Apariţia şi dezvoltarea statului a coincis cu dezvoltarea unei doctrine politice şi economice care să descrie şi să încerce să legitimeze intervenţia sa în viaţa noastră. Intervenţia statului în economie se bazează pe un procedeu simplu: cu arma la tâmpla noastră statul bagă mâna uşor în buzunare şi extrage de acolo o sumă de bani lăsându-ne mai săraci decât eram înainte. Ne minte apoi că acei bani îi va folosi pentru a ne proteja de alţi ticăloşi care vor să ne pună pistolul la tâmplă pentru a ne lua banii (alţii decât statul dar care nu sunt cu nimic mai virtuoşi decât el procedând într-un mod absolut identic pentru a pune mâna pe averea noastră). În realitate nu poate să facă acest lucru şi nici nu îl interesează prea tare soarta noastră.
Pentru a putea masca şi disimula această hoţie, statul pedalează mult pe ideea de patriotism, interes naţional, naţionalism, glie străbună, ţel comun. Ne face să ni se încreţească obrazul de mândrie naţională atunci când scoate de la naftalină câteva tancuri, rachete, elicoptere şi ne uimeşte cu forţa sa de apărare, cu unităţi de luptă defilând care mai de care mai războinic pe sub drapelul naţional şi cu fanfare strălucitoare recitând cu foc imnuri de luptă mobilizatoare. Întotdeauna statul a găsit, în primul rând, susţinători înfocaţi în naţionalişti. În cei care cred că doar simpla apartenenţă la o rasă sau la o naţiune te face mai deştept şi superior altor rase sau naţiuni.
Statul a ştiut întotdeauna să cultive atent o istorie din care să reiasă clar bunăstarea şi liniştea pe care a adus-o întemeierea sa. O istorie plină de eroi, fapte măreţe, bătălii grandioase din care lipsesc toate ticăloşiile săvârşite la umbra sa. Statul este o creaţie amorfă apărută în diferite stadii şi care în lumea modernă a atins apogeul rafinării sale (dilema actuală este aceea că dacă mai vrem să dezvoltăm ceva la această creaţie ajungem într-un socialism pur). El este format din ansamblul de reglementări ce legitimează agresiunea sa şi de instituţii care duc la îndeplinire agresiunea sa. Statul există şi funcţionează pentru că are în spate combatanţi zeloşi care câştigă de pe urma oricărei acţiuni sau politici derulate în numele statului. Statul înseamnă putere delegată în mâna unui număr restrâns de favorizaţi ai societăţii, putere care se întoarce întotdeauna în favoarea celor care o deţin (se transformă în profituri personale care îmbracă cele mai variate forme).
Pe lângă forţa sa de persuasiune similară violenţei pure prin care ne convinge zi de zi să cedăm din averea noastră (încercaţi să nu vă plătiţi impozitele către stat şi veţi vedea pe pielea dumneavoastră riposta statului), statul a reuşit să ne „convingă” să pornim la luptă şi să murim pentru a-l salva. Atraşi ca muştele de lumină sau forţaţi de luciul armei şi eficienţa arcanului, mulţi oameni simpli şi fără educaţie au căzut în „plasa” statului şi s-au aruncat în mizeria războaielor convinşi fiind că aşa îşi vor găsi bunăstarea. Pentru a-i convinge pe cetăţenii săi să accepte de bunăvoie riscul de a fi ucis, statul a apelat la cele mai mârşave mecanisme (este cunoscută drama femeilor din China mai ales în cel de-al doilea război mondial provocată de hoardele de soldaţi japonezi), închizând ochii la ticăloşiile fără margini săvârşite în numele său. Războiul şi armata au fost privite întotdeauna ca ceva onorant. A muri pentru un ideal, fie şi unul complet idiot şi lipsit de sens, este văzut ca ceva înălţător şi nu la îndemâna oricui.
În spatele acestor războaie s-au ascuns întotdeauna interese meschine ale unor grupuri de factură socialistă (îmi vine acum în minte războiul stupid dintre sârbi şi croaţi soldat cu multe victime de ambele părţi, care acum se chinuie din răsputeri să se reunească sub acelaşi drapel, cel al Uniunii Europene). Aceste interese meschine au constat fie în dezvoltarea unor industrii de război aducătoare de profituri semnificative (piaţa privată a fost suprimată forţat), fie în putere absolută asupra unor regiuni, populaţii şi resurse. În timp ce instigau masele să pornească la luptă şi să moară iubindu-şi patria, socialiştii din spatele războaielor îi sărăceau prin inflaţie, prin rechiziţii făcute în numele războiului sau prin alte mecanisme violente (să nu uităm ce a făcut Hitler evreilor, ţiganilor şi altor rase considerate de el inferioare).
În lumea modernă în care trăim, legătura între state (naţionalism), socialism şi războaie este una directă. Statele au nevoie ca de aer de conflicte armate pentru a-şi justifica sensul în faţa celor slabi de înger. Socialiştii au nevoie de războaie şi de state pentru a putea să îşi îmbunătăţească radical poziţia în societate şi averea. Războaiele întăresc rolul statului în economie şi îl fac indispensabil. Cu cât acest rol este minimal, cu atât probabilitatea unor conflicte va scădea radical. Armata rămâne apanajul celor slabi, al celor care nu pot sau nu vor să se ia la trântă cu piaţa liberă şi care preferă acel post călduţ şi bine plătit pe care îl oferă cariera militară. Deşi statele au fost create pentru a ne apăra de ticăloşi, ele au adăugat şi mai mulţi ticăloşi în ecuaţie. Ticăloşi care nu au ezitat să investească banii noştri în rafinarea armelor cu care să pornim la luptă unii împotriva altora, zumzăind cu mândrie pe buze imnul naţional şi sperând se ne aflăm de partea celor care vor obţine victoria (chiar dacă aceasta însemna să înfig baioneta într-un seamăn de-al meu).
44 Comments on “Statul, socialismul si razboiul”
You can track this conversation through its atom feed.
In concluzie, statul minimal este un rau necesar; tot ce depaseste acest nivel (minimal), in mod necesar, reprezinta un rau inutil! 😀
Posted on 2 septembrie 2010 la 9:14 pm.
E un alt motiv pentru care ar trebui să luptăm pentru statul minimal. Cu un astfel de stat redus la minim (unii ar spune că tot stat rămâne şi acesta şi că simpla sa existenţa va duce tot la un stat maximal mai devreme sau mai târziu) vom trăi într-o altă linişte, scăpaţi fiind de tot felul de răutăţi viscerale cu tentă naţionalistă pe care vom fi tentaţi sau forţaţi să le apărăm.
Posted on 2 septembrie 2010 la 9:27 pm.
din comentariul dvs rezulta ca si statul minimal are „zelosii” lui 🙂
Posted on 2 septembrie 2010 la 10:57 pm.
„În timp ce instigau masele să pornească la luptă şi să moară iubindu-şi patria, socialiştii din spatele războaielor” – nu ca in articolul tau nu ai avea dreptate, dar nu cumva masele numesc capitalisti pe aceia care in prezent incep diferite conflicte armate (a se citi americanii)? In rest, cam asta este, asa cum ai sintetizat tu. Este fascinant cum, intr-o lume in care „statul” lupta pentru pace prin politici externe, pacturi, acorduri, uniuni si tot felul de chitibusuri (pentru care, asa cum spui, se colecteaza bani in interesul „public” al pacii mondiale si nationale!), acelasi stat continua sa se inarmeze (a se vedea politicile tuturor statelor de inarmare. Ba mai cumparam un tanc sau un avion, ba mai investim in cercetare pentru un nou proiectil…
Posted on 3 septembrie 2010 la 8:29 am.
Cristi,
Folosesti cu prea mult zel termenul STAT.. ce e aia stat? STATUL nu exista.. exista doar oameni… adunati de interese comune care iau bani unora pentru a da o parte din ei altora pentru sustinerea lor la putere si o alta parte din bani pentru buzunarele personale. Care este diferenta intre statul modern si Zetas din Mexic? Ce fac zetas..? Pai trebuie sa le platesti o taxa .. ai platit taxa esti lasat in pace sa iti faci afaceri ba chiar ti se promit anumite avantaje.. nu platetsi vine si ti se ia capul.. la fel cu mafia siciliana.. le platesti bani… ei vezi doamne iti ofera protectie si anumite avantaje competitionale… toate beneficii complet iluzorii.. la fel ca si cele oferite de stat….
Un alt motiv serios pentru care Romania ar trebui sa migreze catre o doctrina MINIMALISTA, este apararea de factorii negativi externi. In ziua de azi razboaiele nu mai sunt armate de cit de forma, cind trebuie sa se consume inventarul de arme pentru inlocuirea acestuia. In ziua de azi razboaiele, jefuirea unei tari se face prin intermedii economice.. E mult mai profitabil sa faci razboi economic unei tari(fara ca mai nimeni sa stie sua sa isi dea seama), sa o manipulezi si sa sugi din ea zeci de miliarde prin aceasta cale de cit sa o ocupi miliatr chiar si daca aceasta tara are resurse naturale foarte multe. Romanii sunt usor santajabili si manipulabili… avind multa putere in functiile birocratice ce le detin pot crea rau enorm, daune imense intregii populatii prin masuri aparent populiste dar cu efecte dezastroase economic pe termen mediu si lung. Un stat minimal in care birocratia superior ierarhic a statului are puteri extrem de limitate, indiferent de cine este preluata, santajata, influentata, nu poate face acelasi rau.
Problema statului minimalist apare totusi pe plan geopolitic atunci cind este inconjurat de state care nu au aceasi doctrina. Tu stat minimalist nu ai bani sa intretii o armata solida.. ce faci daca vecinul stat socialist maximal.. se decide sa iti ia ce ai cistigat prin vechile metode… a ocuparii armate sau prin amenintarea cu aceasta? La nivelul geopolitic mondial actual, cred ca statul minimalist este o completa utopie. Ideal ar fi sa realizam in romania un stat undeva intre cel socialist de azi si extrema libertariana… asta se poate realiza treptat prin acordarea asistentei sociale doar celor care au strict nevoie de ea si in limite care sa nu ofere beneficii de lux… in paralel cu scaderea fiscalitatii din ce produce un om de la 70-80% cat este in prezent undeva intre 40-45%. Legislatia trebuie mult modificata si ea, eliminarea aberatiei cu normele de aplicare. legile trebuie sa fie mult mai putine, mult mai clare, fara sa lase loc de interpretari. in acest fel iei decizia de interpretare din mana birocratului si astfel elimini coruptia.
Posted on 3 septembrie 2010 la 9:54 am.
Alexandra
Tu consideri ca in america exista capitalism, economie de piata libera? Americanii au ajuns de parte de constitutia lor si de statul imagint la formare. Acuma totul este condus de o elita degenerata; libertatea si alegerea politica find doar iluzorie. America este doar un stat feudal in deghizare, ca si romania de azi si ca mai de altfel toate statele cu aparente democratice si pro economie de piata.
Un comentariu… in zilele noastre consider ca este gresit folosirea cuvantului capitalist. doarece bani nu sunt factuti prin ce ai economisit prin capitalul muncit, economisit care acuma il folosesti pentru a obtine si mai mult.. nu.. sistemul actuale ar trebui sa se numeasca CREDITISM… deoarece doar aceia care pot avea aces primii la banii tipartiti fara acoperire si la dobanzi avantajoase pot face inflation leverage si deci profit real….
Posted on 3 septembrie 2010 la 10:24 am.
@ Petre
Nu. nu consider. Doar eram ironica. Vorbeam de mase, personajul colectiv, dastea. nu de parearea mea. Sincer, consider ca americanii sunt unul dintre cele mai nasoale chestii ce se intampla in prezent in lume, si de fapt nu americanii, ci cei care conduc aceasta lume. Pentru ca americanii, in sinea lor, nu sunt decat un concept lipsit de vina. De asemenea, si termenul de capitalism il folosesc in aceeasi tenta ironica, in aceeasi propozitie.
dar o sa incerc pe viitor sa pastrez un ton mai serios. In consecinta, fata de cele comentate de tine mai sus. Ok, dereglementarea este o solutie. Si este recomandabila in cazul Romaniei. Nu neaparat pentru schimbarea doctrinei. Ci pentru ca pur si simplu s-a escaladat (si prost!) prea mult cu legislatia. Dar, trebuie avute in vedere anumite principii economice in aceasta dereglementare. Adica, trebuie avuta grija cata dereglementare se face si unde, in ce domeniu (asta fara a discuta despre fondul reglementarii pe care decizi totusi sa o lasi), asta ca sa nu intri in clinci (a se vedea cazul SUA, pe care bine il numesti feudal, dar care are anumite sectoare, precum cel financiar, puternic dereglementat).
Si ca sa nu se inteleaga din nou gresit, reiterez ca nu consider sua nici capitalista, nici democratica, nici in alt fel, din contra. Si nici nu sprijin acest model de dezvoltare. Si DA, ideea unui mix orientat spre doctrina minimalista este o ideea viabila.
Posted on 3 septembrie 2010 la 11:00 am.
@ titel
La câţi fanatici socialişti are statul era timpul să apară şi zeloşii pieţei libere.
@ petre
Nu avem nevoie de armată sau arme sofisticate dacă îţi respecţi vecinii, ştii să te porţi cu ei. Exemplul Elveţiei este elocvent în acest caz. Nu îmi vine să cred că mai trăim în epoci medievale în care hoarde de migratori atacau imprevizibil o ţară. Lumea s-a mai civilizat. Şi oricum noi suntem plasaţi departe de cei cu civilizaţie îndoielnică.
Mai mult, înarmarea aceasta stupidă pe care o fac ţările mici nu are nici o şansă în faţa tehnologiei şi armelor nucleare ale ţărilor mari. Bine că am înţeles şi am renunţat la serviciul militar obligatoriu. Dar încă mai putem reduce din forţele militare pe care le avem.
@ Alexandra
Sunt complet de acord cu tine că dereglementarea nu are nici o legătură cu doctrina. Este un LUCRU NECESAR PENTRU ROMÂNIA. Trebuie să părăsim acest intervenţionism infect al statului în economie pe care vrem nu vrem tot socialism trebuie să îl numim.
Posted on 3 septembrie 2010 la 1:00 pm.
Cristi
Elvetia nu este un exemplu bun este un caz aparte. Prin prisma radacinilor sale bancare, elvetia a atars veniturile ilicite obtinute din tarile ce o inconjuara. Ce elita a tarilor vecine ar fi atit de nebuna incit sa ocupe armat tara in care isi tine averea ilicit obinuta?
In contra pondere, vezi tu romania o putere bancara solida care sa atraga trilioanele ungurilor, rusilor, germanilor etc…. astfel incat fara nici o armata sa nu aibe interesul sa treca peste noi.. iarasi..?
Posted on 3 septembrie 2010 la 2:09 pm.
@Cristian Paun
@Petre
Aveti impresia ca Elvetia este o tara fara aparare, fara armata? Eu nu as face o asemenea afirmatie, pentru ca e gresita. Elvetia are o armata foarte puternica, dar o doctrina militara exclusiv defensiva. In Elvetia, rezervistii (cateva sute de mii) au arma si o cutie de cartuse sigilata acasa fiind capabili sa se mobilizeze in maximum 24 de ore. Muntii elvetiei sunt plini de cazemate si pozitii de artilerie camuflate care acopera trecatorile.
@Cristian
Utopia pacifista nu serveste la nimic altceva decat la asigurarea unui viitor de sclavie pentru cei care o imbratiseaza in prezent. Iarasi, statul minimal, cel putin in conceptia mea, nu este un stat cu o armata impotenta, sau chiar inexistenta – care se bazeaza exclusiv pe contracte cu PMC-uri), o politie care este de rasul infractorilor sau o justitie care se complace in iertarea celor care comit agresiuni asupra proprietatii private a cetatenilor.
Statul minimal este defapt un stat consolidat, care renunta la domeniile in care oricum nu se pricepe, gen invatamant, sanatate sau „reglementarea” economiei. Rolul statului este in fapt cel de structura comuna de securitate, in slujba rezidentilor. Statul minimal se bazeaza pe adeziunea contractuala si nu pe constrangere in relatia sa cu rezidentii. Asta implica acordarea statulul de rezident si toate privilegiile si obligatiile care decurg din acesta in baza unui contract. Nu iti convine, pleci in alta parte. Povara fiscala la unui astfel de stat, ale carui cheltuieli se restrang doar la armata, politie si justitie se vor situa la mai putin de 10% din PIB, ceea ce este neglijabil in comparatie cu ce platim acum. In plus, statul trebuie sa permita existenta structurilor private de securitate, complementare (militii) formate din rezidenti, in baza dreptului la libera asociere – consecinta directa a dreptului la proprietate. Mai mult, statul nu trebuie sa impuna limite arbitrare pentru posesia si portul armelor de foc de catre rezidentii care nu au savarsit infractiuni violente sau sufera de boli psihice. Cel mai important este ca legile statului sa se bazeze pe regulile naturale de convietuire in societate – respectul universal fata de proprietatea privata. Modul in care este administrat statul este mai putin important – as prefera totusi o monarhie constitutionala, parlament bicameral si organizare teritoriala federala, cu larga autonomie regionala si locala, legislativa si fiscala.
Nu inteleg in schimb vehementa aproape obsesiva cu care incerci sa subliniezi legatura dintre stat si socialism. Primele state au aparut acum 6000 de ani iar socialismul are abia 150-200 de ani. Multe dintre statele incipiente au aparut spontan prin asocierea indivizilor, sau prin coalizarea unor triburi in jurul unui clan mai puternic. Abia apoi au inceput cuceririle de care vorbesti… Ma intreb daca s-au descoperit cumva pana acum, printre ruinele de Acropole, carnetele de partid ale lui Solon, Drakon si Perikles 🙂
Posted on 3 septembrie 2010 la 3:03 pm.
@ De acord cu Alex. Totusi, cred ca etatismul si socialismul au aceleasi metode si aceeasi finalitate.
Statul nu inseamna neaparat socialism (ci doar ce este peste statul minimal, statul obez, corporatist, totalitar); statul minimal ofera, in opinia mea, nivelul maxim de libertate individuala, daca acceptam ca libertatea nu e amenintata doar de stat, ci si de organizatii si persoane private.
Posted on 3 septembrie 2010 la 4:02 pm.
@ Alex
Nici nu am afirmat ca stat = socialism. Am spus însă că statul s-a dezvoltat gradual. A acaparat pas cu pas tot felul de iniţiative pe care le-ar fi putut lăsa în piaţa liberă minţindu-ne că le poate gestiona mai bine. Statul asistenţial s-a dezvoltat cu precădere după primul război mondial, culmea în Anglia de către supravieţuitori din tranşee. Statul modern a ajuns la un asemenea nivel de intervenţie încât orice dezvoltare a sa duce către socialism pur. Există o legătură directă între stat şi socialism. Între intervenţionsim şi socialism.
Doar dacă legea statului minimal se opreşte la respectarea universală a proprietăţii private am putea vorbi de un stat care să nu aibă conotaţii intervenţioniste (socialiste).
Posted on 3 septembrie 2010 la 4:04 pm.
@Cristian
Asta nu inseamna neaparat ca statul are nevoie de un rollback, pentru ca nu este oportuna repetara orbeasca a unor faze istoriece, ci mai degraba de un makeover, folosind toata experienta capatata de-a lungul istoriei, si mai ales considerand progresul inregistrat de societatea umana in acest timp. Am facut aceasta precizare pentru ca am vazut destui libertarieni care nu se sfiau sa faca apologia statului feudal, sau chiar a monarhiei absolute, in opozitie cu democratia reprezentativa. Eu cred ca acestia ignora un aspect de baza, si anume ca, odata instalat pe pozitii de forta (militara), exista riscul ca seniorul sau suveranul sa foloseasca forta abuziv pentru a obtine mai mult decat i se cuvine de la ceilalti rezidenti. In astfel de cazuri, rascoala celor abuzati are sanse reduse de izbanda, tocmai datorita disproportiei dintre fortele militare aflate la dispozitia combatantilor.
Intr-o democratie reprezentativa, rezidentii au sorti mult mai mari de izbanda impotriva unuia dintre ei, care odata ajuns pe o pozitie de forta, abuzeaza de aceasta intocmai ca suveranul absolutist descris anterior. In democratie, un abuz (real sau imaginar) nu duce laconflict militar ci la confruntare pasnica, de natura politica. Aceasta confruntare trebuie sa aiba ca moderator o persoana de prestigiu, care sa fie interesata pe termen lung de binele rezidentilor, si implicit al entitatii statale. Aceasta persoana nu poate fi un presedinte ales, ci numai un suveran.
Riscul populismului exista atat in orice sistem politic, pentru ca cei aflati pe pozitii de putere vor fi intotdeauna tentati sa abuzeze de acestea, si, pentru a scapa de consecinte, sa se alieze cu o parte a celorlalti rezidenti, oferindu-le in schimb anumite bunuri si privilegii. Populismul nu e specific democratiei, asa cum s-ar crede, ci este o manifestare care porneste de la nivelul de trib (exista chiar si la cimpanzei!), si persista in toate formele de organizare, oricat de complexe. Care este diferenta intre manifestarile medievale – „Capul lui Motoc vrem”+pomeni si cele moderne „Capul lui Berceanu & Videanu vrem”+pomeni?
Pentru a impiedica manifestarea populismului – cauza principala a alunecarii statului pe „partia” catre socialism si a pastra paradigma statului minimal, trebuie stabilite reguli cat mai stricte pentru functionarea sa, care sa fie inscrise intr-o constitutie. In primul rand trebuie inscrise aici drepturile rezidentilor – doar cele derivate din dreptul la proprietate sunt drepturi („dreptul” la „pomana” nu e un drept, ci un privilegiu!), in al doilea rand structura institutiilor statului, si in al treilea rand atributiile, obligatiile si restrictiile care sunt impuse acestora pentru a nu afecta drepturile cetatenilor. Amendarea constitutiei sa fie imposibila fara referendum, vot in parlament si semnatura suveranului pentru a impiedica parazitarea ei de catre amendamente care se pot dovedi neconstitutionale (care amendament la constitutia USA este neconstitutional? – No.16).
Dar constrangerile legale nu sunt suficiente pentru a impiedica utilizarea abuziva sau risipa unor resurse, chiar daca acestea sunt alocate voluntar, prin contract. Pentru ca acestea sa fie utilizate cat mai judicios, procesul trebuie sa fie unul simplu si transparent, si in consecinta, analizand experienta istorica, cat mai aproape de rezidentul care le-a platit. Tocmai din acest motiv sustin autonomia si responsabilitatea la nivel local pentru alocarea resurselor, si sunt impotriva centralizarii excesive a puterii politice. Descentralizarea si federalizarea la randul sau, duce la necesitatea existentei unui parlament bicameral, unde camera superioara sa asigure fiecarei provincii acelasi nivel de reprezentativitate, iar camera inferioara – fiecarui votant, indiferent de provincia unde rezida.
In final, pentru a pune o noua bariera in calea populismului – solicitarea si oferirea de resurse care nu apartin nici celui care le primeste, nici celui care le atribuie, cu scopul ultimului de a acumula mai multa putere – votul trebuie restrans doar la cei care furnizeaza efectiv resurse. Mai precis, vor detine drept de vot doar cei care obtin in mod independent de stat un venit, pentru care platesc taxe. Daca un rezident se afla in intretinerea sau in proprietatea temporara a altuia, sau obtine venituri doar de la stat (soldat, politist, magistrat), acesta nu va avea dreptul la vot.
O ultima mentiune este cea ca reprezentantii politici nu vor fi remunerati pentru efortul lor managerial decat din ceea ce reusesc sa stranga, in mod voluntar, de la cei pe care ii reprezinta, sub forma de donatii. Astfel, riscul coruptiei sau incompetentei va fi redus, prin faptul ca vor accede la functii politice doar cei cu avere, dar si cu un prestigiu considerabil in randul celorlalti. In cazul in care un numar suficient de electori semneaza o petitie, sa fie oricand posibila recuzarea unui ales (recall election), iar acesta, daca vrea sa isi pastreze postul, sa fie obligat sa participe din nou la alegeri.
Puterea executiva va fi exercitata la nivel local de primar, la nivel provincial de un guvernator – ales ca si primarul + formeaza un cabinet restrans. La nivel central, guvernul va fi format din primul ministru, desemnat de suveran in urma alegerilor (deobicei presedintele formatiunii castigatoare), care apoi va forma cabinetul, cu 5 portofolii: finante, aparare, interne, externe, justitie (de restul nu e nevoie). Ministerele sa aiba o structura birocratica minimala, sa fie auditate periodic, si sa prezinte proiecte clare in cadrul exercitiului bugetar. Bugetul este votat anual de catre parlament, nu poate fi rectificat, si nu poate inregistra deficit 2 ani la rand. Datoria publica nu poate depasi 10% din bugetul precedent. In caz ca nu indeplineste aceste conditii, suveranul poate demite cabinetul si convoca alegeri anticipate.
Puterea judecatoreasca exercitata de tribunale structurate tot la nivel local, curti de apel la nivel provincial si curte suprema la nivel national. Pentru primul nivel, magistratii sunt alesi direct, la nivel local (cateva municipalitati), pentru nivelele superioare alese de legislativul provincial si la nivel national (curte suprema) de catre camera superioara a parlamentului. In cazul in care judecatorii au mai mult de 10% decizii intoarse de instantele superioare sa fie recuzati automat. Judecatorii sunt responsabili si de deciziile luate, platind daune in cazul in care dau decizii gresite. Justitia publica va fi prima instanta doar pentru cazurile penale. Litigiile de natura civila sa se judece la instante private, care functioneaza in regim concurential.
In cazurile penale, justitia poate decide sentinte constand despagubiri, munca fortata sub supraveghere electronica, munca fortata in perimetru inchis, sau, pentru fapte grave sau infractiuni violente repetate – pedeapsa capitala. Agentiile de supraveghere si inchisorile sunt private si functioneaza tot in regim concurential, licitand pentru dreptul asupra muncii unui acuzat condamnat definitiv. Suma platita de catre acestea acopera cheltuielile de judecata si despagubirile pentru victima(e), condamnatul fiind nevoit sa efectueze munca pentru compania castigatoare, pe perioada precizata in sentinta. Compania e obligata sa lase condamnatului 10% din banii castigati, pentru cheltuieli personale si nu il poate obliga sa munceasca mai mult de 14 ore pe zi.
Cam acestea ar fi o parte din ideile mele pentru statul minimal.
Posted on 3 septembrie 2010 la 5:50 pm.
vreau ce a zis alex
Posted on 3 septembrie 2010 la 7:02 pm.
Cateva precizari suplimentare:
*)Restrictionarea votului si servitutea temporara si falimentul personal:
Un idivid poate ajunge in starea de servitutie temporara fie in urma unei sentinte judecatoresti asa cum am explicat in paragraful consacrat justitiei, fie din proprie initiativa, semnand un contract legal cu durata limitata, deobicei pentru a plati o datorie. Rezidentii care nu au comis fapte de natura penala nu pot fi luati in servitute in mod involuntar, ei intrand sub protectia legii falimentului personal, care sa stipuleze obligativitatea reesalonarii in justitie a datoriei. O astfel de lege este vitala pentru protectia proprietatii private, deoarece nu permite creditorului sa confiste arbitrar bunurile debitorului.
**) Calitatea de rezident:
In argumentatia mea nu am folosit in mod intentionat cuvantul cetatean, ci pe cea alternativa, dar diferita ca sens de rezident. Primul termen a fost iremediabil compromisa de statul-maximal, agresor, pentru ca cetateanul are obligatii fata de stat (plata impozitelor, serviciu militar etc.), in schimb statul se poat eluda oricnd de obligatiile sale, sau le poate efectua intr-un mod defectuos, aducand mai degraba a bataie de joc. Statul ma poate baga pe mine in puscarie, in calitate de cetatean pentru ca nu imi platesc contributia pentru sanatate, dar eu nu pot face nimic impotriva statului care imi ofera asistenta medicala de calitate execrabila.
Din motivele enumerate mai sus am ales sa folosesc termenul de rezident. Dupa cum am spus, rezidentul poate oricand sa rezilieze contractul sau cu statul, parasind teritoriul acestuia, in cazul in care considera ca drepturile sale au fost lezate. Rezidentul nu poate fi sanctionat in cazul in care este restant la plata taxelor decat in civil. Daca in acest caz decide sa paraseasca teritoriul statului, el nu poate fi urmarit de alte state si nu poate face obiectul unei cereri de extradare. In schimb, daca vrea sa se intoarca pe teritoriul statului, el trebuie sa plateasca contributiile restante. Daca va incerca sa reinte fraudulos, el nu va putea fi inchis, sau supus servitutii involuntare, ci doar expulzat. Evaziunea fiscala devine din infractiune un simplu litigiu contractual intre rezident si stat.
Rezidentii sunt impartiti in doua categorii – rezidenti temporari si rezidenti permanenti. Primii nu detin proprietati pe teritoriul administrat de statul respectiv. La intrarea pe acest teritoriu, fiecare individ intra automat sub protectia legilor statului. Dupa o perioada determinata (cateva luni) are optiunea sa semneze un contract de rezidenta temporara prin care se obliga sa plateasca un procent (modic <5%) din venitul realizat pe teritoriul statului respectiv sau va fi expulzat. Cei care au intrat ilegal pe teritoriul respectiv, vor fi cautionati si vor avea si ei optiunea de a semna contractul respectiv. Statutul de rezidenta temporara se aplica si tuturor celor care nu detin o proprietate. Dupa cum am spus, rezidentii temporari care, in plus nu realizeaza niciun venit, ci se afla fie in stare de intretinere (copii, persoane asistate de fundatii caritabile, sau servitute voluntara/involuntara nu au dreptul la vot. Nu exista restrictie la vot pe criteriul varstei, atata timp cat persoana realizeaza un venit pentru care plateste taxe. Cei care au realizat in trecut venituri(taxate) de care beneficiaza in prezent – pensionari, beneficiari ai unei asigurari privat de somaj etc. au de asemenea dreptul la vot.
Rezidentii permanenti sunt cei care detin o proprietate pe teritoriul statului respectiv. Orice individ care cumpara o proprietate si incheie o asigurare este scutit de taxa pe venit si va plati numai taxa pe propritatea respectiva, stabilita de autoritatile locale ca procentaj din baza valoarea asigurata. In caz ca nu incheie o asigurare, el va plati impozit pe venit, ca si rezidentii temporari. Statul nu va plati niciun fel de despagubiri proprietarilor proprietatilor distruse, decat daca acestea au fost afectate de actiuni ale institutiilor statului (razboi, confruntare cu o banda criminala), cuantumul despagubirilor facand obiectul unui caz civil. In cazul in care un rezident permanent intra in servitute involuntara cu detentie, el va trebui sa desemneze pe aceasta perioada o persoana fizica/sau jurica care sa exercite dreptul de proprietate pe aceasta perioada. In acest caz el poate stabili si o suma drept chirie, cae poate fi varsata direct in contul sau, fie in cel al firmei care il tine sub detentie, in scopul scurtarii acesteia. Contractul de servitute poate fi rascumparat de la firma detinatoare in schimbul unei cautiuni care asigura manumisia. Cei condamnati definitiv (la curtea suprema) la pedeapsa capitala nu pot face obiectul gratierii, si nici al manumisiei, dar pot, cu semnatura suveranului, fi exilati in afara granitelor statului. In cazul intoarcerii ilegale, sentinta devine efectiva si se executa pe loc, prin impuscare.
***)Obligatiile fiscale si categorii de bunuri interzise:
Sunt bineinteles, mult mai reduse decat cele percepute de statele maximale, in varianta actuala. In cazul rezidentilor temporari, taxa pe venit nu poate depasi 5% din venitul realizat si va fi platita trimestrial. Plata se va poate face direct prin virament bancar, dupa depunerea in prealabil a unei declaratii unice fie in format electronic, fie in format „clasic” si impreuna cu documente doveditoare (adeverinta de salariu, bonuri fiscale). Nu se percepe taxa pe profit (pentru companii), pe pensie, indemnizatii de caritate, depozite bancare, prime de asigurare – pentru a evita dubla impunere fiscala. Deasemenea nu se percepe taxa pe transferul de bunuri, indiferent daca acesta este remunerat sau nu (taxa pe mostenire, taxa pe vanzare). Se va percepe o taxa de vanzare, pentru produsele interne, sau taxa vamala, pentru cele importate, care nu poate depasi 5% din pretul de vanzare sau valoarea declarata pentru bunuri din urmatoarele categorii: bauturi alcoolice, tutun, cannabis, kaht sau alte droguri usoare (care nu pot produce supradoza sau dependenta fizica dizabilitanta). Jocurile de noroc si prostitutia vor fi suprataxate cu 5% taxa pe profit in afara de impozitul obisnuit.
****)Crima capitala
Reprezinta crima capitala urmatoarele categorii de infractiuni. Omorul cu intentie, omorul multiplu, omorul impeuna cu infractiunile de talharie, reapire, sau viol, sabotajul (incendierea de cladiri, furt de cabluri de la calea ferata etc.) sau atacul armat soldat cu victime omenesti. Tot ca si crima capitala se va trata si transportul si tentativa de amplasare de dipozitive explozive cu o putere mai mare de 1kg, care contin substante radioactive, toxice sau bacteriologice. Conspiratia la astfel de acte unde se demonstreaza clar intentia de a ucide sunt de asemenea infractiune capitala. Este total interzis importul si comercializarea de droguri sintetice, „tari” (care pot produce supradoza fatala sau dependenta fizica si psihica debilitanta). Infraciunea de contrabanda si vanzare de asfel de bunuri se trateaza ca infractiune non-violenta pentru detineri mai mici de 1 kg echivalent substanta pura, ca si infractiune violenta pentru cantitati mai mici de 10 kg si ca si crima pentru cantitati mai mari de 10 kg. A treia instanta a unei infractiuni violente (viol, vatamare corporala grava, jaf armat, rapire) sau tentativa devine automat crima capitala.
*****)Uniunea si secesiunea:
Aderarea la stat ale unei noi regiuni trebuie sa ineplineasca urmatoarele conditii:
-validarea cu cel putin 2/3 in plenul celor doua camere reunite;
-validarea in camerele reunite ale provinciilor care compun statul cu 50%+1 din voturi
-semnatura suveranului
-referendum popula validat cu 50% din voturi in noua provincie;
-validare in legislativul reunit al noii provincii cu 2/3 din voturi;
Secesunea este validata de:
-Adoptarea cu 2/3 din voturi in legislativul provinciei respective;
-Referendum popular in provincia respectiva cu 2/3 din voturi;
Rezultatele unui astfel de vot sunt invalidate de prezenta trupelor sau unei amenintari sau ocupatiii militare din partea unei terte parti sau a unei stri de rebeliune armata interna care a destituit autoritatile alese. In urma unei astfel de situatii, armata nationala are drept de interventie pentru inlaturarea starii de ocpuatie sau de rebelinune, daca provincia nu a validat in prealabil secesiunea.
******)Starea de razboi
Se declara automat de catre suveran, cu aprobarea Parlamentului intrunit in plen, in cazul initierii agresiunii militare a unui actor statal sau nestatal. Riposta militara va fi efectuata atat de trupele armatei regulate, cat si de fotele voluntare private (militii), pecum si de companiile de mercenari aflate in slujba statului si a rezidentilor, pana la inchierea pacii, armistitiului sau pana la anihilarea completa a amenintarii prin distrugerea fizica a inamiclui. In cazul in care atacul initial a fost efectuat fara declaratie prealabila, declararea pacii sau a armistitiului este conditionata de capitularea neconditionata a agresorului. Doar in cazul in care atacul initial a fost dus la indeplinire folosind arme cu continut nuclear, bacteriologic, chimic sau rediologic dirty bomb), riposta se va face folosind lovituri nucleare tactice, impotriva obiectivelor militare, administrative sau de infrastructura ale inamicului. Aceleai raspun si in cazul in care atacul ucide mai mult de 1000 de civili. Daca agresorul este statal, prizonierii vor fi tratati conform conventiei de la Geneva, iar materialul militar capturat va fi vandut la licitatie pentru acoperirea daunelor de razboi sau folosit in uz propriu. In cazul in care agresorul este nestatal, combatantii vor fi automat vinovati de crima capitala si vor putea fi executati pe loc. In acest caz ste posibila folosirea de proceduri intruzive pentru obtinerea de informatii. In cazul unei rebeliuni interne, aptasii vor fi tratati la fel ca in cazul unui actor statal. In cazul declararii starii de razboi impotriva unei organizatii nestatale este autorizata asasinarea conducatorilor, finantatorilor sau celor care sprijina aceasta organizatie in orice instanta, doar de catre contractori militari privati. In vederea acestor operatiuni va fi necesar acordul prealabil al statelor pe teritoriul carora se afla. Daca acestia se afla in saptiu international, eliminarea sau capturarea va avea loc fara nicio notificare prealabila.
Posted on 3 septembrie 2010 la 10:07 pm.
Am scris si continuarea, dar nu a aprut. Dper sa nu se cenzureze, pentru ca nu e prea „comestibila” pentru pacifisti sau Amnesty International 🙂
Posted on 3 septembrie 2010 la 10:12 pm.
Alex:
Faimoasele cazemate Elvetiene din multi nu fac doi bani in ziua de azi.. din contra sunt cavouri perfecte.. ca stie inamicul unde sa dea racheta… Faimoasa linie Magionot la care au lucrat din greu.. la ce le-a folosit? La faza „cutia de cartuse sigilata”… ha ha ha.. am ras cu lacrimi! merci! (Sa nu mai spui asta la nimeni! bine? 🙂 )
Alexandra:
Nu sunt intru tot de acord cu ce spui de USA.. vrei sa iti imaginezi cum ar fi azi lumea daca Germania sau Rusia ar fi in pozitia de putere economica militara covarsitor dominanta?
Legat de completa dereglementare a sectorului financiar in USA… nu sunt absolt deloc de acord cu tine. Sectorul financiar USA este foarte puternic reglementat , iar cererea si oferta este extrem de netransparenta cu puternice influente ale statului alterind echilibru normal. Intr-un stat in care cantitatea banilor creste dupa bunul cherem al unei elite extrem de restransa, unde costul banilor (dobanda)… este la fel .. arbitrar stabilita… unde sunt inca zeci .. chiar sute de constringeri.. numesti tu asta dereglementare? Prin actiunea statului de control asupra cantitattii si pretului banilor, prin interventia statului pe piata obligatiunilor si a actiunilor… trebuie sa ai reglementari stricte altfel … se pot face profituri imese prin arbitraj intre stat si privat… ceea ce se si intimpla.. dereglementarea totala a finantelor este benefica doar daca banul, temelia economiei de piata libera este si el liber, cantitatea si pretul acestuia tebuie sa fie lasat la indemana pietii.. piata prin cerere si oferta trebuie sa decida ce si cum.. nu citva birocrati.. de aia in USA se intimpla ce se intimpla….
Posted on 4 septembrie 2010 la 8:34 am.
Discipline precum GEOPOLITICA sau GEOSTRATEGIA sunt nişte discipline false frumos ambalate ce încearcă să găsească explicaţii fanteziste la tot felul de atacuri instituţionalizate ale unor state împotriva altor state.
Economistul ar spune că resursele sunt limitate şi acoperă nevoi nelimitate. Ele odată şi odată se vor termina aşa că lupta pentru ele este una stupidă.
Într-o lume în care s-a descoperit tehnologia care să anihileze în masă o naţiune, ideea de război s-a schimbat radical. Statele dezvoltate şi-au dat seama că dacă ar continua pe calea înarmării nucleare şi ar permite-o la nivel global (fiecare ţară cu bombele sale nucleare), nu numai că ar fi crescut riscul de a ne exploda în ograda proprie o astfel de bombă sau de a porni inutil nişte atacuri fatale contra unora de care nu ne mai place (şi care ar fi fatale şi pentru cel care a iniţiat atacul), DAR NU AR MAI AVEA SENS ARMATA, INDUSTRIA DE APĂRARE, CHELTUIELI CU ARME TRADIŢIONALE SOFISTICATE ŞI FOARTE SCUMPE. E suficient un set de rachete balistice de mare putere care să poată lovi orice punct de pe glob şi armata poate să dispară atât ca industrie cât şi ca instituţie. Acest lucru ar fi un mare pericol pentru stat şi pentru toţi cei care trăiesc din banii noştri înrolându-se în armată sau derulând afaceri cu arme şi echipamente militare.
Suntem cei mai proşti strategi dacă am cădea în plasa ţărilor dezvoltate (SUA) şi am începe o înzestrare scumpă a armate cu arme sofisticate tradiţionale (avioane de luptă, elicoptere etc.). Este ceea ce vor cei care deţin puterea şi arma nucleară. Să ne facă să plătim o taxă în plus de alte taxe locale către ţara lor şi industria lor de apărare în care lucrează foarte mulţi. La fel de proşti strategi am fi şi dacă am începe să construim tot felul de buncăre, dispozitive de apărare care mai de care mai complicate (bine a sesizat Petre cu privire la Linia Maginot care este un exemplu clar şi care acum e anacronic total cu ceea ce poate să facă o bombă nucleară).
Orice investiţie în armată şi arme tradiţionale este inutilă. Mai bine ne vedem de treaba noastră şi ne căutăm prosperitatea altfel.
Posted on 4 septembrie 2010 la 12:24 pm.
@Petre
Doctrina militara a Elvetiei este invechita fiind gandita pentru WW2, dar daca ar fi fost testata atunci, s-ar fi dovedit eficienta. Principala linie de aparare era chiar relieful muntos, iar fortificatiile respective erau asezate in puncte strategice – vezi ce au patit americanii in Italia – Monte Casino, linia Gustaff – unde au fost tinuti pe loc si au suferit pierderi importante din partea unor forte germane mult inferioare numeric. Comparatia cu linia Maginot nu sta in picioare, pentru ca aceasta retea de fortificatii era plasata pe un teren relativ plat si avea doua „gauri” importante, pe unde au intrat germanii – granita cu Olanda si Ardenii. Nu vad ce este atat de hilar in legatura cu cartusele sigilate – sunt pastrate astfel pentru a impiedica utilizarea abuziva armei de catre soldat. Politica respectiva este revizuita in prezent, pentru c au existat atacuri armate are unor descrierati care au folosit arma pentru a ucide la intamplare.
Dar acum numai conteaza ce doctrina militara aplica Elvetia – tara este inconjurata din aproape toate partile de state NATO + Austria (neutra), deci orice tac asupra Elvetiei ar trebui sa vina fie din aceste state (practic imposibil) sau sa treaca prin ele – ar fi fost posibil doar in cazul unui atac trestru sovietic in timpul Razboiului Rece. In ciuda superioritatii militare clare a rusilor in Europa pe toata durata Razboiului Rece, acestia nu au atacat dintr-un motiv foarte simplu – descurajarea nucleara. Pierderile pe care le poate produce un atac nuclear direct sunt suficient de ingrozitoare incat orice posibil agresor s-ar gandi de doua ori inainte de a trece la fapte – si s-ar razgandi aproape sigur.
Tocmai de aceea cred ca armele nucleare sunt necesare pentru a asigura securitatea unui stat, mai ales daca acesta este mic si inconjurat de puteri ostile – un bun exemplu ar fi Israel. Tehnologia a avansat enorm iar acum este posibil bombardamentul precis asupra unor tinte timportante ale inamicului. Tocmai de aceea am spus in comentariul meu lovituri nucleare tactice, adica cu putere mica (0.5-5.0Kt). Si mai eficiente ar fi armele de tip ERW, care au o putere distructiva mai limitata si mai concentrata, dar costurile de mentenanta sunt ridicate datorita necesitatii inlocuirii periodice a tritiului din miez. Ideea de baza e ca, datorita amenintarii reprezentate de o riposta nucleara (mai ales impotriva unor inamici care nu detin aceasta arma), gradul de securitate al entitatii statale creste. In aceste conditii, numarul de militari din armata poate scadea considerabil, reducand costurile asociate sectorului de aparare, mult dincolo de costurile suplimentare generate de amortizarea si mentenanta arsenalului nuclear. In consecinta, povara fiscala asupra rezidentilor ar scadea si ea. Iata deci ca detinerea unui arsenal nuclear limitat (~100 focoase tactice/ERW) este o alegere pragmatica, bazata pe calcul economic, si in niciun caz o ambitie megalomania.
Posted on 4 septembrie 2010 la 12:46 pm.
@ Alex
Interesanta expunerea ta. Dar am anumite neclaritati. De exemplu, studentul (>18 ani) care este in intretinerea parintilor, deci fara venituri, nu are drept de vot? Nu se exprima asupra viitorului lui? O a doua neclaritate este: daca nu am proprietate sunt doar rezident temporar? Asta doar pentru ca am avut ghinionul sa nu am bani sau sa il las pe sot sa aiba el proprietate? Plus ca asta cu proprietatea care da un drept atrage dupa sine o si mai mare fuga dupa acapararea de proprietati, care nu neaparat este pozitiva.O alta intrebare este: te referi la taxa pe profit sau la taxarea vnitului? In cazul primeia, aceasta poate fi tradusa si prin „impozitarea succesului” ceea ce nu prea se „asorteaza” cu statul creat de tine. Revin si cu o intrebare legata de dreptul de vot. De ce cei care sunt angajati la stat nu au drept de vot? Cam care ar fi logica? Adica daca eu lucrez intr-unul din ministerele propuse de tine, sau daca sunt politist/magistrat, eu nu am drept egal cu tine in exprimarea optiunii fata de viitor?
@ Petre
Nu stiu, imaginatia mea nu este atat de bogata. Dar iti pot spune: Rusia/China – foarte nasol. Germania – poate fi interesant, depinde din ce perspectiva…
In legatura cu dereglementarea. O parte din piata financiara, la care faci tu referire (presupun ca FED si chestii din acest sector) – da, acolo poti spune ca ai decizia UNORA. Dar nu uita ca piata financiara inseamna mai mult decat piata monetara. Si aici vorbim de SIVuri, IFDuri, CRAuri si alte instrumente si entitati ce au functionat DEREGLEMENTATE, facand posibila existenta unei mase monetare fictive, paralele, de cel putin 3 ori mai mare decat cea reala. Plus alte nenorociri. Este foarte adevarat ca aceasta situatie a fost posibila cu girul UNORA (aceia de mai sus = interes privat, in ultima instanta) dar pe piata lor de capital (cu toate ca este mai mult de atat!) ai o dereglementare voita. Asta ca sa nu zic ca nici in sistemul bancar nu sunt ei prea ascultatori cu reglementarea. Stiai ca bancile din SUA sunt singurele banci care nu s-au supus (au refuzat!) pana anul trecut sa se supuna unui FSAP al FMI? In conditiile in care FMI reprezinta in fapt SUA, nu?
Posted on 4 septembrie 2010 la 1:53 pm.
@Cristi
Nu cred ca armata regulata este inutila, pentru ca utilizarea armelor nucleare nu este acceptabila in toate situatiile. Tocmai de aceea am spus ca trebuie folosita doar daca natura agresiunii este similara, sau daca aceasta constituie crima de razboi grava – atac impotriva civililor. Desfiintarea armatei regulate ar fi absurda tocmai pentru ca, asa cum voi explica in continuare, celelalte organisme de aparare, para-militare, nu au capacitatea operativa de a purta un razboi conventional. Bineinteles, efectivul fortelor armate va fi unul redus, dar cu un nivel ridicat de profesionalism si dotare moderna. Comanda si structura fortelor armate va fi una simpla si foarte operativa, oreintata pe misiuni care, odata primite, vor fi executate fara ingerinte politice inutile.
Deasemenea am vorbit de fortele militare voluntare private (militii) care ar fi structurate oarecum similar cu o Garda Nationala. Rolul acestora e sa suplimenteze securitatea interna in cazul unor atacuri militare, daca armata regulata este angajata prepondernt in teritoriu inamic. Un alt rol impotant este cel de a ajuta la eliminarea efectelor unor calamitati naturale, alaturi de serviciile de urgenta ale municipalitatilor si provinciilor afectate si companii private angajate. Membrii se inarmeaza si echipeaza pe proprie cheltuiala, iar voluntariatul este stimulat prin deduceri de taxe. Practic acestia sunt oameni obisnuiti, care intra in actiune doar cand este nevoie de ei.
In fine, Companiile Militare Private sunt folosite cu precadere pentru executarea de atacuri precise impotriva unor organizatii ostile nestatale si a membrilor acestora, pe teritoriul unor terte state. Practic, astfel de organizatii functioneaza intr-un mod similar „vanatori de recompense”. Experienta recenta USA din „razboiul impotriva terorismului” arata ca mobilizarea unei armate regulate impotriva unor grupari nestatale – teroristi, banditi, „narcos” sau pirati – este nu numai ineficienta dar si extrem de costisitoare. In plus, actiunile PMC-urilor beneficiaza de un alt avantaj imporant – dezmintirea plauzibila. Actiunile acestor grupari sunt goal oriented, spre deosebire de fortele militare regulate le caror tiuni sunt mission oriented. Mai precis, PMC-urile primesc o misiune de a elimina/captura un singur individ/grup de indivizi si lucreaza in stransa legatura cu serviciile secrete externe.
Toate formele de riposta mentionate pot fi folosite doar in cazul unui atac prealabil al unui inamic, dupa identificarea acestuia si dupa aprobarea in prealabil de catre organismele reprezentative asa cum am precizat. Actiunile militare sau para-militare nu pot fi folosite pentru atacuri preventive decat daca pericolul este iminent (inamicul a ajuns la granita dar nu a apucat sa traga) si in niciun caz pentru actiuni de cucerire.
Dupa cum am spus, principalul scop este asigurarea unui grad cat mai ridicat de securitate, la un pret cat mai scazut.
Un exemplu concret:
Statul X:
Populatie = 25,000,000
Surafata = 275,000 Km2
Produs Intern Brut = 750B Euro
Buget total = 35B Euro – 4.6%xPIB
Cheltuieli militare = 15B Euro – 2%xPIB
Armament nuclear = 150 Focoase (100 Standard+50 ERW)
Militari activi/rezerva – 50,000/100,000
Garda nationala (voluntari) – 100,000
PMC – on demand<1000
Posted on 4 septembrie 2010 la 2:20 pm.
@Alexandra
Atata timp cat nu ai venituri, si nu esti platitor de taxe, de ce ai avea drept de vot? Principiul dupa care lucrez este nici taxare fara reprezentare, nici reprezentare fara taxare. Un astfel de sistem ar responsabiliza votul, in sensul ca doar cei care contribuie efectv au un cuvant de spus in alocarea resurselor, prin intermediul reprezentantii pe care ii aleg in Parlament. Daca un individ este in intretinerea altuia si nu realizeaza un venit propriu, inseamna ca temporar, nu are un grad ridicat de responsabilitate care izvoraste in primul rand din independenta financiara. Rezidentii temporari au greptul la vot, daca au platit taxe (pe venit) pentru ultimii 2 ani. Iarasi, angajatii de la stat, care sunt in general consumatori neti de resurse bugetare, pot obtine dreptul la vot daca dovedesc ca ,in aceeasi perioada de 2 ani, au platit taxe mai mari decat venitul salarial obtinut de la stat, deci au fost producatori neti de resurse. Oricum, acesti angajati reprezinta un procent redus din populatie, sub 1%, daca se aplica modelul propus de mine. La o tara cu o populatie de 25,000,000 am avea probabil undeva la 150,000 de „bugetari”, dintre care 50,000 de militari, 75,000 politisti si agenti in serviciile secrete, 15,000 de magistrati si angajati din domeniul juridic, si si doar 10,000 functionari – sistem complet informatizat.
Modelul fiscal propus de mine este unul care evita pe cat posibil dubla impunere. In general, platesti sau impozit pe venit, sau impozit pe proprietate, ca procent din valoarea declarata de firma de asigurari. In cazul in care asiguri doar partial bunul imobiliar, sa zicem la 30% din valoare, vei plati de exemplu 0.3×0.005xValoarea propritatii + 0.7×0.05xVenitul anual taxe in fiecare an (0.005 e doar ca exemplu, poate fi stabilit de autoritatile locale la un alt nivel). Proprietatea poate fi detinuta si in comun, caz in care taxa se imparte la nr de proprietari. Diferenta se plateste tot ca impozit pe venit. Daca sunt 2 proprietari la o casa, fiecare va plati(1-A)x0.005xValoarea imobilului taxa pe proprietate si Ax0.05xVenitul anual taxa pe venit. Fiecae poate sa-si aleaga A – (0,1). Pentru terenuri, se plateste o taxa fixa/metru patrat, stabilita de autoritatile locale – concurenta fiscala. Companiile nu platesc impozit pe profit, nu se platesc taxe pe masini sau alte bunuri si servicii. Singura taxa suplimentara ar fi cea de 5% pe anumite bunuri (alcool, tutn, cannabis, kaht, „ciuperci”) si servicii – prostitutie si jocuri de noroc.
Sistemul pare complicat dar nu este. In plus, lasa loc pentru nenumarate optimizari fiscale, iar povara fiscala este la un odrin de marime mai jos decat intr-un stat clasic, pentru ca aici nu trebuie finantate drumuri, scoli, spitale sau pomeni.
Posted on 4 septembrie 2010 la 2:58 pm.
Alexandra,
Germania? Ai avut vreodata contact cu Germani… sa lucrezi cu ei sa ii cunosti..? Old Habits Die Hard.. ai uitat ce au facut acum citeva zeci de ani?
Legat de DEREGLEMENTARE… cred ca nu ai inteles ce vreau sa spun…. in momentul in care fundamentul economiei libera pe baza de cerere si oferta neviciata este alterat prin eliminarea banilor liberi si introducerea banilor ce perpetu isi pierd putere de cumparare si a carir cost (dobanda) nu este nici el legat de cerere si ofera.. reglementarea absolut stricta a pietelor financiare este obligatorie… au descoperit asta cu multa durere in anii 30.. si au reparat partial problema prin anumite reglementari.. apoi recent… reglementarile au cazut .. asta a permis un arbitraj efectua de elita financiara intre stat si privat / cetateni…. pentru supra imbogatire.. ce a dus la problemele actuale…
Stiam de bancile din USA.. si ami stiu ca si caum chiar daca raporteaza.. ce raporteaza.. sunt povesti de adormit copii…
Posted on 5 septembrie 2010 la 12:02 am.
Alex Niolin:
Va ca .. continuare nu a aparut…. poti sa o pui pe blogul personal…. chair sunt curios sa citesc pina unde poti ajunge…
Tu realizezi ca ajungi pe o panta putin extremista?
Statul minimalist de care vorbesti aproape ca l-am avut in anii 90… taxe platea doar cine era prost si vroia.. in rest .. viata dulce tuturor sub soare… puterea statului central era inexistenta… trebuiau sa vina minieri. sa ajute mentinerea la puterii a dictatorului de moment… cine era adevarata putere.. bandele / mafiiile locale… baroni… locali sau cum li se mai spunea…. ti-a placut ce ai vazut?
Statul minimal care il visezi tu. este imposibil.. este o UTOPIE.. oameni nu sunt corecti. oamenii triseaza.. oameni incearca sa faca rau semenilor daca asta insemna avantajul lor personal… statul minimal nu ar avea suficienta putere … sa mentita competitie loiala.. am avea numai carteluri… si fara un sistem cit de mic de redistribuire a veniturilor aferente competitiei neloiale.. ai ajunge rapid la poralizarea extrema a societatii… ce descrii tu de fapt este feudalism.. unde citva cu bani .. platesc taxe.. deci ei au dreptul la vot.. si voteaza reprezentanti care sa le apere doar lor interesele si sa impuna legi draconice celor care nu pot plati taxe… dar fii tu sigur .. ca paturile sarace.. platesc taxe char daca nu le platesc.. in vremurile demult apuse.. un om sarac lipit nu platea taxe.. dar platea chirie in casa in care locua.. platea bani pentru pamantul inchiriat de la boierul care il avea.. sau lucra pe pamntul boierului pentru un venit mult mai mic de cit altfel.. difereta constind tot o taxa… cand o elita acapareaza complet puterea crezi ca mai conteaza cum ajunge munca ta pe gratis in beneficiul lor.. prin taxe date statului…. prin rente. sau sub forma de taxa de protectie…?
Ai unele idei bune.. cu care sunt de acord.. si care au mai fost gandite si de multi altii inaintea ta..
Ai unele idei cu care sunt de acord dar nu le consider bune.. (da si asta e posibil)… mai gindim si cu patosul uneori.. pe net avem voie..
dar per ansamblu.. ideile tale au multe lacune… nu sunt implementabile. si ar avea efecte secundare greu de cuantificat… cu o natie intrega nu iti poti permite sa expermentezi…
Posted on 5 septembrie 2010 la 12:24 am.
@ Petre
Sincer, da, am avut legaturi cu nemtii. Bine, acum deja intram pe un teren extrem de subiectiv, pentru ca nu este obligatoriu ca experientele mele sa fie si o regula sau sa fie relevante. Am lucrat, am invatat, ba chiar la ei si nu aici. Si preconditionalitati (adica fara politeturi impuse de ceva…). Din aceasta cauza poate si ca sustin ceea ce am spus mai devreme. Nu neg ca ceea ce s-a intamplat (asta daca te referi la evrei) este regretabil, cu toate ca depinde foarte mult de ce parte a istoriei esti atunci cand citesti. Nu uita ca istoria este scrisa in mod extrem de subiectiv, de oameni. Iar cea scrisa de nemti este mai putin promovata. Totul este extrem de subiectiv. Dar nu poti da timpul inapoi, asa ca nu are rost sa ne punem astfel de intrebari. Ceea ce este de constatat este prezentul. Si aici poti critica trendul actual geopolitic. Doar asta faceam, nu??!!!….hi hi hi….
Posted on 5 septembrie 2010 la 1:31 am.
@Petre
Toti cei care obtin un venit sau/si detin o proprietate platesc imozite. Optimizarea fiscala se face in functie de modul in care un rezident alege sa-si repartizeze platile intre taxa pe venit si cea pe proprietate. Daca nu obtii nici venit si nici nu detii o proprietate esti:
– copil in intretinerea parintilor;
– asistat al unei fundatii caritabile;
– in stare de servitute voluntara sau involuntara;
Impreuna cu cei are lucreaza pentru stat, acestea sunt singurele categorii care nu au dreptul la vot.
Ex. Daca un copil de 16 ani lucreaza de la 14 ani si plateste taxe, el are dreptul la vot. Daca un adult nu are chef sa munceasca si nu detine o proprietate pe cre sa plateasca impozit, traind doar din mila unei organizatii, nu are dreptul la vot.
Principiul e: votezi doar daca contribui. Nu coteaza cat, nu am specificat nicaieri o limita de contributie. Astia „cativa” de care zici tu ar avea drept de vot ar fi cam ~90% din populatia peste 16 ani.
La astea as raspunde astfel:
1) Daca cineva triseaza sau incearca sa faca rau, inseamna ca inclca drepturile de proprietate ale cuiva, deci va intra sub incidenta legii si va suferi consecintele pe care le-am explicat pe larg intr-un alt comentariu – unele destul de severe;
2) Statul – garantul de baza al concurentei loiale – dupa cum ar spune niste cunoscuti realizatori de la Discovery Myth Busted! Cartelurile si monopolurile sunt mentinute de catre stat prin legislatia care interzice intrare pe piata a unor noi companii;
3) Redistributia este exclusa, pentru ca, un astfel de sistem ar fi doar o unealta a populismului politicienilor. In decurs de 2-3 generatii, statul respectiv s-ar transforma din stat minimal in „modelul suedez”, iar peste inca una-doua in modelul … somalez 🙂
Eu cred ca in anii ’90, cu dispretul complet pentru proprietatea privata si drepturile cetatenilor care domnea atunci ne confruntam cu un stat post-(si inca destul de)comunist. Minerii, retrocedarile funciare facute d’ampulea, furturile de la Bancorex, combinate intregi vandute pe nimic la fiare vechi de jnapanii care strigau „nu ne vindem tara(e mult mai bine s-o furam noi)!”
Eu nu propun niciun experiment, pentru ca toate legile din acest stat pe car il propun sunt defapt legi naturale, izvorate din respectul pentru dreptul la proprietate. In virtutea unor asemenea legi, cei care „faceau legea” in Romania anilor ’90 s-ar fi ales cu bratari electronice la picior, ar fi petrecut cativa ani la „statiune„, iar pentru unii ar fi militat Amnesty International pe treptele catre esafod.
Treaba cu redistributia chiar m-a pus pe ganduri in legatura cu aparteneta ta politica 😉
Posted on 5 septembrie 2010 la 2:34 am.
Alexandra,
Nu ma refer doar la evrei, tigani au avut aceasi soarta. Ukrainieni, iau primit cu bratele deschise.. si i-au macelarit… Stalin a trebuit sa omoare 20 milioane de rusi ca sa se impuna… Hitler nu a avut nevoie sa omare cetateni germani de rand.. ca sa ii converteasca.. la crezul sau..
Posted on 5 septembrie 2010 la 10:30 am.
@Petre
„sa mentita competitie loiala.. am avea numai carteluri…”
E a nu stiu cata oara cand folosesti ca argument nerozia asta. Cat de greu e sa intelegi ca monopluile si cartelurile nu exista decat cu ajutorul statului, ca in cazul unei competii libere, unde nici un jucator nu este impiedicat (de catre stat) prin reglementari sa concureze, nu putem vorbi de „monopol si cartel”? Iesi odata din logica asta socialista!
„si fara un sistem cit de mic de redistribuire a veniturilor aferente competitiei neloiale.”
Primo, ca redistributia inseamna, de facto, <agresiune (confiscare, adica instituire de munca silnica/fortata). Secundo, ca cine si cu <ce masura se stabileste nivelul redistributiei? Nu e treaba non-producatorilor si non-proprietarilor sa stabileasca vreo redistributie cat de mica (citeste sa jefuiasca) din veniturile/profiturile proprietarilor/producatorilor. E absolut ILEGITIM si ca atare IMORAL.
Posted on 5 septembrie 2010 la 12:22 pm.
In sfarsit, au aparut cele 3 comentarii postate ieri. Despre doctrina militara, lege si fiscalitate, mai sus.
Posted on 5 septembrie 2010 la 1:45 pm.
Alex & Inut,
Sunt de acord ca elitele prin contolul politic creaza legi si reglementari ce duc la monopoluri la avantaje neloiale anumitor firme… lucru care viciaza echilibru cerere oferta si pretul cel mai bun astfel obtinut in detrimentul cumparatorului si salariatulu.. totusi consider ca trebuieste un mecanism care sa apere pe cei mici de jocul necurat la indemnca celor cu concentratie mare de capital economic.. si sau politic.. si chiar de jocul concurential neloial facut de cei de afara.. care primesc infinite subventii sub diferite forme care mai de care mai ascunse…
Iounyt, si daca statul tau minimalist genereaza o situatie unde 0.5% din polulatie detine 95% din capital.. ce faci..? Nu trebuie cumva un mecanism automat de echilibru… cum ar putea sa fie taxa de echilibru social.. nu stiu… poate in functie de indicele GINI.. sau ceva asemanator.. atit timp cit indicele este sub un anumit nivel taxa e zero… dar daca se ajunge peeste.. poti face anumite paliere/// cind scade taxa revine la zero…
Ua peste alta. nu sunt SOCIALIST.. dar nici minimalist orb nu sunt… Sut adeptul libertatii omului si a faptului ca acesta trebuie sa dispuna de minim 2/3 din munca sa.. nu ca in situatia actuala unde statul confisca 75-80…. din ce produce fiecare om…
Posted on 5 septembrie 2010 la 1:53 pm.
@Petre
Asa ceva nu se intampla decat in cazul in care forta de munca este captiva. Conducatorii din feudalism stiau foarte bine asta – de exemplu Mihai Viteazu a dat o lege prin care lega serbii de glie, pentru a-si asigura suportul boierilor. Ori eu am specificat destul de clar ca este esentiala libertatea de miscare a indivizilor.
Posted on 5 septembrie 2010 la 3:55 pm.
@ Alex
Problema este că imediat ce acceptăm ideea de armată permanentă acceptăm ideea de achiziţii publice pentru înzestrarea acestei armate şi imediat apare problema că cel care semnează pentru aceste achiziţii publice va fi tentat ÎNTOTDEAUNA să întoarcă puterea în favoarea sa. Va semna pentru atribuirea acestor achiziţii aceluia care dă mai mult în propriul său buzunar.
De ce ÎNTOTDEAUNA? Simplu: pentru că omul e făcut de aşa natură încât să pună mai presus binele său şi nu binele naţional dar şi pentru că miza contractelor va pune presiune pe el din partea celor interesaţi de astfel de contracte cu statul.
Las complet la o parte controlul asupra acestei armate publice care poate fi folosită în interes personal: de la construirea unei case cu ajutorul soldaţilor până la atacarea unei părţi din populaţia ostilă mie.
Iar legat de protecţie aici am îndoieli că omul e un ticălos absolut. Omul nu se naşte pentru a ucide alţi oameni decât dacă are o problemă structurală la cap. Dacă unul vrea să mă omoare cu orice preţ o va face cu toate armatele din lume. Înzestrate după ultima modă şi cu ultima tehnologie. Societatea trebuie să aibă un rol mai activ în identificarea acestor sonaţi şi trebuie să fie cu ochii pe ei ca să nu obţină prea multă putere. Oricum nu putem cunoaşte ce e în mintea diabolică a unui om şi acest risc rămâne întotdeauna cu stat sau fără, minimalist sau nu.
Posted on 5 septembrie 2010 la 6:46 pm.
@ Alex
Şi principiul că votează doar dacă contribui e unul relativ. Nu poţi fi un contributor perfect la stat. Întotdeauna există şi puţină evaziune fiscală în ceea ce facem, chiar dacă nu conştientă uneori.
Şi ce facem atunci. Operând cu grade diferite de contribuţie la bugetul statului nu putem bloca votul cuiva. Şi mai e ceva: pentru unii, evaziunea fiscală este unica şansă de supravieţuire (gândeşte-te la femeile care vând lapte la colţ de stradă). Cu acei oameni ce faci. Mai gândeşte-te că unii fac evaziune cu ajutorul statului… cu ăştia ce faci?
Posted on 5 septembrie 2010 la 6:50 pm.
O contributie de maximum 5% din venit sau 0.5% din valoarea imobilului, anual, mi se pare perfect rezonabila – putini ar risca un litigiu (si o posibila expulzare) pentru o suma asa de mica. Bineinteles ca se vor gasi catia care sa faca asta mai mult din teribilism. Iarasi, daca persoana respectiva detine o proprietate oate face o balansare intre taxa pe proprietate si cea pe venit, pentru a-si minimiza taxele, dar nu a le anula. Sunt impotriva instituirii unei taxe generale pe vanzari (in afara unor anmite produse si servicii) tocmai pentru a evita o dubla impunere fiscala – platesc impozit pe venit dar nu si taxa pe vanzari sau platesc impozit pe imobil/teren si numai platesc imposit pe venti sau platesc x din impozitul pe venit si 1-x din impozitul pe imobil.
In plus, conditionarea votului de plata taxelor mi se pare un lucru perfect rezonabil. De ce sa decizi, chiar indirect, prin reprezentanti alesi, asupra unui lucru la care nu ti-ai adus nicio contributie? Ce responsabilitate poti sa ai daca nu ai conttribuit cu nimic? Iarasi, atunci cand ai contribuit, vei dori sa profiti la maximum de drepturile castigate astfel, deci prezenta la vot va creste semnificativ. Un alt aspect este crsterea responsabilitatii votului – nu vei alege un zurbagiu stiind ca poate aloca gresit banii tai. Asta ar trbui sa se aplice si acum, dar oamenii nu realizeaza ca orice decizie gresita a unui politician ii costa banii platiti prin taxe.
Problema achizitiilor publice este una spinoasa, unde se pot face multe mismasuri, insa acestea vor fi transparente. Este obligatorie publicarea anuala a exercitiului bugetar, se vor face audituri financiare si de eficienta independente, in mod periodic. Aceste achizitii au preponderent caracter militar, nu sunt factori de productie sau bunuri care sa aiba o valoare pentru consumatori, ci, in principal armament si munitii. O armata permanenta este necesara pentru asigurarea securitatii, de-asta am impus si o dimensiune rezonabila. Costurile pentru echipamentele scumpe pot fi reduse prin inchirierea acestora in sistem leasing – pentru avioane se practica deja. In acest fel, inzestrarea e permanet de ultima generatie si echipamentele sunt platite doar daca se distrug. Nu ramai cu „fiare vechi” prin hangare. Iarasi, un stat are nevoie de armata permanenta pentru a se integra in structuri militare suprastatale. Defapt, o astfel de integrare (alianta militara) duce la scaderea costurilor si cresterea securitatii pentru toti participantii – chiar acest ste scopul sau. Acum, cum poti intra intr-o astfel de alianta daca nu contribui cu nimic? Ce valoare ai pentru ceilalti.
Utilizarea armatei impotriva populatiei civile este interzisa pein Constitutie. Armata poate desfasura actiuni numai impotriva unui inamic extern, atat in teritoriul statului cat si in exterior, numai in cazul unei agresiuni. In cazul in care exista o amenintare interna (rascoala, recrudescenta a unor conflicte intre bande criminale) este treaba politiei si a militiilor private sa le rezolve.
Nu cred ca omul este prin natura sa bun sau rau, ci este pur si simplu orientat catre propriul interes. Daca societatea nu ar avea reguli (naturale) care sa asigure respectarea drepturilor tuturor membrilor sai, s-ar ajunge intotdeauna la conflicte intre indivizi si factiuni. Pentru ca aceste reguli sa fie respectate este necesar si un grad de constrangere, pentru ca altfel nu ar avea nicio valoare. Poate eu nu as fi tentat sa fur sau sa omor nici in cazul in care de maine n-ar mai exista niciun politist pe strada, pentru ca asa am fost educat. Insa exista suficienti indivizi care nu se poticnesc de astfl de limitari si care n-ar ezita sa aplice „legea junglei” in cazul in care legea nu ar mai avea niciun aparator oficial. Ceilalti nu ar ezita nici ei sa se apere, si sa pedepseasca agresiunea, dar asta nu ar face decat sa alimenteze un ciclu aproape nesfarsit al violentei. In realitate chiar se intampla – in zonele in care nu domneste legea, divergentele se rezolv prin conflicte spontante, urmate de serii desfarsite de represalii, vendette, care se intind uneori de-a lungul a generatii intregi. Iarasi, daca exista consens, se poate ajunge la linsaj, chiar si fara stabilirea vinovatiei prealabile.
Iata de ce, pentru a limita violenta, indiferent daca e vorba de agresiune sau represalii, e nevoie ca regulile societatii sa fie codificate sub forma de legi, iar acestea sa fie respectate de toata lumea. In plus este nevoie si de represiune, impotriva celor care incearca sa-si extinda propria libertate prin incalcarea libertatii semenilor lor. Iarasi, e nevoie de arbitru in cazurile in care un inivid crede ca drepturile sale sunt incalcate, tocmai pentru a impiedica rabunirea violentei si perpetuarea acesteia, asa cum am recizat anterior. Acest arbitru este justitia, iar misiunea sa cuprinde atat stabilirea vinovatiei cat si sanctiuni care sa duca atat la descurajarea incalcarilor pe viitor, cat si la repararea prejudiciului (maral, material) creat pagubitului. Iata de ce societatile primitive recurg la linsaj si vendette, in timp ce societatile moderne, evoluate, au politie si justitie. Cred ca am fost destul de clar in privinta sanctiunilor atrase de incalcarea reptului la proprietate in statul meu ipotetic.
Dar nu toti inivizii sunt rationali, nu toti au motive obiective pentru a recurge la violenta. uneori aceste aspecte duc la anularea simtului de conservare, care este tintit de aceste sanctiuni. Din pacate, singurul mod de a te apara de astfel de indivizi este eliminarea lor fizica. Iata de ce am lasat larg deschisa optiunea pedepsei capitale, atat prin intermediul justitiei – pe timp de pace – cat si a eliminarii implicite – pe timp de razboi, impotriva unor actori nestatali. Singurul leac pentru un caine tubat este glontul!
Posted on 5 septembrie 2010 la 9:26 pm.
Cristi,
http://www.financialsense.com/contributors/jr-nyquist/what-is-past-is-prologue
Vezi ce au patit vecinii.. cind indivizi „bine intentionati”.. au convis o tara ca nu e nevoie de cehltuieli cu armata…
Posted on 5 septembrie 2010 la 9:30 pm.
@Petre
Excelent articolul lui Nyquist. Exact aceasta e tactica bolsevicilor – „lupta pentru pace”. Stiu ca e politically incorrect ce spun, insa in perioada Razboiului Rece, agenti provocatori ai URSS au atatat diverse miscari, „pacifiste”, in tarile occidentale, cu scopul de a pune presiuni politice cu scopul de a reduce cheltueilile militare si mai ales arsenalul nuclear. Scopul nu era in niciun caz pacea mondiala, ci slabirea capacitatii militare a NATO in general si a USA in principal, care ar fi asigurat URSS sanse sporite de victorie in cazul in care Razboiul Rece ar fi „dat in clocot”. Din fericire, astfel de initiative au esuat atunci cand lideri puternici au preluat fraiele in America si Europa dandu-i la o parte pe socialistii incompetenti, care nu numai ca se pregateau sa-si slabeasca armatele, dar adusesera si economiile tarilor respective in sapa de lemn prin diverse masuri de „dreptate sociala”.
Exista o legatura stransa intre prosperitate unui popor si disponibilitatea acestuia de a lupta pentru propria libertate. Atunci cand apar conducatori de teapa celor pe care i-a avut Ukraina in 1917-18, ei reprezinta o tumora maligna in inima natiunii. Daca i se permite cancerului sa se dezvolte nestingherit, singurul rezultat posibil este moartea. Singura solutie in fata unei astfel de amenintari este extirparea imediata a tumorei, prin vointa poporului, cu forta daca este nevoie. Acei conducatori s-au facut vinovati de tradare in fata milioanelor de ukrainieni ucisi in foametea din 1920-22 si mai ales in Holodomor. Poporul roman a suferit enorm de pe urma cancerului iudeo-bolsevic care si-a facut de lucru nestingherit in anii ’50. Astazi, boala s-a metamorfozat sub forma oligarhiei cleptocratice care jefuieste sistematic tara – fosti securisti, activisti, urmasii si acolitii lor de nadejde. Acestia sunt parazitii de care trebuie sa ne eliberam pentru a ne bucura de libertate. Am spus ca intr-o Romanie in care ar fi functionat legile propuse de mine, acestia ar fi purtat bratari la picior, ar fi avut parte de munca fortata in lagar (privat desigur) si cei mai merituosi ar fi primit guler de funie.
Pentru mine lucrurile sunt cat se poate de simple: respecti proprietatea privata si libertatea indivizilor sau suporti consecintele legii – servitute, streang sau exil. Daca nu te sperie nici legea, iseamna ca te incadrezi intr-una din urmatoarele categorii:
Comunist=Fascist=Fanatic_Religios=Psihopat=Caine_turbat
In legatura cu datoria unui individ de a-si apara libertatea nu pot decat sa il citez pe amiralul Yamamoto:
Posted on 5 septembrie 2010 la 10:10 pm.
@alex nicolin
„doar cele derivate din dreptul la proprietate sunt drepturi” – inteleg ca, de exemplu, dreptul la educatie gratuita ar disparea; pentru oricine a avut o minima tangenta cu domeniul, este clar ca exista copii inteligenti care se nasc in familii de conditie modesta (si, la fel de bine, copii cu nivel de inteligenta sub medie care se nasc in familii instarite); o educatie contra cost ar condamna o mare parte din prima categorie de copii la o educatie mai precara decat cea de acum, ceea ce:
– ar fi o paguba pentru intreaga societate, pentru ca acel copil nu va ajunge sa produca valoarea pe care ar fi putut-o produce daca ar fi putut urma intregul ciclu de educatie,
– ar favoriza crearea de categorii defavorizate ereditare, din care va fi foarte greu cuiva sa iasa, ceea ce este periculos pe termen lung pentru intreaga societate
„Tocmai din acest motiv sustin autonomia si responsabilitatea la nivel local pentru alocarea resurselor” – problema este aceeasi, nu conteaza ca resursele sunt cheltuite la Bucuresti sau in capitala de judet, atata timp cat sunt cheltuite nu de cei care le-au produs, ci de reprezentanti.
„reprezentantii politici nu vor fi remunerati pentru efortul lor managerial decat din ceea ce reusesc sa stranga, in mod voluntar, de la cei pe care ii reprezinta, sub forma de donatii. Astfel, riscul coruptiei sau incompetentei va fi redus, prin faptul ca vor accede la functii politice doar cei cu avere, dar si cu un prestigiu considerabil in randul celorlalti” – problema voluntariatului se rezolva foarte simplu, prin transferuri incrucisate (eu iti ofer tie o donatie din firma mea, tu o donatie mie din firma ta); asa ca intreaga concluzie este falsa: riscul de coruptie sau incompetenta este la fel de mare ca si acum; iar chestia cu prestigiul este o gluma buna. Gandeste-te ca un buget de doar 10% din bugetul actual inseamna totusi 3-4 mld euro, din care inca se pot trage tunuri interesante. In plus, nu uita ca exista oameni pentru care conteaza un singur lucru: puterea.
„Litigiile de natura civila sa se judece la instante private, care functioneaza in regim concurential” – banuiesc ca, atunci cand una dintre parti este nemultumita de decizia unui tribunal privat, se va putea adresa justitiei publice; si cum intr-un proces, aproape intotdeauna o parte va fi nemultumita de decizia data, mai toate cauzele vor ajunge in justitia publica. Si atunci, care este beneficiul crearii unei justitii private, in afara de crearea unei categorii sociale care va trai din banii fraierilor care vor apela la aceasta justitie ?
„rezidentul poate oricand sa rezilieze contractul sau cu statul, parasind teritoriul acestuia, in cazul in care considera ca drepturile sale au fost lezate” – si acum exista notiunea de rezidenta si un cetatean al unui stat poate alege sa fie rezident al altui stat
„Rezidentul nu poate fi sanctionat in cazul in care este restant la plata taxelor decat in civil. Daca in acest caz decide sa paraseasca teritoriul statului, el nu poate fi urmarit de alte state si nu poate face obiectul unei cereri de extradare” – dar daca respectivul are datorii fata de o persoana privata, va putea fi extradat ? daca da, de ce in cazul datoriilor fata de stat nu ar fi valabil acelasi principiu ? daca nu, atunci un astfel de sistem ar deveni raiul escrocilor.
Rezidenti temporari: „La intrarea pe acest teritoriu, fiecare individ intra automat sub protectia legilor statului.” – inteleg, printre randuri, ca oricine vrea poate deveni rezident roman, fara practic nicio restrictie; multumesc, dar avand ocazia sa cunosc atat chinezi, cat si indieni, eu unul prefer in continuare un control strict al imigrarii.
Posted on 6 septembrie 2010 la 11:46 am.
@ cornel
Cel cu adevărat valoros va primi o bursă din partea unei companii private direct interesate în inteligenţa şi valoarea sa. Chiar dacă a avut neşansa de a se naşte la ţară dintr-o familie nevoiaşă va exista un interes mai mare atât din partea companiilor private cât şi a familiei să găsească acel sponsor pentru punerea în valoare a calităţilor copilului.
Gandiţi-vă cât de mult mimează acum egalitatea de şanse statul în sistemul actual gratuit. La sate e un adevărat simulacru de şcoală. Dacă sătenii dintr-o comunitate ar decide să plătească ei un învăţător şi o mână de profesori buni ar ieşi mult mai câştigaţi decât ceea ce le oferă statul acum cu titlul GRATUIT (profesori care nu au pregătirea academică şi didactică aferentă distrug viitorul multor valori autentice care au avut ghinionul să se nască la ţară).
Posted on 6 septembrie 2010 la 11:52 am.
Interventia statului si favorizarea unor anumiti idivizi/categorii de indivizi, fie prin oferirea de avantaje si foloase necuvenite, fie prin tolerarea furtului si fraudei sunt adevaratele cauze ale inechitatii.
Statul roman ofera educatie „gratuita” (finantata din taxe) de la scoala primara pana la facultate, lucru care duce nu la cresterea calitatii educatiei, ci la risipa de resurse, prin anularea sau pervertirea stimulentelor naturale de a crea valoare. Iata cateva exemple:
– obligativitatea si „gratuitatea” educatiei standardizate, care, in aceasta forma este opresiune mascata, cu scopul de a crea indivizi mediocri si obedienti;
– acest tip de educatie este deconectat de cerintele pietei, deci mare parte din efortul depus pentru pregatirea elevilor, atat de ei insisi, cat si de profesori si birocratii din minister este degeaba. Concret, piata cere in momentul de fata in proportie de 90% specialisti cu studii medii (muncitori calificati, electricieni, tinichigii, faiantari, tamplari etc.) si ce face ministerul – desfiinteaza practic scolile profesionale, transformandu-le in licee teoretice de unde absolventii nu invata absolut nimic util, si sunt incurajati sa mearga la facultati – adevarate „fabrici de diplome” (90% din universitatile romanesti merita acest titlu), de unde primesc un carton numai bun de sters posteriorul.
– lipsa stimulilor elevilor si studentilor de a invata. Ei constientizeaza ca programa standard cuprinde cunsotinte care nu le sunt utile, ca nu platesc ei insisi pentru educatie, cum s-ar intampla daca ar fi nevoiti sa-si plateasca singuri scolarizarea, sa plateasca parintii, sau sa concureze pentru o bursa privata;
– nici in cazul in care reusesc totusi sa se pregateasca suficient de bine, absolventii nu au prea multe sanse, pentru ca sistemul de stat este parazitat de nepotism si coruptie, La „privat” multe firme traiesc din contracte cu statul, deci sunt lipsite de concurenta reala si depind de relatiile politice ale patronului pentru a avea succes. In acest sens, ei trebuie sa adopte „beizadelele” potentatilor locali, sa dea spaga si sa se intereseze mai mult de competitivitatea propriei afaceri. Intr-un astfel de climat viciat, elevii si studentii isi pierd motivatia de a invata, iar absolventii pleaca in strainatate, ducand practic cu ei tot capitalul consumat de sistemul public pentru pregatirea lor.
– mare parte din institutiile private de invatamant, lipsite de asemenea de stimuli in vederea performantei, se multumesc sa copieze modelul celor de stat, percepand sume modice pentru a asigura o educatie de calitate la limita inferioara a mediocritatii;
– profesorii sunt platiti dupa criterii subiective (grila), unde conteaza gradele didactice, vechimea, si cursurile urmate – in sistemul public colectionarea de diplome si puncte a devenit un adevarat sport national, si mai putin performanta. Profesorii sunt promovati pe ochi frumosi, iar cei cu adevarat valorosi au numai de suferit de pe urma hartuielilor din partea colegilor invidiosi, directorilor tembeli si inspectorilor oligofreni numiti pe linie de partid (daca se schimba puterea, schimba si ei partidul).
– sunt pastrate sau chiar infiintate institutii de invatamant noi acolo unde nu sunt necesare: scoli cu mai multi profesori decat elevi pe la Bascautii din Vale si mari universitati de stat cum ar fi cele de la Targoviste, Bacau sau Oradea, aparute ca ciupercile dupa ploaie in anii ’90. Chiar si universitatile „de prestigiu”, nu intra in top 500 la nivel mondial, si sunt eclipsate de „surate” din Swaziland sau Burkina Faso. Sistemul este supradimensionat si nu mai corespunde realitatilor demografice din Romania anului 2010.
– cultivarea unei atitudini ostile fata de invatamantul alternativ in general si mai ales de conceptul de home schooling in special, considerat apanajul „sectantilor” si „pocaitilor”. Daca eu refuz sa imi trimit copilul la o scoala publica sau privata acreditata si aleg sa il educ eu insumi sau sa angajez profesori (meditatiile unde se incadreaza?) sunt considerat un infractor! O familie din Germania a primit recent azil politc in USA exact in urma unui caz asemanator. Bine ati venit in Uniunea Sov…Europeana!
Iata cum statul distruge sistematic educatia, atat prin sistemul public de educatie, cat si prin impunerea unor mecanisme de licentiere si acreditare care trebuie „unse” bine pentru a functiona doar pentru cine trebuie. Ceea ce se intampla acum in sistemul public si in simulacrul de invatamant privat este inadmisibil si va duce, in cateva generatii, la distrugerea completa a capitalului uman al Romaniei. Daca persistam in aceasta stare, peste 50 de ani vom astepta venirea investitorilor straini din Somalia si Afghanistan ca pe a doua venire a lui Hristos.
Singura solutie este privatizarea urgenta a intregului sistem de invatamant prin vanzarea directa a scolilor performante si inchiderea celor care numai au nicio sansa, dupa un audit independent, realizat de cel putin doua firme privata straina specializate. Urmatorul pas este acordarea de scutiri de taxe si impozite atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele juridice, corespunzatoare taxelor care ar fi mers catre invatamant, si acordarea de remisii din banii stransi prin privatizare, celor care fie nu si-au trimis inca copii la scoala, fie ii au inca inscrisi, proportional cu contributia platita ca impozit pe venit. In continuare, trebuie desfiintat Ministerul Invatamantului si Inspectoratele Scolare, aruncate la gunoi tote asa-zisele programe didactice si acordarea libertatii totale scolilor private de a preda ce cred de cuviinta, de a sustine examene de admitere, intermediare si de absolvire si de a emite diplome prin desfiintarea sistemului de acreditare. Incetarea oricarei forme de finantare sau constrangere a actorilor privati din invatamant si acordarea de deduceri fiscale pentru persoanele fizice sau juridice care acorda burse de studiu. Sunt impotriva sistemului de vouchere pentru educatie, deoarece este nu numai un pas prea marunt, ci o capcana atat pentru satat cat si pentru actorii privati.
Posted on 6 septembrie 2010 la 1:18 pm.
@cornel
„dreptul la educatie gratuita ar disparea”
Dreptul este incuviintarea actiunii independente, adica este ceva ce se manifesta fara incuviintarea, acceptul sau obligatia altcuiva.
Nu exista „dreptul” la educatie gratuita!!
1) confunzi educatia (un proces care are loc pe parcursul intregii vieti, chiar si participarea ta la discutiile de pe blogul asta inseamna educatie) cu invatamantul formal de stat, obligatoriu pentru ca serveste foarte bine intereselor statului, adica formarea de cetateni conformisti si obedienti „autoritatilor de stat”
2) pe lumea asta nu e nimic gratuit, cu atat mai putin educatia!
3) dreptul nu se traduce decat prin actul voluntar al fiecaruia de a se educa in limitele posibilitatilor, in nici un caz nu poate insemna obligarea celorlati de a subventiona si plati educatia altuia (asta se numeste servitute, munca silnica/sclavie adica sistemul actual de taxe si impozite). Adica drepturile tale NU pot incalca drepturile altuia.
Cat despre paguba pentru „societate”, primo ca iarasi vorbeste socialistul/colectivistul din tine, secundo ca daca-i p’asa cine stabileste care e nivelul la care copii trebuie „educati” (pe banii altora) pentru ca societatea sa aiba de castigat? „Curricula minima”? Nu-i de ajuns, si pentru asta majoritatea parintilor sunt mai mult decat calificati s-o ofere singuri copiilor? Zece clase? 12? Nu-s de ajuns!
Pai atunci eu zic (sigur in folosul societatii) ca „gratuitatea” si obligatia sa se intinda pana la terminarea studiilor superioare (neaparat incununata de doctorat) la una din primele 100 de universitati din lume pentru toti copii din romania. Crezi ca vrei sau esti in stare sa platesti pretul? 100% ca nu, deci toata povestea asta cu „societatea” cade.
In acest punct al discutie am sa te rog sa nu vii sa-mi torni „gogosile socialiste” despre „solidaritate” (impusa prin lege), ca sunt satul! Ca solidaritatea e VOLUNTARA, adica sunt solidar cu cine vreau eu.
Daca un copil vrea sa invete, va gasi, mai devreme sau mai tarziu, o metoda/posibilitate.
Posted on 8 septembrie 2010 la 11:07 am.
@Alex Nicolin:
„obligativitatea si “gratuitatea” educatiei standardizate, care, in aceasta forma este opresiune mascata, cu scopul de a crea indivizi mediocri si obedienti” – este o simpla afirmatie „gratuita”, nesustinuta de niciun argument;
„acest tip de educatie este deconectat de cerintele pietei, deci mare parte din efortul depus pentru pregatirea elevilor, atat de ei insisi, cat si de profesori si birocratii din minister este degeaba. Concret, piata cere in momentul de fata in proportie de 90% specialisti cu studii medii” – care este sursa acestui studiu al pietei ? Si ce studiu al pietei ne spune ce va cere piata peste 10 ani ?
„lipsa stimulilor elevilor si studentilor de a invata. Ei constientizeaza ca programa standard cuprinde cunsotinte care nu le sunt utile, ca nu platesc ei insisi pentru educatie” – problema este corect identificata, diagnosticul este gresit; elevii nu au de unde stii care anume din cunostintele invatate in scoala le vor fi utile, insa traiesc intr-o societate care promoveaza pe post de modele aproape exclusiv non-valori, care au ajuns vedete nu pentru ca au invatat in scoala, ci pentru ca sunt smecheri, au furat, …
„nici in cazul in care reusesc totusi sa se pregateasca suficient de bine, absolventii nu au prea multe sanse, pentru ca sistemul de stat este parazitat de nepotism si coruptie” – corect, dar este vorba de alta problema, fara legatura cu nivelul educatiei
„mare parte din institutiile private de invatamant, lipsite de asemenea de stimuli in vederea performantei, se multumesc sa copieze modelul celor de stat” – si de ce s-ar schimba ceva in bine daca ar ramane singure pe piata ? singura schimbare pe care o anticipez intr-o astfel de situatie ar fi cresterea preturilor
„profesorii sunt platiti dupa criterii subiective (grila), unde conteaza gradele didactice, vechimea, si cursurile urmate – in sistemul public colectionarea de diplome si puncte a devenit un adevarat sport national, si mai putin performanta. …” – corect, dar avem de-a face cu natura umana; exact aceleasi racile sunt intalnite si in mediul privat 100%, de exemplu intr-o multinationala
„sunt pastrate sau chiar infiintate institutii de invatamant noi acolo unde nu sunt necesare” – foarte corect
„cultivarea unei atitudini ostile fata de invatamantul alternativ in general si mai ales de conceptul de home schooling in special” – daca vorbim de experimente cum ar fi Waldorf, subscriu atitudinii ostile, este o aberatie, dupa parerea catorva cunoscuti care au facut greseala sa-si inscrie copiii la astfel de scoli; despre home schooling, desi e OK ca principiu, exista un risc ca parintele sa nu poata acoperi corect nevoia de educatie a copilului, deci ar trebui abordat cu prudenta.
„impunerea unor mecanisme de licentiere si acreditare care trebuie “unse” bine pentru a functiona doar pentru cine trebuie” – corect; nu le vad eliminate, dar in mod sigur se pot mult limita aceste mecanisme; ca si in transporturi, de ce e nevoie de licenta cand este suficient controlul RAR al masinii, dar care ar trebui facut la sange.
„Ceea ce se intampla acum in sistemul public si in simulacrul de invatamant privat este inadmisibil si va duce, in cateva generatii, la distrugerea completa a capitalului uman al Romaniei” – este clar ca lucrurile merg din rau in mai rau, dar distrugerea a ceea ce exista si reconstruirea de la 0 a unui nou sistem nu e neaparat o solutie; este, mai degraba, genul de reactie pe care il intalnesti la un meserias pe care il aduci sa termine o lucrare inceputa de altul sau de la un programator care trebuie sa modifice codul scris de altcineva. E mult mai normal sa incepem prin a vedea cum functioneaza sistemul la altii (de exemplu, la cei care au universitati publice in Top 500) si cum functiona sistemul la noi, acum 30 si acum 80 de ani, atunci cand nivelul scolii era cu totul altul.
Posted on 8 septembrie 2010 la 12:46 pm.
@Cornel
Tratarea simptomelor nu duce pe termen lung decat la agravarea bolii – vezi „reformele” invatamantului intreprinse dupa propriile idei, rupte de realitatile obiective si continand o doza fatala de prostie. Defapt centralizarea si etatizarea sistemului de invatamant sunt cauzele ineficientei. In loc sa lasi oamenii sa decida ce, cum, cand si daca vor sa invete pe banii lor, ii fortezi sa aleaga dintr-un numar limitat de variante la fel de proaste, stabilite de niste imbecili de politicieni, birocrati (planificatori din minister si inspectori in teritoriu) sau chiar de profesori care ar fi trebuit demult dati afara pentru incompetenta (multi sunt deja senili).
Doar prin privatizarea completa a invatamantului se poate drena mizeria care s-a strans in straturi groase in sistem. Invatamantul romanesc duhneste mai abitir decat o cocina, in politicienii aduc in continuare balegar cu carul. Daca vom incerca sa facem curatenie cu lopatica de plastic, nu vom face decat sa ne umplem si mai rau de excremente.
Posted on 8 septembrie 2010 la 1:28 pm.
@Alex Nicolin:
Sunt intru totul de acord cu descrierea „reformelor” intreprinse, dar asta e doar o dovada a faptului ca in aceasta zona au fost numai incompetenti.
Si nu vorbeam de tratarea simptomelor, ci de identificarea problemelor, pentru ca privatizarea nu este un panaceu: am privatizat distributia de energie electrica, si ce mare branza am facut ? eu nu am vazut nici o schimbare in bine, ba parca sunt chiar mai dese penele lungi de curent. Si nici macar nu poti zice ca am economisit subventia, ca si inainte de privatizare erau profitabile.
Atata timp cat in alte tari si, in alte vremuri, si la noi exista si au existat sisteme de invatamant publice functionale, consider ca inainte de a privatiza tot trebuie identificat ce nu merge in sistemul actual. Nu putem veni cu solutia-minune fara sa punem un diagnostic.
Iar in ceea ce priveste „sa invete pe banii lor”, nu e o solutie intotdeauna: ce faci cu tiganii ? pe banii lor nu vor merge niciodata la scoala si, fara scoala, problema lor nu se va rezolva in veci.
Posted on 8 septembrie 2010 la 2:08 pm.
@Cornel
Privatizarea distributiei de energie electrica a fost facuta, ca si alte astfel de privatizari, prin conservarea monopolului cu ajutorul reglementarilor intrate in vigoare tocmai pentru a conserva caracterul de cartel/monopol. Piata energiei este astfel nu o piata libera, ci o „piata captiva”.
Sistemul public de invatamant functioneaza (dar din ce in ce mai prost) in alte parti pentru ca acolo, chiar si in sistemul de stat, se promoveaza pe competenta, si nu pe pile sau spaga. In Romania sistemul este deja la pamant. Nu banii sunt problema, ci mai ales modul in care acestia sunt cheltuiti. Institutiile statului sunt incapabile sa calculeze economic, ci doar sa administreze birocratic. Cu toata stiinta si bunavointa din lume, nu vor fi niciodata sa administreze niste resurse la fel de bine ca o firma privata, care actioneaza pe piata, pentru ca cea din urma este fortata sa fie eficienta de caracterul voluntar al schimburilor. In schimb, institutiile publice, care „se hranesc” cu taxe si impozite, obtinute prin jaf de la contribuabil, nu vor avea niciodata stimulul de a actiona in interesul acestuia, decat in cazuri extreme, cand problemele sunt reclamate in justitie. Institutiile de stat din Romania sunt varfuri ale jafului, opulentei si dispretului fata de contribuabil. Situatia nu se va schimba atata timp cat nu taiem „cordonul ombilical” al acestor monstri birocratici, prin privatizarea si dereglementarea completa a sistemului.
In legatura cu indivizii apartinand grupurilor etnice, religioase sau de alta natura care nu vor sa utilizeze sistemul public de educatie, sunt perfect de acord cu asta. In schimb nu sunt de acord cu sponsorizarea natalitatii din banii mei, prin diverse scheme de „asistenta sociala”. Eu sunt de parerea ca un parinte trebuie sa fie 100% responsabil pentru copilul sau odata ce il face, pornind de la nevoile primare, si sfarsind cu educatia formala sau informala. Ce crezi ca rezolvi daca subventionezi productia de puradei din banul public, ca apoi, tot din banul public sa ii fortezi sa invete? Pe vremea comunismului, copii tiganilor erau dusi cu forta la scoala si asta nu a rezolvat absolut nimic – e greu sa stergi un decalaj de 1000 de ani in 2-3 generatii cu toata bunavointa sau constrangerea unui sistem public. Ceea ce reusesti in schimb e sa instrainezi comunitatea respectiva si sa-i distrugi cultura traditionala – vezi scuzele guvernelor din USA, Australia si Canada pentru „integrarea” fortata a copiilor indigeni in scoli publice.
Posted on 8 septembrie 2010 la 3:52 pm.