Nu ştiu ce sfătuitor pe probleme economice este în spatele puterii actuale dar obsesia pentru un nou împrumut extern de la Fondul Monetar Internaţional şi încrederea oarbă în această instituţie, demult depăşită de situaţie, trădează cel puţin patru lucruri: 1). cei care ne conduc habar nu au despre economie şi frica de dezechilibrele macroeconomice pe care le-ar putea genera deciziile luate pe cont propriu îi îndeamnă să apeleze la un „specialist” (îndoielnic aş adăuga eu ţinând cont de „insuccesurile” pe care FMI le-a avut peste tot în lume); 2). România a ajuns să fie puternic dependentă de capitalul străin care prin FMI ne obligă să menţinem „stabil” cursul de schimb pentru ca repatrierea profiturilor (în lei transformate în valută) a companiilor şi băncilor străine să nu aibă de suferit; 3). guvernul are nevoie de un „motiv” (acordul cu FMI) pentru a opera tăierile de salarii care să elibereze fonduri pentru „proiectele statului” – o altă gaură neagră care sărăceşte pe cei mai mulţi şi îi îmbogăţeşte pe cei înregimentaţi politic de partea actualei guvernări; 4). guvernul nu înţelege adevărata esenţă a sprijinului financiar al Fondului Monetar Internaţional – finanţarea dezechilibrelor de balanţă de plăţi externe şi acţionează „orbeşte” la mirosul unor bani care chiar dacă sunt ieftini (deşi aici mă îndoiesc ţinând cont de sumele împrumutate) sunt mai mult decât inutili (Banca Naţională plasează cea mai mare parte din rezerva internaţională constituită pe pieţele internaţionale obţinând un profit care foarte puţin se regăseşte apoi în bugetul statului).
Folosind această finanţare externă masivă (doar împrumutul de la FMI are valoarea de 20% din PIB, valoarea totală a datoriei externe fiind deja de 70% din PIB fiind mai mult decât sufocantă) Banca Naţională a României a devenit un jucător important şi de respectat pe piaţa valutară, orice derapaj pe linia cererii de valută fiind prompt acoperit de sume importante în valută aruncate pe piaţă. Această „stabilitate” a pieţei valutare, în contextul în care suntem campionii Uniunii Europene la inflaţie, deficit bugetar şi deficit de cont curent ca procent din PIB, e ca liniştea înaintea furtunii. Această stabilitate ascunde în spate un puternic dezastru economic generat doar parţial de criza externă, în mare măsură generat de politicile economice dezastruoase promovate de guvernarea de dreapta din România care a ales calea de stânga de dezvoltare prin creşterea fiscalităţii (între care se remarcă TVA, nedeductibilitatea multor cheltuieli operaţionale la nivel de firmă, impozitul forfetar etc.). „Pariul pe leu” a fost demult pierdut şi nu poate fi susţinut de fapte sau cifre.
Leul va continua panta sa de depreciere pe termen mediu şi lung în ciuda „eforturilor” declarative ale Băncii Naţionale dar şi în ciuda unor costuri infernale plătite de întreaga populaţie. Stabilitatea cursului de schimb, care convine doar unora dintre noi (celor împrumutaţi în valută, celor care expatriază dividende, celor care sunt plătiţi gras în lei şi care imediat schimbă salariile în valută şi le transferă în conturi afară), este plătită cu sărăcia masei largi a populaţiei. Această stabilitate artificială a cursului de schimb împiedică economia să se autoregleze şi să îşi găsească echilibrul său natural. Ne îndepărtează tot mai mult de dezideratul de aderare la Zona Euro şi ne menţine între ţările sărace şi corupte ale lumii. Mai devreme sau mai târziu (când împrumuturile externe ne vor sufoca şi până şi FMI va considera România o ţară mult prea riscantă) cursul de schimb va sări acolo unde piaţa îl va duce în mod normal şi natural.
Banca Naţională nu are nici o putere în a da naştere la companii (sau antreprenori) cu reale avantaje competitive şi comparative pe pieţele internaţionale care să permită intrări masive de valută necesare pentru a acoperi ieşirile aferente dividendelor repatriate sau plata serviciului datoriei externe. Banca Naţională nu are nici un cuvânt de spus în a impulsiona dezvoltarea regională a pieţei de capital (aşa cum a făcut Polonia) şi este incapabilă în a forţa statul să renunţe, prin listarea la bursă, la activele sau la proiectele sale (pe care se încăpăţânează să le menţină pentru a putea sifona în continuare fonduri şi resurse importante din buget). Banca Naţională (ca toate celelalte instituţii publice) ne amăgeşte şi ne minte cu protecţia pe care ne-o oferă pe banii noştri. Banca Naţională oferă, prin această stabilitate artificială a cursului de schimb, un puternic hazard moral pentru cei care ar trebui să reformeze cu adevărat România. Banca Naţională oferă stimulente perverse unei economii care nu are nevoie de aşa ceva şi care depinde ca de aer de echilibru natural şi de dezvoltarea pieţei libere.
În concluzie: pe termen lung evitaţi orice împrumut în valută, pe termen scurt evitaţi orice împrumut (indiferent de moneda sa), dacă tot sunteţi obligaţi să vă împrumutaţi este recomandat să o faceţi de pe pieţele din zona Euro (leasing de echipamente, credit furnizor, credit cumpărător) unde costul este cu 50% mai mic decât în România şi garanţiile cu 50% mai reduse (aici mă refer la companii) sau de pe pieţele internaţionale de capital (aici mă refer la companiile mari). Evitaţi orice depozit în lei care deja oferă dobândă negativă (dobânda e mai mică decât rata inflaţiei şi aici nu mă refer la cea calculată sau comunicată de BNR). Păstraţi banii cât mai diversificat (Euro, dolar, aur, acţiuni la bursă, obligaţiuni). Economia şi modul său de guvernare nu ajută deocamdată „pariul pe leu” invocat de atâtea ori de Guvernator fără explicaţii prea amănunţite.
No Comments on “Pericolul „stabilitatii” cursului de schimb”
You can track this conversation through its atom feed.
ceea ce se urmareste este amanarea prabusirii cu fonduri externe ( fmi ) pana la terminarea crizei internationale … mi-e groaza sa ma gandesc ce se va intampla cu romania daca fondurile externe se termina , iar criza internationala nu …
Posted on 21 decembrie 2010 la 10:04 pm.
@ mike
Si cum ne dam seama ca s-a terminat criza internationala? Ca sa stim cand ne oprim?
Posted on 21 decembrie 2010 la 10:53 pm.
@andreea
aici e partea proasta , nu stie nimeni …
Posted on 22 decembrie 2010 la 9:31 am.
Pai si atunci ce facem? Ne imprumutam la nesfarsit asteptand sa treaca criza?
Eu cred ca suntem idioti in cazul asta.
Posted on 22 decembrie 2010 la 10:46 am.
Din nou, un articol excelent. Ce as mai avea de adaugat e ca stabilitatea relativa a cursului, sau garantarea [mincinoasa] a acesteia de catre BNR in anii de expansiune a creditarii pe pietele externe ne costa acum extrem de scump, prin prisma creditelor in moneda straina contractate in special pentru investii imobiliare. Mai mult, BNR a pus umarul in mod decisiv la impingerea creditarii catre moneda straina prin mentinerea la un nivel ridicat al dobanzii de referinta la leu, sub pretextul „tintirii inflatiei”. O prabusire a pretului activelor imobiliare este in acest moment doar o chestiune de timp, iar situatia reala a bilanturile bancilor va deveni clara pentru toata lumea. In conditiile in care majoritatea bancilor care activeaza in Romania sunt subsidiare sau filiale ale unor mari banci straine, contagiunea este inevitabila. Astfel studiul de care vorbea Vlad Topan in interviul cu Jeff Tucker va avea destula „materie prima” locala 🙂
Posted on 22 decembrie 2010 la 12:51 pm.
@andreea
daca nu ne imprumutam nu mai putem platii pensii si salarii la bugetari , ti-ai imaginat ce s-ar intampla cu ei in cazul asta ?
Posted on 22 decembrie 2010 la 1:20 pm.
Mirajul “Investitiilor Straine”
http://abciconomics.blogspot.com/2010/12/mirajul-investitiilor-straine.html
Posted on 22 decembrie 2010 la 5:04 pm.
@ mike
Pai ce legatura au banii de la FMI cu pensiile si salariile? Am auzit versurile astea de nenumarate ori. Dupa cum arata si acest articol banii de la FMI nu au aceasta destinaţie. Nu sunt bani de pensii si salarii din cu totul alte motive (sifonarile de fonduri adica jaful naţional la care suntem supuşi cu toţii de un stat flamând şi lacom).
Suntem fraieri noi românii că acceptăm explicaţiile idioate ale unora dintre politicieni care sunt pe dinafară total cu subiectul ECONOMIE la care suferă cel mai tare România în momentul de faţă.
Posted on 23 decembrie 2010 la 10:29 am.
Daca am facut un credit in lei cu dobanda fixa, asta inseamna oarecum ca sunt aparat de inflatie si de fluctuatiile de curs valutar. Nu e asa? Ce inseamna termen lung in economie? Cand prevedeti o ajustare leu – euro dupa economia reala romaneasca? (cand cursul nu va mai fi dirijat de BNR prin imprumuturi FMI?)
Logica mea (sau ilogica) economica a fost data peste cap de aceasta piata unica. Eu nu sunt economist, dar normal mi se parea ca problemele Greciei, Irlandei s.a. sa se reflecte in aprecierea USD fata de Euro. dar nici vorba de asa ceva. Va rog sa ma lamuriti.
Posted on 23 decembrie 2010 la 11:30 am.
@ mihaila raul
Ideea este foarte simpla: cursul de schimb si inflatia nu mai au nici o legatura cu economia reala. Moneda fara valoare (moneda fiduciara) bazata strict pe promisiunea guvernului nu mai reprezinta un mijloc de schimb real si nu mai indeplineste nici o functie in acest sens. Bancile centrale calculeaza inutil inflatia (care in aceste conditii e foarte greu de calculat) iar cea calculata nu arata nimic. Economia reala, din pacate, se bazeaza pe aceasta idee de inflatie si curs de schimb in deciziile sale.
In plus, cursul de schimb este tot o masura a inflatiei. Deci cand vorbim despre depreciere, vorbim tot despre inflatie. Ideea este că problema Irlandei si a Greciei se vede undeva: in dobanzi, in somaj, in investitiile care scad drastic, in investitori care se tem. In inflatie mai putin si in depreciere pentru ca aici bancile centrale (BCE in acest caz) au grija sa nu se intample mare lucru. Ba din contră. Cand e criză, aversiunea la risc creşte, investiţiile scad şi dobânda ar trebui să crească. Băncile centrale acţionează în sensul contrar pieţei libere şi de aici până la socialism mai e un singur pas.
In concluzie: nu se vede nimic în inflaţie sau depreciere pentru că POLITIC aceste două variabile sunt ţinute „stabile” cu un cost nebănuit care se adaugă la costul natural al crizei.
Posted on 23 decembrie 2010 la 11:45 am.
@andreea
chiar daca nu direct , ci prin intermediul BNR , o mare parte din banii FMI sunt pentru salarii si pensii
Posted on 23 decembrie 2010 la 7:56 pm.
BNR, ce deziluzie V | Bucuresci sau Bukarest ? says:
[…] De pe acest blog am preluat tot ce scrie mai jos […]
Posted on 23 decembrie 2010 la 8:01 pm.
Are cineva idee, de unde pot cumpara Yuani chinezesti (din Bucuresti)?
Posted on 24 decembrie 2010 la 12:12 am.
De acord cu analiza. Criza noastra nu are cauze mondiale, este o criza de „management” defectuos care-si continua „mersul triumfal” spre catastrofa.
„Nu ştiu ce sfătuitor pe probleme economice este în spatele puterii actuale..”
Eu cred ca „specialistii” din BNR: Isarscu, L Croitoru, si probabil Stolojan si alti membrii PDL, fosti cercetatori la fostul Institut de Cercetari Economice, sunt sfatuitorii puterii. Se tot vehiculeaza ideea de conducere de tehnocrati. Asta avem in guvernarea Basescu. Dar „tehnocratii” nu vor sa-si asume „realizarili”, dau sfaturi din spatele cortinei.
Posted on 24 decembrie 2010 la 8:15 pm.
Eu propun urmatoarea lista de tehnocrati: Bogdan Glavan. Cristian Paun, Vlad Topan, Tudor Smirna, Cosmin Marinescu (lista poate continua) 🙂
Posted on 24 decembrie 2010 la 9:09 pm.