Socialismul ideii de responsabilitate sociala a antreprenorilor

Vocea tot mai puternică a curentelor de sorginte socialistă acuză antreprenorii actuali că sunt lipsiţi de responsabilitate faţă de angajaţii săi şi faţă de societate în ansamblul său. Invocând un spirit aparent democratic (de fapt se invocă puterea celor mulţi – salariaţii împotriva celor puţini – antreprenorii), socialiştii încearcă tot mai mult să manipuleze opinia publică să reacţioneze împotriva lipsei de moralitate a antreprenorilor care în faţa crizei actuale îşi restructurează afacerile dând afară angajaţi, neparticipând suficient de progresiv cu averea lor la bunăstarea în scădere a societăţii sau având tot mai mult un spirit evazionist.

Există o tendinţă tot mai pronunţată în societatea capitalistă modernă ca responsabilitatea socială a antreprenorilor să fie reglementată prin lege (legi care se referă la fiscalizarea afacerilor, legea salariului minim pe economie, o sumedenie de prevederi din codul muncii, legi privind poluarea mediului înconjurător). Acest cadru legislativ adoptat „democratic”, în loc să fie strict creat pentru a garanta proprietatea antreprenorului asupra afacerii sale, acţionează în sensul diminuării şi redistribuirii averii acestora către angajaţi sau către societate. Deşi considerată iniţial o acţiune pur voluntară a antreprenorilor, implicarea în astfel de proiecte de responsabilitate socială tinde să devină din ce în ce mai mult apanajul intervenţiei statului în economie, ca un lucru bun şi generator de progres.

Atunci când se discută despre responsabilitate socială a corporaţiilor se uită, de fapt, că ele presupun din start o astfel de acţiune: antreprenorul este singurul care riscă totul într-o afacere (şi nu salariatul său sau societatea în ansamblu). El deja este responsabil social suficient prin faptul că dă de muncă unui număr de oameni care depind direct (ei şi familiile lor) de creativitatea şi spiritul de acţiune a antreprenorilor (nu poate însă garanta acest loc de muncă la nesfârşit). Deja antreprenorii sunt suficient de responsabili social atunci când se gândesc la nevoile societăţii în ansamblul ei şi caută prin cele mai bune mijloace să aloce eficient resursele în vederea întâmpinării acestor nevoi cu cele mai potrivite bunuri şi servicii. Deja antreprenorii plătesc o sumedenie de taxe şi impozite directe şi indirecte contribuind la crearea de bunuri şi servicii publice consumând mult mai puţin din acestea prin comparaţie cu cei pe care îi asistă.

Orice formă de distribuţionism din societate care are la bază o lege şi nu mai are caracter voluntar este o formă de socialism. Activitatea de responsabilitate socială reglementată prin lege trebuie să rămână marginală în efortul antreprenorial pentru că altfel riscăm să facem imposibilă deschiderea de afaceri noi şi consolidarea celor existente (ce sens are să risc mai mult dacă o voi face pentru a distribui forţat de lege către societate rezultatele eforturilor mele). Capitalismul este incompatibil cu responsabilitatea socială reglementată de stat în oricare din formele sale. Pentru mine este clar că toţi cei care se gândesc cum să mai rafineze măsurile legislative prin care corporaţiile să devină mai responsabile social (impozit forfetar, impozit plătit anticipat, impozit progresiv, plata TVA la facturare şi nu la încasarea ei) nu înţeleg raţiunea unei afaceri şi ce înseamnă cu adevărat capitalism şi piaţă liberă. Aceşti funcţionari zeloşi şi inventivi ai statului nu au nici cel mai mic habar cât de greu este să îţi deschizi şi să dezvolţi o afacere (şi aici exclud afacerile cu statul), cât de greu e să te menţii creativ pe piaţa liberă şi cât de greu este să faci faţă cerinţelor consumatorilor tăi şi să contracarezi acţiunile concurenţilor.

În concluzie, consider că înainte de a reglementa responsabilitatea socială a antreprenorilor STATUL AR TREBUI să reglementeze mai bine propria sa responsabilitate socială faţă de întreaga societate (transparenţă mai mare, control strict asupra expansiunii monetare etc.). Până să ajungă să corecteze eşecurile pieţei, (ticăloşia antreprenorilor şi lipsa lor de responsabilitate socială) STATUL MODERN ar trebui să rezolve propriul său eşec. Mi-e tot mai teama de aceasta atitudine a statului care în nici un caz nu duce către capitalism.