Am asistat cu mare atenție la spectacolul mediatic pus în scenă de ”oamenii noi” (care au venit să schimbe modele și paradigme de dezvoltare) cu privire la bugetul pompos numit al ”cetățeanului” neapărat ”român”. De fapt nu era vorba de un buget și nici măcar de o schiță a bugetului. Era imposibil de făcut așa ceva în condițiile în care abia a fost inventat un Minister al Marilor Lucrări Publice ce încă nu funcționează și care nu prea știe ce să propună la capitolul de investiții (un capitol important din buget) sau în condițiile în care ministerele economice au fost sparte în bucăți pentru a mulțumi pe toată lumea. Tot spectacolul nu a avut decât rolul de a ameți și mai mult pe săracul contribuabil român care a votat ”schimbarea” și constată tot mai mult că nu va avea deloc parte de ea.

Așa numitul ”buget” a fost vândut poporului ca fiind ceva ce îi aparține. A fost servit de politicieni ca pe ceva ce poate fi controlat direct de poporul neapărat român. Ceva cu care cetățeanul nu poate fi de acord la nevoie (dacă nu are banii de taxe sau de datorie). Ceva pe care îl poate în orice moment schimba cu altceva. Absolut eronat și doar un fraier neinstruit ar mai fi înduioșat de o astfel de poveste. Acest buget, oricât s-ar chinui guvernarea socialistă să ne facă să credem, este și va rămâne doar un buget al politicienilor care extrag cu forța resursele din buzunarul nostru sub formă de taxe, deficite, datorii, inflație. Din momentul în care banii din taxe au ieșit din buzunarele noastre nu îi mai putem controla. Chiar dacă politicienii aruncă sub preș ideea de arbitrar / ineficiență în alocarea resurselor, acest lucru există cu oamenii ”noi” sau ”vechi” la putere. Guvernul (orice culoare ar avea el) ia de la unii bani (de la foarte mulți) și îi distribuie după bunul plac la unii, pe criterii pe care doar el le știe. Întotdeauna guvernul este mai tentat să aloce banii cât mai direct și cu cât mai puține licitații deschise în spate.

Confuzia din spatele ”bugetului poporului” neapărat ”român” a fost și mai mult accentuată de decizia guvernului de a calcula producția, cât colectează statul de la fiecare dintre noi în medie pe an și cât cheltuiește statul în medie cu fiecare dintre noi. Un astfel de calcul este absolut bizar și e foarte greu de citit de către noi. Prezentarea făcută de Primul Ministru are o sumedenie de confuzii și inadvertențe care merită semnalate și discutate:

1. Calculul fiind făcut pe cap de locuitor înseamnă de fapt că o familie cu 2 adulți, 2 copii și 4 pensionari are de plătit o datorie de 150 Euro / 8 = 1200 Euro pe acest an pentru funcționarea statului (adică săracii de adulți care muncesc sunt obligați fără să vrea să se împrumute fără să vadă un ban cu 1200 de Euro pe care îi fac apoi cadou unor politicieni pentru a fi distribuiți ”întru folosul poporului”). De ce ar fi această datorie a mea sau a altora? De ce trebuie să ne împrumutăm ”noi, poporul” pentru fanteziile politicienilor pe care nu vom avea cum să le sancționăm? E clar că soluția de creștere din acest an vine din sporirea datoriei publice.  Nu mi-e clar dacă acei 3 miliarde Euro datorie publică vin în plus după ce rambursăm cei 5 miliarde Euro (caz în care datoria publică ar fi de 8 miliarde și nu de 3) sau din cei 5 miliarde vom rambursa doar 2 din rezerva internațională de la BNR și vom împrumuta alte 3 miliarde Euro. În prezentare se vorbește de 1.2 miliarde Euro împrumuturi de la FMI care vor fi refinanțate. Parcă era vorba de un serviciu al datoriei total de circa 5 miliarde Euro.

2. Același calcul ne arată că statul colectează 2300 Euro în medie de la fiecare cetățean: calculul e cât se poate de greșit, pentru că o parte din aceste taxe provin indirect de la cetățeni (intermedierea este făcută de către firmele care dezvoltă afaceri). În condițiile acestui tip de agregare a taxelor, rezultatul trebuie să ne pună pe gânduri: aceeași familie de mai sus (8 membri) este forțată să cedeze anual statului român impozite în valoare de 2300 Euro x 8 persoane = 18.400 Euro. E cam mult pentru o familie și pentru puterea de cumpărare din România. Cum să nu faci evaziune fiscală cu o asemenea sumă anuală? Cum să lupți cu evaziunea fiscală în aceste condiții?

3. Nu știu cum a calculat Primul Ministru beneficiul net per cetățean al măsurilor noi introduse prin acest proiect de buget. Ar fi interesant de detaliat acest calcul din care a reieșit suma de 175 Euro net pentru că mie mi se pare a fi imposibil de calculat, mai ales că este vorba de o sumedenie de servicii care nu se tranzacționează pe piață și nu au un preț sau o valoare concretă.

4. Tot calculul e făcut în Euro la cursul de 4.5 lei / Euro. Adică guvernul și-a propus ca față de 132.6 miliarde Euro în 2011 să obțină 139.8 miliarde Euro în 2012. Adică obținem din calcul o creștere economică de 5.43% nominală determinată pe PIB-ul în Euro. Un astfel de calcul nu se face în Euro. PIB-ul nominal e în lei și cel real se obține tot în lei din acest PIB nominal cu corecția cu inflația. Dacă inflația este mare atunci PIB-ul real poate chiar să scadă. În 2012 am avut o inflație peste 4.5% și, probabil, vom avea și în 2013 aceeași situație, cu atât mai mult cu cât se preconizează liberalizări de prețuri, creșteri de accize etc. iar inflația (un indice de prețuri) le va capta destul de repede. Cu o inflație de 4.5% creșterea de 2% a PIB pe care o estimează guvernul presupune o creștere în termeni nominali de cel puțin 6.5% – 7%. Un lucru dificil de obținut și greu de determinat din calculele în Euro pe care ni le-a prezentat Primul Ministru. Ideea e că această prezentare încurcă mai mult decât clarifică și în această chestiune. Chiar nu am înțeles de ce s-a optat pentru un calcul în Euro și cu un curs fix de 4.5 lei / Euro.

5. Ni se spune că bugetul e construit pe o ”schimbare de paradigmă”, pe un ”model complet nou”. Austeritatea nu a fost bună și a dus la ”inechitate” și ”subdezvoltare” se spune în prezentare. De fapt, acest buget e tot unul de austeritate: taie din cheltuielile pe care ”oamenii noi” le vor considera arbitrar inutile (a și apărut deja o reacție a Premierului la adresa Festivalului ”George Enescu”). Salariile bugetarilor nu cresc nici în acest an (nici măcar cu rata inflației) deci tot austeritate se cheamă. Posturile în sectorul public se vor reduce și ele, deci tot austeritate se cheamă și aceasta. Taxele vor crește (cele locale deja au început) sau vin alte taxe noi (reintroducerea impozitului forfetar pe care ”oamenii noi” l-au blamat cu vehemență e iminentă; taxa auto e deja pe masa guvernului).

6. Guvernul actual mizează pe fonduri europene atrase în valoare de 2.5 miliarde Euro pentru acest an. Aceasta în condițiile în care în 2012 am atras doar 450 milioane. Mai mult, în 2013 contribuția noastră la bugetul UE va fi de 1,4 miliarde Euro și cofinanțarea statului la proiectele europene este de 1 miliard de Euro (adică ne propunem să atragem cu doar 100 milioane Euro mai mult decât plătim pentru aceste fonduri în acest an). Cum putem considera că fondurile europene ar fi motorul de creștere al anului 2013 în condițiile în care ceea ce vrem să atragem e aproape egal cu ceea ce plătim în contul acestor fonduri? De ce trebuie să plimbăm astfel de fonduri până la UE și înapoi pentru a le arunca tot arbitrar în economie?

În concluzie, singurele lucruri bune pe care le aflăm din prezentarea bugetului politicienilor și nu al cetățeanului român sunt cele legate de menținerea deficitului bugetar sub 3% și de continuarea austerității pe partea de cheltuieli ale statului român (eventual chiar și faptul că nu ne vom forța prea tare pe partea de fonduri europene). Acest buget nu diferă semnificativ de cele din ultimii ani. ”Oamenii noi” de acum, care se presupune că sunt ”altfel” decât cei de dinainte, conservă aceleași taxe mari impuse de guvernările anterioare, adaugă datorie suplimentară celei existente (încă 3 miliarde de euro în plus), măresc taxele existente și se gândesc la noi taxe cât mai progresive. Acest buget nu va asigura nici o creștere economică pentru că nu e făcut cu fața la cetățean, în ciuda eforturilor disperate de a fi vândut populației ca atare. E un buget făcut în același stil: întâi adunăm toate cheltuielile pe care le are statul, nu reformăm mare lucru (doar ne propunem în termeni generali acest lucru) și apoi adecvăm veniturile la cheltuieli, iar dacă avem un deficit împrumutăm bani în numele poporului neapărat român.

Articolul a fost publicat și pe Contributors (11 ianuarie, 2013)


17 Comments on “Despre bugetul politicienilor 2013”

You can track this conversation through its atom feed.

  1. edy says:

    E O POVESTE 4,5 POATE 4,7 E MAI APROAPE DE REALITATE.VAD CA ACUM VISEAZA LA APRECIERE 🙂

  2. i-conomics says:

    Tu cum ai fi facut bugetul? Deficit primar sau total zero.. sau cum? Deficit 6%?

  3. Paun Cristian says:

    @ i-conomics

    As fi inceput din timp discutia cu reducerea taxelor. Adica as fi spus ceva de genul „cei de dinainte au crescut TVA desi se intitulau de dreapta”. Propuneam un TVA de 22% si 9% pentru alimente. Vedeam ce inseamna aceasta pe partea de venituri (cum au putut estima veniturile cu 24% le puteau si cu 22% si 9%). Veneam apoi cu cheltuielile pe care le taiam la sange prin privatizare (si nu management privat) si prin simplificarea aparatului guvernamental (mai putine agentii si ministere). Nici vorbe de taxe mai mari sau taxe in plus. Le blocam pentru 4 ani sa mai creasca si imi propuneam anul viitor o noua scadere de TVA cu 2%.

    Macar atata as fi incercat: adecvarea cheltuielilor la venituri si nu veniturilor la cheltuieli. E singura solutie de crestere.

  4. Andrei says:

    Dacă renunță la austeritate înseamnă că vor crește salariile bugetarilor, va crește consumul și va crește producția și economia în ansamblu. Acesta este raționamentul care stă la baza strategiei lor. Pentru acest lucru austeritatea nu e bună.

    Dacă e să se taie salarii ale bugetarilor să se facă de la cei care nu sunt eficienți. Să nu taie de la toți. Doar de la cei care nu sunt buni si nu isi fac treaba.

  5. Di Gigio says:

    @Andrei: pui problema gresit. Cresterea salariilor pe seama reducerii altor cheltuieli precum investitiile, nu genereaza o crestere a cererii in ansamblu, ci doar va cauza niste modificari in structura acesteia, caci si investitiile alea tot in cerere de bunuri si servicii s-ar fi concretizat.

    Daca sustii inlaturarea austeritatii prin marirea deficitului, adica sa consume mai mult decat decat „produc”, nu faci altceva decat sa sustii mecanismul falimentar ce a creat aceasta criza – creditarea excesiva cu bani inventati din nimic, bani pe care ii vor rambursa contribuabilii ca sa traiasca bine bugetarii, bugetari a caror munca nu se supune regulilor pietei, asadar nici nu poate fi cuantificata si penalizata in caz de ineficienta. Mai mult decat atat, acel surplus de bani inventati va afecta si puterea de cumparare a fiecaruia.

    Daca sustii inlaturarea austeritatii prin marirea veniturilor statului, prin cresterea impozitelor, ai da dovada de ipocrizie, de fapt ai sustine sanctionarea celor eficienti, eficienta validata de piata, ca sa traiasca bine o alta categorie – bugetarii, a caror necesitate, utilitate si eficienta nici nu poate fi pusa in discutie fiindca PIATA nu o poate rasplati/sanctiona. Cererea in ansamblu, iarasi nu se va modifica, fiindca banii deposedati de la unii se vor duce in buzunarul altora. Acceptul unui serviciu impus cu forta nu poate fi interpretat ca fiind util societatii si prestat intr-un mod eficient. Monopolul de stat nu poate genera decat HOTIE, iar daca vorbim de domenii unde exista si concurenta privata, ce justificare ar mai avea existenta si unui serviciu oferit de stat pe seama impozitelor impuse celorlalti? Raspunsul ar fi cumva – sa traiasca si gurile clanului infractional numit partid, cu ai sai membri si clientela politica.

    Iar monopol de stat nu exista decat atunci cand statul impune INTERDICTII pietii, nu exista serviciu pe care piata sa nu-l poata oferi.

  6. Isailă Brătfălean says:

    Există o grămadă de servicii care nu sunt cu exactitate utile celui care dă banii, ci mai degrabă altora, care nu îl obligă la costuri pe cel care primește banii, ci mai degrabă pe alții.

    Concepția despre piață a unora din România nu este nici la nivelul de liceu din alte țări.

  7. Isailă Brătfălean says:

    Pe mulți din România nu îi interesează realitatea economiei de piață, ci cum să atace politic o persoană sau alta în numele unei purități doctrinare văzute exclusiv politic. În România există un fel de fanatism, o „religie” a pieței, fanatism care este întru totul politic, nu are cu nimic de-a face cu economia de piață. Sub pretextul acestei „religii” a pieței se practică tot felul de șmenuri, de privatizări ale profiturilor și etatizări ale pierderilor.

  8. i-conomics says:

    De acord, scaderea taxelor e strict necesara… La Macro suna bine, dar practic, micro, cum faci crestere? Cine si cu ce bani va investi in tehnologie pentru a produce mai mult cu mai putin? Cine va veni cu cererea suplimentara ca astfel de proiecte sa se materializeze? Externul.. nu prea cred.. internul.. iarasi nu cred… cum si de unde?

  9. Di Gigio says:

    „dar practic, micro, cum faci crestere? Cine si cu ce bani va investi in tehnologie pentru a produce mai mult cu mai putin? Cine va veni cu cererea suplimentara ca astfel de proiecte sa se materializeze? Externul.. nu prea cred.. internul.. iarasi nu cred… cum si de unde?”

    Exista un val de ceata pus pe ochii multora precum cel expus mai sus ….cu ce bani…nu banii sunt imortanti, ci avutia reala populatiei, bunurile de toate felurile pe care aceasta le detine. Dupa logoca expusa mai sus, daca nu ar exista banii, nu ar mai exista schimburi?

    De ce trebuie sa producem mai mult? Daca piata chiar are nevoie de un produs intr-o cantitate mai mare, ce te face sa crezi ca nu va schimba alte bunuri si servicii pe acel bun? Cine i-ar impiedica pe producatorii respectivi sa nu satisfaca surplusul de cerere?

    Tipic socialist, punem carul inaintea boilor….planuri de productie stupide, rodul unor gandiri afectate de indelungata salasuire a flamurii rosii pe acest pamant.

  10. Andrei says:

    @ Di Gigio

    De acord cu tine însă politicianul are nevoie de liniște. Pacea socială înseamnă taxe mai mari și bani foarte ușor de obținut pentru unii.

    Cum convingem 60% din populație că nu acesta e drumul? Dă-mi măcar o soluție.

  11. Mihal says:

    @Andrei sustine o idee cu totul eronata, de nefasta inspiratie keynesiana.

    Uneori trebuie sa judeci ca la clasa a 4-a, nu e nevoie de nimic mai mult: prin definitie, bugetarii nu „produc” nimic. Ei pur si simplu se alimenteaza din taxele luate de la mediul privat.

    Deci, ca sa „cresti” consumul, adica veniturile, mai intai le iei oamenilor (din mediul privat) banii, apoi le cumperi (patronilor) produsele, platindu-le cu banii pe care i-ai luat inainte (tot de la mediul privat). Deci, in mod net, le iei din avutie.

    Unde si cum se face cresterea, ca nu sesizez. Eu ssizez doar o saracire a unora, prin redistributia la altii. Joc cu suma zero. Cu suma negativa, daca consideri ca cei de la care ai luat ar dispune de mai multa capacitate de inovare, dar le-ai luat banii care sa o sustina.

  12. George says:

    Cresterea salariilor bugetarilor nu duce la cresterea productiei interne. Ci a altor tari plus a multinationalelor care apoi retrag profitul. Sa te imprumuti extern, sa platesti dobanda pentru asta, la altii, carora sa le cumperi articolele produse de ei, la ei….
    Produci ceva competitiv si vinzi in profit, mananci. Nu, mai inveti, mai capeti experienta si pana atunci mergi cu autobuzul .

  13. Andrei says:

    @ Mihai

    Nu poți spune că bugetarii nu produc nimic. Poți spune doar că produc mai prost decât cei din privat sau că nu poți măsura ceea ce produc ei: securitate, educație, justiție. Chiar așa să spunem că nu produc nimic bugetarii nu cred că e chiar corect.

    @ George

    Creșterea salariilor bugetarilor poate duce la creșterea producției interne dacă tot ce mănâncă bugetarii ar fi 100% din România. Ce zici?

  14. Di Gigio says:

    @George: de fapt si atunci cand ne imprumutam de la bancile interne, tot pt ei muncim. Ti se inventeaza niste bani in cont, la o banca, care nu este altceva decat o filiala a francezilor, nemtilor, iar pt banii aia trebuie sa muncesti.

    Cum sa nu fim doriti in Uniunea Europeana? Ma uit acum la moldovenii nostri de peste Prut cum se duc singuri ca mielul la taiere spre aceasta structura mafiota numita UE, care nu este nimic altceva decat un CENTRALIZATOR AL HOTIEI, cu a sa banca centrala europeana.

  15. Di Gigio says:

    @George: „Creșterea salariilor bugetarilor poate duce la creșterea producției interne dacă tot ce mănâncă bugetarii ar fi 100% din România. Ce zici?”

    Ok, si la ce bun, atata timp cat cel ce produce il tine in spate pe cel ce consuma. Ii permiti sa produca mai mult cu CONDITIA OBLIGATORIE ca o mare parte din ce produce sa-i dea celui ce nu produce, sau ce produce mai putin, asa cum ziceai.

    Hai sa facem abstractie de banii ce intermediaza cererea/oferta si impozitele/veniturile bugetarilor.

    Avem pe de o parte PRIVATUL care produce o gramada de bunuri si avem BUGETARUL care produce o gramajoara.

    Cand vine vorba de CONSUMUL acelor gramezi, vedem ca BUGETARUL papa mai mult decat gramajoara pe care a produs-o, diferenta ce nu poate fi decat lipsa din gramada PRIVATULUI.

    Nu mai consuma fiecare dupa merite, dupa studii, abilitati, riscuri asumate, ci dupa relatii smecheresti cu caracatita politica.

  16. Di Gigio says:

    Mai frumos e cand bugetarii se imprumuta si ei pana in gat. Atunci privatul trebuie sa munceasca si pt datoria lor, suportand in acelasi timp si furtul puterii de cumparare generat de cresterea masei monetare prin aceste imprumuturi, iar beneficiarii sunt in primul rand bancherul si apoi bugetarul.

    In lipsa bugetarului, orice privat s-ar putea bucura de gramada lui de bunuri produse sau obtinute prin schimb benevol.

    Orice crestere a salariilor bugetarilor si orice marire a numarului acestora nu inseamna nimic altceva decat rapirea unei parti din acea gramada, nicidecum un stimulent ca privatul sa produca mai mult.

    Mihai a zis bine, si eu recunosc, in facultate mi s-a impuiat capul cu teorii keynesiste, cu metode artificiale de a influenta anumite parti ale economiei. Realitatea este ca orice medicament inghitit nu face altceva decat sa provoace probleme altor organe.

    De ce nu lasam lucrurile sa decurga firesc? Am nevoie de un bun, il cumpar. Daca cererea creste – producatorii au 2 variante: cresc pretul sau maresc productia. Cu cat va fi adaosul lor mai mare cu atat acea nisa va atrage ca un magnet alti concurenti, care vor restabili un pret de echilibru (nu mic, nu mare, ci de echilibru, caci mic, mare sunt termeni subiectivi..ceea ce pt noi azi inseamna un trai mizer, pt bunicii nostri ar fi insemnat un lux).

    Adaosul minim pt care producatorul este dispus sa ofere acel bun este la latitudinea sa, deci este o alegere subiectiva pe care el o face, de fapt este „pretul” pt care el mai este dispus sa-si mentina capitalul in acea afacere, capital insotit de riscurile aferente.

    De asta zic, ca e aberant, cand din afara, auzi comentarii gen „e prea scumpa benzina, painea, apa”. Nu iti convine pretul, ia frate si produ tu. Scump este cu adevarat atunci cand respectivul da faliment, dar cat timp ii validezi pretul cumparand, nu poti zice asta decat din invidie sau prostie.

  17. R.Iulian says:

    @Mihai (la 22:53) parazitarea muncitorului privat, este adevărată dar este doar o constatare la nivel micro, la un alt nivel, mai superior putem constata că mecanismul de creștere propus de Andrei este mult mai păcătos. Dacă ar fi să excludem bunurile alimentare, putem constata că actuala paradigma a creșterii economice prin consum, duce la subvenționarea producătorilor chinezi, care nu sunt deloc puțini 🙂 (majoritatea produselor manofacturiere fiind „made in China”). Austeritatea e bună, modelul german e bun, trebuie să producem mai mult inainte de a consuma mai mult, indiferent dacă traiul mai bun poate fi generat de o abundență, ca și masă generală a creditelor fără acoperire asumate sau de tipărire de monedă.. În ultimul deceniu statele europene si statele unite americane au subvenționat creșterea cu 10% pe an a chinei, inplicit a bunăstării acesteia, iar China fiind orice dar nu o piață liberă a destabilizat întreg mapamondul cu controlul său accentuat pe o găndire intervenționistă, pur comunistă. De ce China nu-și eliberează moneda? de ce băncile chinezești nu creditează propria economie? de ce hărnicuțul chinez de rând nu este stimulat a se dezvolta individual, chiar și printr-un credit propriu, precum în economia vestică? de ce traiul său și bunăstarea sa este lent ascendentă și direct controlată de conducerea centralistă? oare pentru că puterea sa de cumpărare trebuie să fie mult mai mică decât cea a mediei europene sau a americanilor, economia principală fiind bazată doar pe export !! Criza actuală, atât cea economică cât și cea socială, este un rezultat al mutării avuției deținute de vestici în Asia. Think Big !! @Andrei, creșterea economiei prin consum este valabilă doar în urma creșterii producției industriale, în exemplul meu de mai sus, China se poate pregătii a crește prin consum, ea având o puternică producție industrială și o populație de două ori față de cea a europei 🙂 Bunăstarea este rezultatul vredniciei eficiente, nicidecum bunăstarea nu poate fi rezultanta bunăstării, e absurd !!

Dă-i un răspuns lui Paun Cristian

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Nevermind, I don't want to reply to this person