Economiile moderne nu mai sunt demult economii de piaţă. Capitalismul modern pe care îl trăim intens nu mai e demult un capitalism autentic. Lumea este plină de antreprenori de trei feluri: (1) antreprenorii autentici (de exemplu cei care se chinuie să scoată din pământ „cartofii” pe care să ni-i vândă în profit să zicem de 10.000 lei);  (2) antreprenorii monetari (cei care obţin acest profit într-un mod foarte „elegant”, prin apăsarea unui buton de „imprimantă” şi care pot să îşi tipărească ce profit doresc fără să îşi murdărească mâinile de pământ sau să se streseze de dimineaţă prin piaţă să îşi vândă producţia) şi (3) antreprenorii politici care printr-un sistem de drept pozitiv ne leagă de mâini şi de picioare prin taxe şi impozite aberante şi sufocante obligându-ne să fim cu forţa „mai incluzivi şi participativi” (şi ei îşi pot seta profiturile destul de bine în aproape acelaşi mod ca şi antreprenorii monetari).
Cum bine spunea Say cu foarte mulţi ani în urmă, singurul mod de a putea cumpăra şi consuma ceva de pe piaţă este acela de a produce iniţial ceva vandabil pieţei (cunoscută sub numele de „Legea lui Say”). Antreprenorii autentici produc bunuri şi servicii şi se află în „sclavia” pieţei, singurul mod de a prospera fiind acela de a te pune la dispoziţia consumatorului şi de a încerca să îi satisfaci tot felul de toane şi capricii, concurat fiind de alţi antreprenori care pot fi mai eficienţi ca tine.
Antreprenorii monetari şi cei politici prosperă într-un altfel de mod: agresează LEGAL buzunarele noastre prin două mecanisme perverse – producţia de bani din nimic şi prin taxe şi impozite întoarse foarte puţin înapoi sub formă de servicii şi bunuri publice de calitate.  În categoria de antreprenori monetari includem nu doar băncile centrale ci şi băncile comerciale şi toate celelalte instituţii financiare direct afectate de valul de lichiditate cu care este inundată în permanenţă piaţa capitalurilor. Antreprenorii monetari, prin agresiunea lor, sufocă încetul cu încetul pe antreprenorii autentici prin: haosul monetar generator de eroare antreprenorială (când preţurile ar trebui să scadă în piaţă ele sunt menţinute sus sau în creştere, dobânda este redusă nenatural către zero), prin efectul de redistribuire nedrept pe care îl induce producţia de bani din nimic (bancherul ajunge mai uşor şi mai repede la profitul de 10.000 lei produs din nimic decât ajunge producătorul de cartofi) şi prin hazardul moral din spatele acestei producţii de bani scăpată de sub control. Efectul este unul clar – economia de piaţă sau capitalistă este transformată încet dar sigur într-una conectată complet la stat prin două moduri: (1) devenim cu toţii antreprenori monetari (ne deschidem bănci în franşiză, ne transformăm în consultanţi financiari, ne angajăm în transportatul şi păzitul banilor, ne transformăm în brokeri la bursă) sau (2) devenim cu toţii antreprenori politici care prin mecanismul „democratic” ne alocăm legal „proiecte ale statului” adică ale nimănui. Între antreprenoriatul monetar şi cel politic există o legătură directă: băncile comerciale favorizează net statul atunci când îl finanţează, oferindu-i sume importante produse din nimic cu întâietate şi la costuri apropiate de zero (băncile comerciale sunt practic obligate din motive de „lichiditate” să plaseze bani doar în titluri ale statului). O altă legătură apare în spatele aparentei independenţe a băncilor centrale care depind odată la câţiva ani de numiri politice la vârful acestor instituţii. Numiri care se fac din rândul antreprenorilor politici care şi-au dovedit loialitatea faţă de intervenţionism şi stat şi care înţeleg foarte bine pe cine trebuie să apere şi în cine trebuie să lovească.
Prin faptul că bancherii (centrali şi cei din băncile comerciale care fac acest lucru cu acceptul băncilor centrale) falsifică „legal” masa monetară la adăpostul unor scopuri aparent nobile (cel mai adesea sunt invocate creşterea exporturilor datorată deprecierii cursului de schimb, preţuri mai stabile, burse de valori pe verde, acces mai facil la finanţare pentru mediul de afaceri dar şi pentru consumatori, creşterea investiţiilor şi ocuparea totală a forţei de muncă), bunăstarea noastră este în permanent agresată în acelaşi mod în care o agresează şi falsificatorii ilegali de bani (cei care tipăresc bani în subsoluri). În permanenţă, din buzunarele noastre este luată cu forţa putere de cumpărare şi transferată eficient în buzunarele bancherilor. Aceşti „falsificatori legali” de bani nu diferă absolut prin nimic de „falsificatorii ilegali” sau de „hoţii de buzunare” care în autobuz „transferă” putere de cumpărare din buzunarul nostru în buzunarul lor beneficiind de neatenţia noastră sau de neputinţa de a ne apăra (de frică). Dreptul pozitiv care nu mai dă demult vreun ban pe dreptul fundamental de proprietate a ajuns să-i apere aceşti falsificatori „legali”, pedepsindu-i pe cei „ilegali”. Acest dublu standard aplicat de dreptul pozitiv arată cât de important este dreptul natural în ecuaţie şi cât de multe abuzuri se pot naşte din această înţelegere greşită a naturii banilor (hârtii fără valoare pe care le poate multiplica doar cine spune legea că poate). Într-un astfel de sistem trebuie să fii fraier să continui să falsifici ilegal bani sau să furi bani din autobuz. Rişti foarte mult (ani grei de puşcărie) pentru un profit foarte mic. Profituri mult mai mari şi absolut sigure se obţin din falsificarea legală de bani şi furtul lor legal din buzunarele noastre.
Sistemul „capitalist” pe care îl trăim dă rateuri nu pentru că nu am putut să îi controlăm mai bine pe cei care manipulează banii (orice măsură de bună guvernanţă păleşte în faţa celei care dă drept băncilor comerciale să opereze cu rezervă fracţionară sau care dă drept băncii centrale să tipărească bani şi să îi infuzeze în economie eficient prin băncile comerciale, cu costuri cât mai reduse, favorizând de cele mai multe ori statul) sau pentru că pieţele sunt ineficiente, ticăloase, lacome (săracul antreprenor autentic tot el e hulit sau tot consumatorul privat e adus în prim plan că se abţine de la consum). Sistemul e în colaps total pentru că antreprenorii monetari şi cei politici, prin lăcomia şi ticăloşia lor, anesteziază sistematic orice iniţiativă privată şi orice gest antreprenorial pur. Ori salvarea de la criză taman a acestor antreprenori monetari şi politici ne îngroapă şi mai tare şi ne apropie şi mai mult de falimentul general (care e clar un faliment al socialismului şi nu al capitalismului).       

0 comentarii la “Falsificatorii de bani în economiile moderne”
  1. Bogdan a spus:

    Argumentul etic e cel mai greu digerabil şi cel mai greu înţeles argument pentru etatişti.

    Dacă îl faci hoţ pe un etatist ai închis imediat discuţia. Este cel mai tare argument şi arată clar de ce sistemele „moderne” sunt falimentare şi nu stau în picioare.

    Foarte bun articolul. Mi-a plăcut. Ca dealtfel tot ce scrieţi. Păcat totuşi că scrieţi cam rar.

  2. Alin a spus:

    Bine spus, stimate Domnule Profesor, tot asa de bine cred ca ar merge si „Hotii de bani” ca titlul acestui articol. Cam nasoala situatia, societatea face eforturi disperate sa scape de acesti hoti care o sufoca.
    In mod natural sistemul se va prabusi, in cele din urma. O asemenea stare de lucruri sau mod de a coexista, nu mai poate multa vreme fi sustenabil. Iar sintagme ca : „Decizie de Impunere” vor disparea pentru todeauna din aceasta lume, insa mai intii citiva oameni vor trece prin suferinte groaznice, si in special cei care acum inca mai lucreaza la stat in diverse „institutii” ei vor fi loviti primii in urmatoarele 6 luni – 1 an pentru ca in cele din urma si pentru Romania, ca si pentru Grecia, accesul la bani se va inchide. Cei care produc banii adevarati la aceasta ora isi re – rerestructureaza intreaga strategie economica, nimeni nu va mai putea plati, credita sau finanta o entitate total ineficienta si generatoare de abuzuri, nedreptate si probleme asupra cetatenilor, propietarilor de afaceri sau chiar de locuinte. Si asta in primul rind pentru ca nu-i mai lasa instinctul de conservare. Iar apoi trebuie sa fi complectamente NEBUN sa mai lasi fluxuri de bani spre o asemenea entitate monstruoasa. Pot sa va spun ca in fiecare zi zeci, sute de afaceri se organizeaza astfel in cit sa reduca premeditat, pina la extinctie fluxurile de bani spre stat. Cu finantarile si imprumuturile din pietele internationale se termina cit de curind. Si plafonul de indatorare are o limita. Ura fata de aceasta clasa politica si fata de forma actuala a acestei entitati numita „stat” a atins cote inimaginabile iar oamenii sint atit de porniti sa distruga definitiv acest tip de stat si de politicieni in cit deja se afla dincolo de punctul in care se mai poate face ceva cu orice reforma , interventie sau se mai poate intervenii prin oricare ala „pirghie”.

  3. i - conomics a spus:

    si?

    sunt de acord cu tine .. si? ce trebuie omul de rand sa faca sa nu i se mai confiste o proportie atat de mare a puterii de cumparare din greu agonisita?

  4. Paun Cristian a spus:

    @ i-conomics

    Faptul că eşti de acord cu mine e un prim pas. Unul chiar important. Un om educat care pricepe şi simte argumentele împotriva modului nedrept în care funcţionează sistemul actual este un bun câştigat. Cu cât mai mulţi care sunt „de acord” cu mine, cu atât mai bine pentru o eventuală reformare din temelii a sistemului.

    Un pas următor ar fi, de exemplu, o presiune asupra băncii centrale să renunţăm la rezerva fracţionară şi să adoptăm o rezervă 100%. Am scoate din producţia de bani nişte antreprenori monetari (băncile comerciale) şi i-am transforma în antreprenori veritabili. Băncile comerciale vor credita doar din banii pe care îi atrag ca depozite la termen.

    Mai sunt şi alţi paşi următori care se pot face. Dar aceşti paşi nu se pot face decât CU OAMENI CARE DEVIN „DE ACORD” CU ARGUMENTELE împotriva modului în care funcţionează lucrurile la ora actuală.

  5. DonS a spus:

    Cred ca batranul Marx a avut dreptate.Lupta de clasa este inevitabila. Doar ca acum pozitivii sunt antrepenorii iar negativii , reprezentantii statului , recte , bancilor.Tot Marx a promovat asocierea. Deci dle Paun, intrati intr-un partid si impuneti-va ideile.Luptati pentru ele si invingeti. Sunteti de o suta de ori mai bun decat ceilalti. Dar, nu uitati, ca puterea sta in numar, cum bine zicea cineva, de mult !Succes !

  6. Adam a spus:

    Bitcoins

  7. Paun Cristian a spus:

    @ Adam

    Stiu de povestea cu Bitcoins. Are exact aceeaşi problemă cu banii produşi din nimic acum de către bănci. Banii electronici.

    Singura diferenţă e că respectă o regulă a monetariştilor definită de Milton Friedman care spunea că o politică monetară optimă e cea în care masa monetară nu creşte cu mai mult de 3% pe an. Sunt de părere că a preluat acest procent din evoluţia naturală a cantităţii de aur care are ritmuri anuale de creştere ce nu depăşesc 2-3%. La fel e şi cu Bitcoins. Cineva dă drumul la aceşti „bani”. Problema e că ei sunt lipsiţi de valoare ca banii fiat de acum. Bitcoins nu e marfă, nu a fost înainte marfă pentru a avea o valoare. Putem defini orice ca bani. Ideea e că fără forţă şi fără lege în spate aceşti bani NATURAL nu vor fi bani. Nimeni nu va folosi NATURAL Bitcoins. Şi la Bitcoins avem nevoie de lege şi de dreptul pozitiv. Rămâne în discuţie aceeaşi problemă ca şi la monetarişti: păstrăm banca centrală? păstrăm rezerva fracţionară? Cine controlează politic producţia de Bitcoins? Atâta timp căt optăm pentru un mijloc de schimb controlat politic avem EXACT ACEEAŞI PROBLEMĂ, fie că banii se numesc Bitcoins, Falsecoins, Fiatcoins sau Leu. Dacă lăsăm piaţa să aleagă mijlocul de schimb perfect, acesta mai devreme sau mai târziu va fi tot aur. Piaţa nu a ales întâmplător sau pe criterii politice aurul ca mijloc de schimb perfect. Şi aurul a fost perfecţionat în timp ca mijloc de schimb: bancnotele de hârtie cu acoperire 100% în aur au fost o îmbunătăţire radicală a aurului. Probabil utilizarea cardurilor cu acoperire 100% în aur va fi o nouă îmbunătăţire ce poate aduce la zi ideea de aur.

  8. i - conomics a spus:

    Cristi,

    Ok, suna foarte bine ce spui tu, de acord si cu rezerva 100%… dar iarasi revin la vechea poveste… cum ajungi de la A la B? Ai facut cumva o simulare la cum asa ceva s-ar putea intimpla si care ar fi toate efectele secundare negative, toate riscurile la care ar trebui sa ne asteptam si pentru care ar trebui sa ne pregatim astfel incat tranzitia sa nu fie mult prea dureroasa iar tinta abandonata?

    Daca ai trece sa zicem gradual de la rezerva actuala la 100%… o buna parte din Masa monetara extinsa ar disparea de aici si cerere mult mai scazuta deci deflatie etc… te-ai gandit la toate acestea?

  9. Alin a spus:

  10. Doru a spus:

    Nu e intamplator de ce antreprenorii politici si cei monetari URASC efectiv piata. Ei vad in piata doar EXTERNALITATI NEGATIVE desi nu ne ofera nici o garantie ca prin prezenta si existenta statului acestea ar fi semnificativ mai mici. Daca ii ascultam pe cei care apara pozitia antreprenorilor monetari si politici de pe la noi (Isarescu, Daianu, Voinea, Vasilescu etc.) vedem clar aceasta ura indreptata impotriva pietei si a tot ce inseamna ea. In loc sa vada ca STATUL si INTERVENTIONISMUL sunt cauza tuturor relelor ei se arunca in adevarate tirade acuzatoare la adresa pietei prin presa si prin tot ceea ce scriu. E clar pentru mine ce agenda apara.

    Mi-a placut mult impartirea antreprenorilor pe cele trei categorii. Mare dreptate aveti. La ora actuala 2/3 sunt antreprenori politici si monetari daca nu mai mult de atat. Mai sunt foarte putini antreprenori autentici care dispar si ei incet. Se va atinge visul socialistilor din nou. Am omorat inca o sansa de a deveni liberi. Am tranzitat in cerc tot catre socialism, capitalismul speriind repede pe majoritatea „specialistilor” de pe la noi.

  11. O încercare de a combate câteva idei antiliberale populare » Naţional-Liberal a spus:

    […] Am văzut, aşadar, că dezangajarea statului din treburile publice este o himeră. De asemenea, capitalismul viciat de interferenţa guvernamentală în procesele autoreglatoarea ale pieţei denaturează profund funcţionarea lui. Afirmaţia cum că a sucombat capitalismul şi că excesul de liberalism din ultimele decenii manifestat prin retragerea masivă a statului din activitatea economică, absenţa reglementărilor guvernamentale şi „fundamentalismul pieţelor” a adus economia în pragul colapsului este demantelată pentru că însăşi premisele de la care pleacă analiza sunt greşite, aşa cum am arătat mai sus. Făcând o deducţie simplă, nu putem acuza capitalismul şi „ortodoxia neoliberalismulului” că ar fi vinovate de spasmele economice din ultimii ani din simplul motiv că.. ele nu a fost aplicate niciunde în lume. Economiile moderne nu mai sunt demult economii de piaţă, iar capitalismul modern pe care îl trăim intens nu mai e demult un capitalism autentic (teză dezvoltată aici). […]

Comentariul tau