După ce că privatizările din România se lasă aproape mai mereu cu icneli din partea guvernanților (care văd cu durere cum li se mai micșorează plăcinta pe care o împart) dar și cu răcneli din partea sindicatelor (care își vor pierde semnificativ din rolul ”bunei” guvernări a companiei pe care l-au avut sub oblăduirea statului-tătuc), mai nou în România asistăm la privatizările de tip spectacol cu public, moderate de un veritabil ”vornic al privatizării” (pentru cei care nu știu, în Ardeal vornicul e cel care merge cu plosca de țuică înaintea mirilor și se ocupă el de toate procedurile de adjudecare a miresei) care, de la platanele economiei, ne vorbește cu emfază despre necesitatea acestor privatizări, despre cât de dezastruos au fost administrate companiile statului (și de aici necesitatea scoaterii din impas a acestor companii) sau care împroașcă tot felul de glumițe numai de el înțelese (la care nu râdea nimeni, poate decât forțați sau falși) pe măsură ce deschidea plicurile minuțios pregătite.

Am rămas stupefiat văzând în direct acest spectacol halucinant de la care lipseau companiile adevărate care ar fi trebuit și ar fi avut capitalul necesar pentru a cumpăra Oltchim. Un spectacol grotesc, de neînțeles și fără niciun sens economic. Parcă se vindeau haine second-hand cu strigare în piața publică. De ce a fost nevoie de tot acest bâlci al ”privatizării” Oltchim? În primul rând pentru că România este într-o permanentă campanie electorală de care nu mai scăpăm odată. Politicienii aveau nevoie de un spectacol ieftin pentru popor să arate că ”se face” ceva pentru economie și pentru cei care lucrează la Oltchim. După ce am făcut spume la gură criticând și vechea guvernare și pe cea actuală că e momentul să mai scoată la privatizare din activele statului, după ce FMI și alte instituții internaționale și europene ne-au tras sistematic de urechi pentru întârzierile la acest capitol, era momentul să arătăm lumii întregi că ”se mișcă ceva”. Părerea mea e că acest spectacol a arătat mai degrabă lipsă de seriozitate și de implicare, disperarea de a veni cu fapte concrete dar și o completă necunoaștere a modului în care se fac privatizările unor obiective strategice greu de vândut mai ales pe perioadă de criză.

Pe de altă parte, trebuie spus că a fost nevoie de acest bâlci tocmai pentru a ascunde imperfecțiunile acestei ”privatizări” care au bulversat până și pe unul dintre participanți (dacă nu pe toți participanții) – celebrul ”căutător al Elodiei”, Dan Diaconescu (în direct). Ce nu a înțeles (sau a înțeles prea târziu) nici DD și nici majoritatea celor din popor care se uitau la televizor e că acolo nu avea loc o privatizare autentică. Se vindeau doar acțiuni la ”Oltchim”, acțiuni care nu dădeau drept de proprietate asupra terenului, clădirilor și instalațiilor Oltchim (care rămân în continuare în concesiunea statului). Acolo se vindea o companie puternic dependentă de stat prin prisma faptului că ea doar are drepturi de administrare asupra unor active fixe care rămân în continuare sub controlul statului. Dependența e cu atât mai mare cu cât această companie ”privatizată” are datorii enorme la ANAF, la Electrica, CFR Marfă, CET Govora în valoare de peste 700 milioane de Euro (de 10 ori mai mult decât capitalul social subscris inclusiv prin această privatizare). Dacă mai adăugăm la aceasta și dependența de ARPECHIM ca furnizor important de materii prime (și care nu se află în ograda grupului Oltchim putând să se răzgândească oricând în privința condițiilor contractuale) imaginea dezastrului e și mai bună. Ca și cum nu ar fi de ajuns, statul a mai impus o piatră de moară de gâtul acționarilor – condiția ca numărul angajaților de la Oltchim să nu se modifice semnificativ.

Prin această ”privatizare” s-a vândut de fapt doar dreptul de a administra active ale statului și ea e doar o formă mai aparte de management privat în companiile de stat (nu are loc o selecție de manageri ci doar o cumpărare a dreptului de a numi manageri) sau o formă mai aparte de parteneriat public-privat. Este o ”soluție” de avarie care nu va aduce nimic bun pentru companie dată fiind lipsa de experiență în domeniu a acționarului câștigător care nu va avea prea mare marjă de manevră (nu va putea închide repede secții, nu va putea reorienta producția, nu va putea da afară angajați, nu va putea vinde active pentru că nu le are). Cel care a cumpărat acest drept de administrare foarte viciat de datoriile companiei și de lipsa de proprietate asupra activelor a plătit, după părerea mea, un preț mult prea mare. Abia aștept ca după ce îi iau banii lui Dan Diaconescu să fie declarată starea de insolvență la Oltchim. Să vezi atunci distracție și dansuri din buric pe masă la OTV.

Acest exemplu de ”privatizare” ratată confirmă încă odată faptul că în România încă nu se înțelege ce înseamnă acest lucru și cum ar trebui făcut el ca la carte. Nu se înțelege că astfel de momente sunt fundamentale pentru economia românească și că pot aduce adevărați jucători de pe piețele internaționale în arena noastră economică. Ratăm sistematic acest proces (care e cea mai importantă reformă structurală până la urmă) invocând tot felul de motive false. În fapt, acest proces de privatizare s-a ratat pentru că punem condiții prea drastice investitorilor, nu garantăm acestora stabilitatea fiscală (și legislativă) de care au nevoie, menținem un control al prețurilor și al industriilor și al infrastructurii de care depinde investiția pe care acești ar trebui să o facă (de exemplu industria energetică, transportul pe calea ferată), menținem și apărăm un sistem birocratic sufocant etc. Încetul cu încetul am ieșit de pe harta investițiilor și capitalului străin și ne îndreptăm către o izolare economică ce nu aduce nimic bun.


No Comments on “Bâlciul privatizărilor: cazul Oltchim”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. Andreea says:

    Se confirmă ce ați scris în acest articol:

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/Dan-Diaconescu-nu-a-semnat-actele-pentru-Oltchim-Este-o-batjocur-de-contract-1002155.html

    Deci și pentru mine e clar că în sfârșit s-a trezit și Diaconescu și și-a dat seama ce cumpără de fapt. Sunt sigur că se va agăța ca disperatul de orice chichiță avocățească să nu cumpere combinatul în această formulă. Cred că în final bâlciul se va întoarce împotriva sa și împotriva celor care l-au organizat.

  2. Elodiul says:

    Eu cred ca o sa faca pușcărie Dan Diaconescu. Ăștia ar fi în stare de o asemenea prostie.

    Oricum deja spectacolul e hilar de-a dreptul: se acuză unii pe ceilalți care au furat mai mult de la Oltchim…

  3. Di Gigio says:

    Videanu, Boureanu…hehe….Roibu sa fie sanatos si tot neamul lui hoti.

  4. i - conomics says:

    Ok, am inteles „criticile”.. in situatia de fata luand in considerare toate variabilele si constantele tu ce ai face?

  5. Păun Cristian says:

    @ i-conomics

    Următoarele lucruri:
    1. Aș declara insolvența la Oltchim
    2. Aș cere imediat conversia datoriilor statului în acțiuni (nu mă interesează nici un acționar minoritar care nu a făcut nimic acolo până acum în materie de vânzări, contracte, dezvoltare de produse noi)
    3. Aș lista la bursa din România și Polonia compania (partea de acțiuni rezultate prin conversie aș pune-o într-un IPO bine făcut cu prospect de emisiune ca la carte).
    4. Aș da scutiri de impozite pe profit / pe salarii timp de 3 ani de zile dacă se subscrie tot IPO-ul;
    5. Aș da și Fondului Proprietatea o parte din combinat;
    6. Aș încerca repornirea ARPECHIM care nu rentează acum deloc și care a fost închisă de OMV pentru că producea pierderi. Aș negocia tot așa o preluare de la OMV la loc de către stat, aș pune Oltchim în acționariatul ARPECHIM alături de alți interesați de produsele finite ale ARPECHIM și i-aș da drumul. Oltchim cumpăra de la ARPECHIM materie primă pentru 40% din producția sa. Normal ar fi ca Oltchim să fie acționar la Arpechim și nu invers.

    Acum soluțiile astea eu le dau așa fără să știu prea multe din ce e acolo. Dar sunt sigur că o firmă de consultanță autentică (internațională) specializată în finanțări complexe va putea găsi o soluție. Astfel de combinate mari nu se vând ca pantofii sau garsonierele. Au nevoie de soluții complexe și de foarte multă voință politică în spate.

    ÎN NICI UN CAZ NU AȘ PRIVATIZA COMPANIA CĂTRE O ALTĂ COMPANIE DE STAT (A SE VEDEA INTENȚIA CU TISE DIN RUSIA CARE E DE STAT ȘI ARE ÎN SPATE PE GAZPROM)!

  6. ionut says:

    Nu, eu as lasa creditorii sa preia combinatul. Ca asa e legitim. Asta ca sa se opreasca odata plata pierderilor din buzunarul fiecaruia dintre noi (adica sa inceteze agresiunea). Acesta este principala, esentiala, cauza pentru care trebuie facute privatizarile.

  7. Păun Cristian says:

    @ ionut

    Problema e că principalii creditori ai Oltchim, în virtutea unei tradiții îndelungat apărate în România de socialiști cu orientare de piață, sunt fie statul, fie companii de stat (AVAS, Electrica, CFR Marfă, CET Govora etc.). Cedându-le lor compania, de fapt, o cedăm tot statului. Singura soluție viabilă ar fi conversie datoriilor în acțiuni și oferirea acțiunilor pe piața de capital la PREȚUL DE PIAȚĂ pentru cele de la AVAS și cu drept de preempțiune pentru ceilalți creditori de stat (dacă piața nu dă 2 bani pe Oltchim asta e). Și în privatizare să fie incluse toate activele reale (terenuri, clădiri, utilaje).

  8. ionut says:

    Atunci da, vanzarea pe bursa e singura solutie, dar una second-best. Prima solutie ar fi cea „sindicalista”, incercarea de vanzare catre producatorii de la Oltchim, adica angajatii. D’abia daca acesta esueaza se va incerca vanzarea catre terti, dar, intr-adevar, printr-un proces transparent (si privatizare „reala”, pe cat se poate, fara interventii ulterioare, ajutoare, scutiri, subventii etc. sau pretentii de genul „noul proprietar sa pastreze numarul de angajati”, „sa nu schimbe domeniul de activitate” etc.). Si, subscriu, corecta observatia pe care ai facut-o, daca piata decide ca Oltchim face 2 lei, atata face!

  9. Di Gigio says:

    „4. Aș da scutiri de impozite pe profit / pe salarii timp de 3 ani de zile dacă se subscrie tot IPO-ul;”

    Asta mi-a picat greu la stomac…pai ce facem? Incurajam ineficienta in detrimentul altora ce nu au parte de asemenea facilitati?

    Ineficienta trebuie rasplatita intr-un singur fel – FALIMENTUL. Altfel, boala lunga – moarte sigura.

  10. i - conomics says:

    Cristi:

    3. Asumand ca s-ar reusi listarea… fapt ce necesita transparenta totala a activitatii fara contracte secretizate etc… cine ar cumpara actiuni la o companie ce in situiatia actuala nu are cum sa genere profit?

    4. Iti da voie UE?

    5. Fondului Proprietatea vrea actiuni cu valare zero? Fondul Proprietatea e majoritar strain… de ce ? Daca actiunile ar avea in spate o sursa de profit.. ok sa zicem despagubeti proprietarii deposedati ilegal… dar fara profit..?!?!?

    6. Daca Arpechim e nerentabila, OMV nu a reusit sa o faca rentabila, ar reusi statul roman sa o faca rentabila.. sau proprietarul propus Oltchim? Daca identifici metode de a face Arpechim Rentabila.. minunat!

Lasă un răspuns

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>