Foarte mulți specialiști au văzut și continuă să vadă în fondurile europene o cale sigură (sau singura) spre prosperitate, dezvoltare și bunăstare. Mulți au militat pentru integrarea în Uniunea Europeană tocmai pentru a beneficia de astfel de mecanisme de dezvoltare prin stat. Tragedia care a lovit România pe final de an (suspendarea fondurilor europene pentru majoritatea programelor) provoacă mari frisoane deopotrivă politicienilor care au de promis pâine electoratului (că circ avem cu prisosință), bancherilor centrali care văd cursul de schimb în pericol și beneficiarilor care și-au pus în multe cazuri întreaga avere și viitorul lor la bătaie pentru a accesa aceste fonduri.
Un prim mit este acela al gratuității acestor bani. În fond, acești bani provin în mare parte din taxele percepute românilor care au fost colectate la bugetul statului și apoi transferate către bugetul UE pentru a se reîntoarce în final înspre statul român în vederea redistribuirii lor prin proiecte selectate de funcționarii români în cadrul unor programe propuse inițial tot de funcționarii români (cu obiectivele aferente, criteriile de eligibilitate aferente). Acești bani nu sunt deloc gratuiți pentru că provin din taxele noastre. Mai mult, pentru a accesa acești bani trebuie să faci și tu rost de cofinanțare (e drept că pentru o mică parte din bugetul total al proiectului). Și evident, toată birocrația cu care vin la pachet aceste fonduri generează un cost important și, din păcate, în creștere având în vedere întârzierile majore care au început să apară datorită neregulilor constatate (pentru a nu rata proiectul beneficiarii consumă enorm din resursele lor, dacă au aceste resurse).
Un alt mit care merită discutat este acela al beneficiilor nete pentru societatea românească pe care fondurile europene le-ar produce. Acești bani, în cea mai mare parte a lor, gravitează în jurul statului. Piața și consumatorul final au o implicare redusă în a decide prioritățile pentru alocarea acestor fonduri. Decizia în alocarea acestor fonduri este mai degrabă una politică și nu una economică, iar când se întâmplă acest lucru haosul decizional e inevitabil. Aceste fonduri au un efect redistribuționist puternic întărind mai degrabă implicarea statului în economie și alterarea, în consecință, a mecanismelor pieței. Instituțiile publice și private au propus proiecte cu precădere apropiate de competențele lor (parcuri, patinoare, stații de teleschi, îmbrăcări de blocuri în polistiren), proiectele importante și complexe suferind de întârzieri majore și amânări aproape permanente (autostrăzi, racordări la rețeaua de apă, sisteme de canalizare, sisteme de epurare a apei). Proiectele dezvoltate de programele adresate companiilor private pun accentul mai puțin pe ”eficiența economică” și mai mult pe ”eficiența socială” – e mai importantă crearea de locuri de muncă cu orice preț / cost decât ceea ce produc aceste locuri de muncă (rata internă de rentabilitate nu trebuie să fie mai mare de 5% pentru că altfel proiectul ar merita să fie finanțat de pe piețele private). În alocarea acestor fonduri se operează cu dublu standard greu de explicat și apărat cu argumente economice: ajutorul de stat direct (subvenționarea activității unei companii sau a unui sector) este recunoscut ca fiind complet anti-piață și cu probleme mari pentru echilibrul economic în timp ce ajutoarele mascate în fondurile europene sunt trecute cu vederea și acceptate tacit. Atunci când acceptăm că aceste fonduri europene trebuie să joace un rol fundamental în dezvoltarea noastră ca țară (ignorând complet cele furnizate de piața privată) apare clar hazardul moral la nivelul clasei politice (nici nu mai contează cât de ostil e mediul de afaceri pentru că aceste afaceri europene vor rezista în piață indiferent de cât de mari și birocratice sunt taxele plătite de antreprenori; în fond ele nu se derulează pentru profitul economic ci pentru cel social). În plus, țara se va dezvolta numai după cum a setat inițial Tătucul de la butoane direcțiile de dezvoltare (împreună de cele mai multe ori cu apropiații săi din mediul privat). Nici UE nu distribuie fondurile chiar pe orice tip de proiecte, cele în care i-am concura direct și care au nivel tehnologic ridicat fiind insuficient finanțate sau neregăsindu-se pe lista de domenii prioritare (oricum sunt incluse doar dacă au o rentabilitate foarte mică).
Există și mitul că aceste fonduri sunt singura șansă pentru România în perioada următoare. Prin promovarea acestor fonduri în fond se continuă perpetuarea ideii că bunăstarea trebuie să vină doar din mâna darnică a statului și că fără stat economia ar avea mult de suferit. Dimpotrivă, astfel de fonduri alimentează inevitabil corupția pentru că alocarea resurselor este politică și nu economică. Răspunsul autorităților la corupție este de a crea autorități care se controlează reciproc. În acest fel se alimentează birocrația atât la nivel local cât și la nivel supraregional. În final aceste fonduri europene ajung să coste mult mai mult și să producă foarte puțin pentru societate. Stimulentele negative pe care le induc aceste fonduri la nivel de antreprenoriat sunt și ele importante: tot mai mulți antreprenori caută conectarea la stat și la subvențiile pe care acesta le oferă. Ei nu vor rezista pe piață în momentul în care proiectele lor europene vor ajunge la final. Fie vor căuta noi proiecte, fie vor presa statul să continue să finanțeze aceste erori imense. Deficitele și datoria publică cresc inevitabil și exponențial fiind alimentate de nevoia de acoperire de către stat a problemelor economice apărute din intervenționismul său care capătă valențe tot mai regionale. Cazurile Greciei, Spaniei, Italiei, Irlandei – performeri în a atrage fonduri europene pentru a se dezvolta – sunt elocvente pentru problema de față.
Fondurile europene sunt de fapt o formă de extindere a intervenționismului și redistribuționismului la nivel regional menit să justifice ideea de integrare ”economică” și să asigură o susținere politică suficientă pentru existența instituțiilor europene. Sunt o formă de a prelungi agonia socialismului economic și de a-i da o dimensiune regională pentru a salva de la faliment state asistențiale cu dare de mână. Pentru țările cu administrație slabă cum este și România (cu funcționari prost pregătiți, prost remunerați) aceste fonduri tind să devină o mare decepție (chiar un coșmar). Soluția este o regândire din temelii a modului în care este privit și încurajat antreprenoriatul real în România. Libertatea economică (taxe mai mici, birocrație mai mică) devine vitală inclusiv pentru a salva ce se mai poate salva. Degeaba le oferi antreprenorilor programe europene de formare a antreprenoriatului sau pentru deschiderea unei afaceri, incubatoare, parcuri tehnologice, subvenționarea pentru achizițiile de echipamente dacă în paralel impui taxe sufocante sau oferi prea puțin de aceste taxe. România trebuie să devină performeră nu în atragerea de fonduri europene ci în atragerea de fonduri private. Ori aceste fonduri private nu vin din afară sau nu se pun în mișcare pe plan local dacă mediul de afaceri este unul ostil și dacă găsesc condiții mult mai favorabile oriunde în jurul României pe o rază de mii de kilometri (România încheie în scădere abia pe locul 62 din 179 de țări anul 2012 în topul Heritage Fundation privind libertatea economică, fiind depășită de Bulgaria, Albania, Ungaria, Cehia, Macedonia, Ungaria). Fondurile private sunt mult mai greu de accesat în absența unor proiecte reale (care exclud șmecherii ieftine) concentrate pe consumatorul final (de aici sau de pe piețele externe). Aici nu există cale de păcăleli sau de garduri frumos vopsite.
Iluzia pe care ne-o oferă fondurile europene are efecte perverse și adverse pe care cu greu le vom putea îndepărta ulterior. Faptul că nu putem să le absorbim nu trebuie să ne îngrijoreze neapărat. Trebuie însă clar să ne dea de gândit și să ne repoziționeze în raport cu modul în care inițiem și dezvoltăm afaceri în piață și în raport cu modul în care decidem să le finanțăm. O deschidere mai mare spre capitalul privat autentic (local și străin) încurajată de un mediu de afaceri mult mai puțin ostil nu ar strica. Deja țeapa cu fondurile europene începe să doară mult prea tare.
27 Comments on “România (a)trasă în țeapa fondurilor europene”
You can track this conversation through its atom feed.
Frumos articol.
La inceputul perioadei de turbulente economice poate ca ar fi fost mai utila o reducere a tva-ului cu 4 puncte procentuale decat sa-l creasca cu 4 puncte procentuale. Iar daca acelei reduceri i s-ar fi adaugat si o simplificare si o clarificare a sistemului birocratic atunci probabil ca nu am avea aceasta teapa intre coaste – fondurile europene.
Atata timp cat, in ochii majoritatii, povara fiscala depaseste limita de suportabilitate, reticienta noastra fata de fondurile ue reiese la suprafata. Intreprinzatorului privat ii trebuie doar cadrul favorabil care sa-i permita sa se dezvolte. Un cadru favorabil fiind necesar deoarece „poate singur sa decida” daca si de ce fonduri are nevoie.
Plus ca, acela care intradevar doreste sa faca un proiect si stie ce vrea, vorbeste cu banca – acolo accentele fiind puse mai obiectiv: „eu vreau sa ma dezvolt, noi vrem sa fim siguri ca tu sti ce faci si ca ne dai banii inapoi, deci – sa discutam”.
Daca tara noastra ar fi condusa ca pe o companie, de manageri care doresc eficienta economica, atunci ar ajunge si firma/compania Romania sa atinga un nivel de rentabilitate/profitabilitate.
Posted on 14 noiembrie 2012 la 10:05 am.
@jhn – Orice individ pe o proprietate straina s-ar comporta la fel precum statul (infractorii organizati in grupari mafiote numite partide politice), si anume ar vandaliza-o in cat mai scurt timp pe cat mai multe cai posibile.
Asa ca prin sistemul democratiei, cu al sau fabulos vot majoritar, acei majoritari permit hotilor sa confiste dreptul altora, de proprietate asupra rodului muncii prin zecile de impozite si taxe, iar de aici gasesc ei caile prin care sa-si sustraga aceste resurse.
Statul nu este altceva decat o stana fara stapan. Sa ma scuzati daca devin agasant repetand aceeasi idee intruna, dar asta e adevarul – raul porneste de la cei ce voteaza hotia cu buna stiinta ca si cei ce vor veni tot asta vor face, si anume vor expropria de venituri pe cei ce produc pt a fura, iar pt a fura vor face si pomenile socialiste catre votanti, ca sa-si asigure continuitatea.
Unul, doi, 10.000, 100.000 pot urla in gura mare ca-s furati (oricum ii ridica jandarmii pt tulburarea ordinii publice si pt subminarea economiei nationale), important e ca grosului poporului sa-i convina situatia.
Intr-un stat eminamente privat, nu s-ar mai intampla ca un individ sa munceasca pt 2 sau mai multi, ci doar pt sine si familia lui. Nimeni nu ar putea obtine ceva din piata, decat oferind altceva la schimb.
Posted on 14 noiembrie 2012 la 11:12 am.
Polonia a absorbit toate fondurile europene. Nu a privatizat sistemul bancar și pe perioadă de criză l-a folosit pentru a nu lăsa economia reală să intre pe descreștere economică (sunt singurii care nu au avut minus la PIB). Teorii sforăitoare poate face oricine. Mai greu este să explici politicile economice de succes.
Agricultura de subzistență din România este un bun exemplu de economie neoliberală. Nu se bagă nimeni în afacerile țăranului. Este și un bun exemplu de dezastru pe calea dezvoltării economice.
Posted on 18 noiembrie 2012 la 4:33 pm.
Suspendarea Presedintelui Traian Basescu versiunea 3.0 / 09.12.2012 - Page 27 says:
[…] fara ei ne ducem pe cos in mod galopant. Fondurile alea Europene sunt o mare pacaleala : România (a)trasă în țeapa fondurilor europene – Cristian Paun Un mit care merită discutat este acela al beneficiilor nete pentru societatea românească pe […]
Posted on 19 noiembrie 2012 la 2:21 am.
„Nu se bagă nimeni în afacerile țăranului.”
In afara de faptul ca, nici pana azi nu s-au reposedat proprietatile, „nu se baga nimeni”.
„Mai greu este să explici politicile economice de succes.”
Singura „politica economica de succes” e: statul afara din economie!
„sunt singurii care nu au avut minus la PIB”
PIB-ul ala e cel mai putin viabil, valabil si usor falsificabil in de masurare „a cresterii economice”. Nu cresterea PIB-ului e scopul…
Posted on 19 noiembrie 2012 la 6:58 am.
Absorbtia fondurilor europene este un capitol marginal al economiei si nu este o masura a niciunui succes.
Pozitia economica favorabila a Poloniei se explica foarte simplu: in anii ’90 au avut o terapie soc de reforma, renuntand la sistemul socialist; statul si-a scos foarte mult labele din economie.
Lipsa de absorbtie este doar o masura a prostiei asistatului social: chiar si mura in gura sa iti dea statul bani, tu tot nu esti in stare sa-i iei.
Iar problema este la „asistatul social” Romania, nu la cei care cer fonduri. Sectorul privat a solicitat tot ce se putea solicita (bun, prost, risipa, nerisipa, nu asta e important). Lipsa de „absorbtie” se datoreaza exclusiv mecanismelor statului, care nu e in stare sa se organizeze eficient, ca sa poata deconta banii de la UE.
Intotdeauna statul asistential se prabuseste sub povara incompetentei sale.
Posted on 19 noiembrie 2012 la 9:43 am.
@ Isăilă
Dacă în agricultură asistăm la vreu neo-liberalism al piețelor atunci chiar că trebuie să închidem taraba și să emigrăm – pe Marte sau în Second Life pe Internet unde statul e mai puțin prezent (deși face eforturi și aici).
Agricultura este în Uniunea Europeană, și deci și la noi, o prioritate zero a intervenționismului etatic. Subvenții la hectar, subvenții pe cap de vită furajată, subvenții pentru rotația culturilor, subvenții pentru cei care produc ECO, subvenții pentru cei care se asociază, prețuri reglementate, controlul stocurilor de produse agricole, prețuri de intervenție (minime și maxime) sunt exemple de cât de mult intervine statul în agricultură. Agricultura românească nu e performantă nu pentru că a eșuat CAPITALISMUL ROMÂNESC ci pentru că agricultura țărilor europene este mai favorizată acum de intervenționismul european. Ăia deja și-au luat din subvenții o grămadă de bunuri de capital la care noi abia acum ne gândim. Dar concurăm cu ei. Și atunci sunt două variante: faliment pe toată linia într-o primă fază sau ne încăpățânăm să punem și noi mâna pe niscaiva subvenții.
Să fim serioși: capitalismul de care bănuiți criza, inclusiv din agricultură, e o teză falsă la care socialiștii aquiesează într-o veselie. Nu îi scoți din paradigma: HOȚUL STRIGĂ HOȚII!!!
Posted on 19 noiembrie 2012 la 2:40 pm.
Ca o chestie de principiu. Știința economică se ocupă cu studiul realităților economice, nu cu demonstrarea prin tot felul de sofisme a unor dogme ridicole.
E adevărat că țăranul român primește ceva subvenții pe hectar și pe animal. Cred că din cauza acestor mici chilipiruri nu progresează agricultura românească, care practic nu este impozitată, nu îi impune nimeni nimic în schimbul acelor subvenții.
Posted on 19 noiembrie 2012 la 3:14 pm.
@ Isailă
Îmi pare rău să vă contrazic din nou: economia nu e știință pentru că se ocupă cu studiul realităților economice. Teoria economică se bazează pe câteva ”dogme” și ”sofisme” ca și fizica și alte științe tari.
Legea gravitației în economie e legea cererii și a ofertei. Prețul care rezultă din această lege e ca forța de atracție gravitațională. Dacă dăm o lege care să fixeze atracția gravitațională și apoi ne construim realitatea după ea avem o mare problemă. La fel e și în economie. O lege a statului prin care prețurile sunt subvenționate / reglementate / fixate și care aruncă la coș dogma cu piața și cu legea cererii și a ofertei produce un mare haos.
Revenind acum… nu mă refeream la agricultorii români ci la agricultorii francezi care sunt subvenționați de foarte mulți ani și care au echipamente mai bune decât românii care nu au fost subvenționați de atâta timp. Pur și simplu nu putem concura cu ei și pace. Soluția ar putea părea subvenționarea și a românilor. Greșit… deja Europa (UE) e pe muchia falimentului. Dacă mai credem și noi în providența intervenționismului o să avem o mare problemă. Acele subvenții nu sunt deloc chilipiruri: pentru 1 ha de grâu primești subvenție; dacă dai grâul apoi la o vacă primești și pe vacă subvenție; dacă crești vaca cu energie eoliană primești subvenție; dacă totul e ECO primești subvenție. Luate în parte fiecare sunt ”chilipiruri”. Pentru 10 ha, 100 vaci însă suma devine importantă. La asta adăugăm cum ați spus și lipsa de impozit deși aici e problematic pentru că accesarea fondurilor presupune firmă fiscalizată. Faptul că suntem de subzistență cum spuneți cu agricultura ține mai puțin de antreprenorii slabi din agricultură. Concurența e mare, tendința este de organizarea în ferme mari sau acapararea terenurilor de către investitori puternici. Mai e și problema de proprietate. Dar preponderent vina e A STATULUI pentru starea deplorabilă a agriculturii și nu a țăranului – antreprenori – neoliberal sau nici măcar a capitalismului cum lăsați să se înțeleagă. Și asta e o REALITATE ECONOMICĂ NU O DOGMĂ SAU IDEOLOGIE.
Posted on 19 noiembrie 2012 la 4:23 pm.
„Cred că din cauza acestor mici chilipiruri nu progresează agricultura românească, care practic nu este impozitată, nu îi impune nimeni nimic în schimbul acelor subvenții.”
Mda, si eu cred ca din cauza stafilococului auriu nu avem apa calda. Aveti o logica impecabila, jos palaria….si calcati-o in picioare!
Va propun sa faceti ce face statul ca sa prosperati…si anume sa va gauriti buzunarele pantalonului, si apoi ce bagati cu dreapta sa luati cu stanga si tot asa pana va imbogatiti. Cam asta propuneati mai sus :))))
Posted on 19 noiembrie 2012 la 7:44 pm.
@ Isailă
Și încă ceva că mi-am adus aminte deschizând frigiderul și găsind orez cu lapte din Germania și cașcaval din Ungaria. Le-am luat pentru că sunt mult mai ieftine decât cele din România.
De ce?
Simplu: acolo ăia au tractoare și subvenții care chiar se dau și chiar se folosesc în scopul pentru care se dau (las la o parte faptul că deja ajung dijmuite de cei care le dau). Efectul: eu cumpăr mai ieftin pe banii europenilor (din păcate o parte din bani provin acum și de la mine dar mai mică decât la german sau francez). E rău că pe termen lung așa ceva nu e sustenabil economic = faliment. Și e rău pentru că acei bani în loc să ne rămână în buzunar trec prin câteva filtre care dijmuiesc cea mai mare parte din ei. În aparență deși apar niște facilități pentru agricultori vedem că ele sunt mult mai reduse decât credem. Nu are sens să ne plângem că suntem pe butuci cu agricultura: încetul cu încetul se va ridica și ea pe model european. Însă modelul e prost pentru că lucrează pe stocuri (e un haos total), e protejat masiv de concurența din afara UE etc. Dacă am fi lăsați liberi să producem altceva cu care să cumpărăm mâncarea ”ieftină” din UE – care de fapt nu e ”ieftină” dacă o comparăm cu mâncarea din alte țări care ar putea exporta în UE dar pe care UE nu îi lasă pentru că le practică ”prelevări variabile la import” (ceea ce înseamnă că chiar dacă iau grâul cu 10 Euro din afara UE nu pot să îl dau în interior decât tot cu prețul UE de 100, diferența se varsă la FEOGA) – am fi ok cu faptul că agricultura se duce de râpă. Chiar e mai profitabil să mâncăm ceva subvenționat de francezi și germani și să producem ceva ce nu e subvenționat și scump. Nu întâmplător țările nordice care nu prea au agricultură o duc destul de bine. Dar mă rog… astea sunt ideologii la un pahar de vin de UE cu subvenție.
Posted on 19 noiembrie 2012 la 8:44 pm.
„Știința economică se ocupă cu studiul realităților economice,”
Mai pigulici, pai realitatile lumii in care traim sunt non-economice! Subvenbtia din bani „publici” e o aberatie economica. Distorsioneaza pretul (nemaivorbind de restul interventiilor: bariere vamale, cote de productie etc.).
Eu tot cant de cativa ani ce spune si Crisi Paun in comentariul anterior: la cat mai multe subventii din banii francezilor, nemtilor, olandezilor etc. ca sa manac eu rosia cat mai ieftina!
Posted on 20 noiembrie 2012 la 8:41 am.
Teoretic nu putem concura cu francezii, italienii din cauza subvențiilor. Practic avem pe piață produse agricole din Turcia, Brazilia, China. Occidentalii consideră că deseori avem prețuri prea mici la alimente (având salarii mici). De aceea unele produse sunt din Bulgaria sau Polonia. Cele mai bune ferme agricole sunt înființate de fermieri … italieni. Pe piața rusească nu suntem învinși de occidentali, ci de … ucrainenii care nu primesc nici acele mici subvenții pe care la au românii de la U.E.
Adică habar nu avem cum funcționează agricultura da azi, de cadrele ei financiare, recităm niște texte polemice privind economia stalinistă, polemice deci exagerate, și ne pretindem mari economiști. La așa economiști, așa economie.
Și mai le dăm lecții occidentalilor, care au ferme agricole performante, cum trebuie să organizeze piața. Probabil pentru a avea o agricultură de performanța României.
Posted on 26 noiembrie 2012 la 7:33 am.
Teoretic nu putem concura cu francezii, italienii din cauza subvențiilor.
Nici nu trebuie să ne propunem așa ceva. Dacă ei sunt de acord să fie impozitați sufocant și noi să le cumpărăm roșile ieftine pe banii lor nu văd care ar fi problema. Important e să producem și noi ceva / să fim lăsați să producem și noi ceva.
Cele mai bune ferme agricole sunt înființate de fermieri … italieni.
Ia să intre italienii în competiție directă cu cei din America Latină sau din Asia. Fără subvenții și fără prețurile minimale impuse la importurile de produse agricole. Să vedem cât rezistă.
Adică habar nu avem cum funcționează agricultura da azi, de cadrele ei financiare, recităm niște texte polemice privind economia stalinistă, polemice deci exagerate, și ne pretindem mari economiști. La așa economiști, așa economie.
Să înțeleg că îl regretați pe Lenin, Stalin sau pe Marx. Intervenționismul economic mai devreme sau mai târziu ajunge la faliment. Fără polemică și fără exagerare. Eu un lucru știut că ECONOMIC SOCIALISMUL ÎNSEAMNĂ FALIMENT. E doar o problemă de timp. Economia pe care o propovăduiesc aici nu are legătură cu politica (economică) pe care o aduceți dumneavoastră în discuții.
UNDE ÎNCEPE POLITICUL ECONOMIA ÎNCETEAZĂ SĂ MAI FUNCȚIONEZE! ÎNTOTDEAUNA INTERVENȚIONISMUL ARE NEVOIE DE ȘI MAI MULT INTERVENȚIONISM PENTRU A SE SALVA DE LA FALIMENT!
Posted on 26 noiembrie 2012 la 11:08 am.
Am inteles, @Isaila, calea este comunismul fericit din URSS. Pai hai tu primul, doneaza-mi mie tot ce ai, in numele solidaritatii cu aproapele tau.
Apropos, e mare salariul acela pe care-l primesti ca sa fi postac pe bloguri, sa lauzi binefacerile economiei centralizate?
Posted on 26 noiembrie 2012 la 11:09 am.
Eu văd la doi pași (stau la țară) o fermă franceză, din aia falimentară din cauza intervenționismului, a subvențiilor, văd ce utilaje are, inclusiv pentru irigații, ce hale și-a făcut vara trecută.
Agricultura franceză exportă enorm, nu știu ce se întâmplă cu subvențiile când exportul este în afara UE, dar mă îndoiesc că îi țin pe alții cu alimente ieftine din impozitele franceze. Practic subvențiile sunt un fel de parte sigură de venituri, indiferent de mersul vremii și al pieței. Adică practic este un sistem de asigurare al procesului de producție. Ăștia nu contravin economiei de piață, nici nu își închipuie așa ceva. Dar s-au învățat să folosească mecanismele ei complexe. Cred că dacă ar vedea comentariile de pe aici ar extrem de surprinși de nivelul lor scăzut.
Posted on 26 noiembrie 2012 la 2:50 pm.
Ar fi interesant un paralelism între sistemul de asigurări agricole american și sistemul de subvenții european. Cred că diferențele sunt minore.
Posted on 26 noiembrie 2012 la 2:53 pm.
@ Isailă
Mie îmi place la dumneavoastră că nu vă dați seama de problemă.
Întreb și eu ca neștiutorul: Câtă subvenție să dăm pe cap de vită furajată? Dar la hectar? Cum decidem? Care e argumentul economic în această decizie? Cum și de ce decidem ca la vaci să dăm subvenție dar la bivoli nu? De ce și cum decidem ca la grâu subvenția să fie mai mică și la porumb mai mare?
Chiar vreau răspunsuri detaliate la fiecare întrebare din partea dumneavoastră.
Mai sunt și alte întrebări:
1. De ce dacă dau bani direct cuiva privat din piață e ajutor de stat dar subvenția la hectar nu e ajutor de stat?
2. Cum alterează concurența aceste mecanisme ”de piață”?
3. Cum alterează prețul aceste mecanisme ”de piață”?
Aștept răspunsul dumneavoastră măcar la câteva întrebări de acest gen.
Mă lasă absolut rece că dumneavoastră admirați o fermă construită din impozitele și taxele bieților francezi (sau germani). În fond, cu banii statului putem construi orice măreție posibilă (mă rog, nu chiar orice). Asta nu înseamnă că acele măreții chiar sunt utile sau chiar nu provoacă falimentul altcuiva din piață. Ia mai gândiți-vă la lucrurile astea puțin înainte de a ridica osanale statului și subvențiilor sale date din banii noștri cum îi taie capul pe guvernanți. Dacă europenii nu se întreabă ce ne întrebăm noi pe aici prin România nu înseamnă că falimentul lor nu e departe. Noi, spre deosebire de francezi sau italieni, am mai trecut cu mari costuri printr-un FALIMENT AL SOCIALISMULUI (DE PIAȚĂ). De aia ne întrebăm. De aia ne speriem de ce perspective ne oferă UE.
Posted on 26 noiembrie 2012 la 3:20 pm.
„Mă lasă absolut rece că dumneavoastră admirați o fermă construită din impozitele și taxele bieților francezi (sau germani)”
Eu as evita sa folosesc cuvantul „bieti”. Socialistii astia imputiti au tupeul sa o spuna cu voce tare ca BOGATIA este de condamnat. Jumatate din SUA accepta fara nicio jena propunerea de jaf a noului presedinte ales.
Asa ca nu trebuie sa ne sfiim sa sustinem bogatii. Chiar daca v-ati referit la faptul ca sunt de plans pentru ca sunt furati la drumul mare, unul ca Braftulean ar rade ironic si s-ar gandi imediat la bogatia lor.
Bogatia castigata cinstit, fara parghii politice, trebuie protejata de catre noi toti. Bine,…pt unul ce propovaduieste jaful la drumul mare in numele binelui celor multi, precum e individul de mai sus, astea is fleacuri, nu are rost sa mediteze asupra lor.
Si-a tras palaria pe ochi si vine sa ne explice ce bine ar duce-o el si familia lui daca ar reusi sa-l jecmaneasca pe vecinul mai instarit. Deja viseaza ferme ca la tatucu` Lenin.
Posted on 26 noiembrie 2012 la 7:35 pm.
@Isaila
Agricultura franceză exportă enorm, nu știu ce se întâmplă cu subvențiile când exportul este în afara UE, dar mă îndoiesc că îi țin pe alții cu alimente ieftine din impozitele franceze.
Iar aceasta ne dovedeste ca habar nu ai cum functioneaza sistemul de subventie la hectar sau pe cap de animal. Dar, in schimb, incerci sa dai lectii despre cat de buna e economia planificata si centralizata.
Sa te duci sa-i spui sefului tau ca te faci de ras pe blogurile unde trollezi si ca ar trebui sa te trimita la un curs avansat de postaceala.
Iar, cu aceasta, propun sa-l ignoram cu gratie pe acest postac; cand nimeni nu-i va mai raspunde, o sa plece el singur.
Posted on 28 noiembrie 2012 la 2:42 pm.
Daca nu e un profil fals, iata ce zice facebook:
Isailă Brătfălean
History by Year
1980 Graduated from Planificare Cibernetică Economică București
Ii sangereaza inima lui de planificator marxist ca nu mai are el pe cine sa planifice, cui sa-i spuna ce sa planteze pe ogorul sau sau cate roate are vaporul.
Posted on 28 noiembrie 2012 la 2:46 pm.
@Paun Cristian- Incerc eu sa raspund in locul d-lui Isaila:
-La vita e ~500lei, iar pe suprafata ~120euro/ha, asta, in 2012
-la porumb si grau e la fel ~33 euro/ha
-la bubaline(bivol) nu exista subventie si este chiar ridicol, atata timp cat exista subventie in vechile tari membre la acestea.
Cine decide? Pai UE, pentru a ‘ingradi’ tentatiile statului, care, pana la aderare, dadea ajutoare generoase taranilor inainte de alegeri.
Aceeasi UE nu sufla o vorba cand primariile, consiliile judetene, locale, parohiile, mitropoliile,etc.,iau subventii comunitare generoase, subventii care contin contributia RO la bugetul comun, plus cofinantarea de la bugetul national. Aceste institutii de stat mai primesc alte sumventii provenite tot pe filiera UE, ceea ce se traduce printr-o plata dubla, plata ce contravine reglementarilor comunitare. Asadar UE se face ca leaga mana statului interventionist,dar prin spate, il pune la comanda distributiei de fonduri.
raspuns la intrebari:
1.daca dau bani cuiva privat, e ajutor de stat, ce nu intra in calculele UE, pe cand ajutorul prin subventia pe suprafata data fermierilor, indiferent de statutul lor juridic, este controlabil. Deci, statul e UE, iar autoritatea romana executanta si, chipurile, legata de maini. Aici ai dreptate.
2.Pai altereaza la greu aceste mecanisme, pentru ca nu sunt de piata, de niciun fel. Fermierul de semi-subzistenta si Mitropolia Iasului, nu pot concura. In aceeasi masura, fermierul cu un consiliu local.
3.Sistemul acesta ilegal si disproportionat de a subventiona agricultura(intr-o tara fara cadastru, cu titluri de proprietate aiurea, si cu mazgaleli electronice pe site-urile online ale Apia de depunere a cererilor de subventie), creaza o falsa concurenta a fermierului privat, persona fizica sau juridica, cu institutii platite de stat. Statul parsiv a inteles ca nu pierde puterea si a acceptat la aderare, plati pe suprafata decuplate de productie: fiecare produce ce vrea, oricat si in orice regiune a tarii. Cum ar veni, graul de la munte il subventionez la fel ca si graul din Baragan, ceea ce nu e corect. Regionalizarea va reglementa valoarea subventiei si distributia ei, exact pe zone specifice fiecarei culturi.
@Isaila-cand o tara membra exporta in afara UE, unde produsele agricole sunt mai ieftine, ea efectueaza tranzactia cu un pret mai mic, iar comunitatea ii plateste diferenta. Deci vinde ieftin afara, iar UE plateste diferenta pana la pretul cu care ar fi vandut in interiorul comunitatii.
-nu comparati asigurarile agricole din sistemul american cu subventiile europene: asigurarile agricole nu au legatura cu subventiile, iar americanii nu subventioneaza agricultura.
Posted on 7 decembrie 2012 la 3:14 am.
Domnule Poienariu, cred ca atat dumneavoastra cat si domnul Isaila nu vedeti padurea din cauza copacilor: orice subventie este aberanta, indiferent de beneficiar si/sau de modul in care este acordata!
Sau ca sa fie clar: esti competitiv pe o piata libera, bine; nu esti competitiv… ghinion!.
Stiu, veti spune ca nu este vina agricultorului/crescatorului de animale ca a fost seceta, epidemie de diverse (spongiforme sau nu) si alte alea-alea… dar stiti ceva, nici vina mea nu este! Deci nu vad de ce sa-i subventionez respectivului productia cand pot cumpara produse importate mai ieftine si de calitate mai buna.
Cat despre
„Cum ar veni, graul de la munte il subventionez la fel ca si graul din Baragan, ceea ce nu e corect.”
ce sa spun? Subventia este menita (cel putin declarativ) sa sustina independenta resurselor de produse alimentare „esentiale” fata de importurile extracomunitare, nu sa compenseze lipsa de rentabilitate a culturilor agricole in zone inadecvate acestora. Sau altfel spus, daca cineva doreste sa cultive grau pe varful Omu n-are decat… dar s-o faca pe banii proprii!.
Posted on 7 decembrie 2012 la 12:30 pm.
Dom’ Profesor sunt perfect de acord cu ce spuneti dumneavoastra dar in ultimii ani desi nu am reusit sa atingem potentialul maxim de atragere al fondurilor europene in tara a intrat(prin intermediul fondurilor) o suma mai decat contribuatia anuala a Romaniei la UE.
Posted on 1 februarie 2013 la 5:37 pm.
Perfect de acord – fondurile europene nu sint decit o mare teapa.
Profita numai politicienii corupti si odraslele lor care „decid” ce sa se faca cu fonfurile.
Germanii si francezii perversi si ipocriti stiau foarte bine ca daca lasa fondurile pe mina statului roman praf se alege de ele – si in schimb ne indatoram si stam cu mina intinsa dupa aceea la marele tatic german si francez .
Romanu tot timpul a fost un cersetor cu mina intinsa si asa va ramine pina la sfarsitul lumii.
Asa a fost si asa a fi..
O natiune de pulime proasta nu se schimba.. Se schimba doar stapinul care ii spala pe prost pe creier.. ba rusii.. ba americanni.. ba germanii/francezii..
Articolo este la subiect si concluzia e simpla si clara:
Fondurile europene nu sint decit un mecnism de spaga pentru corupti in timp ce firmee private au atita bataie de cap si trebuie s adea atita spaga ca mai bine renunta.. ca sa nu mai vb ca fondurile europene sint dar pentru subzistenta si nu pentru a creste competivitatea ecnomica a romaniei .. isi ia un taran un tractor.. mai face unu o pizzerie.. altu o pensiune.. prcatic sa-si cumpere slugile niste haine noi ca domnu stapin sa aibe conditii cind vine in vizita.
Posted on 18 iulie 2014 la 5:56 am.
Cu fondurile europene sunt două probleme majore (mă refer la POSDRU):
1. Denaturează concurența, beneficiarii nefiind întotdeauna categorii defavorizate
2. Acordarea lor pe criterii discutabile împiedică finanțarea unor proiecte cu adevărat utile care presupun un volum de pregătire mare (cercetare și documentare, scriere etc.) nefezabile economic dar al căror rezultat are o mare influență ulterioară (de exemplu programele de pregătire pentru integrarea absolvenților, cărora școala nu le creează prea multe deprinderi cerute în viața reală etc.).
În ceea ce privește producția, subvenționarea ar putea fi înlocuită cu prețuri de referință calculate în cazul folosirii celor mai bune tehnologii și metode disponibile, completate cu facilități de dezvoltare direcționate strict către atingerea nivelelor mai înainte amintite. Astfel, concurența s-ar muta de pe preț pe calitate și pe marja de profit ceea ce ar stimula eficiența.
Posted on 26 octombrie 2014 la 10:23 am.
Abandonul școlar și ce ne poate învăța știința economică – MisesRo says:
[…] pot face multe, și mai rău, că în ciuda unui rateu, te poți înscrie la alte fonduri (Păun, 2012). Și este firesc, câtă vreme nu suporți integral din propriul buzunar rateul. Hazard […]
Posted on 19 februarie 2021 la 7:15 pm.