Îmi aduc aminte perfect momentele de acum un an în care oameni mai mult sau mai puțin instruiți în ale economiei de piață făceau zid împotriva privatizării sistemului de salvare în caz de urgență. Întâmplarea parcă prevestea ce avea să se întâmple. Iată că nu a durat prea mult și ”liberalii” din guvernarea USL își arată adevărata lor față. Arată că de fapt își merită cu vârf și îndesat locul alături de socialiști și că au ajuns repede să gândească în același mod (ce bine ar fi fost să fie invers). Ministrul Sănătății a decis: contribuția noastră la fondul de sănătate trebuie să meargă obligatoriu în sistemul de stat. Un sistem public muribund, cu oameni prost plătiți, cu echipamente învechite, ce se confruntă cu lipsa acută de finanțare. Un sistem cu spitale publice care nu mai îndeplinesc demult nici cele mai elementare criterii de siguranță și care sunt departe de condițiile obligatorii pe care Uniunea Europeană le impune oricărui investitor care dorește să își deschidă un spital privat (bloc alimentar, spălătorie, morgă obligatoriu separate de unitățile de primire pentru pacienți). Din acest motiv nici un spital public din România nu poate fi privatizat ca atare.
Înseamnă această măsură un lucru bun pentru sistemul public? În nici un caz. Ca orice bun aflat în administrația statului, nici spitalele nu scapă de corupție și de risipă în alocarea resurselor. Mai mulți bani către acest adevărat sac fără fund nu înseamnă calitate mai bună a serviciilor. Nu înseamnă că vei ieși cu problema de sănătate reparată sau că nu mai trebuie să dai șpagă doctorilor de la stat prost plătiți dacă vrei ca ei să nu uite un bisturiu în tine (din greșeală evident). Problema e că acest sistem are o concurență foarte scăzută din partea sectorului privat de sănătate (100.000 de paturi în sistemul public și doar 1.000 în sistemul privat; multe servicii mai complicate se rezolvă tot în sistemul de stat). Mulți ar replica următorul lucru: pentru că impozitul din salariu pentru sănătate are considerente sociale el trebuie să meargă doar la stat. Îmi pare rău să o spun dar contribuția din salariu e prea mare pentru a avea conotație socială așa cum ar fi înclinați unii să argumenteze măsura. Mai mult, dacă dorim ca sistemul public să trateze doar cazurile sociale, atunci nu ar trebui să aibă această dimensiune. În plus, nu ar trebui ca contribuția la sănătate să fie aplicată pe toate câștigurile pe care le obține un individ. Ar trebui plafonată pentru ca orice persoană să poată alege între un serviciu public sau un serviciu privat iar pentru cei aflați în dificultate sugerez câteva soluții adiționale: a. un pachet minimal oferit de spitalele de stat; b. dezvoltarea unor fundații cu scop caritabil care să trateze bolnavii aflați la periferia societății și c. biserica poate prelua și ea această activitate într-o mare măsură. Suma pe care fiecare dintre noi o plătim din considerente sociale la un astfel de sistem social de sănătate ar trebui plafonată. Coplata rezolvă în bună măsură această problemă dar tot nu lasă prea mare libertate individului de a decide dacă vrea să fie tratat într-un spital public sau într-un spital privat. Ar trebui chiar să avem libertate totală în a alege un spital din altă țară din Uniunea Europeană (că doar există libertatea de circulație a serviciilor).
Sistemul privat de sănătate, spre deosebire de cel public, operează în baza unui contract clar între furnizorul de servicii medicale și pacient. E un contract voluntar pe care pacientul îl poate refuza atunci când nu îi mai convine. Supraviețuirea furnizorului privat de servicii medicale depinde fundamental de câte contracte semnează și de cum își menține clienții care au aderat la sistemul propus de el. Hazardul moral este imens mai mic decât într-un sistem public de sănătate unde nu există un astfel de contract. În sistemul public alocarea resurselor se face politic și cu foarte multă ineficiență în spate la toate nivelele. Doctorii știu că pacientul nu are nici un contract clar pe care să îl poată aduce în fața sa și se poartă ca atare: cere șpagă sub amenințarea că dacă pacientul nu e generos poate uita vreo ustensilă în el. Dacă greșește (uneori chiar și cu șpaga plătită), doctorul care lucrează în sistemul public este iertat adesea sau nu e pedepsit așa cum l-ar pedepsi un patron de spital privat. Mulți ar spune că spitalele private ar fi foarte concentrate pe profit și nu pe pacient. Evident că da însă cele două nu se exclud: profitul mai mare nu provine decât din pacienți mai mulți și mai bine tratați. Profituri nesimțite nu se vor face dacă vom asigura un mediu concurențial puternic și o liberalizare completă a pieței în care spitalele publice să nu mai dețină monopolul total.
Prin această măsură, ministrul liberal al sănătății arată că nu înțelege mare lucru din ce înseamnă reformă structurală în sănătate. Din nou ratăm ceea ce unele țări din jurul nostru nu au ratat: dezvoltarea unui sistem privat de sănătate care să ofere servicii de sănătate performante în această parte de Europă. În loc să alergăm la Viena sau la Istambul să ne tratăm mai bine, mai bine am căuta să încurajăm această piață privată de sănătate care, în România, are un potențial imens și insuficient exploatat. Mai bine am acorda scutiri de impozite și facilități fiscale spitalelor private. Plafonarea contribuției la sistemul public de sănătate la o sumă fixă și libertatea individului de a alege între un sistem public (prin coplată – adică plata unei sume suplimentare peste contribuția minimală pentru servicii suplimentare) sau între un sistem privat 100% ar fi reforma structurală care ar putea repara sistemul. Întărirea sistemului falimentar de sănătate actual nu face decât să complice și mai mult situația și să ne reducă șansele de a supraviețui unei vizite în spitalele românești. Încăpățânarea noastră de a înțelege virtuțile pieței și a inițiativei private chiar și în cazul acestor tipuri de servicii precum și blocarea din fașă a inițiativelor de a crea parteneriate între sectorul public și cel privat ne costă enorm și ne ține întoarce cu ani în urmă.
Publicat în Ziarul Alb (14 ianuarie, 2013).
16 Comments on “În sănătatea voastră, liberalilor!”
You can track this conversation through its atom feed.
O masura cu adevarat buna ar fi un text legislativ care sa permita infiintarea si functionarea caselor private de sanatate, FARA cote de contributii IMPUSE.
Dar cine-i prost sa dea din mana vaca de muls?
Posted on 14 ianuarie 2013 la 10:18 am.
@ Di Gigio
Clar că acesta ar trebui să fie punctul final. Dar cu încăpățânații ăștia nu ai ce face decât gradual. Trebuie să se convingă de ce avantaje ar avea un sistem privat de sănătate pus în concurență cu cel public. Măcar de ne-ar da libertatea de alegere. Există teoretic și acum case private de sănătate – fondurile de asigurări de viață administrate de companiile de asigurări. Problema e că după ce plătim cât nu face pentru sistemul public putem opta pentru cel privat. Adică plătim pentru două sisteme dintre care pentru unul obligatori. Ceea ce face sistemul privat să fie mai puțin dezirabil și să ne dorim mai degrabă să îl ”reformăm” pe cel de stat decât să cotizăm și la unul privat gata reformat. Vorba aia: dacă tot dăm banii… O eroare grosolană din care nu vom ieși cu politicienii pe care îi avem.
Posted on 14 ianuarie 2013 la 1:02 pm.
Ministrul a motivat decizia cum că de la stat nu ar trebui să câștige și afacerile private. Spitalele private nu ar trebui să lucreze cu statul cu alte cuvinte.
O motivație cât se poate de corectă zic eu…
Posted on 14 ianuarie 2013 la 3:24 pm.
Asta e dezavantajul afacerilor cu statul. In Ungaria si fondurile de pensii private… obligatorii au aflat ce inseamna sa pozezi in capitalist, parazitând pensiile… bătrânilor… maghiari. 😀 La un bun moment dat bâlciul ia sfărşit.
Majorările de boobs, prelungirile de cocks, dilatările de lips acoperă majoritatea „serviciilor” clinicilor private.
Dacă există „peaţă”, aşa cum au înflorit „stomatologia” poa’ să prospere şi urgenţa privată, da’ private obligatorii pe bani de la stat e de porc.
Posted on 14 ianuarie 2013 la 3:40 pm.
Deci din taxa de drum statul sa faca drumuri. Firmele private sa nu lucreze cu statul… Eu zic sa interzicem firmele private. De ce sa dam bani la privat? Banii nu sunt ai statului pana la urma? Ca el ii tipareste.
Posted on 14 ianuarie 2013 la 3:41 pm.
Stimate domn Paun,
sunt un tirgumuresean, care a sustinut si sustine ca afirmatia presedintelui Basescu la adresa unui birocrat din ministerul sanatatii este adevarata.
Din acel moment , dupa revolutia arafatiana de acum un an, am inceput sa dedic mai mult timp ca simplu cetatean si contribuabil prin ( reea.net si nu numai) unuia dintre cele mai performante sisteme de sanatate europene: sistemul elvetian.
Problema la noi este ca toti cei care scriu doar povestesc povesti, iar nimeni de fapt nu are un sistem cap coada explicat si functional, care ar putea fi usor aplicat si la noi.
Este la fel cum noi cei din zona IT ar trebui sa rescriem un sistem de operare sau sa facem unul original, doar pentru ca niste birocrati asa cred si se bazeaza pe dezinformarea din rindul cetatenilor, notorietatea imensa a lui Arafat, fara ca presa de specialitate si comentatorii sa cunoasca cu adevarat sistemele de sanatate si asigurari de sanatate si sa poate sa creeze unul pentru Romania, care nu trebuie sa fie original.
In acest sens in toamna anului trecut am platit din banii firmei un raport unei case de avocatura din Zurich. raportul este tradus in limba romana alaturi de legile care stau la baza sistemului elvetian, inclusiv constitutia.
Se poate citi in format PDF la final de postare aici :
http://blog.inmures.ro/2012/12/raport-asupra-sistemului-elvetian-de-asigurari-de-sanatate/
Legile sunt traduse, dar nu le-am postat.
Stiti ce este culmea ?
Organizarea teritoriala a Elvetiei permite foarte usor aplicarea lui.
Comparatia este simpla :
1. ei au 28 cantoane la o populatie de 8 milioane loc. Noi avem 41 judete + Bucuresti la o populatie de vreo 20 mil.
2. Ei au confederatie cu capitala la Berna, noi avem asa zis stat national cu capitala la Bucuresti.
3. Este structura cea mai asemanatoare cu ce avem noi de pe vremea comunistilor.
Ceea ce au ei si nu avem noi decit partial este descentralizarea.
daca va uitati la admin.ch veti vedea ca inclusiv ei au o reforma facuta la inceput de 2013 prin care incearca sa se adapteze situatiilor curente, iar acest gen de guvernare este foarte usor de realizat si la noi, daca chiar s-ar promova sisteme functionale si nu s-ar bate apa in piua.
Elvetienii au 82 de case private de asigurari de sanatate si niciuna de stat.
Au rezolvat problema solidaritatii si problema asigurarilor sociale. Functioneaza de multi ani.
Sunt deschisi sa transfere know how si inclusiv sistemele informatice, care functioneaza si care doar trebuie localizate in limba romana.
Cind colegi de ai dvs. din sistemul asigurarilor, alti profesori din alte zone ar avea studii comparative si le-ar promova atunci cetatenii vor intelege ce inseamna un sistem si se vor convinge ca ce a facut pina acum statul roman prin ai lui politicieni si birocrati este improvizatie originala romaneasca.
Va rog sa incercati sa aplicati acest lucru din zona academica si sa va sustineti ideile in aceasta zona promovind solutiile si sistemele functionale ale altora.
Acelasi studiu unic este facut cu cercetatori din zona academica din Bucuresti pe zona conditiilor de infiintare a partidelor politice, una din problemele mari, care duc la proasta guvernare a tarii, fiind greutatea infiintari si competitiei cu partidele mari :
http://blog.inmures.ro/2012/12/conditii-de-infiintare-a-partidelor-politice/
Posted on 14 ianuarie 2013 la 7:03 pm.
@Dan Masca: acceptarea legiferata a infiintarii unor case de sanatate private ar insemna falimentul celui de stat, care chiar nu ar putea supravietui competitiei. ATENTIE: cand zic privat, ma refer si la ridicarea obligativitatii contributiei la casa de stat.
Sa nu credeti ca cei ce au fraiele tarii sunt prostuti sau ca nu au cunostinta si de alternative la hotia lor, dar sa renunti la o activitate pe care tu o gestionezi, si o mulgi pe toate partile este in contradictie cu orice logica. E ca si cum v-as cere ca de maine sa renuntati la serviciul si salariul dumneavoastra.
Domn profesor Paun l-a infruntat fata in fata pe marele guvernator Isarescu, i-a cerut sa stopeze hotia bancara prin intermediul rezervei fractionare si care e rezultatul? – Niciunul, probabil l-au trecut pe o lista neagra, astfel incat sa nu mai fie invitat la diverse simpozioane, sa nu-i mai puna in situatii stanjenitoare. Deci nu de prostie sau necunostinta ii putem acuza, ci de hotie vadita.
Cum necum, elvetienii au reusit sa scoata acest sector de sub gheara statului, statul rezumandu-se acolo doar la legiferare, verificare si sanctionare. Probabil vom reusi si noi atunci cand vom presa clasa politica atat de tare incat sa nu aiba incotro.
Hai liberare!
Posted on 14 ianuarie 2013 la 8:10 pm.
„Majorările de boobs, prelungirile de cocks, dilatările de lips acoperă majoritatea “serviciilor” clinicilor private.”
Mai mancator de cacat usl-ist ce are a face asta cu asigurarile „private” obligatorii? Si, daca le acopera p’alea de stat, de ce nu ar trebui sa le acopere si p’alea private?
Statu’ ma jefuieste de neste bani. Cica in interesu’meu! Sa fie de mortii mamei lor (de birocrati), da’ de unde ma-sa stie statu’, dupa aia, care e interesu’meu (adica unde sa ma tratez)?
Plus ca, fix ca in cazul oricarei masuri luate de un ratacit de birocrat, efectul e invers: se va inrautati si mai mult actul medical pentru jefuit. Pai, statu’ nu e in stare acu’, cand mai are si ajutorul spitalelor „private” sa faca fata problemelor. Ce va face cand le va da astora cu barda in cap? In plus, ca in statism, nu plateste un spital privat si neste taxe si impozite (pe munca, pe profit etc.)? Pe care, daca va pune in aplicare masura le va mai incasa nu?
Si frumuseilor, terminati cu harneala asta cu „banii statului”!
Posted on 15 ianuarie 2013 la 12:54 am.
„Spitalele private nu ar trebui să lucreze cu statul cu alte cuvinte.
O motivație cât se poate de corectă zic eu…”
Perfect de acord cu tine! Mai mult eu zic ca nici clientii lor (bolnavii) sa n-o faca! Da’ hai sa ducem rationamentul pana la capat si sa vedem ce inseamna asta: adica da fie 100% privati, reali privati, sa nici nu mai fie controlati, acreditati, licentiati, taxati si impozitati de stat!
Ca altfel esuam intr-o harneala mafiota: bai, voi sa nu lucrati cu statul la luat bani, ci numai la dat!
Posted on 15 ianuarie 2013 la 1:02 am.
@Cristi
„Plafonarea contribuției la sistemul public de sănătate la o sumă fixă”
Sunt de acord cu masura, daca si numai daca , cineva (oricine) imi prezinta calculul riguros, non-arbitrar, de aflare a acestei sume, in absenta pietei, adica implicit a preturilor, adica la stat! Cat e suma, cum se stabileste ea ex-ante, si, dupa ce e colectata, cum se cheltuieste?
Daca cineva ar putea gasi acest criteriu riguros de calcul, atunci as fi de acord mai mult decat sanatatea, ca statul sa se ocupe de tot.
Posted on 15 ianuarie 2013 la 1:11 am.
Maxim cu ce pot fi de acord e o suma forfetara, fixa (deci nu procentuala) pentru toate „serviciile” oferite de stat (daca-mi e permis oximoronul asta) si care suma sa fie stabilita, din motive pragmatice (adica pentru a putea fi si platita de catre toata lumea) la nivelul venitului cel mai mic. Aceasta este singura si maxima dimensiune „echitabila” a statului. Ramane binenteles, in continuare, imposibilitatea depasirii problemei calculului economic, adica a criteriului de aflare a cum se impart si cheltuieste acesta suma: cat la „sanatate”, cat la armata, cat la politie, cat la „educatie” etc, si in cazul politiei de exemplu, cati politisti la cati indivizi si cu ce echipament fiecare?
Posted on 15 ianuarie 2013 la 1:20 am.
@ ionut
E mult mai usor, zic eu, de calculat decat pentru un sistem intreg. De ce?
1. Spitalele cu conotatie „sociala” vor fi mult mai putine. Nu are sens sa declaram toate 100.000 paturi din sistemul public ca fiind „sociale”. Cazurile sociale vor fi mult mai putine, sa zicem 2.000 – 3.000 cazuri care s-ar rezolva cu 5 – 6 spitale.
2. Nu cred ca nu putem aduna costurile de functionare a acestor spitale. Vom merge pe costuri ca pret de piata pentru acest tip de serviciu social nu vom avea. Daca vor exagera cu costurile ne putem raporta la serviciul privat de sanatate si sa luam de acolo o medie a tarifelor si sa le impunem si la spitalul „social”, in cazul in care ajungem la tarife mai mari in spitalele sociale.
3. Cred ca am putea obliga biserica si ONG-urile sa fie proprietarele acestor spitale sociale daca mai vor scutire de impozit.
Nu vom avea un calcul perfect dar macar eroarea va fi infinit mai mica decat eroarea pe care o avem acum cu un sistem aproape 100% public.
Posted on 15 ianuarie 2013 la 8:00 am.
„Cred ca am putea obliga biserica si ONG-urile sa fie proprietarele acestor spitale sociale daca mai vor scutire de impozit.” – Asta nu ar insemna decat sa validam si consolidam hotia lor, mai mult decat atat sa le oferim si o noua justificare sociala: „pai deh bre, de ce sa nu aiba avantaje, ca uite, au grija de cei sarmani”.
Posted on 15 ianuarie 2013 la 10:01 am.
„2. Nu cred ca nu putem aduna costurile de functionare a acestor spitale. Vom merge pe costuri ca pret de piata pentru acest tip de serviciu social nu vom avea. Daca vor exagera cu costurile ne putem raporta la serviciul privat de sanatate si sa luam de acolo o medie a tarifelor si sa le impunem si la spitalul “social”, in cazul in care ajungem la tarife mai mari in spitalele sociale.”
A, adica hai sa ne jucam de-a piata, hai sa concepem un simulacru al acesteia, dar condus centralizat! Eu stiu ca socialismul (si, implicit interventionismul socialist) doar de atat e capabil, dar ce rost are sa ne scarpinam invers?
„Nu are sens sa declaram toate 100.000 paturi din sistemul public ca fiind “sociale”.”
Pai, la asta ma refeream eu cand tot „cant” despre acel criteriu riguros care sa defineasca „socialul”. Ca, de exmplu, dupa parerea mea, luand in considerare structura si marimea veniturilor populatiei, cazurile sociale in sanatate sunt peste 70% din total!
Posted on 15 ianuarie 2013 la 12:53 pm.
Ar fi totusi de lamurit un aspect: au spitalele dreptul sa refuze pacientii?
Precizez ca ma refer la pacientii platitori (direct sau prin asigurator), si exclud din discutie clinicile la care accesul se face pe baza de abonament.
Posted on 24 ianuarie 2013 la 6:29 pm.
@ iosiP
Dacă nu ai nici un contract clar, ȘI NU AI ÎN SISTEMUL PUBLIC, spitalele au VOIE SĂ FACĂ ORICE. Inclusiv să te opereze de apendicită și tu ai fractură de genunchi. Fără o pedeapsă semnificativă. Că nu ai cum să îi pedepsești. Va primi, eventual, o mustrare.
Posted on 1 februarie 2013 la 11:34 am.