Trăim vremuri de mare restrişte şi cumpănă, prost gestionate de un stat (de fapt de o şleahtă de oameni aflat în spatele său) incapabil să identifice corect nevoile societăţii pe care pretinde că o apără şi o păstoreşte. Se vorbeşte pe la toate colţurile de solidaritate socială, de echitate în a împărţi necazul tuturor şi proporţional cu bunăstarea din timpurile de avânt economic.

Când vezi însă modul gregar şi absolut sălbatic cu care reprezentanţii aleşi se aruncă pe banul public începi să te întrebi a cui este de fapt această criză în care am intrat şi din care ne găsim cu greu limanul. Firmele care lucrează cu statul înregistrează profituri ca şi până acum din tot ceea ce vând statului la preţuri scăpate de sub orice control, băncile înregistrează profituri din distribuirea unui bun public (banul) cu precădere către statul îngropat în deficite. La toate acestea se adaugă şi tagma instituţiilor publice prin care statul pune în aplicare planul său de „ieşire din criză”, adică de spoliere a economiei reale. Datul afară din aceste instituţii a bătătorit drumurile către cei care deţin puterea şi care din vârful unui pix pot decide soarta unei familii disponibilizând membrii săi (de buzunare ce să mai vorbim).

Dintre aceste instituţii publice, cele mai absurde şi cele mai inutile sunt serviciile secrete. Statul român este cel mai bine păzit din lume deşi nu ştiu ce mari secrete mai are de ascuns în momentul de faţă. Este statul care îşi permite să aloce resurse importante (numai în bugetul din 2010 bugetul alocat este cu 40% mai mare decât în 2009 şi a ajuns la cifra de circa 2 miliarde lei, aproximativ jumătate de miliard anual). În cei 20 de ani de la Revoluţie aceste servicii secrete au supt din averea noastră cel puţin 10 miliarde de Euro, bani mai mult decât suficienţi pentru a termina autostrăzile din România. Dacă în 1989 fosta Securitate a lui Ceauşescu număra 11.000 de agenţi în 2010 serviciile secrete totalizau cu 1.000 de agenţi mai mult. Este de-a dreptul hilar să faci referendum în România pentru a reduce parlamentarii de la 500 la 300 dar laşi neatinsă (chiar înfloritoare) tagma serviciilor secrete.

Absurditatea este cu atât mai mare cu cât aceste servicii nu au ce să mai păzească. România nu mai are secrete de stat ce să necesite astfel de cheltuieli şi dotări (totul este deja cartografiat din satelit de americani şi de ruşi). Aceste servicii se suprapun în momentul de faţă peste serviciile de tip poliţie, limitându-se cu precădere la paza demnitarilor sau la a face loc în traficul mult prea aglomerat din Bucureşti pentru care niciodată nu s-au găsit bani sau soluţii. Mărirea exponenţială a bugetului acestor instituţii nu a dus la diminuarea violenţelor sau la o mai mare siguranţă pe străzi. În continuare poţi fi omorât în plină stradă, poţi fi atacat cu sabia sau cu toporul în trafic sau poţi fi făcut bucăţele şi ambalat într-un geamantan. Aceste servicii nu au cum să ştie dinainte ce e în mintea unui om şi pot să ofere doar o protecţie disimulată pe care noi o plătim foarte scump.

De ce „ne” trebuie totuşi astfel de servicii? La umbra lor s-au desfăşurat tot timpul „misiuni” speciale (unele cu caracter de contrabandă ca în cazul celebru „Ţigareta”), secretul naţional ce le învăluie este un paravan excelent pentru a ascunde de ochii opiniei publice contractele derulate de către aceste instituţii din banul public, informaţiile obţinute în urma orelor de ascultare a telefoanelor private pot fi foarte utile în a dejuca intenţiile adversarilor de a prinde niscaiva putere. Sunt utile astfel de servicii pentru a asigura liderii politici că „baia de mulţime” ocazionată de diferite tăieri de panglici nu se transformă într-o „baie de scuipat” sau de „ouă stricate”. Aceste servicii secrete plătite gras din banul public nu sunt decât o rămăşiţă a puterii socialiste (nu diferă cu nimic de fosta Securitate pe scheletul căreia s-au construit), pe care actualii guvernanţi (tot socialişti şi ei până în măduva oaselor) nu au puterea sau curajul să le facă să dispară definitiv din existenţa noastră. Niciodată aceste servicii nu au dezvăluit decât ce trebuie şi când trebuie, nu au redus la tăcere decât pe cine trebuie, fiind absolut inutile contribuabilului român care plăteşte taxe în creştere pentru a le menţine neatinse şi înfloritoare.

Dacă vrem să ieşim din criză trebuie să punem rapid pe butuci astfel de instituţii anacronice care nu au intrat şi nu vor intra niciodată în vreo criză, la adăpostul unui „stat” (a se citi şleahtă aleasă prin „voinţă populară corectă”) care este singurul interesat în existenţa lor. Fără astfel de instituţii absurde vom avea cu siguranţă mai puţini ticăloşi în piaţa liberă (cei care există natural acolo supravieţuiesc cu sau fără ele) pentru că vor dispărea ticăloşii preocupaţi de „siguranţa naţională”.


No Comments on “Absurditatea serviciilor secrete din Romania”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. Petre says:

    Cred ca ai gresit masiv la numarul angajatilor serviciilor si banii cheltuiti cu acestea per total….

    Nu sunt de acord cu eliminarea totala a acestora, dar sunt de acord ca romania are o problema masiva cu ele… cheltuieli prea mari, rezultatea prea mici…. si da… insusirea acestora de variate grupuri de influenta in interesul lor.. care nu prea coincide cu interesul omului de rind…

    Nu inteleg ce rezolvi prin acest articol?!? Crezi ca nu au suficiente microfoane instalate…?

  2. Alexandra says:

    @ Aoleu CRISTI!
    Ce-ai patit? Ai ecou la telefon???!!!!
    Acum serios, identificarea corecta a nevoilor populatiei pune pe primul loc armata (articolul precedent) si serviciile secrete (articolul acesta)? Dintre toate institutiile publice, acestea sunt cele mai rele („cele mai absurde si inutile”)? Hai serios. Macar zi care sunt acelea, pentru ca exista mai multe si nu mi-e clar la care faci referire, nu se potriveste pe la cifre. Plus ca „Statul român este cel mai bine păzit din lume”??? Adica vrei sa imi spui tu mie ca i-am facut pe americani? Uraaaa….
    Tu poti avea dreptate in unele parti (marimea acestui serviciu in raport cu utilitatea efectiva sau cu ponderea din total cheltuieli bugetare; tot dreptate poti avea acolo unde vorbim despre trafic de influenta), dar cred ca nu poti cadea in extrema aceea in care privesti buna functionare a unui stat (ca asta suntem) doar din punct de vedere scriptic, contabil. Teoretic inca ai obiective strategice. Teoretic ai inca subminarea economiei nationale. Teoretic, deci, ai inca nevoie de astfel de structuri. Ce se intampla, ca finalitate, cu ceea ce fac ei? Asta este insa o alta discutie. Daca vrei sa bati acolo, ca rentabilitate a existentei serviciilor secrete, mai trebuie sa dai niste elemente in analiza ta.

  3. Alex Nicolin says:

    Singurele secrete care trebuie protejate sunt cele militare, iar acestea sunt extrem de restranse – in nicun caz nu se incadreaza aici ratia trupetilor sau cantitatea de plapumi aflata in depozit. Pazirea celorlalte secrete, „particulare” (prevenirea spionajului industrial) tine de sectorul privat. Cu alte cuvinte, serviciile secrete – spionaj & contraspionaj – trebuie sa existe doar in cadrul armatei, avand un scop si un personaj extrem de restrans (maximum 500 de agenti cu) si mai ales un nivel ridicat de profesionalism – nu ca agentul „000” de la aprozarul moscovit :).

    Investigatiile asupra gruparilor infractionale trebuie sa cada in sarcina politiei sau a unor organe similare, aflate sub autoritate civila, la fel si protectia demnitarilor. Trebuie desfiintate sau redefinite toate structurile de informatii sau/si aigurare a ordinii publice cu atributii redundante. Ai vazut „paiul” din ochiul serviciilor secrete, dar de „prajina” din cel al Ministerului de Interne, care, in plina criza, si-a suplimantat numarul de angajati, si asa umflat, cu peste 50% ce zici? Deasemenea, ce sa mai spunem de organele (nicio aluzie cu tenta obscena :)) din subordinea primariilor, asa-zisa „politie comunitara” (o fi inrudita cu patrupedele care poarta aceeasi titulatura?) care sunt de rasul curcilor – ce sa mai zicem de infractori.

    SRI-ul, SPP-ul, 2&1/4 si alte astfel de sinecuri sunt doar instrumente de servire a clientelei politice, fie prin angajarea de „beizadele”, fie prin furnizarea de informatii compromitatoare despre persoane de interes (cine reguleaza pe cine), in scopul santajului. Reconversia fostilor securisti s-a facut fara niciun filtru, iar alaturi de acestia s-au mai angajat si tot felul de incompetenti, pe criteriul PCR (Pile, Cunostinte, Relatii). Pentru a aseza si cireasa pe tort, elementele acestei mase amorfe de „agenti secreti” se retrag undeva la ~50 de ani, si primesc pensii care ar face sa crape de invidie angajatii din middle management-ul multinationalelor care activeaza in Romania.

    Cu toate acestea, respectul pentru lege este o gluma proasta in Romania, iar legile sunt facute doar pentru naivi (oamenii cinstiti). La fel ca in vremea comunismului (parca acum e capitalism :)) proprietatea privata si respectul pentru aceasta sunt „mofturi reactionare” iar hotia a ramas in continuare sport national. In loc sa angajeze tot felul de curcani, sticleti si alti „agenti secreti”, caricatura sinistra cunoscuta sub numele de „Statul Roman” ar trebui sa permita tuturor cetatenilor sa-si apere proprietatea cum cred de cuviinta, printr-o masura foarte simpla – simplificarea legilor referitoare la achizitia, detinerea, transportul si utilizarea armele de foc. In acest mod, hotia ar disparea ca efect al … selectiei naturale (ai venit la ciordeala – primesti ciuruiala). Argumentul stupid in virutea caruia „infractorii s-ar inarma si si-ar face de cap” este fals, pentru ca, asa cum am spus, in Romania legile sunt facute doar pentru oameni cinstiti, inclusiv Legea Armelor si Munitiilor. Dovada ineficientei acestei legi se vede in fiecare zi la televizor, la ora de maxima audienta, sub forma adevaratelor „arsenale” conficate de „mascati” de la clanurile de interlopi.

  4. Alex Nicolin says:

    Oricum spionita cronica nu e boala romaneasca, ci „se poarta” si la case mai mari (si mai albe).. Ce e la noi e joaca de copii(i capitanului Traian), fata de ce se intampla in curtea Big Bro … Unchiului Sam.

    Welcome to the U(RS)SA 🙂

  5. Paun Cristian says:

    @ Petre

    Cam asta am urmărit prin articol:

    M-am săturat de statul cu o securitate şi armată supra-dimensionate inutil. Stat care se plânge că are deficite prea mari şi nu mişcă un deget în sensul minimizării statului acolo unde chiar trebuie urgent minimizat. Adevărata reformă a statului trebuie să înceapă de aici. Suntem intoxicaţi cu tot felul de aşa-zise reforme care îngroapă sub preş ceea ce ar trebui făcut cu adevărat. În plus m-a scârbit de-a binelea informaţia că România 2010 are mai mulţi securişti decât România 1989 pe ştatele de plată.

    @ Alexandra

    La acest moment cele două instituţii SECURITATEA şi ARMATA din România mi se par complet inutile, consumatoare de bani şi adevărate gropi negre pentru bunăstarea noastră. Nici POLIŢIA nu e prea departe de cele două instituţii. În loc să facem drumuri facem echipaje de ridicat maşini sau punem radare în tufişuri poate mai ciupim o şpagă. Dacă nu reformăm rapid cele trei instituţii nu putem vorbi de o adevărată reformă a statului.

    @ Alex

    Complet de acord cu tine. Însă noi nu suntem nici SUA şi nici (U)R(SS)usia. Suntem o ţară mică, fără conflicte majore la frontieră, parte a unei alianţe care îi oferă suficientă securitate, parte a unei grupări economice care ar trebui să fie exploatată ca atare printr-un mediu de afaceri mai propice decât cel din multe ţări ale UE. Nu din securişti pe cap de locuitor sau tancuri şi pistoale automate pe cap de soldat ne măsurăm prosperitatea şi locul nostru în UE sau în lume. Noi procedăm ca ţările bantustane: suntem tot mai săraci dar ne înarmăm şi ne securizăm ca tâmpiţii. Să nu cumva să râvnească vreun dobitoc la sărăcia noastră.

  6. Paun Cristian says:

    „SRI are de şase ori mai mulţi ofiţeri la un milion de locuitori decât serviciul omolog american, FBI. Astfel, România are 571 de sereişti la milionul de locuitori, în timp ce Germania are 89, iar Franţa – 98.” (Ziarul Adevărul)

    Secretomania din jurul acestor instituţii arată ce mult ne-am „depărtat” de socialism. Trăim tot în acelaşi socialism ordinar cu mici îmbunătăţiri.

  7. AristotelCostel says:

    „Armata” si-a aratat „utilitatea” in decembrie ’89… un ghem de ciobani „bine” ierarhizati dupa vechime… si cam atat. 🙂

    Ce s-a intamplat de cand s-a renuntat la obligativitatea stagiului militar (puscarie obligatorie)? Micile infractiuni s-au concentrat in zona rurala, iar noile generatii… urbane NU MAI PUT. 🙂

    @Paun Cristian

    Mi-e teama ca tovarasul Basescu incearca sa demonstreze utilitatea serviciurilor care secreta secretii prin misiunea „Sfârşâtu’ Moldovei”.

    Serviciile de „telecomunicatii” din PDL-PSD-PNL au la baza structura comuna „serviciuri care secreta secretii”… „alo, sunt eu, jeorjel, am un baiat falnic langa mine, mai ai intrare la? Deci se poate sa? Sa-l trimit la? Sanatate sa fie!” 🙂

  8. Alex Nicolin says:

    Contractele de achizitii militare sunt cele mai mari „sifoane” de bani oriunde in lume, indiferent daca tara este bogata sau saraca. Acest lucru se intampla tocmai pentru ca majoritatea sunt clasificate „top secret”. Iata deci cum secretul este defapt cel mai mare aliat al hotilor. In armata se spune, cu talc: „nimic nu se fura, totul se completeaza”. Iata de ce, cred ca inzestrarea armatei trebuie sa fie complet transparenta, iar depozitele de armament si parcurile de echipament trebuie auditate periodic, pentru a evita cazuri gen „Ciorograla 2009”. Iarasi, sunt impotriva achizitiei de echipamente scumpe (tancuri, avioane, fregate) care devin demodate si numai bune de trimis la fiare vechi in 5-10 ani de la achizitie – multe sunt defapt aduse chiar de-acolo – vezi rablele de F16 vechi de 25-30 de ani pe care mult-iubitul nostru Parlament se pregatea sa le aprobe, sau celebrele fregate care au facut razboiul din Falklands (n-o participat si Jutland sau Trafalgar?). In curand o sa gasim pretexte de a cumpara muschete, lanci sau chiar topoare de cremene in valoare de miliarde de dolari de la marile muzee ale lumii pentru inzestrarea armatei…
    Personal mi se pare mult mai OK solutia ca aceste echimpamente sa fie in leasing, pentru a reduce la maxim costurile, si a avea cea mai moderna inzestrare asa cum se practica deja in diverse cazuri. In plus, armamentul „obsolete” de prin depozite se poate vinde pe fata – e destula nevoie de el prin alte parti ale lumii sau chiar in tara (vezi comentariul anterior) – asta daca nu cumva a fost deja vandut „pe la spate” de diversi „baieti destepti”, ca in filmul „Lord of War” – probabilitatea se apropie de 100%…

    Aceste achizitii nu au nicio justificare economica, ci una pur politica. In USA, complexul militaro-industrial, alaturi de sectorul financiar si firmele faramaceutice, sunt cele mai importante grupuri de lobby. Relatia intre politicieni si defense contractors este una aproape simbiotica, pornind de la votarea achizitiilor pentru armata, contractele de aprovizionare sau chiar pozitionarea fabricilor de armament sau subansamble intr-un stat si nu in cel vecin. Aceleasi firme se folosesc de coruptia endemica din „state prietene” pentru asigurarea de piete pentru armamentul deja folosit (F16, fregate, HMMWV), si a stoarce si ultimul strop de profit, cu ajutorul politicienilor amerciani veniti in „vizita de lucru”. Principalele instrumente de conversie a datoriilor economice in datorii politice – achitabile in contracte de inarmare (BAE, Lockheed-Martin, Boeing) sau infrastructura (Bechtel, Halliburton) – sunt FMI si Banca Mondiala. Iata de ce, aceste institutii sunt asa de „nerabdatoare” sa te imprumute, chiar si cand nu ai nevoie. Daca nu vrei, e posibil sa te „lucreze” – cel mai periculos e sa-ti platesti datoriile. Bineinteles, dobanda datoriilor politice se potate plati si prin furnizarea de carne de tun pentru diverse razboaie coloniale, care ele insele sunt pornite in principal pentru a spolia banul public prin diverse contracte si mai putin pentru a acapara resurse sau a „lupta cu terorismul”. Un stat care ajunge in aceasta situatie este un stat corporatist, unde guvernul ajunge unealta marilor corpopratii pentru spolierea cetateanului. Forma cea mai „evoluata” a corporatismului este fascismul. Diferentele dintre contemporanele BAE, Halliburton sau Bechtel, si vechile concerne IG Farben sau Krupp se estompeaza pe zi ce trece…

    Una dintre caracteristicile unui regim politic socialist – si fascismul este la origini tot o forma de socialism – este hipertrofierea serviciilor secrete in scopul reprimarii oricarei forme de opozitie a indivizilor la adresa violarilor tot mai flagrante ale dreptului la proprietate (confiscari arbitrare, taxare tot mai impovaratoare, hiper-inflatie) si a libetatilor personale (supraveghere permanenta, intemnitare pe termen nelimitat). Iata de ce serviciile secrete cresc precum Fat-Frumos atat in USA cat si in statele satelite, inclusiv Romania. Multi au sesizat inca din 2008 asemanarile dintre publicitatea electorala a candidatilor la presedentia USA, dar mai ales a lui Obama, cu materialele de propaganda nazista. Acest lucru este departe de a fi intamplator. Odata ajunsa la putere, aceasta cioara vopsita nu a facut sa continue si sa accelereze transformarea Statelor Unite intr-un stat fascist, demarata de predecesorii sai: Bush Sr., Clinton, si Bush Jr. Defapt, structura administratiei e in mare parte mostenita de la Bill (Nancy, Walter, Hillary), asa cum fiul a mostenit de la tata majoritatea „acareturilor” (Cheney, Rumsfeld). La curtea unchiului Sam, democratia s-a transformat in oligarhie, iar alternanta la putere este doar o gluma proasta la adresa contribuabilului american, fortat sa suporte toate pierderilor „gastii nebune de pe Wall-Street”, si a prietenilor care pastoresc complexul militaro-industrial.

    Nu este decat o tendinta naturala ca „Licuriciul din Balcani” sa il imite pe „Marele Licurici de peste Balta” si sa creeze, poate din servilism excesiv si mai ales din dorinta disperata de identificare prin imitatie, aceleasi structuri de represiune. Dar si imitatia este o arta, pentru ca imitatia trebuie sa cuprinda si elemente ale „Gandacului de Bruxelles”, entitate mult mai apropiata si mai dezirabila pentru majoritatea indivizilor indobitociti de ideile sovie…uropene. Partizanii fascismului si ai comunismului au provenit intotdeauna din randurile indevizilor ticalosi din fire, fara coloana vertebrala. O trista epigrama post-belica spunea:

    Capitane nu fi trist
    Garda merge inainte
    Prin Partidul Comunist

    . Acum tendinta este inversa – cei care pana de curand faceau matanii in fata comunismului stalinist, fac fara greturi temenele si mai abitir, alternativ, catre socialismul european si fascismul american. Dimensiunea serviciilor secrete trebuie sa fie deci un avertisment pentru toti romanii iubitori de libertate. Unele semne sunt ingrijoratoare, insa trec neobservate – isi mai aduce cineva aminte de faptul ca Guvernul era cat pe-aci sa declare acum cateva luni starea de urgenta pentru a „lupta cu criza”?

    Cu privire la cele spuse aici, doua lecturi obligatorii ar fi: „The Road to Serfdom” al lui Hayek si a lui Flynn. Doua carti vechi, dar atat de actuale in vremurile pe care le traim.

  9. Alex Nicolin says:

    Scuze pentru bold-ul accidental…sau poate nu…

  10. Paun Cristian says:

    @ Alex

    Vezi tu… Singura cale de a le face transparente e sa le reducem la tacere. Sa dispara si vor disparea si achizitiile din jurul lor care sunt un adevarat miraj pentru toti cei blaglosloviti cu puterea prin vot. E normal sa se inghesuie toiti in politica pentru ca acum vedeti ca este miza adevarata a puterii in Romania. Merita toate mopurile, gecile si galetile din lume. Se recupereaza inzecit si rapid orice investitie in campania electorala.

    Eu nu cred prea mult in puterea unei constitutii care sa ii oblige la achizitii transparente. Vor invoca forta majora cand nu mai e timp de proceduri complicate. Mai tii minte ce au facut cand a fost criza gazelor acum doua ierni? Imediat s-au grabit sa declare stare de necesitate si au cumparat fara licitatie pacura la pret dublu.

  11. Alex Nicolin says:

    @Cristi

    Foarte simplu – constitutia nu va cuprinde puteri de urgenta – care nu fac altceva decat sa legitimeze abuzul. Chiar si in caz de razboi totul trebuie sa functioneze normal. Masurile de acest tip nu fac decat sa terorizeze cetatenii, neavand nicio eficienta in protectia acestora.

    O alta masura care previne escaladarea conflictelor armate este interzicerea razboiului ofensiv. In lipsa puterilor de urgenta, nici guvernul, nici parlamentul nu pot „intinde” bugetul prin cresterea taxelor sau contractarea de imprumuturi mai mari ecat 10% din buget. Un razboi trebuie castigat rapid, cu cheltuieli minime. Atat aceste reglementari restrictive, cat si detinerea de arme nucleare tactice (de putere mica), inclusiv „bombe cu neutroni”, foteaza practic armata sa caute o solutie decisiva pentru un conflict militar. Iarasi, armata e lasata sa isi faca treaba, fara ingerinte politice odata ce riposta a fost autorizata. Nu e permisa existenta „politrucilor” pe front – vezi cazul McChristal, care exasperat de interferentele unor neaveniti, i-a trimis „la origini” si din aceasta cauza a fost fortat sa demisioneze. La razboi, functionarii si politicienii nu fac decat sa incurce mersul operatiunilor militare.

    Un razboi de felul celui din Afghanistan, care se desfasoara deja de 9 ani, ar fi imposibil in aceste conditii. Nu degeaba am inserat conditia cu 1000 de civili si dispozitiile pentru utilizarea PMC in comentariul de la articolul precendent. Respectand aceste conditii razboiul ar fi fost castigat in maximum 3 luni, si ar fi lasat o amintire de neuitat potentialilor inamici, (sub forma unor arsuri pe retina) 🙂

  12. Paun Cristian says:

    @ Alex

    Pai şi cum aplici vreo unitate de măsură aşa-zisului „război defensiv” reglementat de Constituţie şi de votul popular. E relativ greu să defineşti şi să caracterizezi un război ca fiind „defensiv” sau „ofensiv”. E greu să măsori dimensiunea răspunsului tău la un atac şi să calculezi exact răspunsul tău. Chiar dacă teroriştii au dărâmat două blocuri şi au omorât vreo 3000 de oameni, în opinia americanilor aceste pagube au fost deosebit de importante şi toată naţiunea americană s-a întors împotriva a jumătate din lumea asta cu toate motoarele turate. Orice constituţie defensivă le-ai propune ei vor vota anapoda. Pentru că au o problemă de percepţie legată de cât de agresori sunt de fapt.

    De exemplu CIA într-o acţiune „defensivă” a ucis 20.000 de vietnamezi în Războiul din Vietnam. Ei apărau SUA. Nu duceau război ofensiv. Şi războiul din Afganistan are la bază o atitudine defensivă. Ei duc războiul cât mai departe de SUA pentru a evita pagubele materiale şi umane colaterale războiului. Dar asta nu înseamnă că naţiunea americană percepe cumva că ar fi ofensivi în vreun fel. Se apără de terorişti.

  13. Alex Nicolin says:

    Alternativa ar fisa nu raspunzi deloc agresiunii si sa pici de prost, incurajandu-i si pe altii sa faca la fel. In cazul unei agresiuni raspunsul trebuie sa fie dur, fara echivoc, si devastator. Tocmai de aceea e efentiala independenta fortelor armate de a executa misiunile asa cum cred de cuviinta. Razboiul nu e niciodata placut si nici nu poate fi „indulcit”, insa uneori este singura solutie. Sunt de acord cu faptul ca, in dorinta de razboi de cucerire, s-a ajuns la a provoca agresiunea inamicului.

    Mai precis, tu ce ai fi facut in locul americanilor dupa 9/11? Ai fi stat cu mainile in san si ti-ai fi plans de mila – cea mai mare putere a lumii umilita de niste prapaditi de teroristi? Eu am explicat in principiu ce as fi facut, iar razboiul ar fi fost gata in maximum 3 luni, dand in acelasi timp o lectie de neuitat viitorilor agresori. Nu cred ca ar fi avut nimeni ce face ca sa ma opreasca 🙂

  14. Paun Cristian says:

    Atata timp cat in razboi sunt pedepsiti altii decat cei vinovati sau exista victime colaterale (inerente oricarui razboi) orice razboi, fie el defensiv sau nu, se transforma intr-o agresiune incompatibila cu doctrina libertariana sau cu cea a statului minimal.

  15. Alex Nicolin says:

    Adica e mai bine sa te lasi macelarit decat sa ripostezi, chiar si cu riscul de a suferi pagube suplimentare sau de a afecta si pe altii? Eu cred ca aici nu e vorba de liberalism sau de doctrina politica, ci de pasivism si mai ales de lasitate. Lasitatea – lipsa curajului de a se opune nedreptatii si agresiunii – a devenit o caracteristica colectiva a poporului roman.

    De fiecare data cand am avut de infruntat un pericol
    In ultimii 100 de ani (WW1, WW2, criza), am ramas pasivi pana in ceasul al 12-lea, multumita politicienilor imbecili si hoti de care nu au realizat proportiile pericole, si si-au vazut linistiti de hotie si de micile lor intrigi. Au ajuns asa pentru ca i-am iertat, i-am tolerat si i-am ales iar si iar sa ne reprezinte. Toleranta pentru hotie este o dovada de lasitate, si mai ales de prostie, pentru ca hotia e o forma de agresiune.

    Ceea ce spui tu e acceptabil din punct de vedere teoretic, dar imposibil de aplicat practic, tocmai datorita faptului ca agresiune va exista intotdeauna atat in interiorul grupurilor, cat si intre diverse grupuri. Riscul de agresiune poate fi scazut prin diplomatie, prin colaborare, insa colaborarea nu va fi acceptata atata timp cat nu ai nimic de oferit, iar diplomatia e lipsita de putere atata timp cat nu poti pune presiune.

  16. Paun Cristian says:

    Nu spun că voi sta cu mâinile în sân dacă cineva mă agresează. Dar nici nu consider că e corect să creăm un stat puternic pentru aşa ceva. Cu armată regulată şi cu toată pleiada de servicii secrete după. Şi cu tot arsenalul de rigoare pe care să îl scoatem de la naftalină de Sărbătoarea Naţională, să mai vadă prostimea alămurile bine lustruite şi să le tremure obrazul de emoţia patriotardă şi de nostalgia poveştilor eroice despre tranşee şi decoraţii.

  17. Alex Nicolin says:

    Alternativa la o armata permanenta ar fi angajarea unei armate private, iar optiunea asta are la randul ei o serie de dezavantaje. Marii nobili romani, detineau cateva legiuni proprii, pe care le plateau din banii proprii, si pe care erau impiedicati sa le aduca in Italia de catre legile in vigoare – Rubiconul era granita dintre Italia si Gallia Cisalpina. Odata ce unul dintre ei auavut curajul sa treaca aceasta granita cu armatele sale, legile au devenit inutile. Imperiul Roman a fost marcat de-a lungul intregii sale istorii de lupte pentru putere, purtate intre nobili, folosind astfel de armate. Ba unii generali uzurpatori au confiscat trupe imperiale in incercarea de a acapara puterea.

    In epoca feudala, practic nu existau armate permanente, iar atunci cand se pornea un razboi, fiecare combatant depindea de ceea ce puteau trimite vasalii sai sub forma unor cavaleri si pe ce putea angaja el insusi – mercenari. Avantajul era costul relativ redus, suportat de fiecare senior in parte – mai precis de vasalii acestuia. Dezavantajele erau multiple: goana fiecarui senior dupa glorie personala, care era o piedica in calea disciplinei si nu permita o desfasurare complexa de forte si mai ales pericolul schimbarii aliantelor in toiul bataliei – se intampla destul de des. Dupa terminarea razboiului, mecenarii „someri” se strangeau grupuri-grupuri, si in drum spre casa sau spre urmatorul „contract” jefuiau cam tot ce prindeau in cale. Astfel de armate si-au dovedit in mod repetat ineficienta in fata unor forte militare profesioniste, disciplinate, cum era de exemplu armata turca (vezi Nicopole). Pe masura ce stiinta militara a avansat, astfel de armate „ad hoc” au facut treptat locul armatelor profesioniste incepand cu secolele XVII-XVIII.

    Atmata „de masa” a devenit aparut odata cu razboaiele napoleoniene si a fost un model aoptat de toate tarile europene, cu exceptia UK – a pastat o armata profesionista dar putin numeroasa pana la inceputul WW1. Razboaiele mondiale au reprezentat apogeul armatei de recruti – prost echipati, prost instruiti si „consumabili” – paradigma pastrata de unele tari pana la sfarsitul Razboiului Rece. Ulterior, aproape toate statele au revenit la modelul armatei profesioniste, de dimensiuni reduse, atat din ratiuni financiare, cat si datorita perfectionarii tehnicii militare, care a facut „armatele de masa” demodate. Defilarile militare si alte traditii asemanatoare sunt defapt relicve ale acelei perioade.

    De-a lungul istoriei, putine state au renuntat la propriile fote armate, acestea fiind fara exceptie micro-state care exista in interiorul sau in apropierea unor state mai mari, care detin forte armate. Un stat mediu si mai ales unul mai mare nu isi poate permite sa isi desfiinteze fortele armate pentru ca, deobicei, astfel de state fac la randul lor parte din aliante politice si militare. Ceilalti membri ai aliantei s-ar simti inselati, pentru ca ar trebui sa suporte, pe cheltuiala lor, si securitatea vecinilor „comozi”. In ultima instanta, astfel de aliante ar fi subrezite, si s-ar destrama in ultima instanta, datorita unor astfel de free-rider-i, desi paradoxal, rolul unei astfel de aliante este tocmai cel de a creste gradul de securitate al membrilor si a le permite acestora sa fie mai economic cu cheltuielile militare (nu insa pana la dezarmare completa!). Aliantele militare au scopul de a pastra pacea, insa, uneori, daca exista doua aliante de puteri egale, ele nu vor face decat sa trasforme un foc mic intr-un incendiu – asa cum s-a intamplat cu WW1.

    In concluzie, armata profesionista, , un mijloc de descurajare nucleara, si o strategie militara bazata pe aliante defensive cu vecinii este, daca nu cel mai bun mod de aparare, atunci in orice caz este raul cel mai mic (sau cel mai ieftin 🙂 ) Dar inarmarea nu este in niciun caz singura componenta a solutiei – diplomatia de calitate si o politica externa non-interventionista sunt la fel de importante. Unul dintre factorii pentru care USA si UK au avut de suferit din cauza atacurilor teroriste a fost tocmai politica intervntionista, uneori neo-coloniala, fata de tarile din Orientul Mijlociu, care nu a facut decat sa creeze un teren propice pentru fanatism si revansism.

    P.S. Cred ca atat 9/11 cat si 3/11 sau 7/7 au avut o componenta importanta de insider job. Au fost mai degraba „arderi ale Reichstag-ului” decat „atacuri de la Pearl Harbor”. Dupa cum spuneam intr-un articol anterior, fascistul isi schimba pielea, dar naravul – ba!

  18. mobutu says:

    Alex, fa-ti blog or something.
    Serios, e pacat ca asemenea idei bune sa fie dispersate pe tot felul de bloguri (onorabile dealtfel) ca si comentarii la diverse articole principale.

  19. Alex Nicolin says:

    @Mobutu

    Am un blog propriu, dar este inactiv deocamdata – material este in backlog, vorba lui A. Marghiloman catre Carol I: „cacalau maria ta”. Deocamdata prefer sa imi rafinez ideile, dezbatandu-le pe teren neutru, pentru ca am inca destule de invatat.

    P.S. Sunt asociat la ECOL si la Economia pe intelesul tuturor.

  20. Paun Cristian says:

    Si eu sustin ideea lui mobutu.

    Un blog Alex si invite us.

    Vom dezbate ideile tale cu placere. E pacat ca ele sa existe doar ca niste comentarii.

  21. John Galt says:

    Mai bine facem toti un top20 ceva, o organizatie.

    Daca ne dispersam in prea multe locuri vom fi mai greu de urmarit, chiar intre noi.

  22. Bogdan says:

    Asta tot spun si eu… exista Mises.ro, ECOL, CISED, CADI, SOLIB, dar trebuie sa existe si ceva care sa le uneasca…

  23. Extra3OO says:

    Am eu ceva in gand pe tema asta insa e nevoie de mai multe rotite care sa se invarta. Fiecare merge separat (pe blogul lui, independent de ceilalti) insa totul e publicat pe un alt site/forum/grup discutii ce actualizeaza (in functie de optiuni) si la ceilalti. Pare complicat dar ca principii (liberale) e foarte simplu.

    Insa pentru asta e nevoie de un sediu/club de gentlemani/bar, server, plus firma de paza si protectie. Da, e ceva care va lasa urme adanci.

    🙂

  24. melania says:

    WOW! Fain articol. Ca sa o completez pe Alexandra – nu doar ecou in telefon, ci si codite…

    Mi se pare normal ca o tara intr-o situatie ca a Romaniei sa pastreze serviciile de inteligenta (ce-mi place cum suna) intr-o cantitate suficienta si pe masura disperarii poporului. Vorba ta, ce-ar fi ca marii nostri conducatori sa se trezeasca cu o ploaie de pampersi murdari (cadou de la mamicile suparate) sau de coji de cartofi si ceapa (cadou de la pensionarii pusi pe sotii) in cap?

    Scuze, dar nu pot fi de acord cu tine… Imaginea pe care mi-a creat-o ploaia de pampersi este mult prea trista.

    Eu zic ca ar trebui sa desfiintam sistemul educational cu totul si, de asemenea, si pe cel sanitar. Economiile vor fi similare, cred. Si efectul pe termen lung va fi cel scontat – tampirea poporului astuia. In acest moment, ritmul de tampire nu e suficient de rapid.

    Melania

  25. John Galt says:

    Melania, si daca este exact invers, ce faci.. Esti absolut sigura ca tampirea cea mai eficienta nu e partea cealalta?

    Oricum, cred ca intelegi de ce cluburile de gentlemani erau doar pentru gentlemani, nu? 😀

  26. Walter Nikolai says:

    Ca buni romani nu ati sesizat esentialul, cand o tara are servicii secrete supradimensionate, sigur sufera de o bola grava. Serviciile servesc centre de putere, din cadrul unei natiuni, o analiza de istorie comparata, arata fara dubii realitatea cruda. Victimele, cetateanul de rand, guvizii. De ce la noi in Romania sindicatele sunt pulverizate, greve inexistente desi romanul traieste mai rau ca pe vremea lui Ceasca, presa toata e controlata. La cine datoram aceste binefaceri? dsigur la baietii de la firma Ochiul si Timpanul, ei trbue sa apere bunastarea fostilor securisti,azi mari oameni de afaceri si politicieni ,,democrati” Unde esti Tu Tepes Doamne…

  27. Bogdan M says:

    Doar va atrag atenţia asupra unui aspect:
    „As Britain’s secret service, SIS provides the British Government with a global covert capability to promote and defend the national security and economic well-being of the United Kingdom” – http://www.sis.gov.uk/output/sis-home-welcome.html.
    Cuvintele cheie de aici sunt „economic well-being”…
    Aceasta ar putea fi o direcţie de acţiune interesanta pentru viitorul intell românesc.
    Din păcate pe site-ul SIE nu este postat nici măcar declarativ un asemenea obiectiv. Oare se ocupa cineva de aşa ceva?

  28. Paun Cristian says:

    @ Bogdan M

    Vă întreb însă cum credeţi că un serviciu secret poate contribui la bunăstarea economică a unei naţiuni?

    Făcând spionaj industrial, făcând contraspionaj industrial?

    Virtuţiile unor astfel de instituţii în materie de bunăstare economică sunt păcăleli crase. Ei pot să declare orice că fac. În realitate nu pot face nimic pentru economia unei ţări. Mimează doar protecţia. Până la urmă sunt mai corecţi şi mai de admirat românii că nu spun nimic. Măcar nu umblă cu cioara vopsită.

  29. Bogdan M says:

    @Cristian Paun
    Chiar credeţi ca comunitatea de intelligence din USA sau GB doar „mimează”? 🙂
    Asta în economia actuală în care informaţia primează şi există asimetrii informaţionale peste tot?
    Suntem departe de lumea perfecta în care toţi cunosc totul, piaţa şi/sau concurenţa este perfectă şamd…
    Părerea mea este că totul în lumea de astăzi se învârte în jurul „caşcavalului”; orice acţiune – chiar şi una militară/informaţională – are o pronunţată miză economică.
    Şi serviciile de intell au rolul lor aici, dacă sunt profesioniste cu adevărat. Trebuie să ne deplasăm la atitudinea pasivă (cea de tip „identifică ameninţări şi riscuri” şi atât) spre una mai activă, de susţinere a unor interese naţionale clare printre care ar trebui sa fie şi „bunăstarea economică”.
    Cum putem face asta? Ce fac, probabil, CIA şi MI5? Spionajul şi contraspionajul industrial sunt prea puţin (şi nici asta nu cred ca o facem ca lumea). Susţinerea firmelor naţionale, capitaliştilor autohtoni, exportatorilor, industriilor strategice; „reconstrucţia” Irakului, Afganistanului, Kosovo şamd. Obţinerea de diverse contracte externe, prin modalitaţi mai mult sau mai puţin transparente, în anumite domenii de interes.
    De acord că această „susţinere” nu este neapărat corectă, legală, DAR TOATĂ LUMEA O FACE!
    Doar nu vă închipuiţi că aşa zisele firme de lobby din Washington, diversele Ambasade ale USA, GB ş.a. din toată lumea, diverse ONG, comitete şi comiţii din toate domeniile (ce susţin puternic diverse firme şi interese) nu au nici o legatură cu serviciile de informaţii cu adevarat profesioniste?

  30. silvestru says:

    ce sa mai discutam de spre serviciile secrete…de ce nu au prevaqzut si nu au prevenit criza economica. …si financiqara..? ….DACA SERVICIILE NU AU PREVAZUT IN URMA CU 3 ANI CRIZA IN CARE SANTEM ACUMA INSEAMNA CA NU STIU CE AU DE FACUT …SI SANT ANEXE DE PARTID
    http://www.cellnetgalaxy.homepagepays.com

  31. kohort says:

    Alex Nicolin vorbeste foarte in necunostinta de cauza…el ar riposta daca l-ar ataca cineva …:)) daaa…americanii s-au atacat singuri la 11 septembrie si asta a fost doar un pretext sa atace tari cu petrol…alex…lasa-ne :))

  32. kohort says:

    „Mai precis, tu ce ai fi facut in locul americanilor dupa 9/11? Ai fi stat cu mainile in san si ti-ai fi plans de mila„ – cea mai mare putere a lumii umilita de niste prapaditi de teroristi? …eu …ca putere a lumii as fi gasit vinovavtii din serviciile secrete si i-as fi pedepsit …dar nu-s eu din pacate puterea lumii…ci altii…:))asa ca alex iarasi lasa-ne :))

Dă-i un răspuns lui Alex Nicolin

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nevermind, I don't want to reply to this person