Pieţele de capital şi criza financiară

Criza financiară din 2007 – 2008, denumită iniţial şi „criza creditului” de către specialişti, a început practic în Iulie 2007 odată cu pierderea încrederii investitorilor în activele financiare bazate pe portofoliile de credite ipotecare securitizate („asset backed securities”) emise pe piaţa americană care a dus la o criză de lichiditate de amploare urmată de o infuzie importantă de lichidităţi în sistem de către Rezerva Federală şi Banca Centrală Europeană.

Primul semnal de criză l-a dat HSBC Holdings plc (cea de a patra bancă din lume conform estimărilor Forbes în 2008 şi cea mai profitabilă bancă în 2007) care a anunţat rezultate foarte slabe în anul 2006. În februarie 2008 criza financiară face prima victimă importantă – banca britanică Northern Rock care a fost naţionalizată. Era clar că vor urma şi alte victime în foarte scurt timp.

Cele mai vulnerabile au fost instituţiile financiare implicate direct în operaţiunile de securitizare sau operaţiunile de creditare ipotecară. Am prezentat în continuare câteva dintre cele mai răsunătoare falimente şi preluări:
• Bear Streams achiziţionată ulterior de către JP Morgan pe baza unui împrumut acordat de Rezerva Federală în valoare de 29 mld. USD (în martie 2008);
• Countrywide Financial Corporation achiziţionată ulterior de către Bank of America Corporation (în iunie 2008);
• IndyMac Federal Bank, o bancă de economii federală considerată a fi una dintre cele mai mari căderi a unei bănci din istoria SUA (cu active de 32 mld. USD este pe locul 3 după căderea băncii Continental Illinois National Bank din 1984 având active de 40 mld. USD şi căderea băncii American Savings & Loan Association din 1988). Banca a fost declarată în stare de faliment în august 2008 şi pusă sub supraveghere de către guvernul american;
• Fannie Mae şi Freddie Mac: o instituţii financiare controlate de guvern (government sponsored enterprise) şi creată în perioada Marii Crize cu portofolii financiare ce acopereau mai mult de jumătate din piaţa ipotecară americană (12 mld. USD). Bancile a fost puse sub supraveghere guvernamentală în septembrie 2008, aceasta fiind considerată cea mai importantă intervenţie publică pe piaţa americană.
• Merril Lynch: achiziţionată de Bank of America Corporation în 5 decembrie 2008 la un preţ de 29 USD / acţiune şi la o valoare de aproximativ 50 mld. USD (în noiembrie 2007 banca anunţa o pierdere de 8.4 mld. USD ca urmare a crizei de pe piaţa ipotecară iar în iulie 2008 era anunţat al patrulea trimestru cu pierderi importante pentru bancă la o valoare de 4.9 mld. USD);
• Lehman Brothers Holdings Inc: a fost declarată în stare de faliment în 13 septembrie 2008 şi vândută parţial către Barclays plc şi de către Nomura Holdings (partea asiatică şi europeană). Este considerată una dintre cele mai mari căderi ale unei bănci de investiţii având în momentul falimentului active de 639 mld. USD, datorii de 613 mld. USD şi împrumuturi obligatare de 155 mld. USD;
Nu doar instituţiile financiare au început să aibă probleme ci şi companii implicate în construcţia de locuinţe (Derbyshire Building Society, Cheshire Building Society, Barnsley Building Society, Scarborough Building Society) dar şi companii din industrie (GM, Crysler).

Efectele crizei financiare asupra pieţei de capital pot fi structurate astfel:
1. Efecte directe asupra instituţiilor financiare: criza financiară a dat naştere la falimente răsunătoare, restructurări de companii şi instituţii financiare, preluări şi fuziuni, susţinere financiară directă cu fonduri importante din partea guvernului american (au fost aprobate până acum 700 mld. USD pentru a putea fi folosite în vederea salvării economiei americane de la criză). O bună parte dintre aceste instituţii sunt sau au fost listate la bursă, ieşirea lor de pe piaţă afectând nu doar credibilitatea în piaţa americană de capital ci şi volumul tranzacţiilor bursiere, volatilitatea preţurilor, nivelul randamentelor.
2. Efecte asupra volumului şi cotaţiilor bursiere: volumul tranzacţiilor bursiere este în uşoară scădere însă impactul cel mai puternic l-a avut criza asupra volatilităţii (riscului) şi asupra randamentelor bursiere asociate mai ales instrumentelor cu venit variabil.
3. Efecte asupra comportamentului investitorilor pe piaţă: în condiţiile unei pieţe care nu mai oferă siguranţă şi randamente cât de cât stabile şi în uşoară creştere investitorii se îndepărtează tot mai mult de piaţa de capital şi îşi modifică radical opţiunile investiţionale. Acest lucru are impact direct asupra costului capitalului şi dobânzilor financiare. Panica, teama, efectul de turmă, isteria sunt sentimente care domină în aceste momente masa mare de investitori confruntată de la o zi la alta cu pierderi tot mai mari.
4. Efecte asupra reglementărilor privind piaţa de capital: criza a condus la o serie de învăţăminte care s-au materializat într-o serie de măsuri de intensificare a controlului asupra unor zone rămase în afara jurisdicţiei băncilor centrale sau comisiilor de supraveghere a pieţelor de capital. În paralel au fost aduse tot mai mult în discuţie criteriile de acordare a finanţărilor şi metodologiile de risc şi de rating folosite în decizia de finanţare. Mai mult, intervenţia statului pe pieţele financiare (care uneori a mers până la cazuri extreme de naţionalizare) a trebuit şi ea legitimată printr-o serie de măsuri legislative nemaiîntâlnite de la Marea Criză.

Având în vedere efectele pe care le generează de la o zi la alta, criza financiară actuală nu reprezintă un moft sau un subiect de discuţie la modă. Nu este un capriciu al investitorilor sau o situaţie trecătoare fără urmări demne de luat în considerare. În următoarele articole voi discuta fiecare dintre aceste efecte.