa ce da de la sine putere autorizatii de constructie unora si altora pe plajele Constantei. Cu o mana imparte ajutoare (putine) si cu alta indeasa in buzunar castigurile din functia de primar fara a uita apoi sa cotizeze la PSD. A ajuns milionar dintr-o functie publica. Fara ca cineva sa il dovedeasca. Un mare ticalos socialist… ca multi primari de la toate partidele.

    Halal Romanie!

  4. Andreea says:

    Totusi fara acele ajutoare acei batrani ar muri de foame sau le-ar fi mai greu. Pana la urma sunt bune si ele. E pacat ca judecati asa de dur autoritatile publice care incearca sa faca si ele ceva in limita bugetului.

  5. mobutu says:

    andreea, n-ai inteles nimic.
    revin’o dupa ce primesti „lumina”.

    frunza, pai exact asta’i reteta stapanului de sclavi socialist: saracia si PROSTIE.
    lipsa de educare = prostie.

  6. Studenta says:

    Andreea, din cauza oamenilor care gandesc ca tine tara asta a ajuns in sclavie.

  7. Andreea says:

    Dar putem privi si altfel problema: dintre un rau mai mare (oamenii aceia sa moara de foame) si un rau mai mic (oamenii aceia sa treaca peste probleme cu un ajutor) e mai bun raul mai mic decat raul mai mare.

  8. mobutu says:

    andreea, ce-ar fii daca am alege binele si sa lasam dracului răul, de orice culoare ar fii el.

  9. Alex Nicolin says:

    Politicienii de aici sau de pretutindeni nu sunt nicidecum niste inovatori, ci doar niste imitatori ai istoriei antice. Ecuatia politicii isi gaseste de mii de ani aceeasi solutie generala: panem et cirecensis. Doar ponderile si cantitatile celor doua componente sunt putin diferite, de la tara la tara. Pana si Obama a mai livrat putin circ inainte de inceperea cursei electorale din America – hoitul lui Osama care pozeaza frumos pentru agentiile de stiri.

Lasă un răspuns

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>